1,126 matches
-
comportamentale este strâns legată de reacțiile științifice aduse împotriva abordării dinamice. În special H.J. Eysenck a fost unul dintre oponenții principali ai psihanalizei, acesta fiind convins de avantajele terapiei comportamentale ca metodă alternativă de terapie (Eysenck, 1964). În ciuda faptului că terapeuții behavioriști nu împărtășesc o singură abordare teoretică și nu aderă la o serie specifică de tehnici terapeutice, cu toții sunt de acord că accentul trebuie pus pe comportamentul observabil. Astfel, teoria comportamentală este clădită pe tradiția lui John Watson și se
Revista de asistență socială () [Corola-publishinghouse/Science/2153_a_3478]
-
precum: Italia, Spania, Portugalia, Luxemburg, Irlanda, Austria, Olanda, Franța. Rolul și locul asistentului social în domeniul dependenței este subiectul abordat în capitolul 14. Asistentul social este profesionistul care ocupă un loc important în cadrul echipei multidisciplinare, alături de psiholog, medic, asistent medical, terapeut. Rolul său este îndeosebi exercitat la nivelul familial, de grup și social. Lucrarea este deosebit de utilă și o recomandăm profesioniștilor din domeniul toxicodependenței, dar și studenților de la facultățile cu profil sociouman (asistență socială, medicină, psihologie etc.). Simona PREDA Robert K.
Revista de asistență socială () [Corola-publishinghouse/Science/2153_a_3478]
-
familiei. A practica terapia de familie nu presupune exclusiv a aplica o serie de tehnici, ci a adopta un model cu totul nou de a recepta și înțelege comportamentul oamenilor condiționat de influențele contextului social în care acesta se produce. Terapeuții anilor ’90 au învățat să-și modeleze intervențiile și analizele în funcție de clienți, și nu invers. Multă vreme familia a fost privită ca reprezentând o forță constrângătoare asupra libertății individului, o forță care-l frâna în procesul de autodezvoltare. Erau momentele
Revista de asistență socială () [Corola-publishinghouse/Science/2161_a_3486]
-
a se descurca cu schimbările impuse de anumite probleme (Nichols, Schwarts, 2001). Terapia narativă de familie, abordare dominantă în terapia de familie contemporană, este interesată de impactul pe care diversele probleme cu care se confruntă societatea îl au asupra familiei, terapeuții narativi nemaifiind de acord cu aserțiunile conform cărora problemele aparțin indivizilor (așa cum afirmau psihanaliștii) sau familiilor (așa cum consideră terapeuții sistemici - Freedman, Combs, 1996). Terapeuții narativi îi ajută pe oameni să se separe de discursurile dominante, adesea toxice, existente în societate
Revista de asistență socială () [Corola-publishinghouse/Science/2161_a_3486]
-
terapia de familie contemporană, este interesată de impactul pe care diversele probleme cu care se confruntă societatea îl au asupra familiei, terapeuții narativi nemaifiind de acord cu aserțiunile conform cărora problemele aparțin indivizilor (așa cum afirmau psihanaliștii) sau familiilor (așa cum consideră terapeuții sistemici - Freedman, Combs, 1996). Terapeuții narativi îi ajută pe oameni să se separe de discursurile dominante, adesea toxice, existente în societate, internalizate de către aceștia și care nu mai lasă spațiu pentru povești de viață alternative (Freedman, Combs, 1996). Ea vine
Revista de asistență socială () [Corola-publishinghouse/Science/2161_a_3486]
-
interesată de impactul pe care diversele probleme cu care se confruntă societatea îl au asupra familiei, terapeuții narativi nemaifiind de acord cu aserțiunile conform cărora problemele aparțin indivizilor (așa cum afirmau psihanaliștii) sau familiilor (așa cum consideră terapeuții sistemici - Freedman, Combs, 1996). Terapeuții narativi îi ajută pe oameni să se separe de discursurile dominante, adesea toxice, existente în societate, internalizate de către aceștia și care nu mai lasă spațiu pentru povești de viață alternative (Freedman, Combs, 1996). Ea vine să completeze procesul de distribuire
Revista de asistență socială () [Corola-publishinghouse/Science/2161_a_3486]
-
acești factori devin absolut necesare. Terapia medicală de familie implică ședințe cu indivizii bolnavi, cu partenerii maritali, cu familiile și cu echipa de specialiști. Astfel, se asigură o îngrijire promptă și eficientă. Câteva dintre tehnicile care stau la baza activității terapeutului care lucrează cu pacienții bolnavi și familiile acestora sunt: recunoașterea dimensiunilor biologice ale problemei, solicitarea unui istoric privind evoluția bolii de la pacient și de la familie, înlăturarea sentimentului de culpabilitate și acceptarea sentimentelor insuportabile (negarea bolii, mânia ce o însoțește, depresia
Revista de asistență socială () [Corola-publishinghouse/Science/2161_a_3486]
-
programul familiei sau să organizeze viața afectivă a acesteia, amplificarea autonomiei pacientului și familiei și reducerea gradului de dependență, prin accentuarea și mobilizarea resurselor pacientului, prin comunicarea încrederii în capacitatea familiei de a lua decizii sănătoase (McDaniel, Hepworth, Doherty, 1996). Terapeuții de familie pot participa și contribui la definirea modelelor de sănătate biopsihosocială și a sistemelor de prestare a serviciilor de sănătate. O astfel de abordare a problemei ar putea să ajute la salvarea unui sistem de sănătate care se prăbușește
Revista de asistență socială () [Corola-publishinghouse/Science/2161_a_3486]
-
Hepworth, Doherty, 1996). Terapia medicală de familie poate impulsiona schimbările în sistemul de sănătate, poate influența procesul de acordare a serviciilor de sănătate comunitare. Intervențiile eficiente în familie nu sunt un fenomen simplu; pentru crearea condițiilor necesare pentru intervenții eficiente, terapeuții trebuie să-și formeze deprinderi conceptuale (cum să gândească despre familie), deprinderi tehnice (ce să facă cu familiile pentru a le ajuta să se schimbe) și deprinderi interpersonale (cum să aplice aceste tehnici - Minulescu, 2002). Spitalele și instituțiile intermediare de
Revista de asistență socială () [Corola-publishinghouse/Science/2161_a_3486]
-
cum să gândească despre familie), deprinderi tehnice (ce să facă cu familiile pentru a le ajuta să se schimbe) și deprinderi interpersonale (cum să aplice aceste tehnici - Minulescu, 2002). Spitalele și instituțiile intermediare de îngrijire a sănătății ar aprecia capacitatea terapeuților de familie de a se adresa și rezolva problemele familiale în relație cu boala, acestea fiind oportunități care pot sublinia cum perspectiva familiei-sistem poate fi inclusă în deciziile economice și clinice. Bibliografie Beckett, Chris, 2003, Child protection: An introduction, Sage
Revista de asistență socială () [Corola-publishinghouse/Science/2161_a_3486]
-
În ceea ce privește psihoterapia, acest serviciu este limitat la o clasă de specialiști pregătiți strict pentru acest domeniu, adesea practicând un anumit tip de psihoterapie, care îi definește ca atare. Psihoterapeuții sunt astfel clasificați, în interiorul clasei profesionale, ca psihanaliști, comportamentaliști, somatoterapeuți, gestalt terapeuți și așa mai departe - promovând un nivel ridicat de specializare în interiorul profesiei de psihoterapeut. 5. Timpul alocat intervenției este, de asemenea, diferit, consilierea petrecându-se într-un interval temporal bine delimitat, de regulă cât mai scurt, în timp ce psihoterapia urmează cadre
Revista de asistență socială () [Corola-publishinghouse/Science/2161_a_3486]
-
la apariția descendenților cu diferite afecțiuni); c) antecedente personale (au rolul de a permite conturarea prognosticului afecțiunii respective; dacă antecedentele fiziologice intră în sfera de activitate a medicului, unele aspecte ale antecedentelor patologice intră și în sfera de interes a terapeutului; există boli infecțioase care se pot complica fiind însoțite și de afecțiuni ale aparatului locomotor, fapt de care terapeutul trebuie să țină cont la alcătuirea planului terapeutic); d) istoricul afecțiunii prezente (trebuie să vizeze următoarele aspecte: prezentarea modului în care
Dicționar de kinetoterapie by Constantin Albu, Alois Gherguț, Mihai C. Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1932_a_3257]
-
trebuie depus de acesta și modalitățile de lucru. Acțiunile pe care le efectuează zilnic asistentul de familie sunt: 1) uzuale, legate de activitățile zilnice, administrarea medicamentelor, folosirea eficientă și utilă a timpului liber al pacientului; 2) specifice, legate de recomandările terapeutului privind: mobilizările pasive, elemente de prehensiune, echilibrul static și dinamic, mers în evoluție (cu cadru, cu cârje, cu baston). Exercițiile vor fi din ce în ce mai complexe, cuprinzând: a) grupa activităților corporale care vizează echilibrul postural (static și dinamic), elemente de lateralitate, coordonare
Dicționar de kinetoterapie by Constantin Albu, Alois Gherguț, Mihai C. Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1932_a_3257]
-
terapeut. Execuția deficitară este consecința tulburării, deși subiectul prezintă o integritate a funcțiilor intelectuale, motoare sau senzitivo-senzoriale. Formele clinice prin care se manifestă apraxia sunt apraxiile globale, care se diferențiază în: ideomotoare - dificultatea de a efectua gesturi simple la comanda terapeutului; ideatorii - dificultăți de executare a unor acte motrice complexe, în succesiunea lor firească; melokinetice - dificultăți de efectuare a gesturilor fine la nivelul mâinilor; constructive - individul nu poate copia sau reproduce un model; de asemenea, este incapabil să ordoneze elementele unui
Dicționar de kinetoterapie by Constantin Albu, Alois Gherguț, Mihai C. Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1932_a_3257]
-
prelucrare a informațiilor - în momentele libere, pacientul trece prin filtrul judecății fiecare moment al procesului de recuperare; c) de concluzionare și de inițiere a acțiunilor de autocorectare. Etapa autoevaluării - modalitate prin care pacientul este în situația de a face cunoscut terapeutului opiniile despre evoluția sa, despre modul în care reușește să efectueze acțiunile, dar mai ales despre greșelile pe care le săvârșește în executarea unor mișcări. Autoevaluarea vizează principalele acțiuni pe care trebuie să le aibă în vedere pacientul, să cuprindă
Dicționar de kinetoterapie by Constantin Albu, Alois Gherguț, Mihai C. Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1932_a_3257]
-
lucru din cadrul procesului de recuperare. Prin intermediul convorbirii terapeutul urmărește să cunoască unele aspecte ale vieții psihice a subiectului, solicitându-i ca răspunsurile să fie sincere, pentru a putea constata unele aspecte ale vieții sale pe plan motric și psihic. Abilitatea terapeutului de a pune întrebări și de a-l motiva pe pacient să dea răspunsuri cât mai concrete și complete evidențiază sociabilitatea și capacitatea sa empatică. Convorbirea poate fi structurată pe bază de întrebări și răspunsuri, având un plan bine organizat
Dicționar de kinetoterapie by Constantin Albu, Alois Gherguț, Mihai C. Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1932_a_3257]
-
manifestri particulare, în sensul că unele sunt însoțite de secreții bronșice, reclamând o dezobstruare a căilor aeriene, pe când altele nu prezintă aceste secreții și deci se apelează la alte mijloace. Eficacitatea acțiunilor este pusă în evidență, printre altele, prin capacitatea terapeutului de a selecționa și aplica tehnica adecvată atât afecțiunii, cât și bolnavului, cu toate particularitățile sale. Acțiunile trebuie să fie bine organizate, dirijate și însușite pentru ca bolnavul, atunci când efectuează programul recuperator, să fie capabil să obțină maximum de randament. Tehnica
Dicționar de kinetoterapie by Constantin Albu, Alois Gherguț, Mihai C. Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1932_a_3257]
-
întregul sistem de mișcări utilizate pentru redobândirea motricității pacientului), mecanice (utilizarea unor aparate și instalații care oferă posibilitatea mobilizării musculaturii și articulațiilor), termice (utilizarea băilor sau împachetărilor cu diferite substanțe) și psihologice (se asigură buna dispoziție și încredere în acțiunile terapeutului și mai ales în sistemul de mijloace utilizate pentru refacerea capacității motrice a pacientului). EFECTOR (< fr. effecteur, cf. lat. effector) - Structură sau organ care efectuează o activitate sau o acțiune, ca răspuns la stimularea unui mușchi sau a unei glande
Dicționar de kinetoterapie by Constantin Albu, Alois Gherguț, Mihai C. Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1932_a_3257]
-
fr. empathie) - Formă de cunoaștere a celuilalt (în special a eului social) sau a ceva; transpunerea noastră simpatetică în persoana celuilalt, în obiectele exterioare (Marcu, Maneca, 1978). Este constituită din disponibilități afective, de cunoaștere, motivaționale și umanitare care îi permit terapeutului transpunerea în situația de trăire complexă a pacientului, prin înțelegere, manifestând maximum de receptivitate pentru structura personalității specifice acestuia, modificările survenite în structura și mai ales în dinamica personalității pacientului. Înțelegerea empatică vizează: modificări pozitive ale reprezentării de sine; înlăturarea
Dicționar de kinetoterapie by Constantin Albu, Alois Gherguț, Mihai C. Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1932_a_3257]
-
pacient, să-i stimuleze participarea conștientă și activă (în cazul acțiunilor dinamice) sau să-și orienteze atenția asupra acțiunilor efectuate de către terapeut (în cazul mobilizărilor pasive). Efectuarea exercițiului vizează: captarea atenției prin comanda pregătitoare; efectuarea acțiunii, cu sau fără ajutorul terapeutului (prin indicarea timpilor de execuție sau prin dirijarea mișcărilor). Corectarea execuției vizează modul în care mișcările sunt situate spațial și temporal în limite corespunzătoare, având în vedere nivelul deficienței și capacitatea de adaptare la solicitări progresive. Dozarea reprezintă „arta de
Dicționar de kinetoterapie by Constantin Albu, Alois Gherguț, Mihai C. Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1932_a_3257]
-
respectivă; pacientul este ajutat numai atunci când dificultățile ce trebuie învinse sunt prea mari pentru el; plasarea pacientului în fața oglinzii se constituie în procedeu metodic, de atragere a atenției asupra modului în care efectuează mișcarea; dozarea acțiunilor este un atribut al terapeutului, prin care se poate verifica modul în care evită suprasolicitarea; rugați pacientul să verbalizeze acțiunile pe care le execută (dacă sunt tulburări de vorbire, să le exprime în gând); acțiunile sunt efectuate în funcție de posibilitățile pacientului, fără grabă, dar cu atenția
Dicționar de kinetoterapie by Constantin Albu, Alois Gherguț, Mihai C. Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1932_a_3257]
-
mențineți permanent trează atenția pacientului, solicitându-l să participe activ la desfășurarea exercițiilor; prezentarea la sală să se facă într-o îmbăcăminte cât mai comodă. Hemiplegia este însoțită de o pareză facială, a cărei reeducare este de obicei uitată, atenția terapeutului fiind orientată mai mult asupra reeducării mâinii și a piciorului. Pentru reeducare se recurge la masajul extern al obrazului, utilizând mișcări circulare, dar și masajul intern pentru stimularea mușchilor buccinatori. Se utilizează schemele lui Kabat de facilitare, însoțite de mișcări
Dicționar de kinetoterapie by Constantin Albu, Alois Gherguț, Mihai C. Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1932_a_3257]
-
un membru sau un segment al acestuia într-o anumită poziție printr-o forță de întindere; tracțiune continuă cutanată - realizată prin intermediul benzilor adezive; tracțiune continuă transosoasă - procedeu realizat prin broșe de oțel inoxidabil. Mijloacele externe de mobilizare pasivă sunt: mâna terapeutului, aparatura de mecanoterapie, montaj în suspensie și sistemele de scripeți. Mobilizarea forțată sub anestezie este de fapt o intervenție ortopedică efectuată de către medic; mobilizarea pasivă în relaxare totală - i se solicită pacientului să participe pe plan intelectual (prin atenție și
Dicționar de kinetoterapie by Constantin Albu, Alois Gherguț, Mihai C. Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1932_a_3257]
-
scuturarea”, care are ca scop relaxarea segmentară. Kinetoterapeutul prinde extremitatea distală a segmentului, imprimând acestuia scuturări de mică amplitudine, dar repetate. Caracteristicile manevrei: a) forța aplicată - la nivelul maxim de amplitudine, este dozată în funcție de apariția durerii, dar și de experiența terapeutului, mai ales când lucrează cu un pacient cu praguri de durere fie prea înalte, fie prea coborâte; b) viteza imprimată mișcării depinde de scopul urmărit; ritmul mișcării poate fi simplu, pendular, în doi timpi sau în patru timpi, urmărind ca
Dicționar de kinetoterapie by Constantin Albu, Alois Gherguț, Mihai C. Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1932_a_3257]
-
mobilității articulare și tonifierii musculare prin intermediul unor aparate adaptate fiecărui segment și chiar fiecărui tip de mișcare. Folosirea aparaturii pentru mobilizarea unei articulații impune ca un segment să fie fixat, iar celălalt să fie mobilizat. Utilizarea acestui procedeu reclamă din partea terapeutului cunoașterea și aplicarea normelor de bază, cum ar fi: înțelegerea și stăpânirea regulilor de aplicare a mobilizărilor pasive; cunoașterea particularităților funcționale ale afecțiunii pacientului; informarea pacientului asupra scopului pentru care este utilizat procedeul respectiv; plasarea pacientului într-o poziție adecvată
Dicționar de kinetoterapie by Constantin Albu, Alois Gherguț, Mihai C. Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1932_a_3257]