814 matches
-
înjurătură, iar Boerescu îl apostrofă nervos: ― Ce vrei tu, băiete, ce? Pe Petre întrebarea parcă I-ar fi pălmuit. Adică același prefect, care a ascultat strigătele și batjocurile celorlalți, numai pe el îl bruftuluiește, ca și când el ar fi cel mai ticălos om din sat, tocmai el, care... Răspunse încruntat, în glas cu zvâcniri bolovănoase: ― De ce-a mai venit cucoana aci? De ce ne batjocorește cucoana?... Nouă nu ne trebuie, să se ducă de unde-a venit, la ciocoii ei, și să ne
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
au fermentat-o nu e o mascaradă ca manifestațiile lor de la București și vor lua măsuri s-o stârpească. Totuși îndemnă pe primar și plutonier să-și facă datoria: ― Sunt și oameni cuminți în sat, poate mai mulți decât cei ticăloși. Puneți-i și pe ei să se miște și să nu se lase copleșiți de răufăcători, căci și ei sunt amenințați de prăpădul care vine. Popa Nicodim ce face?... Să nu uite nimeni că are să vie și ceasul socotelilor, când
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
dacă nu și cel din Gliganu. Chiar și în dreapta, spre Ruginoasa, mai stăruia o undă roză. Ce mai ardea ardea tihnit, fără grabă, cum se cuvine cu rămășițele. " Niciodată n-aș fi crezut ca oamenii mei să fie cei mai ticăloși, ca tocmai ei să ducă la vecini ticăloșia și să-i învețe neomeniile! își zise Miron Iuga, oprindu-se o clipă lângă poartă. Toate silințele mele cu ei n-au folosit nimic! Degeaba, țăranul e destinat să rămâie sălbatic până la
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
noi nu i se potrivesc acele categorii. De fapt, atunci când analizez o chestiune, văd tot felul de linii neclare. De pildă, multă lume din America de Nord simte presiunea să-și asume eticheta de „liberal” ca să demonstreze că nu sunt niște fundamentaliști ticăloși sau, poate, să preia eticheta de „conservator” ca să arate că nu sunt pur și simplu discipoli ai episcopului Jack Spong (doar ca să citez două exemple stereotipe). Aceasta nu este o cale nici matură și nici utilă de a face teologie
Ultimele zile din viaţa lui Isus : ce s-a întâmplat cu adevărat by Craig A. Evans, N. T. Wright () [Corola-publishinghouse/Science/101017_a_102309]
-
pare să vrea să caute Înțelegere. Nu e cazul să-mi fac griji pentru el, probabil că fața mea e de cîteva ori mai Încruntată. Armele noastre devin un fel de umbrele, Încercăm să ne ascundem după ele de situația ticăloasă. Și nici măcar nu avem cartușe. Soldatul Macovei se duce jos la comandament, strigătul caporalului sparge fără milă Încremenirea. Bă, ai reținut? În biroul BOB... Macovei e din Timișoara, un tip firav, blonziu, din cîte știu e orfan de tată. Protectorul
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
se viciază și devine periculos, și se răstoarnă iar și devine și mai periculos, pentru că nimic nu mai are sens. În doar cîteva clipe, „bine“, „rău“ Înseamnă cu totul și cu totul altceva, Într-un joc pervers și abil și ticălos al minții. Realitatea se reciclează În permanență prin aparatul sistemului, logica se răstoarnă și ia forme aberante, Încît pînă și o futută de pereche de blugi poate fi o crimă. Dorințele noastre naive ies din gura acestui monstru comun transformate
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
Bogdan... cum s-a descurcat el Înăuntru cînd CI- stul l-a Întrebat ce-am văzut eu În Cehoslovacia? Oare de ce nu m-am gîndit pînă acum că adidașii mei cu clape cu velcro reprezintă la rîndul lor o amenințare ticăloasă la adresa statului comunist? Ce să mai spun de jamboane de șuncă și de berea neagră, de ciorchinii de banane și de Înghețata de zmeură și de perechile de blugi Lee stivuite pe rafturile hipermagazinului din Praga, de străzile luminate și
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
și te lovește pe neașteptate), cireșul din fața dormitorului (enorm, scheletic, compătimindu-ne Îndurerat, dînd să ne strîngă la piept cu crengile lui ude atîrnînd pe pămînt), televizorul din sala de mese/studiu/ședințe (a cărui tăcere e plină de promisiuni ticăloase). Efectivul bateriei e mai numeros și instrucția pare mai organizată și mai serioasă, dar asta nu ar putea fi o consolare decît dacă nu cumva mi-am pierdut definitiv mințile. Comandantul bateriei e un locotenent-major grăsuț, cu un chip rotund
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
În spinare pe locotenentul Stancu, care se asigură astfel că dezamăgirea nu se schimbă, s-a Întîmplat În urma unor evenimente despre care n-aș putea să jur că nu au fost lipsite de o doză bine calculată de premeditare (aproape ticăloasă, pe alocuri). Stancu dă citire listei cu pentru că-uri din carnețelul personal, cu un aer țeapăn. Deci: pentru că soldatul s-a achitat prost de sarcina de grătaragiu, În tren, și a ars atît mielul, cît și peștele; pentru că Întîrzie În
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
adevăr că ar fi. Poate că practica instinctiv acel fel de camuflare protectivă care constă din a da în mod sincer (sau „sincer“, sinceritatea fiind un concept foarte ambiguu) nume peiorative defectelor noastre, pentru a masca natura lor și mai ticăloasă. Toate acestea arată cât e de greu să analizezi vulnerabilitatea umană, și mai ales pe cea a lui George. Când fusese mai tânăr, George obișnuia să spună: „Que faire? Îmi plac mâncarea bună, vinul bun și femeile frumoase“. Declarația aceasta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
numai o ipoteză, reluă părintele Bernard. — Bună idee, bună! spuse John Robert și adăugă: Mă interesează felul cum funcționează mintea dumitale. Dar nu mi-ai răspuns la întrebare. Când iubim lucruri pure, iubirea noastră e pură. — Să iubești oamenii? Nemernici, ticăloși, sugrumători de oameni? — Să-i iubești pe ceilalți ca pe Hristos... Vreau să spun să-l iubești pe Hristos în ei. Asta chiar că-i pălăvrăgeală sentimentală. Kant spunea că în ceilalți oameni trebuie să respectăm Rațiunea Universală. Gogoși! Dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
o glumă. Dar văzu fața Dianei crispându-se brusc într-o grimasă animalică și, într-o secundă, se îndepărtă de el, iute ca o vidră, împungându-i piciorul cu călcâiul. Tom nu încercă să o urmărească. Se simțea umilit și ticălos. Își spuse: „Am să mă duc totuși la ea, nu-mi pasă de nimic!“ — Hello, Tom! Era Alex. Dansară unul în jurul celuilalt, în apa caldă, atingându-se ușor, ca doi balerini care încearcă să simuleze o partidă de box. — Atunci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
E un cap în salcâmul ăsta“, își spuse Alex. Un cap cu păr lung, auriu, atârna agățat printre ramuri. Inima începu să-i bată cu putere. Era miercuri seara. Gândi în continuare: „E ceva legat de ele, de fetele alea ticăloase, purtătoare de nenoroc. E o vrăjitorie, un strigoi. Adolescentele atrag strigoii“. Se duse în spatele casei și ocoli garajul, pe lângă lăzile de gunoi. Pe fereastra garajului se vedea Rolls-Royce-ul și Alex simți o nouă împunsătură de spaimă și de amărăciune. În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
să te ucid pentru asta... cum ai putut s-o faci... i-ai lăsat să-mi omoare vulpile mele... pentru ce nu mi-ai spus? — Dormeai, erai beată, oamenii au venit cu gazul și vulpile au murit. — Zgripțuroaică scârboasă și ticăloasă, ieși afară din casa mea, să nu te mai văd, piei din ochii mei! Alex re repezi pe scări spre ea, cu mâna ridicată, gata parcă s-o lovească. Ruby se apără, împingând-o cu putere. Într-o clipită, Alex
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
Doar chestiune de timp. Atât. Și-atunci, ivindu-se în sfârșit, merita s-o întâmpini cu același zâmbet mieros ca să nu-ți ghicească adevărata intenție, să nu-ți zărească mâna ascunsă sub pufoaica cenușie strângând în pumn cuțitul ucigaș. Cățea ticăloasă și perfidă! Capeți ce meriți! Uite!... Cu furie oarbă cuțitul de bucătărie străpungea! Putoarea dracului! Putoare! Putoare! Putoare!... Daniel privea drept în sus cu ochii larg deschiși. După atâta timp și după atâta durere în suflet tavanul ar fi trebuit
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
cele spuse de Theodosie, episcopul de Roman, rezultă că dania a fost făcută “preosvințitului dumnezăiescului părinte, chir Dosithei, patriarhul svintei cetăți... a Ier(u)s(a)limului” și nu patriarhiei... Apoi, nu știe măsura vorbelor încât cere “să se scrie ticăloase și nedesto<i>nice numele noastre și a părinților noștri la cartea vieții”. O fi ticălos și nedestoinic sfinția sa, dar nu și părinții lui. ― Ai dreptate. Așa se înțelege din limbajul întortocheat folosit de episcop. ― Dacă sfinția ta nu are
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
chir Dosithei, patriarhul svintei cetăți... a Ier(u)s(a)limului” și nu patriarhiei... Apoi, nu știe măsura vorbelor încât cere “să se scrie ticăloase și nedesto<i>nice numele noastre și a părinților noștri la cartea vieții”. O fi ticălos și nedestoinic sfinția sa, dar nu și părinții lui. ― Ai dreptate. Așa se înțelege din limbajul întortocheat folosit de episcop. ― Dacă sfinția ta nu are nimic împtrivă, eu aș zice să-l primim cum se cuvine pe Ioan Hadâmbul, fost postelnic
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
și sărăcăcioase noaptea. N-am înțeles de unde vine curentul și, dealtfel, nici nu pot fi stinse. Nu există nici un întrerupător. Ziua, cele două becuri răspândesc o lumină murdară care ajută doar păianjenii să-și continue opera. Noaptea, însă, această lumină ticăloasă nu e cu totul zadarnică. Întrucât trebuie să vă spun că, noaptea, suflă un vânt continuu și monoton. Pornește curând după asfințitul soarelui și încetează abia spre dimineață. Se văd mai întîi trâmbe de praf, un praf înecăcios și roșu
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
și cerșeau prin orașe, cum îi văzusem. Pe la răspântiile străzilor cântecul lor trist și amenințător le stârnea poate nostalgia mlaștinilor... Dar de ce ne lăsau în pace în gară? Poate că nu aflaseră despre sosirea noastră. Sau poate că acești cavaleri ticăloși ai fricii știau că, neavând unde să plecăm, oricum îi vom căuta noi când nu vom mai suporta pustietatea gării. Însă pe măsură ce priveam trâmbele de praf roșu ridicate de vânt de pe câmpul din fața peronului, nu mai eram sigur că văzusem
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
o baltă și s-a înecat? De câte ori îmi trec prin minte aceste presupuneri, le alung imediat. Nu mai vreau să mă gândesc la ele. Prefer să nu bănuiesc nimic. Îmi închipui uneori cum va arăta gara la iarnă. O zăpadă ticăloasă. Și haite de lupi care cântă colinde. Singurele colinde pe care le înțelege pustiul. Și pe care le merită. Oare ce credeți despre mine acum? Că am prea multă imaginație? Vă înșelați, am prea puțină. Tocmai de aceea când strig
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
cine altul decât pe dumneavoastră? Că prea e cu ochi și cu sprâncene. Dar nu pricep ce tot aveți cu ea de-o pătimiți așa? Că și dânsa din carne-i făcută, nu din piatră. Mai mare păcatul, zău așa! Ticăloasă slujnică! Îmi venea s-o îmbrățișez pentru inteligenta ei dojana. I-am făgăduit un spor de leafă și i-am dat pe deasupra bani de-o rochie. Când să plece am făcut-o atentă: ― Să nu mă dai de gol, că
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
și ea pe mine! ― Se și vede! rânji ea crispat ca o vedenie. ― Se va vedea! am țipat înfruntînd-o. Violența tonului o sperie. Se trase un pas înapoi, privindu-mă ca halucinată. În timp ce ieșeam pe ușă îmi aruncă o piatră: ― Ticălosule! Poate mi s-a părut, nu sânt sigur. Oricum ar fi fost, nu mă duru lovitura. Nimerise într-o chiurasă de oțel, ori devenisem complet insensibil? În dreptul porții, altă scenă tare. Smaranda, nevasta șoferului care; tocmai se întorcea, dând cu
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
mult decât crezi. Ce să-ți mai spun, mă aflu subt impresiunea unei dureri sufletești adânci // din care nimic nu mă poate răpi - și totuși cred că, de te-ași vedea, poate totul s-ar schimba; ce vrei, sunt ființă ticăloasă, mi-ești drag, cine ce ești! Cogalniceano mi-a telegrafiat că Consiliul de Miniștri mi-a recunoscut dreptul la pensie pe toți anii de serviciu a răposatului. Te sărut, răutăciosule ce ești, și-ți mulțumesc pentru Paris-Murcie. Veronica 625 {EminescuOpXVI
Opere 16 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295594_a_296923]
-
Poate că infarctul n-a fost decât un detonator. Parcă s-au scurs din mine energiile vitale. N-au mai rămas decât o tristețe contrariată și sentimentul că nu sunt în stare să părăsesc indiferent această lume. Încă iubesc această ticăloasă viață care are consistența fumului. N-am avut norocul să pot crede că moartea e o poartă spre altceva și nu mă pot obișnui cu gândul că, într-o zi, oricum, nu voi mai vedea cerul, fie și ars de
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
cel mai bine criteriul fericirii: ești cu adevărat fericit când vrei să oprești timpul, să păstrezi acel moment pentru întreaga eternitate. Într-un fel, viața ta a avut sens dacă, în șirul nesfârșit de momente banale, cenu șii, triste, rușinoase, ticăloase, mizerabile, plicticoase din care orice viață este compusă, s-a aprins totuși, de câteva ori sau doar o singură dată, scânteia cutre murătoare a fericirii. „O dată ca zeii-am trăit și mai mult nu-mi doresc“, scrie despre ea Hölderlin
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]