500 matches
-
ale celor care parcurg cartea, autorul păstrează același ritm lent, didactic în derularea observațiilor sale previzibile - cu totul și cu totul previzibile - asupra vieții: „Vremea nu ne oferă numai zile însorite. Nici viața omului nu este alcătuită numai din zile tihnite și fericite.“ „Mai prețioasă decât averea materială a omului este bogăția spirituală și sufletească.“ ‹ „Stările tensionate din viața de familie pot fi atenuate și stinse mai ușor înainte de a lua amploare“ etc. Din cauza acestui stil ticăit-sfătos, se creează impresia că
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
una din porți și o bancă mică. In fund, umbra mare, arămie, în albastrul-indigo al înnoptatului a unui edificiu public din cărămidă aparentă. Mini refuză să înainteze. Se lăsă acum târâtă, ea, cea grăbită. Se întorcea după acel colțișor, adăpost tihnit și mărunt, în mijlocul Cetăței fermecătoare. Se întorcea ca după un om. Era acolo și un om: un om de bronz, cuminte în mijlocul square-ului blajin. Nu-1 recunoscu dar îl iubi. Cotiră. Mini deodată apucă pe Nory de mână, ca trezită de
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
de sus, poate puțin prea subțire, dar inva dată de gustul ei aerat și primăvăratec. Era... frumoasă. Știa. Știuse de la început. Erau tot ce-și dorise. Îl apăsau. Îl sufocau ca o bucătărie îmbâc sită de carne arsă. Fiecare moment tihnit, de... să fi fost fericire?, îl apropia puțin de moarte. Fiecare suflare a copilului lui cu obraji bucălați îi aducea aminte că într-o zi, poate peste un an, poate peste zece, poate peste cincizeci, el, Ivan, nu va mai
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
mai vestite restaurante inau guraseră seria, devenită în scurt timp tradițională, de oferte de slujbe pe uscat pentru bucătarul călător. Lui Ivan îi plăcea însă viața de marinar. O existență frustă, lipsită de orice fel de plăceri. Apusă era epoca tihnită a cutiilor de cretă colorată. Acum trăia într-un fel de teroare a rețetarului albastru, la care lucra ca posedat, în puținele ceasuri care-i rămâneau libere între două ospețe. Dominique a citit prima oară despre el într-un ziar
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
douăzeci și doi de ani din viața sa, dar de care n-ar fi dorit nicicând să se despartă... Că erau ai lui, ai vieții lui, ai copiilor lui și ai mamei acestora, ai căminului pe care l-a considerat tihnit, care l-a atras ca un magnet către liniște și căldură. Dar iată că totul s-a prăbușit fără nicio urmă de speranță de revenire la normal. Și aceasta nu din cauza intransigenței lui, ci motivat de hotărârea Iosefinei de a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
meu nu i-a pomenit niciodată de vizita noastră la rîu și de momentul ei de panică. N-am mai ieșit, în vara aceea, nici măcar prin cartier. Îmi mai amintesc că multe luni mai tîrziu s-a purtat o discuție tihnită acasă despre faptul că în cartier, construcțiile s-au terminat. Totul era gata. Ultima cărămidă fusese așezată. Acum avea să fie pace pentru totdeauna. Nu știu cum îi pare tatălui meu faptul că acum totul pare să se fi liniștit. Liniștea îi
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
Acum, la evaluare, a fost rândul ei, să decidă. Care a câștigat, oare, proba? Ei, acum e acum. Ia să vedem. Vine, ea, Casandra, și, unde, nu se mai grăbește, ca atunci, când Îi rotea pe probanți, ci, se așează, tihnit, pe bancă, la intrarea În parcul de cultură și odihnă, al municipiului, și, după Îndelungi clipe de așteptare, Își face cunoscută opțiunea: Ioane, ai câștigat! Vino să te sărut, dragule! Așa, vino și tu, Neculai, la sărutat. Al tău, Ioane
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
este pedepsit, iar pacea se coboară asupra ținutului Mecklenburg. Din acest tablou ce evocă cromatica unui final hollywoodian, este absentă doar Molly. Femeia medic care a dat patriei sale adoptive atâta din energia ei nu poate accepta perspectiva unei vieți tihnite și mediocre, prin abandonarea carierei ei. Chiar dacă dragostea se ivește sub înfățișarea lui Conrad von Conrad cu promisiunile ei. În acest punct, viața lui Molly se clădește, în termeni ibsenieni, ca alegere liberă a unei ființe mature. Scrisoarea de adio
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
protocolare însoțit de zâmbete false ascunde întotdeauna vrăjmășii sau invidii. Rol Pe scena vieții, masca nepotrivită și rolul prost jucat nu sunt agreate. Viața Vremea nu ne oferă numai zile însorite. Nici viața omului nu este alcătuită numai din zile tihnite și fericite. Meteahnă Cine își trădează prietenul dovedește o gravă meteahnă caracterială. Prietenie O prietenie adevărată poate fi mai prețioasă decât relația de rudenie. Prietenie Prietenia dintre două sau mai multe persoane se întemeiază și se menține prin puritatea și
Gânduri diamantine - Aforisme, cugetări, gânduri by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1185_a_2204]
-
cu incertitudini și surprize. Îndemn Trăiește, muncește și poartă-te în așa fel încât la trecerea în neființă să nu ți se îngroape și numele. Sărăcie Cine cu lenea s-a-nsoțit, Sărăcia îl paște, negreșit. Viața Viața omului ar fi mai tihnită și mai ferită de evenimente neplăcute dacă îndemnul inimii s-ar armoniza cu glasul conștiinței. Proiect Proiectarea drumului în viață este o treabă facilă și la îndemâna oricui. Parcurgerea traseului propus este mai dificilă și cu puține șanse de înfăptuire fără
Gânduri diamantine - Aforisme, cugetări, gânduri by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1185_a_2204]
-
pentru a ne pune ordine în viață, nu mai vedem lucrurile cu adevărat frumoase care ne înconjoară, nu mai auzim sunetul interior al muzicii de calitate. Când ne oprim din fuga zilnică spre nicăieri și începem să gustăm plăcerile existenței tihnite, semnificațiile se distribuie altfel, estetica implicită a relațiilor umane profunde capătă o forță nebănuită, devine o împăcare cu lumea și cu propriile vise. Nu mai poate fi evitată nevoia de contemplare și instituire a sensurilor pentru noi înșine, prea des
LINIȘTEA DIN INTERIOR by Doina Comanici () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1631_a_3047]
-
care adesea mocnește la firile liniștite și statornice, mai puțin Înclinate călătoriilor și aventurilor; era de fapt acel tăinuit romantism mic‑burghez care i‑a determinat relația lui față de mare. (Fiindcă el va Înlocui deplasările și orizonturile Îndepărtate prin călătoriile tihnite ale gândului, iar interesul primului nepoțel față de lumea fluturașilor de timbre va fi doar un pretext, ca să nu pară ridicol În ochii celorlalți și chiar În fața sa.) Asta era deci extremitatea peisajului său spiritual care se afla la un pas
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
bătucise de atâta somn Împovărător, de atâta Încremeneală a trupurilor, ori când mai palpitase lutul trupului, când mai fojgăiseră oasele, căci velința putredă și rugoasă se mâncase de la duritatea diamantină a stâncii grotei. Zăceau cu fața‑n sus În tihna tihnită a adormiților, iar zvâcnirea membrelor În bezna vremilor muruise velința jilavă de sub ei, mușcând urzeala părului de cămilă, care se mâncase temeinic, așa cum doar apa sapă În piatra dură. Zăceau cu fața‑n sus În bezna beznelor din dealul Celionului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
și mireasma chiparosului, ca și adierea zilei Însorite și calde, ca și boarea mării. Cum până atunci moțăise ca‑ntr‑un leagăn, scuturat de scâncetul roților, trupul său vlăguit, cu oasele‑i firave, cu măruntaiele‑i secătuite, cu inima‑i tihnită, cu pielea‑i veștejită se lăsa acum În voia sfârșelii, Într‑o suflare lină, simțindu‑se ca un prunc buimac de somn. Nu, acela nu mai era vis, acea sfârșeală, acea iluminare! 18. Înainte să se uite‑n stânga și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
adus, Roitul săgetării, cu zbârnâiri de fus, De-acolo, din câmpia văroasă și aridă. Un soare fără spițe de raze, spre apus, Părea un ochi cu fiere umplut și cu obidă; O brâncă înnorată luptă să ni-l închidă. Apoi, tihnita noapte a muls opal de sus. În trânta pătimașe, în strângerea virilă, S-au frământat oțeluri ca așchii de șindrilă, Și lupta geme încă sub aburii lăsați. Iar sus urcând, movilă, prin negurile plate, Morți goi ce-n sfori de
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
orizontul, mă simțeam bine, acolo, mă priveam cu duioșie, fără pic de regret. O melancolie lichidă, dulce-amară curgea prin mine... Deodată totul s-a retras, am reintrat în mine, mă aflam pe scaunul din fața ferestrei, omul acela continua să doarmă tihnit, cu fața în sus, pe când alături, pe scaunul său, domnul Sima își desena cu arătătorul de la mâna dreaptă un cerc nevăzut și neîntrerupt, deasupra genunchiului drept. Târziu, când am plecat, simțeam o puternică nevoie de a urina. * Culcat pe vârfurile
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
de joc! gândi disciplinat Mircea, care o și luă, depărtându-se, prin căscătura, neagră de funingine, a unui fost șemineu uriaș. Însă, nimeri într-o bucătărie fără ieșire: stropii de mămăligă împestrițau până sus peretele afumat nimburi mărunte ale unor tihnite cine de taină familială. Terenul este, totuși, destul de mare, ca să trec și eu pe aici! își dădu Mircea pinteni voinței, dar nimeri în urzeala unei încăierări incipiente a băieților de la Școala de reeducare. De ce aperi, mă, de ce blochezi șuturile, dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
Sunt zile în care te imploră să-l ierți, Pentru orice faptă, gând sau închipuire, Copleșit că-i plin de hibe într-o lume de perfecți, Că-i un jalnic monstru în continuă devenire. S-a trezit condamnat la o tihnită tortură: Un proscris căruia pacea, iubirea nu-i sunt menite, Care-și dorește să dea pe gât o dușcă de cianură, Să nu-i rămână decât ruga pentru moarte. Neputința și mânia îi croiesc din fier închisoare. Sunt zile în
Ramuri, muguri si mugurasi de creatie olteniteana Antologie de poezie și proză oltenițeană by Nicolae Mavrodin si Silviu Cristache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91640_a_93427]
-
târziu, fără nici un foc de armă, avea controlul navei galactice. Prea ușor. Așa își zicea Gosseyn privind sala de control pustie. Împingându-l pe Oreldon, cu Leej acoperind spatele, intră și aruncă o privire critică în jur. Totul era foarte tihnit. Nici un om de serviciu, doar doi ofițeri însărcinați cu prezicătorii. Prea ușor. Luând în considerare precauțiile luate de Discipol părea imposibil ca nava să se găsească într-adevăr în posesia lui Gossey n. Totuși, așa părea. Din nou, examină Încăperea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
este niciodată cu nimeni. Singurul mod de a-i uni pe oameni rămâne tot acela de a le trimite ciuma. Ia uitați-vă in jur." Și, într-adevăr, înțeleg foarte bine ce vrea să spună și cât de ușoară și tihnită trebuie să i se pară lui viața în aceste zile. Cum să nu recunoască el, trecând pe lângă ele, reacțiile care au fost și ale lui; tentativa pe care fiecare o face de a avea pe toată lumea de partea lui; bunăvoința
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
Thomas a privit În jur; era bine acolo. Venise vremea să facă un duș. Se simțea nițel cleios, pielea avea o patină, urmă a Încleștărilor de peste noapte; apa va purifica trupul, va limpezi cugetul; Împrospătat, Thomas va evalua, apoi, fumînd tihnit o țigară, rezultatul incursiunii sale. Cucerise tabăra celor două lesbiene, chiar dacă nu asta Își propusese, Își văzuse fiica, da, izbutise: Încrezător, de-acum, putea, după o altă pregătire - nu era deloc lesne - să-și Întîlnească un alt urmaș. Pe care
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
să se așeze lîngă bătrîn, Întocmai ca În seara trecută; simțise o liniște anume În vremea petrecută alături. Dar de pe bancă nu ar fi văzut prea bine o anume parte a străzii, ar fi trebuit să Întoarcă mereu capul, doar tihnit nu ar fi fost. Stătea pe un scaun Înalt; din cînd În cînd, sorbea din paharul cu vin alb, se prefăcea, de-abia Își umezea buzele. Avea, poate, de așteptat ceasuri Întregi; vinul era doar un motiv. Localul nu era
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
și Geneva și Lucerna și Veneția și Florența... Astăzi l-aș pune să se plimbe prin această idilică țară bască franceză care dulceții Franței îi adaugă preadulcele acrișor al Țării Bascilor a mea. Ar lua-o de-a lungul malurilor tihnite ale umilului râu Nivelle, printre domoale pășuni de smarald, pe lângă Ascain, și la poalele muntelui Larrún - alt derivat de la larra, pășune -, ar peria cu privirea verdele odihnitor al câmpiei natale îndesate de o tăcută tradiție milenară și care aduce uitarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
dedic cercetării asupra sexului îngerilor”. „Divinul” Jacques i-a răspuns ușor ironic, ușor simpatetic: „Tare mă tem că în Franța nu ați găsi pe nimeni să vă finanțeze un astfel de proiect”. Andrei s-a întristat. Râvnea la o lume tihnită, cu prieteni, cărți și aripi de îngeri textualizate. Inserție, 2004. În toamna aceasta, A.P. a publicat un editorial despre farmecul pierdut al acestei lumi angelless. A încheiat într-un mod dezarmant: „Mă simt un ghișeu”. Mulți am devenit ghișeu, treabă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
obicei, nu sunt de acord. Nu e nici o grabă, dacă, dimpotrivă, Noaptea e a noastră, și cine spune noaptea spune după-amiaza sau ziua de mâine, femeia mai mult ca sigur va prefera ca actul amoros să înceapă printr-o conversație tihnită, odihnitoare, și depărtată pe cât posibil de ideea fixă care, zumzăind ca un titirez, se învârte în capul bărbatului. Ca un urcior adânc care se umple treptat, femeia se apropie de bărbat încetul cu încetul sau, mai vorbind cu mai multă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]