3,183 matches
-
de Shakespeare și Fletcher (Polirom, 2002) și Eduard al III-lea și fragmente din Sir Thomas More (Paralela 45, 2003), cititorilor români li se oferă în premieră națională nu un nou Hamlet, ci trei! Este vorba de cele trei versiuni textuale distincte ale creației shakespeariene, care ni s-au transmis prin edițiile in-quarto de la 1603 și 1604, respectiv ediția in-folio de la 1623. (Rl publică în acest număr un fragment din a doua versiune). Până acum, toate traducerile reprezentau tălmăciri ale unui
Shakespeare - Hamlet Ediție in-quarto (1604) (fragment) by Violeta Popa și George Volceanov () [Corola-journal/Journalistic/6396_a_7721]
-
Brumaru. Nu fără riscuri, dat fiind decalajul aprecierii cvasigenerale, în favoarea celor dintîi, fenomen încă în bună măsură prezent și la ceasul de față. Adevărul este, în opinia subsemnatului, că șaizeciștii îmbrățișați inițial s-au lăsat adesea în voia unei emisii textuale ample, lipsite de rigorile unei zăgăzuiri, ale unui autocontrol ce s-ar fi dovedit benefic. Deriva, desubstanțierea îi pîndea. De la o fantazare abstractizantă la erupția unui ruralism pînă la urmă îmbisericit sau rătăcit în neguri tracice pînă la un umor
O natură clasică by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/4753_a_6078]
-
prisma consistentei sale opere dramatice, comentată atît de exegeți români, cît și de cîțiva străini, întrunind o serie de receptări, de la simple impresii de lectură sau de vizionare a spectacolelor pînă la adevărate (dar nu întotdeauna meritorii) tentative de hermeneutică textuală, cu sau fără bibliografie. Grupajul, consistent - întins pe mai bine de cincizeci de pagini de revistă -, n-ar fi avut de suferit dacă ar fi numărat texte mai puține și mai bine alese, fiindcă, de la un punct încolo, abundența contribuțiilor
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/5011_a_6336]
-
obsesia de sine a artiștilor. Dar ce atrage atenția nu e atît amănunțimea comentariilor, cît premisa pe care autoarea declară că și-a clădit cercetarea. Raluca Dună afirmă că „atît scriitorii, cît și pictorii uzează de procedee duble, vizuale și textuale“ (p. 25), nuanță pe care o întărește o pagină mai încolo: „scriitor și pictor, fiecare apelează la mijloacele proprii celuilalt“ (p. 26), asta însemnînd că orice tablou e implicit o narațiune și orice text autobiografic este o pictură scrisă. Sau
Tabloul scris by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5665_a_6990]
-
în Eseuri Montaigne își „pictează“ biografia, iar Rembrandt își căptușește cu subtext cele 60 de autoportrete. Eforturile celor doi sînt echivalente: mesajul autoreferențial e același, doar expresia diferă. Dacă ne mărginim la metafora ce răzbate din alura expresiilor paradoxale (imagine textuală și tablou scris), atunci nu avem nimic de obiectat. Dar dacă le luăm drept verdicte menite a surprinde dubla natură a fiecărei arte, atunci ne trezim într-o situație aporetică, căci ni se dă de înțeles că artistul e o
Tabloul scris by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5665_a_6990]
-
aplomb ca în cărțile mai vechi. Ea scrie despre identitatea femeii negre, despre violența tranziției, despre alteritatea descoperită de personajul sud-african submersat în realitatea lumii arabe, despre vulnerabilitate, multiculturalism, despre „celălalt”, despre exotism. Nu se înțelege însă dacă dincolo de virtuozitatea textuală există și altceva decât mimetismul ideologic frustrat al unei autoare conștientă că vocea ei s-a stins de multă vreme. În clipa de față, nu mai e o fatalitate să accepți ca indiscutabilă perspectiva „corectitudinii politice.” Nu e singura poziție
Ruinele vorbitoare by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/5807_a_7132]
-
Tudoran era violată fără scrupule de către acești chiriași majoritar invizibili cărora nimic din viața lui nu trebuia să le fie străin. Turnătorii - Lotul „Neagoe” Securitatea scria cu o singură mână, impersonal, univoc și pentru sine însăși. Restul e o construcție textuală țesută ulterior prin cumularea expresivității (in)voluntare a documentelor aflate în dosarele sale. „În majoritate, turnătorii mei sunt de o calitate umană execrabilă” - scrie Dorin Tudoran într-un cuvântînainte intitulat Ghid pentru cititorul de cursă lungă (p. 40). În accepțiunea
Un mare disident: Dorin Tudoran by Radu Călin Cristea () [Corola-journal/Journalistic/5825_a_7150]
-
unui proces forțat de ortopedie canonică, literatura română s-a transformat încet, dar sigur, într-un depozit de certitudini monumentale din care provocarea și spiritul de frondă au fost mazilite. Când nu au părut ridicole sau bizare, principiilor de instabilitate textuală și indisponibilitate semantică li s-a opus tabloul imobil al unor structuri de validare prefabricate. În consecință, principiul, flexibil și profitabil, al indecidabilității literare a fost declarat irelevant și înlocuit cu cel «legitim» al determinismului riguros.” (p. 114) Sunt rânduri
Anii nouăzeci by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5614_a_6939]
-
dorință, dragoste, distrugere și moarte... Înțelegând toate acestea, la un moment dat hanul începe să descrie el orașele, iar misiunea călătorului devine aceea de a-i confirma, pe parcursul itinerarului său, viziunile. Tocmai acesta este și punctul forte al straniului obiect textual creat de Italo Calvino - cititorul se va pierde și va rămâne pe gânduri și pe drumuri într-o carte în care autorul nu are nici pe departe pretenția să ofere totul: „Dar ceea ce făcea ca pentru Kubilai să fie prețios
Alte o mie și una de nopți by Marieva Ionescu () [Corola-journal/Journalistic/5492_a_6817]
-
presupus sentiment de recunoștință: Eu fac ce vrei dumneata; îmi ești ca și un frate mai mare., cumnatul mai mare invocă protecția supremă: Ei! să vă fie de bine, și ceasul ăl bun să-l dea Pronia. Într-o construcție textuală receptată, până acum, aproape exclusiv în perspectiva pitorescului și care furnizează din belșug argumente unei astfel de interpretări, termenul Pronia poate părea destul de puțin obișnuit; greu de crezut că ar putea face parte din vocabularul curent al unui negustor ca
O noapte furtunoasă prin prisma mai multor niveluri de realitate by Mircea Tomuș () [Corola-journal/Journalistic/4527_a_5852]
-
Gh.S., avem de-a face cu 36 de asemenea spații experimentale în seama cărora se instrumentează dosarul civilizației urbane. În plus, ținta nu e aceea a urmăririi comportamentului uman în situații social-politice de criză, ci o meditație repetată, în arhitecturi textuale perfect armate, asupra (im)posibilității orașului perfect. Compoziția respectă ritmurile gândirii creatoare, nu ale corpului social (chiar dacă, inevitabil, e informată de acesta). De aceea, funcționează ca un perpetuum, deloc incomodată de neizbânzi. Colecția de orașe este și cumul de istorii
Geoficțiuni by Irina Petraș () [Corola-journal/Journalistic/3290_a_4615]
-
spațiu, care nutresc între ele asemănări, afinități, consonanțe sau influențe. De altfel, în cariera sa, Zoe Dumitrescu-Bușulenga va cultiva amândouă aceste coordonate, de folos în valorizarea estetică a actului creator, autorul lui Dănilă Prepeleac oferind un meleag optim de practică textuală, atât în zona expresivității și a explicării bogăției de procedee, cât și în privința confruntării cu autori și opere dintr-o paradigmă europeană comună, dintr-un fond de sensibilitate comun. Studiul din 1963 își are înălțimile și limitele sale în exegeza
„Lumea pe dos” și „personajul anapoda”, într-o viziune comparativă by Cristian LIVESCU () [Corola-journal/Journalistic/3463_a_4788]
-
politic. Numai astfel putea fi repetată igiena culturală din care Maiorescu făcuse, în deceniile 7 și 8 ale secolului XIX, o premisă necesară a unei critici adevărate. Și numai așa am evitat capcana structuralistă care transforma critica într-o gramatică textuală. Din fericire, refuzul cu pricina pare tot mai izolat într-o critică tânără atrasă din ce în ce mai mult de ideea continuității de care vorbesc. Deși au publicat ei înșiși cărți de istorie literară, monografii sau studii academice, numeroși critici tineri se consacră
Colocviul criticii literare by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/3665_a_4990]
-
eseistică metaforizantă, și, de asemenea, față de filonul dramatic al întregii sale opere. Noica spunea, dimpotrivă, că dramaticul este valoarea care subîntinde atât poezia, cât și filosofia blagiană. Și nu numai ca spirit de adâncime, ci și ca procedee de organizare textuală. Hronicul... dă substanță acestei perspective noiciene asupra creației complexe a lui Lucian Blaga. Început printr-o târzie și neașteptată biruință asupra tăcerii și sfârșind printr-o la fel de neașteptată dublă întâlnire, cu Viena filosofiei și cu Cornelia Brediceanu, textul trăiește sub
Întoarcere la Lucian Blaga by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/3672_a_4997]
-
spaniolă o „tetralogie a scriiturii”: Bartleby y compañía, 2000; El mal de Montano, 2002; París no se acaba nunca, 2003; Doctor Pasavento, 2005. În acestea strategiile metaficționale devin tot mai complexe, de la reflectarea indirectă a unui text invizibil în spațiul textual al romanului care constă doar în notele de subsol (Bartleby & Co), până la scriitura narcisistă din Doctor Pasavento, unde găsim o densă, multiperspectivistă și dinamică reflecție asupra creației literare, care conduce la scriitura narcisistă. Peregrinările și jocurile identitare ale naratorului protagonist
Scriitura narcisistă by Dana Diaconu () [Corola-journal/Journalistic/3677_a_5002]
-
se încheagă, în mare măsură, în perioada unui stagiu la un Institut de Cercetare Juridică din Welk. Dimensiunea metadiscursivă (accentuată în celelalte romane ale lui Crăciun) se dovedește discretă aici, naratorul nefiind încă un scriitor profesionist foarte preocupat de tehnicile textuale, deși mai publicase două cărți (polițiste, în genul Georges Simenon, spune el). Autenticismul mărturisirii are însă și spații de fugă în ficțional: „Scriu și alunec într-un fel de spațiu paralel. Asta îndulcește situația. Pentru ca totul să fie mai suportabil
À travers les femmes by Gabriela Gheorghișor () [Corola-journal/Journalistic/3560_a_4885]
-
Popescu Băjenaru), pe care l-am găsit și în Istoria Literaturii Române a lui G. Călinescu, cu un volum, probabil de schițe, intitulat Umoristice. Nu îl știam și totuși îi cunoșteam unele texte, care ca orice zicere din această zonă textuală, cu acoperire în adevărurile vieții, deveniseră folclor. Mi s-a mai întâmplat să constat o situație asemănătoare, când, aflată în una din vizitele făcute la diferite muzee din New York, între care și la cel de Artă Iudaică, am constatat că
Teatrul și dansul din nou împreună by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/3717_a_5042]
-
de dragoste ipotetică. Irelevant, pare a ne sugera eroina noastră naratoare, care e vaccinată contra tuturor iluziilor și pare a ști de la bun început, ca Gheorghidiu al lui Camil, că „iubirile sunt trecătoare”. O imagine foarte specială și o strategie textuală interesantă în același timp este „femeia din tavan”, un soi de dublu al eroinei („femeia din tavan e la mine în cap și invers”) care trăiește... pe tavan, cu părul și hainele atârnându-i, invizibilă pentru altcineva în afară de Aprilie, dar
Spune-mi Aprilie by Luminița Corneanu () [Corola-journal/Journalistic/3582_a_4907]
-
pare profetică. Cei prinși în sistem nu sunt capabili să realizeze ce joc istoric decizional (și superior ontologic) a făcut ca profesorul Culianu să dispară atât de absurd din ordinea lucrurilor. Nu luase în seamă mulțimea de amenințări telefonice și textuale pe care le primise, legate mai ales de criticile aduse regimului neocomunist din țara natală și de implicarea în vizitele regelui Mihai în SUA. Intuind mecanismul supratemporal al sistemului, fusese eliminat în timp de arbitrariul său misterios. Ultima carte a
Reflecții (in)actuale by Adrian G. Romila () [Corola-journal/Journalistic/3813_a_5138]
-
aduce în prim-plan ca expresii imunde al subteranului. Dar cum istoria nu este niciodată absolvire, prețul devine inevitabil. Evident, coloratura mitologică practicată în Euridice nu putea deservi un program care înlătura, ab initio, încifrarea prin simbol și metaforă, alunecările textuale menite a acoperi jocurile subtextuale, "trădarea" textului prin context ș.a.m.d. În încercarea de a concentra în expresie definitorie codul epic al acestor texte, o direcție deja consacrată ne propune a le vedea ca aparținând epopeii, desfășurând operația analitică
Petru Dumitriu,după naufragiu by Mircea Braga () [Corola-journal/Memoirs/9009_a_10334]
-
trădarea" textului prin context ș.a.m.d. În încercarea de a concentra în expresie definitorie codul epic al acestor texte, o direcție deja consacrată ne propune a le vedea ca aparținând epopeii, desfășurând operația analitică în zona poieticii, a tehnicii textuale, a stabilirii de topoi, chiar a viziunii prozastice. Exercițiul critic ne arată, însă, cu deplină claritate, că fragmentul, oricât de bine realizat, nu poate trăi izolat, nu alcătuiește prin sine o operă și, mai ales, nu este un indice extins
Petru Dumitriu,după naufragiu by Mircea Braga () [Corola-journal/Memoirs/9009_a_10334]
-
fel stau lucrurile cu De la fereastră: „Dacă vreodată vom ajunge în Oraș/ vei vedea și tu cum se deschid obloanele/ cum femeile aruncă în stradă aripile de îngeri rămase de la masa de seară”. Poeticul, la tînărul Mureșan, are necesitatea spațiului textual și ampla lui respirație.
Tînărul Mureșan (II) by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/3397_a_4722]
-
încât i-a adus în epocă reproșuri) de tip Stravinski, cel din Sărbătoarea Primăverii. Prima direcție e, cum s-a văzut, fundamentală: ea susține întregul proiect, holist cum e, al Cărții singure. Dar se regăsește și explicit la nivelul indicilor textuali. Toate poemele de aici (cu două excepții baladești) sunt imnuri (cum le arată și titlul). Ele încep sub o peliculă laică (de fapt, un artificiu de captare) și sfârșesc, invariabil, adresativ. Un singur exemplu din cele peste șaizeci posibile: „și
Originalitatea vintage by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3414_a_4739]
-
de atitudine și de situare față de un anume regim. Istorii personale. În Acasă, pe Câmpia Armaghedonului (romanul Martei Petreu) avem de-a face cu o maturizare a scriitoarei, un fel de instalare în chiar personalitatea sa hărțuitoare de sine. Platoșa textuală („Biografia - cea dorită deci singura reală”) cade acum, măcar ca ficțiune. Întrebările suspendate primesc (sau par să primească) un răspuns. Violența aproape insuportabilă a psalmilor ei, acutele eseurilor, dar și prețul disperat pus pe cuvânt („M-am construit din cărți
Fragmentul și defragmentările by Irina Petraș () [Corola-journal/Journalistic/3352_a_4677]
-
scrie, situat între social și singular, semnalând o problemă de poetică, nu doar una de sociologie, istorie ori psihologie. Ficțiunea autobiografică e surprinsă în relația ei cu lumea, istoria, dar și cu propria imaginație (fantasmele proprii) și cu alte „matrici textuale”. Este vorba de o angajare ce se modifică în timp și prezintă o „dublă conotație”, în realitatea exterioară și în „politica limbajului”, revelând interacțiunea dintre subiectul care scrie și limbajul în care acesta trăiește. Așadar, autobiografismul evoluează „în jurul axului interpretării
O carte despre subiectivitatea creatoare by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Journalistic/3028_a_4353]