64,222 matches
-
stilistic, ideologic, cât și temporal). Energic, inteligent și talentat, Dan Lungu este un autor în sensul cel mai larg, de la care ne putem aștepta la multe surprize. O nouă carte de proză, aflu, este în pregătire. Dan Lungu, Povestirile vieții. Teorie și documente, Ed. Universității “Al. I. Cuza”, Iași, 2003. 254 pag. Dan Lungu, Construcția identității într-o societate totalitară - o cercetare sociologică asupra scriitorilor, Ed. Junimea, Iași, 2003. 282 p. Dan Lungu, Nuntă la parter, piesă în nouă tablouri, Prefață
Viața cu amănuntul by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/13183_a_14508]
-
deci dintre scriitorul care își cultivă fantasme tihnit-burgheze și cel bîntuit de bovarisme aristocratice, semnificațiile abisale puse în evidență de hermeneut îi situează pe autorul Nopții furtunoase și pe cel al Crailor... într-o simptomatică consonanță de opțiuni estetico-temperamentale: datorită teoriei electricității și a privirii magnetice, tatăl și fiul își trădează deopotrivă “atracția lor către ’suprafiresc’”, iar prin cea din urmă ei “își dau mîna în hagialîcul imaginar către ’cel mai frumos dintre veacuri’ care ’fu al optsprezecelea’...”. O astfel de
Gratia interpretandi by Laura Pavel () [Corola-journal/Journalistic/13191_a_14516]
-
lor către ’suprafiresc’”, iar prin cea din urmă ei “își dau mîna în hagialîcul imaginar către ’cel mai frumos dintre veacuri’ care ’fu al optsprezecelea’...”. O astfel de abordare a eredității și a interiorității secrete poate fi apropiată, cred, de teoria criptonimiei a psihanaliștilor Nicolas Abraham și Maria Torok, după care “criptele” ori “fantomele” textuale s-ar transmite inconștient de la o generație la alta, făcînd ca anumiți indivizi să fie purtătorii inconștienți ai teribilelor secrete ale strămoșilor. Un alt caz pentru
Gratia interpretandi by Laura Pavel () [Corola-journal/Journalistic/13191_a_14516]
-
din care abia mai pot să ies. Îmi spun mereu, conștiincios, că viața asta e una singură, n-am primit șapte ca să-mi permit luxul să huzuresc, să irosesc, ci doar una, de care, totuși, trebuie să mă bucur. La teorie am stat întotdeauna formidabil... Cu practica am cam dat-o în bară! În fine, după ziua de miercuri, încep să mă extrag din prăpastie, să mă adun din spaime și să-mi redevin cît de cît simpatică. Joia stau, pînă
După ziua de miercuri by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13195_a_14520]
-
caz, trebuie căutat omul Breban, în proza lui de ficțiune, în romane, și mai puțin în aceste pagini unde îl aflăm întâi de toate, dacă nu exclusiv, pe scriitor. Aceasta dacă este să-l raportăm pe Breban la propria-i teorie despre sinceritate și adevăr, mai deplin răsfrânte, acestea, de literatura de ficțiune decât de literatura de memorii și de jurnale. Discutabile, în sensul că pot genera discuții, dar nu mă refer la ele prima dată, sunt teoriile recurente ale lui
Credința în literatură by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/13189_a_14514]
-
la propria-i teorie despre sinceritate și adevăr, mai deplin răsfrânte, acestea, de literatura de ficțiune decât de literatura de memorii și de jurnale. Discutabile, în sensul că pot genera discuții, dar nu mă refer la ele prima dată, sunt teoriile recurente ale lui N. Breban despre inaptitudinea pentru roman a prozatorului român, „supraperformant” în „genul scurt, schiță, nuvelă” („de la Negruzzi la Caragiale și Șt. Bănulescu sau Eliade”), ceea ce l-a și mobilizat pe autorul Memoriilor de acum să se dedice
Credința în literatură by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/13189_a_14514]
-
românești din perioada 1948-1953 (Literatura română sub comunism. Poezia I) umple un gol important în istoria literaturii române. Eugen Negrici constată că poezia publicată în România între abdicarea Regelui Mihai și moartea lui Stalin a fost una eminamente agitatorică, subsumată teoriei politice a luptei de clasă. Sursele „esteticii roșii” trebuie căutate, de aceea, nu în tratatele vreunui mai puțin cunoscut critic de direcție, ci în operele de bază ale marxism leninismului. În plus, spune autorul, „obligatorie cu adevărat este recitirea atentă
Psalmii carnetului roșu by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13208_a_14533]
-
imperativele poeziei proletcultiste se poate deduce și din obiecțiile pe care critica de întîmpinare le face cărților epocii. Pornind de la premisa că poezia agitatorică este o formă a retoricii și o „știință a persuasiunii”, profesorul Negrici îi definește specificitatea prin intermediul teoriilor semiotice și comunicaționale. În felul acesta poezia se transformă într-o sui-generis relație de comunicare între un emitent și un destinatar. Destinatarul poeziei nu mai este însă cititorul cultivat, „pervertit de modelele burgheze”, ci, dimpotrivă, țăranii semianalfabeți, muncitorii cu o
Psalmii carnetului roșu by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13208_a_14533]
-
iată că găseam în opera lui Eliade niște concepții uimitor de apropiate de intuițiile mele (de pildă s a- c r u l apărând adesea în deghizarea cotidianului). Și mai mult: unul din cele mai importante puncte de plecare pentru teoriile lui Eliade îl constituia lumea spirituală indiană, care atunci mă pasiona și pe mine. Importanța pe care Eliade a acordat-o întotdeauna religiilor și gândirii indiene - mai ales cu privire la problema autocunoașterii - mi-a întărit convigerea că ceea ce India înfăptuise în
Ireneusz Kania: “Cultura română - pasiunea mea” by Nicolae Mareș () [Corola-journal/Journalistic/13200_a_14525]
-
descurajeze orice inițiativă taxonomică și orice diagnostic critic tranșant. Combinația permanentă de primitivism (al exprimării individuale -specifice “vocii” publice) și rafinament (al efectului de rezonanță -specific, pentru a cita sintagma întrebuințată de Mircea Nedelciu, “ecoului controlat” al textului) relativizează deopotrivă teoria neutralității “înregistrării” (directe, “autentice”, neprelucrate) și pe cea a intervenționismului auctorial (prin trafic de informație reală, bricolaj semi-ficțional sau invenție ficțională totală). Dacă, în Caractere, uvrierii siderurgiști răspund întrebărilor reporterului cînd oficial, cînd ca la anchetă, întotdeauna cu modestia retardării
Alexandru Monciu-Sudinski: biografii comune ale comunismului by Ion Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/13165_a_14490]
-
Gheorghe Grigurcu Acerbul polemist Laszlo Alexandru ne oferă o carte consacrată activității lui Nicolae Manolescu, urmărind feluritele ramuri ale acesteia, eseul, monografia, polemica, istoria literară, teoria literară, cronica literară, echivalentă cu un... tratat. Adoptînd cu preponderență uneltele istoricului literar, își strunește vehemența (uneori excesivă) și renunță (nu total!) la utilizarea săgeților contestatare în favoarea documentului, detectat inclusiv printr-o „adevărată activitate arhivistică”. Document care, extras din paginile
Tratat despre Nicolae Manolescu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13213_a_14538]
-
din care să fie eliminate tarele „sângerosului secol XX”. De la o separare a culturilor și precipitarea lor într-o competiție de tip nou (dominată de raportul Nord-Sud), până la „sfârșitul istoriei” (în sensul generalizării democrației de tip occidental, care exclude conform teoriei lui Michael Doyle rezolvarea pe calea armelor a competiției), au fost propuse diverse soluții de reechilibrare, de reconstrucție a ansamblului planetar. Dar nici Samuel Huntington - teoreticianul conflictului culturilor -, nici Francis Fukuyama - adeptul ideii hegeliene a încheierii istoriei - nu au pus
Început de partidă by Toma Roman () [Corola-journal/Journalistic/13226_a_14551]
-
Sau, mai demult, Rebreanu, Baconsky, Bănulescu, Eugen Ionescu cu debutul său în limba română. O mulțime de scriitori și gînditori din secolul al XX-lea figurează în studiul amplu, intitulat Fenomenul românesc, din 1970, unde am încercat o sinteză a teoriilor despre specificul național, așa cum a fost definit el de autori ca sămănătoriștii, gîndiriștii, Nichifor Crainic, Dan Botta, Mihai Ralea, G. Călinescu, Ion Pillat, Mircea Eliade și mulți alții. - Pentru etapa ultimă... - Despre literatura română contemporană propriu-zisă încă n-am scris
KLAUS HEITMANN: “Am început să învăț limba română din curiozitate...” by Victor Durnea () [Corola-journal/Journalistic/13219_a_14544]
-
unor modele ușor de imaginat. - Cred că e un punct de vedere viabil. - Firește, dar nu e singurul. În anii ’60, Rolf Schwendter, un arhitect austriac pe care l-am cunoscut bine, a publicat un fel de preliminarii sociologice la teoria sa despre design. El consideră, cam simplist, că întreaga populație dintr-o societate ar putea fi reprezentată printr-un cerc. Schwendter spune că, în timp ce mai demult existau grupuri mari de oameni împărțiți în funcție de orientarea lor (mișcarea muncitorească etc.), în ultima
Despre subculturi by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/13288_a_14613]
-
de tip diferit, în societate funcționau un alt fel de instituții și funcționau bine. Apoi acestea au intrat în declin și au început să înghită din ce în ce mai mulți bani și resurse de toate felurile și să funcționeze din ce în ce mai prost. Poate că teoria lui Illich e puțin forțată, pentru că încă avem nevoie de școli, care să-i educe pe oameni pentru nevoile vieții noastre invadate de tehnică... Deci legătura dintre educație și subcultură este extrem de complexă și am putea glosa la nesfîrșit. - Am
Despre subculturi by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/13288_a_14613]
-
Liviu Rebreanu, Leny Caler, realizate de Sebastian în 1935, în presa vremii, la un an de la scandalul produs de romanul De două mii de ani. Mihail Sebastian - Jurnal de epocă, Academia Română, Fundația Națională pentru Știință și Artă, Institutul de Istorie și Teorie literară „G. Călinescu”, București, 2002. 150 000 de lei.
Mihail Sebastian,un alt fel de jurnal by Adina-Ștefania Ciurea () [Corola-journal/Journalistic/13297_a_14622]
-
nevoit să repet, avem aici, în miniatură, cele mai puternice idei ale postmodernismului. Borges merge și mai departe decât structuraliștii: nu doar moartea autorului, ci chiar moartea autorilor. Paradoxal, scriitorul argentinian scoate astfel literatura din câmpul de interferență al oricăror teorii ce-i prezic moartea. Căci depersonalizarea creatorului cu biografie, al autorului istoric presupune înnobilarea așa-zis transcendentală a oricărei creații artistice căreia îi lipsește însă tocmai iluminarea prin revelație. O concesie stranie între formația intelectuală clasică a lui Borges și
Creatorul în oglinda lui Borges by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/13289_a_14614]
-
9). Acum, riscurile pe care și le asumă însă Borges sunt imense și, până acum, doar Harold Bloom a sesizat 10) posibila fundătură a operei scriitorului argentinian. Consecvent în labirintul universului său, „lamentabil de consecvent” spune Bloom, susținând până la extrem teoria continuității perfecte a literaturii canonice, esențial fără a scrie un rând de umplutură, circular în idei și limpede în formulare prin reluarea permanentă în diferite variante, Borges nu tentează la o a doua lectură: „Borges poate să rănească, dar mereu
Creatorul în oglinda lui Borges by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/13289_a_14614]
-
așteaptă totul. Jurnalul îl domină, îi tot cere versiuni, una mai bună decât cealaltă, îi actualizează criteriile în virtutea cărora, frazele citite de o sută de ori sunt păstrate sau aruncate ca sarea care-și pierde gustul. Chiar dacă îi asistă crizele, teoriile, chiar dacă îi moșește devenirile, scriitura este prea fardată pentru intimitatea de care vorbeam. Am fost tentat să văd în Mai nimicul nostru o doză însemnată de narcisism. Fie că amintește de părinți, de Dumnezeu, prieteni sau politică - toate angajate într-
Jurnalul unei vieți by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/13279_a_14604]
-
Gina Sebastian Alcalay Nu, nu am de gînd să recurg la definiții filozofice ale noțiunilor de absolut și relativ sau să invoc pe acelea de timp și spațiu în teoria lui Albert Einstein, intrată după cum e bine știut, în patrimoniul fizicii moderne. Voi menționa doar că nici acestă din urmă teorie, nici altele avînd la bază ideea relativității nu au putut împiedica, în planul practicii sociale recrudescența diferitelor întruchipări ale
Capcanele și magia absolutului by Gina Sebastian Alcalay () [Corola-journal/Journalistic/13294_a_14619]
-
la definiții filozofice ale noțiunilor de absolut și relativ sau să invoc pe acelea de timp și spațiu în teoria lui Albert Einstein, intrată după cum e bine știut, în patrimoniul fizicii moderne. Voi menționa doar că nici acestă din urmă teorie, nici altele avînd la bază ideea relativității nu au putut împiedica, în planul practicii sociale recrudescența diferitelor întruchipări ale tendințelor absolutiste. Căci ce este fundamentalismul religios, ce au fost regimurile totalitare și dictatoriale dintre care majoritatea s-au prăbușit sub
Capcanele și magia absolutului by Gina Sebastian Alcalay () [Corola-journal/Journalistic/13294_a_14619]
-
vedea soluția în extinderea activității acestei instituții (sau a alteia) asupra întregului sistem care a generat astfel de situații îngrozitoare. Fără să rostească sintagma, el propunea un veritabil proces al comunismului. La rândul său, Mircea Dinescu părea să fie adeptul teoriei că trebuie făcut ceea ce, realist, se poate face. Adică să se aducă la lumină cât mai multe cazuri, astfel încât prin creșterea masivă a numărului de colaboratori ai Securității deconspirați să se ajungă la rădăcina răului. Adică tot la un proces
Procesul comunismului? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13316_a_14641]
-
de firul roșu al identității unei raportări la lume. Receptorul intervine tot mai des asupra activității mediumului, sau, după caz, pentru că poate vedea aici o obligație iar nu un drept, tot mai rar El se constituie - dar aceasta e pură teorie - în regulator de putere. Profesorul universitar nu comunică tot ce știe numai studentului. El trebuie să publice cărți - uneori se poate să-i și placă treaba asta -, să participe cu produse intelectuale la simpozioane, colocvii, congrese, reuniuni științifice unde să
Știință voioasă pe o temă dată by Alexandru Matei () [Corola-journal/Journalistic/13312_a_14637]
-
cititorul zilelor noastre. Firește, nu lipsesc comparațiile cu realitatea actuală a Bucureștiului, nu întotdeauna favorabile contemporanilor. Iată un exemplu elocvent: „Unora li se pare incredibilă normalitatea vieții bucureștene, absolut sincronă Europei Occidentale de la 1900, noi fiind obișnuiți, din nenorocire, cu teoria unei Românii grobiene, la granița deșertului. (...) vorbim de o Românie în care leul era mai tare ca francul francez, unde, pe la 1900 și ceva, Bucureștii trimiteau ajutoare Parisului inundat de Sena, cînd pe strada Clemenței se citea, la cafeaua de
Parfum de Belle Époque by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13320_a_14645]
-
îndulceau" pedanteria severă. Totuși, universitățile, scoase de sub "patrafirul" constructului cultural de la început de secol, de still life cu profesori și studenți, sînt, astăzi, dacă nu caravane în mers, măcar "furnicare" între ziduri. Interesantă pentru scriitor, care nu face, de obicei, teoria bunei direcții, este mai ales a doua imagine: frenezia tuturor azimuturilor. Despre facultate ca "roză a vînturilor" își scrie Andrei Bodiu primul roman, Bulevardul Eroilor, recent publicat la Paralela 45, o poveste "închinată" filologiei brașovene și "resurselor" ei eroi-comice. Argumentul
Pudriera bătrînei doamne by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/12028_a_13353]