944 matches
-
dublă declarație tardivă: Gina C., cu o "ciudată sinceritate", dezvăluise și ea, soțului și lui Camil, o credință asemănătoare ("Toată seara m-am gîndit la tine" etc.) . Autoproiecția nu se produce numai în personajul lui Fred Vasilescu. Ladima datorează mult, temperamental, autorului său. Există însă, în această insistență asupra datei de naștere, transformată în roman în momentul crucial pentru istoria de iubire dintre cele două Personaje, o voluntară ipostaziere secretă. O "semnătură" a scriitorului. Numele, de asemenea, al lui Fred pare
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
încă fumegândă” a literaturii. Cronicarul nu se angajează în judecăți de valoare îndrăznețe, practică un comentariu moderat, animat de vibrație și căldură. Între grupările de la „Gândirea” și de la „Sburătorul”, balanța înclină firesc spre cea dintâi, printr-o afinitate de structură temperamentală și morală. Criticul nu are îndeobște apercepții doctrinare sau de apartenență la un grup. El este un lector senin, candid, evident sincer și atunci când își rostește admirația, și când își dezvăluie rezervele, ba chiar propriile limite de înțelegere. Scrie despre
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285532_a_286861]
-
aceste studii, ca și cele asupra „iudaizării” presei și a literaturii române, denotă o regretabilă alunecare spre naționalismul extremist. Însă negarea creațiilor celor doi scriitori, cărora li se recunoștea totuși talentul, își avea punctul de plecare, de asemenea, într-o temperamentală „inaderență la spiritul satiric” (observată de Pompiliu Constantinescu) și în concepția sa inițială asupra „clasicismului” artei. Tendențioase și mult prea subiective, cele două studii n-au convins opinia publică. Un real folos a adus în schimb istoriei literaturii române prin
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286704_a_288033]
-
cu precizie si eficiență. Se evidențiază astfel o altă caracteristică a jocului de baschet, și anume complexitatea tehnico tactică. Sarcinile complexe solicitate în jocul de baschet se realizează ca urmare a îmbinării armonioase a particularităților de ordin tehnic, tactic, fizic, temperamental ale fiecărui jucător cu cele ale pregătirii generale și specifice. Caracteristic este si faptul ca este necesară o pregătire atletică a jucătorilor pe ansamblul calităților forța-viteza, viteza-îndemânare, o capacitate crescută de participare a jucătorilor în diferite regimuri de solicitare fizică
BAZELE GENERALE ALE BASCHETULUI by CĂTĂLIN CIOCAN () [Corola-publishinghouse/Science/360_a_642]
-
maniera lui Mircea Cărtărescu mahalaua bucureșteană. D. „aude” lumea ca Marin Preda (bunăoară, deratizarea din Cel mai iubit dintre pământeni) și disecă realitatea nu cu textualisme, ci cu acea tensiune morală care drenează toxinele mortale ale „întunecatului deceniu nouă”. Coleric temperamental, exasperat de persistența moravurilor totalitarismului, insurgent, iconoclast și partizan ultrafidel grupului său brașovean, el tipărește în 1998 un volum de eseuri, Modernitatea ultimă, în care sunt vizați Nichita Stănescu, Nicolae Breban, dar nu scapă nici Mihail Sadoveanu, G. Călinescu sau
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286798_a_288127]
-
Fidel Castro, pe baza principiului "creștin" a întoarcerii și a celuilalt obraz când ești pălmuit. Și în pagina integrală din "El Pais "Matos nu iartă nimic și pe nimeni: De când eram în Sierra Maestra mi-am dat seama de impulsurile temperamentale de șef de trib absolut ale lui Castro... Aveam temerele mele, dar nicio-dată nu mi-am imaginat că ar putea fi un individ atât de imoral, atât de demonic, pentru a face atâta rău națiunii cubaneze... Este păcat că popoarele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1571_a_2869]
-
bastoane la tălpi , altul îl pocnea cu bastonul pe spinare , iar după aceea îi TRĂGEAU PUMNI ÎN CHELIE. (Sensibila praznaglavă !) (Încântător , absolut încântător , fascinant ! O revărsare agreabilă de poezie existențială, dacă nu cumva ne găsim în fața unui caz de mazochism temperamental) După o scurtă repriză de odihnă (anchetatorilor, desigur) meciul se relua . Deci , lovea și Casian) Pag. 180 - “Și așa , în câteva minute, intram pentru prima dată în această CASĂ A MORȚILOR,(securitatea) . Lăsat într-o sală de așteptare, am dat
RAVAGIILE NIMICULUI PRETENŢIOS by ALEXANDRU TACU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91634_a_93189]
-
al Junimismului. Sunt luminate astfel punctele de interferență ca și cele de disjuncție între cei doi poeți, "în cadrul ecuației" Eminescu Macedonski, relație posibilă avându-se în vedere "constituția neoromantică a ambilor". În dialectica Eminescu-Macedonski, exegetul descoperă "nu numai conjugarea etică, temperamental romantică a celor doi, dar și o corespondență de natură estetică, de natură neoromantică, explicabilă prin ancorarea lor în spiritul veacului al XIX-lea și prin deschiderea spre veacul XX". Deosebirea fundamentală, ni se atrage atenția, este "activismul literar al
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
nimic, n-au mai Învățat nimic, uitând ceea ce au Învățat și știut În acele câteva minute de examen, și asta de În dată ce au fost lăsați de capul lor. Este reflecția ce-mi vine În minte din lectura unui „temperamental“, cum Îl numește disprețuitor C. Rădulescu-Motru la ai săi optzeci și trei de ani pe care Îi poartă Încă agresivi. Fapt este Însă că „temperamentalul“ meu (e drept că iubitor mai mult al animalelor decât al oamenilor) are totuși, cum
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
fost lăsați de capul lor. Este reflecția ce-mi vine În minte din lectura unui „temperamental“, cum Îl numește disprețuitor C. Rădulescu-Motru la ai săi optzeci și trei de ani pe care Îi poartă Încă agresivi. Fapt este Însă că „temperamentalul“ meu (e drept că iubitor mai mult al animalelor decât al oamenilor) are totuși, cum se spune, glas În strană sau În amvon când afirmă că Învăță tura primită de-a gata nu dovedește nimic, nu rimează cu nimic, este
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
ca și taică-său), nici o teamă de note proaste și nici ambiții după premii și recom pense (ca și la taică-său). I-a stricat cumva?... Ți-a stricat cum va?... are tot dreptul să mă Întrebe, zâmbind pe sub mustață, „temperamentalul“, cinicul și mizantropul iubitor mai abitir al cățeilor și pisicilor de pe stradă decât al oamenilor. Profesorul nostru de franțuzește, un anume Dumitrescu, putred la fizic și la moral, spectral și sardonic, ne Îngheța sân gele când intra În clasă ca să
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
pentru balul, din aceeași seară, al țiganilor, al lăutarilor sau al măcelarilor, de la Liedertafel, de la Oppler, de la Roxy, unde eram nelipsiți În fiecare an; eu simțindu-mă, ce să vă spun, tare bine Într-o ase menea lume de excese temperamentale, În care-mi plăcea să mă ames tec ca să mă dezintoxichez de ultimele mele rămășițe intelectualiste, dând mâna În târgul Moșilor, aci aproape, cu Ion Pipa, „ucigașul cârciumarilor“, petrecându-mi pe după gât șarpele boa În menajerii, Întrecându-mă la „darea
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
nepăsări ale vieții decât pentru rațiunile ei aspre și grijile urmărind și scontând beneficii neapărate; zvârlindu-mă totuși uneori În vâltoarea unor trebi peste puterile oricui, Însă numai din simplă voluptate a mea de a acționa sau dintr-un exces temperamental neoromantic la origine - am dat, bineînțeles, partea cuvenită seriosului vieții, dar parcă și mai mult acelor nimicuri esențiale și indispensabile, singurele care dau sens, farmec și interes aces tei vieți, Întemeiată, orice s-ar spune, pe sentiment mai mult decât
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
apucat? Bătrânul, pentru că era cu un cap învelit în venerabile bucle albe, iar barba stufoasă inspira înțelepciunea vârstei la care a ajuns, nu s-a lăsat până nu și-a descărcat întreaga baterie, ca pe o emanație expansivă și acut temperamentală. Iată-i tirada, ascultați-o și dumneavoastră: Ca oameni serioși și martori ai momentului trăit, insinuând curata absență a lucrurilor bine făcute, neîndoielnic ignorăm complexele și paradoxurile de fiecare zi. Volens-nolens. De ce? Nu avem timp pentru fleacuri. Fleacuri am zis
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
am exploatat" numai în măsura în care prezentau interes pentru ideile mele. Care este opinia dv. în legătură cu spiritul polemic? Spiritul polemic e necesar în orice activitate umană, iar în dezvoltarea literaturii deține un rol important, însă mie nu-mi place să polemizez; unui temperamental și rău de gură nici argumentele științifice nu s-ar lua totdeauna în considerație. Rareori am răspuns unor atacuri (numai celor neregizate). Ce-i drept, criticii nu prea au avut cum și de unde "să mă apuce". Îi asigur că le
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
dar fără brutalitate, cu cotituri meșteșugite, neprevăzute și nemanierate” iar îndemnul lui Nicolae Tonitza rămâne emblematic pentru destinul artistic: „Merită văzut - nu comentat”. Cel mai atent observator rămâne criticul de artă Radu Ionescu, ale cărui bogate prezentări înglobează relevant trăsăturile temperamentale ale pictorului Viorel Huși, îi periodizează creația și descrie aspectele majore ale lucrărilor sale: „temperamentul sau agitat, continuu neliniștit, impermeabil impulsurilor sau acțiunilor dinafară, chiar când acestea îi corespund structural” (p. 59); anul 1940 este de răscruce în structura psihică
Colegiul Naţional "Cuza Vodă" din Huşi : 95 de ani de învăţământ liceal by Costin Clit () [Corola-publishinghouse/Memoirs/643_a_1320]
-
delectabil și incitant, a intrat și el, oarecum în prelungirea lui Zarifopol, în repertoriul referințelor mele curente. Ralea și Eliade nu se simpatizau. În prezența lui Ralea evitam să vorbesc de Eliade. Nu cred că antipatia asta se datora dezacordurilor temperamentale sau ideologice. Nici unul, nici celălalt nu erau exclusivi în privința asta și aveau cel puțin un bun prieten comun în persoana comprehensivului profesor Alexandru Rosetti. Nici Eliade nu era un auster, cu toate doctrinele ascetice pe care le vehicula și pe
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
la acest fenomen (altminteri crucial în perioada interbelică, fie că ne place, fie că nu). Cunoscându-l atunci pe Crainic am văzut clar că el nu putea fi legionar, oricâte afinități avea cu acea mișcare. El era un voluptuos, un temperamental, un „amator” (ca și Nae Ionescu) de lucruri bune, havana, mese, șuete. La Nae Ionescu legionarismul a fost un avatar în sensul unei forme de „experimentare” a polimorfismului său existențial. Ortodoxia s-a putut în multe cazuri interfera cu legionarismul
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
căreia există nuanțe intermediare, ce se întrepătrund (cum explică Goethe în Dichtung und Wahrheit). Este evident că nici antinomia, nici polaritatea nu lasă loc vreunei alternative. Între termenii unei polarități cineva poate avea preferințe, în raport cu propria sa afinitate și înclinație temperamentală, dar de aici nu rezultă în mod legitim excluderea în bloc a tot ce ține de structura cealaltă. Alternativa nu e posibilă, în ultimă instanță, decât în ordine practică, recte morală : Bine/Rău. Așadar, logic și teoretic, nu e admisibilă
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
împărtășit aici din bogata-i experiență - sporită și prin cele două călătorii în capitala Franței - într-un curs ce avea în vedere istoria teatrului „prin toate fazele sale, până în zilele noastre”. S-a stins în urma unui atac de cord. Înclinat temperamental către declamația patetică, emfatică, în stilul vremii, C. s-a străduit să se apropie de o linie de interpretare mai realistă, pentru care pledează convingător în farsa O repetiție moldovenească sau Noi și iar noi (1845). A început prin a
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286092_a_287421]
-
uchollerie]. În parte puneam această lipsă de vești în seama evenimentelor și a unei întreruperi momentane de corespondență. S’ar fi putut să fie și mai lung acest hiatus. Nu aștepta de la mine o raliere totală la părerile lui Mihai; temperamental nu ne vom schimba, dar trebuie să recunosc că el ar putea avea dreptate. Oricum, câtă vreme lucrurile vor fi ca acum, corespondența va putea să fie ca acum, și acum e destul de bine. Dar, cum ți-am scris și
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
de relaxare în cadrul programului școlar, pot fi considerate oportunități atât în etalarea unor talente, cât și instrumente de depistare a unor comportamente deviante, a unor tulburări de personalitate. Abilitățile practice acționează atât asupra dezvoltării fizice cât și psihice, asupra laturii temperamentale și mai ales asupra comportamentului individual și social al copilului. De aici necesitatea unei planificări riguroase a diferitelor categorii de abilități practice, a ponderii acestora în anumite etape ale școlarității, ca și pe parcursul fiecărui an și semestru școlar. Importanți în
Îndemânare şi creativitate : repere metodologice by Amalia Farcaş () [Corola-publishinghouse/Science/1205_a_1937]
-
să poarte căciulă? Am să-i hotărăsc eu Paraschivei lui Balan să mai deie țâță lui Niculăieș al ei!" (vol. Mărturisiri, 1960). O Vitorie cu "harțag", cea din primele două capitole ale Baltagului, e construită pe modelul acesteia. Aceeași îndârjire temperamentală dă tonul! Mai târziu se succed machete ori simple note anticipând Cazul Eugeniței Costea (1936), Valea Frumoasei (1938) și Ostrovul lupilor (1941). În 1944 Anii de ucenicie. VI Pe marginea romanului Șoimii (în fapt, un poem eroico-romantic), N. Iorga scria
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
deosebit e faptul că, după mulți ani, am imaginat o construcție epică de vreo mie de pagini, Drumul la zid, unde am Încercat să dezbat tema miraculoasă și esențială a temperamentelor umane. Eroul meu, Castor Ionescu, „suferind” de o sangvinitate temperamentală covârșitoare și blocantă pentru el, nu numai visează, dar și creează zeci și zeci de exerciții, care mai de care mai inventive și ciudate, cu scopul de a se „flegmatiza”, de a-și stăpâni gesturile, reflexele și apoi chiar gândurile
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
Adevărului! El este, cum o constatam mai sus, duplice, profund și tiranic duplice, ambiguu, ceea ce Îi conferă „misterul”, dar și vigoarea seculară, supraumană. Nu, noi putem fi doar „stăpânii propriei noastre firi”, adică consecvenți și lucizi de propria noastră structură temperamentală și ideatică, urmând sfatul vechi al vicleanului și curteanului Înțelept care a fost Polonius: - Rămâi credincios ție Însuți și așa cum ziua urmează nopții, nu vei Înșela, dezamăgi, pe nimeni și nici pe tine Însuți! Iată, de la „bătrânețe” am trecut la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]