667 matches
-
lui Jacobs - La marque jaune și S.O.S. météores. Narațiunea este încărcată aici de un sentiment escatologic - Occidentul pare să se afle sub asaltul unor forțe terifiante, iar Blake și Mortimer devin unica pavăză ce stă în calea cuceritorilor tenebroși. În egală măsură, cele două ficțiuni evocate plasează în centrul lor efigia modernă a savantului nebun : în prelungirea unui complex romantic al lui Victor Frankenstein, acesta este marcat de ambiția demiurgică a zidirii unei noi lumi prin recursul la forțele
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
lui Pratt însele. Anul 1918 se apropie de sfârșit, dar generalul german von Lettow refuză să accepte înfrângerea, călătorind prin Africa cu o armată ce pare să fie o colecție de spirite imposibil de învins. Totul este învăluit în aura tenebroasă a aventurii. Crucișătorul german Königsberg zace inert într-o lagună, sabordat de germani, dar focul luptelor nu pare să se stingă. Tenton și MacGregor, ofițerii pe care O’Hara îi întâlnește în colonia de la Gombo, alături de Ann și de Daniel
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
unde războiul mondial este pe cale de a începe) îi obligă pe locuitorii albi ai coloniei să se adapteze la un ritm al existenței modelat de forțele an cestrale. Liniștea locului este, invariabil, una înșelătoare. Misterul se face simțit sub forma tenebroasă a vrăjitorului care renaște cu gândul răzbunării în minte. O lectură contextuală a lui Pratt este una legitimă - în Wambo, preotul acestei religii a răzbunării anticoloniale, se poate ghici un ecou al mișcărilor maumau ce anunță sfârșitul Imperiului. Omnipotent și
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
Nouă ca datornic, asemenea unui erou din ficțiunile lui Daniel Defoe, tânărul descoperă, traumatizat și fascinat, regulile crude și teribile ale patriei sale adoptive. Vândut unui pionier al frontierei, Nightly se desparte de tihna urbană spre a se deschide universului tenebros al pădurilor impenetrabile și al râurilor străbătute de canoe. Acesta este un pământ care mustește de taine și de sânge. Condiția supraviețuirii este rapiditatea mânuirii armei și a toporiștei. O clipă de somnolență poate fi poarta către moarte. În America
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
ciudatul pelerin ce cutreieră acest spațiu dezolat al timpului, povestitorul (el însuși scenarist de bandă desenată) este încărcat cu povara unei mărturisiri care nu încetează să îl obsedeze. Căci istoria eternautului Juan Salvo este istoria prăbușirii lumii cunoscute sub apăsarea tenebroasă a ninsorii fatale. Fulgii care ucid odată cu delicata lor atingere sunt emisarii paradoxali ai invaziei extraterestre. Cu fiecare strop de ninsoare, moartea se întinde ca un giulgiu peste Buenos Aires, peste Argentina și peste continent. Juan Salvo, prietenii și familia sa
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
Înțelegea nici o relație din New York. Fie oamenii nu erau În stare să aibă o relație, fie tocmai intraseră Într-o relație „super“ care avea să se evapore curând, unul dintre parteneri descoperind invariabil la celălalt câte un secret exploziv și tenebros. — Aproape niciodată. Din an În paște mă mai chinui, Încerc, dar nu pot să merg până la capăt, lipsa oricărei urme de pasiune mă face să râd. Mă mir că mă mai suportă, mărturisi Într-un acces de sinceritate. Dar, Într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
se dusese să-i ducă mâncarea i se păruse deja că animalul avea această culoare, sau, cum nu lipsesc cei care o afirmă, absența ei, însă era noapte, iar dacă noaptea pisicile albe sunt gri, același lucru, dar accentuând tușa tenebroasă, se poate spune despre un câine văzut pentru prima dată sub un dud negru pe când o burniță nocturnă dizolva linia de separare între ființe și lucruri, apropiind ființele de lucrurile în care, mai devreme sau mai târziu, se vor transforma
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
Cipriano Algor acest moment de răvășire a vieții și de inadecvare a înțelegerii lui, când, mergând la departamentul de achiziții al Centrului ca să pună cea mai simplă întrebare, s-a întors cu cel mai complex și încurcat răspuns, atât de tenebros și de obscur, încât era cum nu se poate mai firesc să se rătăcească în labirinturile propriului său creier. Cel puțin rămâne intactă intenția. În favoarea lui, Cipriano Algor va putea susține mereu c-a făcut tot ce era posibil în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
acum nu știu ce ascunde sub tulul vaporos ce-o Împodobește. Capela e săpată În stâncă, altarul e străjuit de o pânză neliniștitoare ce Întruchipează chinurile condamnaților În măruntaiele infernului. Câțiva călugări cu glugă Îmi fac loc să trec printre șirurile lor tenebroase, și Încă nu mă tulbur, fermecat cum sunt, de fantezia iberică... Dar - oroare - pânza se ridică, și dincolo de ea, miraculoasă lucrare a unui Arcimboldo al speluncilor, apare o altă capelă, pe de-a-ntregul aidoma celei În care mă aflu, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
-n doi e-aproape un bine, ce altceva spune Mitul? Octosilab dublu. Cine a scris cugetarea asta, cea mai senină dintre câte au fost gândite vreodată? Nimic nu-mi va scoate din minte că lumea asta-i rodul unui zeu tenebros căruia eu Îi prelungesc umbra. Credința duce la Optimismul Absolut. E adevărat, am păcătuit cu trupul (sau n-am păcătuit): dar Dumnezeu e cel care n-a știut să rezolve problema Răului. Hai să pisăm fătul În mojar, cu miere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
există foarte puține tridacne deoarece sunt victime ale braconajului celor care le colecționează și oricum, din motive igienice și din lipsă de spațiu, În ziua de astăzi e mai bine să fii incinerat. Profu a spus că sunt puțin cam tenebroasă - nu știu ce voia să spună. Mi-am dat seama că-mi este drag. E cu adevărat mai mult decât un profesor. Unul care ține Într-adevăr la clasa lui. Eu nu reușesc să vorbesc cu mama așa cum vb cu profu. Eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
Uneori sper ca ea să facă o nebunie și să meargă cu cineva, nu mă interesează cu cine, un rahat oarecare, așa Încât eu să mă pot Întoarce la el. Îmi pare rău că gândesc toate aceste lucruri. Oare chiar sunt tenebroasă? Dar așa sunt eu. Acum trebuie să-mi iau rămas-bun, profu și-a dat seama că fac altceva. Se vorbește despre dragostea pe care o simțim noi față de părinți. Eu Îi iubesc? Sunt dispusă să mă sacrific pentru ei? Eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
televizor, la radio sau În familie și pe care le repetau fără ca măcar să le Înțeleagă. Păstra toate e-mail-urile pe care i le scriau, Își nota toate gesturile, jargonul și glumele lor. Își petrecuse Crăciunul Încercând să descifreze criptografia unei scrisori tenebroase și plină de dezamăgire a Valentinei Buonocore - În timp ce familiile celebrau o sărbătoare care nu-l privea, iar amantul lui tăia curcanul În casa socrilor, prins În capcana unui ritual căruia nu reușea să i se sustragă. Studia limbajul Valentinei, Îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
brunetă cu păr creț o Întrebă Încet, dar nu chiar atât de Încet Încât Antonio să n-o poată auzi: — E noul tău iubit? E soțul meu, răspunse Emma. Fetele de la call-center se Întoarseră curioase Înspre tipul acela atletic și tenebros, soțul acelei colege atât de evazive, care nu spusese niciodată că ar fi fost căsătorită, și nici nu purta verighetă. Îi aruncară o privire În care se citea o invidie ingenuă - erau probabil Însoțite de masculi patetici și gheboși - și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
fi fost străin de asasini. Sigur, În realitate a fost altfel: Culianu a fost ucis la peste cinci ani de la moartea lui Eliade, dar probabil nu fără legătură cu moștenirea Gărzii de Fier și cu strania reîncarnare a acesteia În tenebroasele ritualuri punitive ale Securității pseudo-naționale. Cititorul obișnuit va „traduce” automat juxtapunerea În relație cauzală. Poate că asta a și vrut „Chick”. În concluzie: e normal ca Bellow să-l condamne pe Eliade pentru episodul său legionar și pentru tăcerea sa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
pus un ibric la fiert pe undeva prin camera de aranjamente florale. Camera de ce? —Drăguță, suntem într-o casă parohială, zise tărăgănat un nou venit. Că doar nu voiai o cafetieră Gaggia din care să te servească unul dintre tipii tenebroși și tăcuți de la Bar Italia! —Salut, Hugo, se auziră majoritatea celor de față, în cor, aproape la unison, salutând fără să întoarcă capul. Nu mă lăsai dusă de val. Hugo era un tip înalt, zvelt, cu părul blond, ochi gri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
cursuri. - Cum spune dobitocul ăla că nu ești acasă? - Care dobitoc? - Păi Titi, domnule. L-am trimis la dumneata să te cheme și mi-a spus că nu te-a găsit. - N-a fost deloc aici! se miră Felix.Stănică, tenebros ca întotdeauna, găsi că se țese la mijloc o conspirație, în scopul de a împiedica o legătură așa de strălucită, fără să-și închipuie serios că Titi ar putea să se gândească la Lili. Felix consimți să treacă dincolo, după ce
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
El închise ochii, ca să rămâie în întuneric și ca, nemfluințat de lumea de dinafară, să cutreiere câmpul aducerei lui aminte... Era ca un orizont negru și fără de sfârșit... nimic, nimic... numai prezent avea... trecut de fel... sau unul atât de tenebros încît nu vedea nimic pe el... departe, departe... ca și când într-o noapte neagră ca lumina din sticla cu cerneală... ai vedea undeva un foc arzând... Cer înnorat și negru... pământul și noaptea de nu-ți poți vedea mâna cu degetele
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
extern (Timișoara. Zece ani de la sângerosul decembrie 1989. Documentar, 1999). Autorul consideră că în evoluția evenimentelor din capitala bănățeană au existat două etape: 1. prima etapă (16-18 decembrie) a fost dominată de violența protestatarilor și de diversioniști agresivi reprezentând „forțe tenebroase”, care au vandalizat magazine și instituții - în această etapă, consideră Coman, cei care au tras asupra populației ar fi fost comandouri de transfugi maghiari (vina pentru cei morți la Timișoara purtând-o, prin urmare, Ungaria, chiar dacă Ion Coman nu acuză
Decembrie ’89. Deconstrucția unei revoluții by Ruxandra Cesereanu () [Corola-publishinghouse/Science/1928_a_3253]
-
lunei. La Tismana fantezia concentrează În cîteva strofe: desimea brazilor, pădurea-ntunecată, un locaș trist nelocuit (operă omenească În păragină, produs uman Întors la viața geologică), prăpăstii adînci, „pustiuri fără margini”, peșteri, stînci etc. Peisaj compus din cărți, În stil tenebros romantic. Peisajul este completat, În Cimitirul, cu o peșteră Întunecată, simbol, evident, de ordin moral: „azil al pocăinței”. Aici locuiește o „groaznică iazmă” ce zbiară „sătănește”, alt simbol, din galeria, acum, a monștrilor cu care se luptă poetul În Satire
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
triumfător ca un campion dintr-un concurs dificil. În Basme, spațiul se deschide din nou spre universul dinafară. Devine vast și misterios. În muntele rîpos, Într-o peșteră, se află palatul patinați/or luminat de o „flacără misterică”. Peisajul este tenebros alpin: rîpe sălbatice, „turburoase unde”, vuiet de prigori, nori ce fumegă, lună „gălbenindă”, duhuri neguroase, schelete etc. Locul mesei din Legende l-a luat aici peștera stîncilor alpice: loc de refugiu, sălașul duhurilor rele, spațiul infernalelor comploturi. Aici ascunde zmeul
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
ordinii și firescului, Își manifestă zgomotos oroarea față de aceste „aspecturi fioroase”. Să nu-l credem, totuși, În Întregime. Oroarea are și o parte de plăcere. „Cruntul fior de gheață” nu-l Împiedică să construiască cu evidentă satisfacție un peisaj fantastic tenebros și un portret pe măsura lui: satanicul hoț Grui-SÎnger. Stăpîn peste Codrul-Fără-Viață - regat al crimei și al nopții - Grui este un monstru ieșit din unirea puterilor infernale: „Soția lui e groaza și noaptea-a lui complice! Ca tigru fără sațiu
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
și poetul găsește argumentele necesare pentru a exprima starea lui de Încîntare. Romanticii pîndeau și momentul altei cumpene (miezul nopții) pentru a coborî În inima fantasticului negru. Alecsandri nu-i ocolește nici el, deși nu manifestă un interes special pentru tenebrosul, miticul din natură. În Doina, unde se inspiră mai direct din mitologia populară, apar cîteva scene de vrăjitorie neagră. Baba Cloanța duce În spate pe Satan și codrii clocotesc de un lung hohot. Satan urlă furios, și la urletul lui
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
cădea Paștele. Încă din ultimele zile ale lui martie, cerul la Napoli era de un azur dens și limpede drept care ușile fuseseră date de perete și ferestrele larg deschise; amorțeala dispăruse, dar numai lumina amiezii putea să ajungă în pragul tenebros al celulelor. Tommaso se gândi că i se apropie sfârșitul: probabil că hotărâseră să-l ardă pe rug, așa cum se întâmplase cu Pucci și Bruno. Temnicerii erau mai politicoși, mai omenoși, nu-l mai bruscau. Oare fiindcă Paștele înseamnă împăcare
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
scuipați. Aha, sosesc îngerii să dezlănțuie ploaia, se-apropie Potopul cel mare spre a vă îneca. Incendiul n-a avut urmări. Fața lui Tommaso era înegrită de funingine și părul oleacă pârjolit, altfel doar pereții căpătaseră o înfățișare și mai tenebroasă. Înălțimea Voastră Aldobrandini, călugărul acela poate că e nebun de adevăratelea. XI Tommaso reușise să se salveze de rug înscenând nebunia, fără să se căiască deloc, fără să se plece în fața persecutorilor săi. Când acestora nici prin gând nu le
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]