845 matches
-
chiar filosofice extrem de interesante din punctul de vedere din care am abordat problema. Scenariul mitului este asemănător cu cel al colindei în discuție. Din gelozie și ură, Ahriman - esența răului cosmic și principiul distrugerii și al dezordinii - se ridică din tenebre, ajungând la granița cu lumea creată de Ormazd, cu gândul de a o distruge. Dar Ormazd este omniscient. „El cunoaște - menționează comentariul - spiritul plin de răutate al Demonului și gândurile sale înșelătoare. El știa, de la el însuși, că Demonul nu
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
cazurile este vorba de răpirea unor atribute divine care reglementează ordinea cosmică, răpire ce răstoarnă supremația lui Dumnezeu în favoarea Demonului și, implicit, răstoarnă supremația Ordinii în favoarea Dezordinii. Soarele, Luna, stelele etc. sunt răpite sau devorate de demoni, fiind înlocuite cu tenebrele precosmogonice. „Opoziția întuneric/lumină se supra- pune polarității fundamentale Haos/Cosmos” (10, p. 99). Astrele sunt fie ascunse în Infern sau reprezentări simbolice ale acestuia (peșteră, beci etc.), fie în pântecele întunecos al Demonului (fie el lup, leu, vârcolac sau
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
și-a băgat Dracul coada „și de atunci oamenii se îmbată” (94). Este o tipică rezolvare dualistă (bogomilică) a situației. Sunt deci de căutat originile maniheiste ale acestei legende din folclorul religios al românilor. „Vinul era, potrivit maniheenilor, veninul Prințului Tenebrelor”, își nota Emil Cioran în jurnal (95). în literatura ebraică de exegeză biblică (Midrash Tanhuma 58), vinul a luat naștere din colaborarea dintre Noe și Diavol. După potop, Noe plantează vița-de-vie (cf. Facerea, IX, 20). Este prima plantă care se
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
va urma această linie de conduită, singură demnă, singură admisibilă pentru un ministru constituțional care se respectă, aceasta o știm mai dinainte. Acest ministru n-a iubit niciodată situațiunile limpezi și onorabile; caracterul său respinge orice rezoluțiune virilă. Om de tenebre și de politică bizantină, el va căuta să escamoteze acest vot care-l lovește cu brutalitate în față și, prin influența atotputernică, dizolvantă, fatală, de care dispune, va sili pe venerabilele momâi din palatul Academiei să revie asupra neașteptatei lor
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
1792, "oratorul speței umane", Anacharsis Cloots, în fruntea unei delegații de muncitori tipografi, propune Convenției transferul lui Jean Gutenberg la Pantheon. "Dacă Dumnezeu a inventat soarele, acestea au fost cuvintele lui Cloots, omul a inventat tipografia. Soarele lui Dumnezeu împrăștie tenebrele fizice, soarele omului împrăștie tenebrele morale (...). Să celebrăm pe un inventator fără de care am fi fost muți și izolați pe pămînt, fără de care n-am fi avut nici un Voltaire, nici un Rousseau, nici un Pantheon." Trăim sub Directoratul învingătorilor Bastiliei purtînd cu
Curs de mediologie generală by Régis Debray () [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
Cloots, în fruntea unei delegații de muncitori tipografi, propune Convenției transferul lui Jean Gutenberg la Pantheon. "Dacă Dumnezeu a inventat soarele, acestea au fost cuvintele lui Cloots, omul a inventat tipografia. Soarele lui Dumnezeu împrăștie tenebrele fizice, soarele omului împrăștie tenebrele morale (...). Să celebrăm pe un inventator fără de care am fi fost muți și izolați pe pămînt, fără de care n-am fi avut nici un Voltaire, nici un Rousseau, nici un Pantheon." Trăim sub Directoratul învingătorilor Bastiliei purtînd cu mare pompă o presă pe
Curs de mediologie generală by Régis Debray () [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
întorc către Lucien Herr (care a redactat în parte discursul ținut de Blum la congresul de la Paris). După 1945, acest eroism alfabetic se deportează către țările lumii a treia, cu lămpaș, caiete și pixuri. Eliberarea prin alfabet, gigantomahia, Luminilor și tenebrelor, superstiția neagră puțin cîte puțin acoperită de milioanele de pagini scrise școlărește această simbolică à la Paul Éluard, moștenită din secolul al XIX-lea occidental, s-a refugiat în mijlocul secolului XX în lupta contra "Occidentului imperialist". Primul act al unei
Curs de mediologie generală by Régis Debray () [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
materie, reducînd la zero toate mediațiile introduse de credința creștină. Gnosticul mizează Eternitatea împotriva Timpului, Revelația contra Istoriei, Sufletul împotriva Trupului. Marxismul investește primul termen în cel de-al doilea. Unul descompune, celălalt încorporează. Gnosticul vizează sistematic separarea, Luminii de Tenebre, a inițiatului de profan. Marxistul are în vedere în principal îndemnurile la unitate a teoriei cu practica, a forțelor culturale cu forțele de muncă, a inteligenței cu masele. Gnoza este un elitism individualist: gnosticul se ridică prin știința viziunii în
Curs de mediologie generală by Régis Debray () [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
pe Candid să se vindece de naivitate în "străvechea patrie a incașilor", însă nu toți etnologii întorși din Paraguay au avut această șansă. Regretatul Pierre Clastres scria, invocînd cîntecele sacre ale indienilor guarani: "Zeul lor cel mare, Namandu, apare din tenebre și inventează lumea. El face să se nască întîi cuvîntul, substanță comună zeilor și oamenilor. El menește omenirii destinul de a primi Cuvîntul, de a exista în el și de a-i fi adăpost. Protectori ai Cuvîntului și protejați de
Curs de mediologie generală by Régis Debray () [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
dar Și extrinsecă. Ajungem să ne valorizăm, de fapt să ne descoperim mai bine prin latura extrinsecă, prin raportarea la mediu, la contacte, la preocupări. Din acest carusel al nesfârșitelor Și cu rost probleme existențiale, din lupta ideilor minții cu tenebrele întunericului stării de automulțumire lucește raza spectaculară a valorii. Marx Și Menger au prezentat teoria valorii ca fiind compusă din trei părți, așa cum rezultă din tabelul de mai jos. Dacă în ceea ce privește substanță versus natură Și origine, respectiv formă versus o
Evaluarea în contabilitate: teorie și metodă by Ionel Jianu () [Corola-publishinghouse/Science/226_a_179]
-
tentativă de raționalizare. Evidența morții atestă faptul că întregul domeniu al gândirii și al acțiunii - al rațiunilor zilei - e, în esența sa, limitat de impenetrabilul morții, al nopții și al zeilor. Prin urmare, drumul omului nu constă în a supune tenebrele nopții rațiunilor zilei (ceea ce pentru omul grec ar fi un hybris), ci în „a înțelege ziua prin intermediul nopții” (p. 48), a accepta limitarea partajului uman al lumii de un alt partaj - obscur, dar definitoriu - pe care zeii, din adâncul nopții
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
poate deveni această aventură silențioasă a sufletului o aventură istoric-destinală? Ce conexiuni simbolice suplimentare și inaccesibile logos-ului promite iconicul ? A comunica este, între altele, o formă specific umană de exercitare a puterii. Omul a iscodit în marginile propriei istorii tenebrele gloriei discursive. Numai „omul regal” poate disprețui temeinic cuvântul. Pentru că e conștient de orgoliile sale. Poetul ispitit de idei devine filosof. El înțelege că adevărul poate fi oricând văzut și numai uneori rostit. Obișnuința de a pune preț pe vorbe
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
probabil orfismul helenistic și bineînțeles, pitagorismul și platonismul grecești. Dualismul maniheismului chaldeean - secolul III al erei noastre - este și el coborâtor din aceste influențe amestecate atunci când opune binele și răul pe același principiu ca și gnosticii. Luptă între Lumini și Tenebre la Ormuz și Ahriman la perși, mesianism apocaliptic și profetic venit din Palestina, inițieri și practici comunitare secrete asemănătoare celor ale discipolilor lui Orfeu, dar și cosmogonii moștenite de la Pitagora și Platon, iată tot atâtea piste care trebuie adâncite pentru
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
existența unui duh care suflă asupra locurilor pentru a le da viață. Probabil voința lui Eusebiu, dacă e să ne amintim de etimologia numelui său: Eusebiu înseamnă „cel evlavios”, întruparea Credinței. Umbra și lumina trimit și ele la o simbolistică: tenebrele infernale și lumina celestă, noaptea puterilor satanice și ziua eternă a celor aleși. Eusebiu prevede o savantă folosire a ușilor și a ferestrelor culisante, a obloanelor mobile - interioare și exterioare - care permit jocuri multiple de module. Pentru a te feri
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
de veselie și nimic altceva. Montaigne nu contenește a se întreba cum poate cineva detesta sănătatea și voia bună, cum poate cineva să blesteme faptul de a fi născut și să-și binecuvânteze moartea, să deteste soarele și să adore tenebrele. Mirarea lui este fără limită în fața ingeniozității de care dau dovadă oamenii în a se autopedepsi, a-și face rău, în a-și provoca suferințe, chinuri și durere. La ce bun să adaugi negativitate celei existente deja și încă într-
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
să procedezi conform ordinii bine cumpănite a rațiunilor, să extragi principiile, să expui toate aspectele și contextul unei cauze materiale, imanentă fiecărui efect, oricare ar fi el. Acolo unde domnește misterul, rațiunea are cuvântul ei de spus pentru a risipi tenebrele și a elimina indefinitul. Epistemologia lucrețiană vizează îndepărtarea fricii. Legile naturii, imuabile, asigură derularea armonioasă a tot ceea ce se întâmplă. Nu zei, nu forțe oculte sau puteri întunecate, ci înlănțuiri de cauze reductibile printr-un efort al spiritului. Când se
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
al XIV-lea, când la Roma imperială, Le Corbusier scria: „din mizeria colibelor, din adâncul văgăunilor (În Roma Cezarilor, plebea trăia În haosul de nedescris al locuințelor Înghesuite și promiscue), venea câteodată un vânt de revoltă; complotul se urzea În tenebrele unui haos acumulat unde era greu de desfășurat orice activitate polițienească... Sfântul Pavel din Tars nu a putut fi arestat În perioada cât a stat Într-o mahala, iar cuvintele predicilor sale s-au răspândit cu iuțeala focului de la un
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]
-
dar și de un exces de patos. Germanității îi sunt dedicate două cărți: Thomas Mann (1965) și Hegel și arta (1980), amândouă construite din perspectiva unui autor „luminist prin formație, raționalist prin atașament”, dispus să rețină de la cel dintâi limpezimea tenebrelor traversate, iar de la celălalt, constructivismul „grandios, logic și istoric, teribila și terifianta măreție”. Alte patru cărți au drept obiect spațiul culturii ruse: Dostoievski. „Tragedia subteranei” (1968), Romanul unui oraș. Petersburg-Petrograd-Leningrad (1972), Poveste cu doi necunoscuți: Dostoievski și Tolstoi (1977) și
IANOSI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287485_a_288814]
-
Ca și în cazul studiului de debut, textul lui M. își refuză coborârile abrupte în subteranele textelor, și de aici, o senzație de frustrare generată de lectura criticii sale. Oricum, pe o temă sumbră, el a reușit o carte fără tenebre. Nu prețuiește retorica lamentațiilor nevrotice, ci o examinează la rece, sub presiunea opțiunilor unui sfârșit de secol avid să-și regăsească memoria. Plecând din acest punct, se poate încerca să se descifreze și specificul contribuției lui la romanul „retro” Femeia
MIHAIES. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288118_a_289447]
-
Craddock, București, [1943], Odinioară ca și azi, București, [1946], Spre ziuă, București, [1946], Tăiș de brici, București, [1946], La persoana întâia, [București], f.a.; Robert Elliot Burns, Sunt un evadat, București, [1938]; Joseph Conrad, Hanul lui Almayer, București, [1938]; John Galsworthy, Tenebre, I-II, București, [1938]; Aldous Huxley, Punct. Contrapunct, I-II, București, [1938], Două sau trei grații, București, f.a.; Sinclair Lewis, Dodsworth, București, [1938], Strada Mare (Povestea doamnei Card Kennicott), I-II, București, [1940], Babbitt, I-II, [București], f.a.; Peter Neagoe
GIURGEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287286_a_288615]
-
Vântul în valuri/ șiroaie de ploaie / învăluie dealuri / codrii despoaie”. Haosul e cutreierat de „un dor fără sațiu” („În haos se plimbă / un dor fără sațiu / ce soarbe și schimbă / spațiu cu spațiu”), însă obiectul dorului, absolutul, rămâne cufundat în tenebre: „În tot mai rotund / se-nvăluie totul / și nopți fără fund / ascund Sabaotul”. În viziunea poetului, omenirea străbate un timp în care „istoria moare de lingoare”, pe cer răsare „soarele cel negru” al păsărilor de pradă, generatorul frigului, și în locul Duhului
STAMATU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289850_a_291179]
-
lasă ochiul în stare de repaus. Este „culoarea cea mai obscură, mai lipsită de lumină” - crede un faimos Dicționar al limbii franceze 118, opusă albului și care a fost în chip firesc - ca „anticuloare” - însoțită cu noaptea, cu Negativul, cu tenebrele și suferința, cu misterul și moartea 119. Neavând nimic activ în esența sa120 (un specialist francez în simbolistică îl găsea chiar „onest”121, acordându-i o funcție fundamentală într-o organizare cromatică bipolară), negrul a fost socotit culoarea care semnifică
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
elementul autobiografic și pe comentarii psihanalitice. SCRIERI: Sol, pref. George Meniuc, Chișinău, 1977; Față Morgana, pref. Gheorghe Vodă, Chișinău, 1989; Sol. Față Morgana, pref. Andrei Lângă, George Meniuc, Alexandru Cosmescu, Chișinău-București, 1996; Rapsodie, Chișinău, 2001. Repere bibliografice: Ion Vornicu, Străluminate tenebre, „Basarabia”, 1992, 8; A. Trifan, Un poet solar, „Contrafort”, 1996, 3; Augustin Nacu, Un poet al suferinței, VR, 1996, 11-12; Andrei Lângă, Leonard Tuchilatu. Creație și destin, București, 1996; Cimpoi, Ist. lit. Basarabia, 231; Andrei Lângă, Revelație și mister în
TUCHILATU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290278_a_291607]
-
în luncă, cu zumzetul/ dulce al țărânii fecunde...”( Et in Arcadia fui). Poetul dă asigurări că ar fi vorba despre un jurnal de călătorie „absolut autentic”, „zămislit într-un efort de a rezista repaosului, [...] civilizației crepusculare, experienței umane bântuite de tenebrele angoasei și disperării, viziunilor escatologice, violenței anarhice a sângelui-vitriol”. Cartea, o construcție labirintică, plină de capcane semantice, propune înțelesuri ce se concentrează într-un discurs fragmentar, ambiguu, provocator, intertextualist, negativist, afin cu spiritul optzecist: „Otravă rumenă mi-e fructul/ ce
ŢURCANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290306_a_291635]
-
realitate meteorologică. Metaforă existențială, ea semnalează anestezia și finalmente lichefierea totală a spiritelor, anihilate de agresiunea neantului. Plictisul cvasiconcentraționar e înzestrat de prozator cu trape invizibile. Prin ele, într-un moment de semitrezie, se poate oricând plonja ireversibil în capcana tenebrelor terifiante, care semnifică în mod palpabil coșmarul comunist. Valahia de mucava (1996), scriere cu statut incert - eseu, jurnal intelectual și confesiune -, are ca punct de sprijin tripla calitate a lui V.: participant la revolta anticomunistă din Timișoara (martor al istoriei
VIGHI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290561_a_291890]