5,246 matches
-
și otrava iadului penitenciar. Oamenii de excepție pe care i-a întîlnit îi dau prilejul unor portrete memorabile, ca cele ale lui Tudor Arghezi, Radu Gyr, Justinian Marina, Iustin Moisescu sau Valerian Trifa. Mai mult, chiar și cuvioasele măicuțe sau timizii stareți care l-au adăpostit pe autor în lunile de pribegie, al căror nume memoria cititorului nu e înclinat să le rețină, chiar și ei dau, prin prezența lor ștearsă, decorul uman pe seama căruia se ridică profilul portretelor amintite. Apoi
Împlinirea unui suflet by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6988_a_8313]
-
au pregătit o surpriză de proporții. Impresionați de faptul că atât Elena, cât și iubitul ei, Bogdan, sufereau din dragoste, amicii i-au pus față în față, scenariu care avea să dea roade, scrie . Dacă la început și-au zâmbit timid, încet, încet, au început să-și vorbească. EBa i-a reproșat că n-a fost frumos să o ignore și să se întindă la povești cu câteva domnișoare pe care abia le cunoscuse în Clubul Boa. Și Bogdan a dojenit
EBA s-a împăcat cu Syda la Cannes () [Corola-journal/Journalistic/69916_a_71241]
-
primare, convocate pentru desemnarea unui contracandidat pentru Silvio Berlusconi. l Rezoluția 1631 a Consiliului de Securitate al O.N.U. , inițiată de România și votată în unanimitate, va permite acestui organism să se implice în prevenirea conflictelor l După un timid început de liberalizare, regimul comunist nord-coreean a reinstaurat controlul asupra distribuirii alimentelor de bază și a dat termen muncitorilor umanitari străini să părăsească țara până la sfârșitul lunii decembrie. l La Bagdad a început procesul lui Saddam Hus- sein și a
Agenda2006-01-06-octombrie () [Corola-journal/Journalistic/284594_a_285923]
-
sunt pasiunea gândului meu de tine atunci când au făcut cunoștință cu moartea În ochii ei nu se citea durere, era o placiditate sclipitoare abia când mi-am izbit tâmpla de rațiune, ochii morții au plâns. Covorul capul s-a așezat timid pe covor. covorul era moale, ca o blană de urs care face baie În cocolino. de frunte se legau niște fire de Înaltă tensiune emoțională, care urcau creștetul ca pe un munte himalayan. la un moment dat, a facut scurt-circuit
POEZII. In: Editura Destine Literare by Alina Agafiței () [Corola-journal/Journalistic/99_a_385]
-
piatră, sunt așa de departe unele de altele ș-atât de înalte, încât toată uriașa împletitură de fier, pe care aleargă zguduitoarele trenuri, pare că plutește-n aer, ușoară ca o dantelă”. „Părintele tecnicei în România“ „Ca om era modest, timid chiar. Aceasta este o trăsătură caracteristică a multor spirite înalte. Modestia îl făcea să se considere mai puțin merituos” - spunea prof. Petru Bogdan, în 28 mai 1931, în discursul de recepție la Academia Română, referindu-se la cel care ocupase acel
Agenda2006-05-06-senzational1 () [Corola-journal/Journalistic/284702_a_286031]
-
nu numai portretele altora, care i-au fost foarte aproape, dar își face și autoportretul psihologic în linii destul de severe: "Dragă Pia, tu știi că eu sunt, din păcate, un fel de melc, deosebindu-mă de tine în atâtea sensuri: timid, neexpansiv, asociabil, închis în cochilia mea". în realitate, cel puțin în relațiile cu colegii, nu era deloc așa. Sigur, nu comunica frământările lui interioare ce aparțineau introvertitului, o altă față sufletească ce putea fi doar întrezărită. Ieșit din închisoare se
O mare familie de scriitori by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Memoirs/6890_a_8215]
-
de mare delicatețe profilul psihologic al "introvertitului", care-și împărtășește sentimentele cu anume reținere, însă totdeauna profunde: "Dragul meu Melc Codobelc - iartă-mă că-ți dau acest nume, dar așa te văd, cu găoacea plină de comori, din care scoți timid și greu cornuțele tale afective, care vibrează la cea mai mică atingere și urcă încet, încet, cu comoară cu tot în sufletele celor care te iubesc și pe care-i iubești." Altă dată, cu aceeași dragoste, și-l amintește bebeluș
O mare familie de scriitori by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Memoirs/6890_a_8215]
-
panorame de impact, adevărate bestsellers academice, cum e acela despre Narcotice în cultura română (2010), devenind unul dintre cei mai redutabili, inclusiv prin erudiție, eseiști ai ultimelor două decenii. Cât îl privește pe Dan C. Mihăilescu, pe atunci încă gazetar timid și cercetător avid într-ale istoriei literare, el a devenit ceea ce știm cu toții că e. Cel mai cunoscut cronicar al momentului, practicant al unei specii de comentariu deopotrivă spectaculos (prin feeria balcanică a adjectivelor) și egotist (prin centrarea discursului asupra
Doi eseiști, la începuturile lor by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4303_a_5628]
-
cea mai plină de învățăminte. Cât privește literatura română, nu numai că, așa cum remarcă autoarea Cinstitelor obraze, aceasta nu se grăbește să consemneze (sau să inventeze, măcar) astfel de fapte, dar, atunci când într-un sfârșit o face, o face destul de timid sub raportul expresivității. E, cred eu, cea mai surprinzătoare dintre concluziile implicite ale cărții. Anume aceea că, dacă în Occidentul cotidian avem aglomerate zeci de asemenea anecdote memorabile, aici, nici macar literatura nu abundă în note de gen. Simona Vasilache e
Cozerii by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4242_a_5567]
-
plin de complexe, de atâtea ori silit să se refuleze în aspirațiile de afirmare, omul orgolios și totodată capabil de reversul umilirii, ca un erou dostoievskian, omul care ținea de obicei să pară cinic și care era de fapt un timid cu mari candori de sentiment, omul care a vrut cândva să se sinucidă, ajuns la o sațietate a exasperării, dar care atunci când i-a fost hărăzit sfârșitul s-a opus morții cu o energie depășind toate previziunile medicilor, omul care
Principii și practici by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4449_a_5774]
-
proză din momentele când personajele stau față în față, însă, după o expresie excelentă din volum, „Antarctica e între ele”. Încercând să fie cât mai degajat, eroul central al volumului - același, în mai toate bucățile - rămâne doar un tip stângaci, timid, retractil, pe care viața l-a cocârjat sufletește. Efectul e cu atât mai puternic cu cât starea acestui ins „intimidat până în pragul leșinului”, incapabil de a mai recupera ceva din vitalitatea trecută, se poate ghici în relieful unor neputințe banale
Dialog despre neputință by Alex Goldiș () [Corola-journal/Journalistic/4453_a_5778]
-
se văd urmele de bocanci ale traducătorului, în echivalările superficiale din primul poem ale lui quite (însemnând „destul de”, „oarecum”) prin „foarte”, echivalări care ar putea fi trecute cu vederea de un cititor îngăduitor, daca nu ar fi numai începutul oarecum timid ale unei serii nesfârșite de traduceri în cel mai bun caz aproximative și facile. Doar câteva pagini mai tarziu, versurile „[...] your footstep/ is more frail than everything/ which lives, than everything which breathes/ în the earth and în the șea
Camerele de tortură ale traducătorului by Paul-Gabriel Sandu () [Corola-journal/Journalistic/4480_a_5805]
-
a skilfully and entirely moving dream” devine „iscusit vis mișcător”, „entirely” rămânând pe deplin netradus la fel ca și mai delicatul „scarcely” (abia), din versul „[...] touches/ me through the day scarcely, timidly” redat prin „mă atinge de-a lungul zilei, timid”. Numai câteva versuri mai jos, „traducătorul” repeta experiență, echivalând, de această data „the you with hoț big inward stealing/ thighs” prin „sinele tău cu coapse fierbinți, furăcioase”, și lăsând la o parte, din considerente care ne scăpa, două dintre cele
Camerele de tortură ale traducătorului by Paul-Gabriel Sandu () [Corola-journal/Journalistic/4480_a_5805]
-
persoane, în asemenea funcții. Dar pe mama de ce nu ai adus-o, Petrache, că doar ai știut că vin? 10 Nu-i răspunse Petrache. Poate nici nu-l auzi. Tăcea tâmp, uitându-se ca hipnotizat la frate său. Îl atinse timid pe umăr, parcă pentru a se convinge că nu visează, că stă la aceeași masă cu un om care a pălmuit un procuror-șef, care a ucis doi oameni și Partidul l-a scos nevinovat. Lucica, deloc proastă femeia, cum
MASTODONTUL DE NISIP by Ilie Cotman () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1661_a_3000]
-
Cu miliția se descurcă bine, mai împrumutând videocasetofonul unui ofițer, mai stricând Gheorghe un telefon, iar sectoristul era omul casei. Își scoase și pașaport turistic, pentru Polonia, fiindcă stocul de casete trebuia reînnoit, iar în oraș concurența începuse, chiar dacă încă timid, să funcționeze. Capitolul 6 Pentru București fusese delegat și Gheorghe Tălparu. La început, se bucurase că nu a fost uitat, dar apoi, după întâlnirea cu șeful cel mare de la județeană, îi dispăru orice chef. E de jale, Ghiță, așa-l
MASTODONTUL DE NISIP by Ilie Cotman () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1661_a_3000]
-
un raport la București. Tot ce-mi prezintă șeful securității, așa trimit, dar sunt sigur că nu ajung la secretarul general sau, dacă da, doar câteva fleacuri. Să dea Dumnezeu... să nu am dreptate, Ghiță. Tălparu oftă și el, apoi, timid sau mai degrabă fără convingere, încercă totuși să-și susțină ideea: Dar hai să privim și sub alt aspect lucrurile. La noi aparatul funcționează perfect, securitatea și armata sunt cu noi, cu poporul... Vorbești ca la ședințe, pe dracu’ sunt
MASTODONTUL DE NISIP by Ilie Cotman () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1661_a_3000]
-
lemnele, mamă, tot în spate? S-a răcit soba, vrei să te îmbolnăvești? Dacă-l mai dau pe tovarășul Iliescu, să mă chemați... Nu-i răspunse bătrâna. Își așeză broboada, care-i descoperise părul alb și rar, apoi îl întrebă timid: Pe Petrache de ce l-ai lăsat să plece, dacă se înhăitează cu... și îl omoară? Am vrut să te întreb încă de aseară, dar asta îți mai trebuia atunci... Gheorghe, la rândul său, nu-i răspunse, doar o mângâie pe
MASTODONTUL DE NISIP by Ilie Cotman () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1661_a_3000]
-
dintr-un spital, de lângă patul unui bolnav, încătușat și legat cu cerșafuri. Rezulta că tânărul era un terorist feroce, care se drogase, doar așa putând fi prins de revoluționari. Intrase în comă, iar procurorii urmau să-l audieze. Lucica aplaudă timid, parcă fericită că tocmai văzuse un terorist în carne și oase, dar se opri imediat, dezorientată de privirea de gheață a cumnatului. O tâmpenie pentru tâmpiți! Asta dau ei pe post... Ce terorist? Un bețiv nenorocit sau un amărât bolnav
MASTODONTUL DE NISIP by Ilie Cotman () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1661_a_3000]
-
își aprinse o țigară, apoi se îndreptă spre cei doi copii, pe care-i observase probabil încă din ușa vagonului. Se opri în fața acestora, lăsă valizele jos și-și întinse brațele spre ei. Băiatul îngână un ,,sărut-mâna” și-i întinse timid mâna, îngăimând încet: Mama nu a venit, a spus că vei merge la hotel... cu greu a lăsat-o și pe ea... Fetița nu se mai putu stăpâni, izbucni în plâns și se aruncă în brațele bărbatului. Merseră câteva sute
MASTODONTUL DE NISIP by Ilie Cotman () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1661_a_3000]
-
topesc pe sprâncenele mele prea groase, pe nasul prea lat, pe buzele prea crăpate de frig; ninge de o săptămână, iar afară, la minus cinci grade, la unu noaptea, mă stră du iesc, stânjenit în mod vizibil, să încep o timidă discuție cu o domniță cu părul blond, ars, din fața mea. Mă apro pii de ea, iar cojocul de blană, pe care i-l ating în se miîntuneric, îi miroase atât de impunător - și deloc im previzibil - a brânză și a
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
deplasată, că nu am de ce să vorbesc cu el. Dispare. Nu îl caut cu privirea pentru că știu că trebuie să fie pe aici, pe undeva. Îmi termin duhovnicescul ritual și o iau spre ieșire. Afară dau peste Anica; mă întreabă timidă: Ce a făcut băiatul meu, v-a supărat cu ciucurele ăla? Zâmbesc. Nu, nu m-a supărat deloc. Mă duc să iau lumânări, mă închin și plec. Pe banca din curte îl văd cum meșterește ceva. Îmi fac curaj și
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
vreodată. Mihăiță trăiește în Biserica Sfântul Spiridon. Mihăiță este un înger. Alexandra Gordea Să ne prezentăm În mașină era o curățenie impecabilă și mirosea a vanilie. Muzica umplea tăcerea care se instalase între noi. Ceva instrumental, aproape terapeutic. Omul părea timid. Încercam să fiu atentă la drum, la peisajul pe care-l știam ca pe buzunarele mele. Mă prefăceam interesată de tot ce-mi apărea înainte. Dar profitam de fiecare viraj ca să-l privesc pe furiș. Și de fiecare dată mă
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
se mai zăresc din troiene, iar streșinile caselor gem sub povara albă. E ajunul Crăciunului și ca prin farmec, ninsoarea s-a oprit, lăsând însă loc gerului pătrunzător, care-ți mușcă parcă drept din inimă. Cete de colindători își croiesc, timid, pârtii pe ulițele satului. Din fereastra aproape înghețată a casei pierdute printre copaci, Mia privește afară. Și-a lipit nasul pistruiat de geam și ascultă cu atenție ecourile ce răzbat de dincolo de pereți. Mama n-a lăsat-o anul ăsta
Viaţa ca un fir de păpădie… by Claudia Mitră () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101021_a_102313]
-
rupă crengile că nu-i mai lăsa niciodată. Atunci se avânta Feodor legânduși cămașa de școală bine la brâu și umplea sânul cu cele mai frumoase piersici culese tocmai din vârful copacilor, unde soarele le copsese mai repede. Se apropia timid de Letiția și o Îndemna să-și aleagă ea singură pe cele care-i plac. Sfioasă fata se apropia și privea În interiorul cămășii lui, părul ei cădea pe obrazul lui și-l mângâia. Amândoi roșeau până-n vârful urechilor când se
În vâltorile Dunării de Jos by Flora Mărgărit Stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1138_a_2049]
-
început să întreb, dar când ușa s-a deschis larg, am văzut-o pe E.A. în mijlocul salonului pe un pat dublu, schimbată la față și înnegrită ca de funingine în zona inghinală. Am rămas lângă ușă și am întrebat-o timid dacă o pot ajuta cu ceva. Ea s-a ridicat în șezut, nu mi-a răspuns și a început să și îmbrace niște chiloți bej, care erau și ei înnegriți jos. Stau și mă gândesc de atunci și mă tot
Povestea unei reîntrupări by LEOCADIA GEORGETA CARP () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1268_a_1896]