14,383 matches
-
gros planuri, de o copleșitoare intensitate dramatică, au marcat istoria artei a șaptea)... Dar Besson? Au prezentul nu ni-i mare? La Dreyer, imaginile erau nimbate de spiritualitate; Ioana era o martiră, iar filmul - un poem vizual pe tema intoleranței - tindea spre "abstracția cea mai înaltă". Pe Dreyer l-a interesat metafizicul; pe Besson îl interesează, mai degrabă, "fizicul". Dreyer n-a vrut să trateze subiectul în maniera filmelor cu costume; Besson tocmai așa l-a tratat. Lui Dreyer nu-i
Jeanne d'Arc în misiune SF by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/17217_a_18542]
-
orice preț sau globalizarea care amenință să reducă lumea noastră la dimensiunea unui sat în care totul e asemănător, nu acestea vor întări rolul teatrului în societatea noastră din ce în ce mai aseptizată și aservită față de doi sau trei monștri culturali puternici, care tind să dirijeze totul de la înălțimea puterii lor. Nu, salvarea, la acest început al mileniului trei, va veni mai curând de la aceste voci mici, care se ridică de pretutindeni pentru a denunța nedreptatea și, în acord cu înseși temeliile teatrului, a
27 martie, Ziua Mondială a Teatrului by Michel Tremblay () [Corola-journal/Journalistic/17232_a_18557]
-
cred, prin transfer. Alta este după mine problema cu acest tip de portrete. Hrănindu-se din același tip de întorsături retorice, folosind aceeași rețetă de poveste cu picanterii fizice și comportamentale pe care vecinătatea privilegiată cu personalitatea le oferă, portretele tind să se repete. Un portret al unui critic din Preludiu (1977, una dintre cele mai frumoase cărți ale lui Alex. Ștefănescu, în care stilul voit popular al scrisului nu era absolutizat) seamănă cu un alt portret al aceluiași din Prim-
Carte în doi: Nichita Stănescu și Alex. Ștefănescu by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/17262_a_18587]
-
spirituală acumulată în decursul anilor. "Duhul" jorian e sesizabil încă din primul lied, Oglinda, unde cromatismele, trioletele, ritmurile eterogene, uneori sincopate, ca și salturile intervalice depășind octava, în special în partitura sopranei, se rezolvă pe un sunet acut ori supraacut tinzând, cu disperare aș zice, spre lumină. Dacă succesiunea ideilor poetice urmează un traseu similar treptelor cunoașterii - Pascal Bentoiu ne-maiținând seama de cronologia fiecărei serii de lieduri (Flăcări negre, 1974, Eminesciana II, 1958, Cântece pe versuri de Nina Cassian, 1959 și
Pascal Bentoiu, căutător al esențelor poetice în lied by Despina Petecel Theodoru () [Corola-journal/Journalistic/17284_a_18609]
-
culturii române. Caius Traian Dragomir discută tangent și problema antisemitismului românesc, văzut de el ca "o pulsiune care, pentru a spune așa, se autoreglează - se situează la un anumit nivel și la un anumit grad de ascundere și pe acestea tinde să le păstreze. În prezența unei clare amenințări, venită din afară sau din partea unei minorități românești - excesivă dincolo de pragul obișnuit -, adresată evreilor, acest antisemitism tinde să se retragă, eventual să dispară, lăsând locul unei evidente bunăvoințe. Românul are cu evreul
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/17325_a_18650]
-
situează la un anumit nivel și la un anumit grad de ascundere și pe acestea tinde să le păstreze. În prezența unei clare amenințări, venită din afară sau din partea unei minorități românești - excesivă dincolo de pragul obișnuit -, adresată evreilor, acest antisemitism tinde să se retragă, eventual să dispară, lăsând locul unei evidente bunăvoințe. Românul are cu evreul o relație de dragoste - chiar dacă nu rareori este vorba de o dragoste cel puțin demodată: se socotește singurul care are dreptul să îl judece pe
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/17325_a_18650]
-
ale basarabenilor. El are grijă să-și normeze demonstrațiile, înscriindu-le în perimetrul a ceea ce americanii numesc political corectness. Această preocupare - de avocat internațional al poporului său - îl costă. Textele pe care le scrie, deși aparțin unui scriitor foarte înzestrat, tind să ajungă limfatice, ca textele lui Gabriel Andreescu. Un exemplu semnificativ - și alarmant - îl constituie post-scriptum-ul adăugat la un extraordinar comentariu pe marginea studiului Raporturile României cu Republica Moldova, elaborat de Gabriel Andreescu, Valentin Stan și Renate Weber, sub egida Vitalie
REZERVA DE LUCIDITATE A REPUBLICII MOLDOVA by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17315_a_18640]
-
parte a presei, oameni de bine, salam cu soia, revoluție de catifea, aleșii poporului, evenimentele din decembrie etc. Un clișeu supus transformărilor este și podul de flori: metafora cuprinsă în această formulă era direct legată, la început, de festivitățile care tindeau să reapropie politic România și Republica Moldova. Caracterul festivist și ineficient al aruncării de flori în apele Prutului a fost însă simțit ca aflîndu-se în evident contrast cu nerezolvarea adevăratelor probleme, a gravelor crize politice și economice: s-a creat astfel
Pod de flori by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17336_a_18661]
-
istoria teatrului, ci cu sfori și influențe periculoase. Toate astea pe un fond acut de sărăcie a artiștilor. E din ce în ce mai greu să rămîi demn uman și profesional cînd prezentul și viitorul bat la ușă amenințător. Jocul și joaca de pe scenă tind să fie înlocuite cu jocurile de culise. Sfori de păpușari au fost trase într-un mod prea transparent și în cazul concursului de la "Țăndărică", iar o vină majoră o au organizatorii - Primăria Municipiului București. Pe prea puțini îi mai interesează
Sfori de păpușari? by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/17320_a_18645]
-
a cunoscutului teatru liric vienez "Volksoper", la violonista Oana Lăcătuș și pianista Silvia Ciorbaru, studente ale Conservatorului din Boston. Dedicat - pe de altă parte - vârstelor mult mai tinere, Concursul "Remember Enescu" - găzduit de liceul ce poartă numele marelui muzician român - tinde a poziționa corect locul creației maestrului fără de seamăn al muzicii românești în conștiința copiilor de vârstă gimnazială, a celor de vârstă liceală dar și a studenților primilor ani de studiu universitar. Găzduit în continuare de Liceul "George Enescu" din București
Tineri muzicieni, tineri competitori (II) by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/17340_a_18665]
-
cu poezia, el caută un drum spre inima publicului și în cele din urmă reușește să-și stabilească în mod definitiv valoarea. Oglindă a eului, poemul se identifică prin natura mijloacelor artistice cu universul lumesc în măsura în care, ca un copil, poetul tinde să descifreze nenumăratele taine ale umanității. Visul și coșmarul se contopesc deopotrivă și scriitorul tinde să integreze ordinea lumii, timid, în armonia universală. Narațiuni poetice cu reguli bine determinate stilistic, poemele d-lui Paul Vinicius își stabilesc personala lor ordine
Un alt fel de morală by Nicoleta Ghinea () [Corola-journal/Journalistic/17389_a_18714]
-
să-și stabilească în mod definitiv valoarea. Oglindă a eului, poemul se identifică prin natura mijloacelor artistice cu universul lumesc în măsura în care, ca un copil, poetul tinde să descifreze nenumăratele taine ale umanității. Visul și coșmarul se contopesc deopotrivă și scriitorul tinde să integreze ordinea lumii, timid, în armonia universală. Narațiuni poetice cu reguli bine determinate stilistic, poemele d-lui Paul Vinicius își stabilesc personala lor ordine interioară în funcție de anumite avataruri spirituale a căror experiență sau experimentare vizează groaza în fața morții. Ideea
Un alt fel de morală by Nicoleta Ghinea () [Corola-journal/Journalistic/17389_a_18714]
-
Neantul ruralizat sînt elementele de reper ale unei tradiții mai recente a liricii noastre, reluate aci. Notă sa personală consista într-o mai atentă lucrătura imagistică, în densificarea texturii. Grandilocventa nu se extinde, ci se comprima, nu se difuzează, ci tinde a se interioriza prin înseși microstructurile verbale: "din icoane din versuri din raze/ a fost smuls infinitul./ de peste tot: smuls/ adunat gram cu gram și silit/ să se restrîngă în sine/ pînă la dimensiunile unui punct.// iar punctul a fost
Un nou "rău al veacului" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17889_a_19214]
-
activității lor. Nu doar simțindu-se altă făptura - situație pe deplin clarificatoare -, ci și, îndeobște plonjînd în atmosferă de aventură cvasiimpersonală a visului, Simona Popescu reflectă o insatisfacție difuza față de prezent, un proiect larvar al viitorului. Fiecare vis, afirmă Adler, tinde să creeze ambianța cea mai favorabilă unui scop îndepărtat". Sau cum spune, atît de penetrant, poeta aci comentată: "Visul e o clipă de aducere aminte din trecut și din viitor". Simona Popescu - Volubilis, Ed. Paralelă 45, Pitești, 1998, 170 pag
Poezia ca vis, visul ca poezie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17914_a_19239]
-
de mimicry, adică de rol, mască, schimbare de identitate. Nici dezinteresul nu ridică obiecții. Rar un jucător mai dezinteresat decît Quijote. Celelalte două însușiri nu mai trec însă de la sine. Tocmai limitat nu e jocul lui Quijote. Nici în timp - tinzînd să acopere existența toată a lui Quijano, nici în spațiu - fiindcă lumea toată (aceea reală, a epocii) devine scenă aventurilor cavalerului. În fine, nu e clar în ce sens putem vorbi despre ordine și reguli în jocul lui Quijote, chiar dacă
Însemnări despre Don Quijote by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/17960_a_19285]
-
de misterul consubstanțialității. O percepție a lor sub unghiul sincron al absolutului. "Azi, spunea Gottfried Benn, trebuie sa suportam prezenta simultană a lucrurilor". Obiecte, ființe, evenimente, impresii, umori se regăsesc pe același plan al scrumului încă fierbinte, inca inocent, deci tinzînd spre imuabil, a ceea ce a fost: Cînd parcă de nimic/ nu-mi mai pasă/ cartea se strînge între coperți/ cu cerul gurii închis// pereții devin ape îmbătrînite/ lampă aruncă spre mine/ cocoloașe de aur// vietăți triste/ sînt lucrurile/ de nume
Tigara care arde cum o candelă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17946_a_19271]
-
Cristian Teodorescu Tragismul conflictelor interetnice e că fiecare dintre părți are convingerea că dreptatea e de partea sa. Sînt aduse în lupta argumente istorice, statistice, emoționale, iar atunci cînd se ajunge la conflicte armate izolate, părțile tind să le dea o amploare imensă, care agită în profunzime etniile aflate în conflict. Situația se complică și mai mult atunci cînd una dintre etniile în conflict este majoritară într-un stat dat. Tendința majorității este de a reduce la
Politicile fără rest by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/17995_a_19320]
-
Rodica Zafiu Există în poezia românească o adevarată tradiție a performanței prozodice; cel putin o direcție poetica tinde permanent către experimentul formal: explorează posibilitățile formelor fixe, încearcă noi combinații de ritmuri, construiește (adesea utilizînd cu dezinvoltura numele proprii sau cuvintele străine) rîme rare. Jocul formal se desfasoara și în spațiul pe care îl oferă raportul dintre schemă ritmica
Ingambament extrem by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17987_a_19312]
-
de intoxicare, propulsînd în bătaia reflectoarelor, la rampă, fel de fel de "creatori" de opinie publică (așa-zișii "agenți de influență"). Mulți apar și dispar așa cum au apărut, ca într-o scamatorie de cea mai joasă speță. Ocultarea adevărului istoric tinde să blocheze memoria, inclusiv cea scrisă. Rescrierea istoriei impune, logic, accesul liber la arhive, precum și corelarea obiectivă, corectă, a faptelor revolute. Răstimpul clipei își găsește, astfel, locul cuvenit în șirul împrejurărilor de ieri, de astăzi și de mîine. Fugit irreparabile
Istoria si răstimpul clipei by Mihai Stoian () [Corola-journal/Journalistic/17998_a_19323]
-
nediferentierii, "mierea de bondari" revine în carte și sub formă șucului "natural și neprelucrat" obținut de Olof din bubele de pe corp, care "n-ar fi de mirare că pînă la urmă să-i redea sănătatea" (p. 90). Spre aceeași puritate tinde și limbajul lindgrenian, care se vrea eliberat de convențiile pudice și de "zone interzise". Excepțional român al căutării izbăvirii, Miere de bondari, construit pe mitul clasic Cain și Abel, actualizează unul dintre posibilele răspunsuri impuse de dimensiunea mitică a existenței
Palimpsest by Robert Capsa () [Corola-journal/Journalistic/18015_a_19340]
-
nu cădea în capcana de a considera drept influență orice coincidență. Iar confruntarea cu limbi din aceeași familie e pasul esențial al acestui mod de tratare. Coerentă perspectivei comparative, principala originalitate științifică a lucrării, e și miza ei polemică: autorul tinde, sistematic, să reducă la minimum rolul influentelor străine în evoluția romanei. Din perspectiva specialistului în lingvistică romanica, e și normal să fie preferată, de cîte ori e posibil, explicația unor transformări semantice sau formale prin tendințe de evoluție lingvistică manifestate
Romanistică, românistică by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/18038_a_19363]
-
se poate discuta oricît, dar, așa cum se întîmplă de cîteva ediții, spațiul dialogului a fost stabilizat în zona artisticului și nu în afară, cum, din păcate, s-a întîmplat uneori. Nu există selecție ideală sau palmares ideal. Important este ca tindem spre el. Cu profesionalism și onestitate, față de noi înșine, în primul rînd. O astfel de ordine trebuie să excludă reflexul "să împăcăm și capră, si varză" și să proiecteze opțiunea dincolo de momentul căreia îi aparține, acordîndu-i o dimensiune, în fond
Cel mai..., cea mai..., cei mai... by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/18104_a_19429]
-
într-o maximă din Spaimă de literatură: "Există poeți care refuză să comunice și alții care rămîn secreți chiar în cadrul comunicării. Și mai exista misterul în stare să precipite dincolo de senzația celorlalți că au înțeles totul". Perfecțiunea simplității spre care tinde, epurînd epitetele inutile, măștile stilistice, substituirile, adăpostește o capcană, o nouă enigmă, de care e avizata și de care poate profita paradoxal. Ancorat în sfîrșit la acest țărm, mă văd nevoit să dau lămuriri cititorilor textului de față de ce n-
Ana Blandiana - o schită de portret by S. Damian () [Corola-journal/Journalistic/18087_a_19412]
-
asupra căruia aș vrea să mă opresc e scrierea unor cuvinte italienești în presa românească. Cuvintele italienești prezintă unele dezavantaje specifice: seamănă cu cele românești, sînt ușor de pronunțat - dar au destul de des consoane duble - pe care transcrierile ziarelor noastre tind să le simplifice. Apar astfel forme că republica în loc de repubblica ("cotidianul italian ăLa Republicaă" - în "România liberă" = RL 1996, 15), ori frecia "săgeată" în loc de freccia ("la bordul fregatei Frecia Rossa" - RL 2149, 1997, 4). În unele cazuri, s-ar
Cuvinte italienesti by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/18103_a_19428]
-
de la vârf, iar conducătorul - un analfabet paranoic, erau detalii cu totul nesemnificative. Într-o formulă de-o vitalitate surprinzătoare, aceasta concepție a supraviețuit pe vremea lui Iliescu (spre a pali, ce e drept, în ultimul an al dominației sale), si tinde să renască azi, sub Emil Constantinescu. Să facem puțină istorie: dl. Emil Constantinescu și echipa sa au ajuns la putere pe un fundal de masivă nemulțumire populară. Ei întruchipau, în mod spontan, fără a demonstra vreun merit personal special, speranța
Nemultumitului i se ia harul! by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/18112_a_19437]