614 matches
-
căruțașilor. Glodul răsuna sub copitele cailor. Într-o parte se deslușeau câteva străzi înguste cu case joase. Când își adusese Grigore nevasta și lopata să-și sape bordeiul, împrejur nu era țipenie de om. Un an de zile păzise singur tinichelele gropii și gura ei adâncă. De primăvara până dădea viscolul, mai schimba o vorbă, două cu gunoierii. Ăștia erau niște drăngălăi de la țară, cam leneși și hoți, slugărind Bucureștiul, cărând tot ce lepăda orașul. Mureau de tineri, loviți de oftică
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
și un meseriaș cu briciul, Tilică, om necăjit, ridicat din nimic. Era un ăla pipernicit și janghinos, numai sufletu-n el. Avea o traistă cu scule și hârtia primăriei că a plătit în bună regulă lotul, un dos plin de tinichele, tare ca piatra, în spatele lui Matei, cu fața spre Filantropia. Noti-lvenit se oprise întîi la Stere, la cârciumă, se dăduse în vorbă cu Ilie, cu Spiridon, le-a spus cine este, oamenii -lau ajutat. Era nevoie și de un frizer
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
vedea. S-a așezat în gura bălții, lângă pipirigul ei. A ridicat din coceni un adăpost, a înfipt în pământ un țăruș și a scos dintr-o traistă un ceaun de mămăligă, niște pirostrii, și acolo mânca, acolo dormea. Strângea tinichelele adunate de chivuțe și, după ce le făcea grămezi-grămezi, înhăma armăsarii la o droagă și trimitea tabla statului la o fabrică de conserve. Îi rămâneau bani. Să fi avut șaizeci de ani, dar nu-i dădeai. Cât era de trecut, umbla
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
gu-rrruuuu, gu-rrruuuuu. Știu și să le descânt, ehei, îi aduc cu vorbe la cuibarul meu și-i fac să se înmulțească. Aș putea să trăiesc din asta, dar nu mă lasă meseria... Cădea și luna din creștetul cerului. Ținea în tinicheaua ei o lumină ruginită, ștearsă și se prăvălea, prăvălea... Gheorghe se ridică. - Hai, mai avem. Paraschiv își dezmorți picioarele și luă pachetul. - Dă să mai duc și eu. Drumul se scurta pe la ulucile Dudeștiului. Trecură pe sub felinare și cotiră de-
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
parcă ar fi turnat cineva gaz peste ele și le-ar fi dat foc. Deasupra atârna luna, buboasă ca o curviștină, fleașcă era, moale, și de-o atingeai sărea puroi din ea. Nu mai lumina. Ruginise și arăta ca o tinichea. Împrejuru meu, numai îngeri. Niște copile cârne, cu ciorapii sumeși, cu luminări în mână. Se uitau la mine și-mi ziceau: "Bine c-ai nimerit, Oacă, să ți-l arătăm pe Dumnezeu, haide-n-coace!" Atârnau joarțele de pe ele și-n picioare
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
scosese aur din mâinile lui. Lumea îl știa cum începuse: cu două sute de metri pătrați în buza gropii lui Ouatu, o întindere tare, acoperită de gunoaie, pe care 166 chivuțele de strângeau trențe la rampă ridicaseră niște șandramale acoperite cu tinichele vechi, să nu le bată soarele. Să-l fi văzut, nu dădeai doi bani pe el. Era un ăla neajutorat și slut, că de-aia i se zicea și Jumate. Numa inimă-n el. Nu mânca, nu dormea. Semăna cu
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
nici pe tat-său pentru un leu. Bun în socoteli, știa țifrele și jocurile lor, avocat să fi fost, și nu-l dovedeai. Cum făcuse, cine -lo fi sfătuit, cumpărase o curea de pământ la rampă. Pe nimica. Chivuțele strângeau tinichele și cîlti, le adunau grămadă, le vindeau. Pe locul lui! Le lua chirie. Ce s-au gândit muierile: "Ia să ne ridicăm și cfte o magherniță, s-avem unde pune capul". Asta era altă chirie. Azi una, mâine alta, s-
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
Întâi le apuca un pârjol pe pisici, că sosise săptămâna brânzei. Nunțile pe acoperiș se țineau lanț, și dulăii, să rupă burlanele, nu alta. Tabla cîrciumaruhii duduia de bătăile cotoilor. Începeau pândele. Luna răsărea pe la opt, ruginită și mâncată. Peste tinicheaua caselor cădea o zăpadă de lumină subțire. Din găurile podurilor, se înălțau sforăielile motanilor. Pe luminatoare, săltau gheme șerpuitoare. Răspunsul era prelung, un mieunat adânc. 211 Jos, în umbră, lângă butoaiele cârciumarului, ceata adulmeca. Dulăii stăteau nemișcați, cu gâtul întins
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
pat o să mori! zise, și-l scuipă între picioare. Codoșul înjură, spunând că are amețeli când se urcă în drăcoveniile acelea. Și, pe urmă, în timpul ăsta, mai învîrtise câte ceva, să aibă de buzunar. Sub niște șopruri, alături, pocneau puștile și tinichelele. Poligonul de dat la semn avea câteva stive de cutii de conserve. Din trei lovituri trebuia să le dărâmi ca să capeți o cană și Sandu își încercă norocul. Puse o piesă de doi lei pe masă și căpătă trei mingi
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
grăbit pasul. Capul u ardea de spaimă și de bucurie. începea de la gardul scund al oltenilor. În grădină se vedeau pepenii de mai rămăseseră, neculeși, galbeni, cu flori pălite, uitați între răsaduri, și verze vinete, cu foile scorțoase. Peste maidan, tinichelele ruginite luceau domolit în soarele de octombrie. Pe jos licăreau sticlele colorate, albastre și albe ale sifoanelor fărîrm'tate. Pe urmă, începeau buruienile, o adunătură întinsă de scaieți scuturați, crescuți în pământul sterp. Coborâră. De sus, abia se zărea fundul
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
pintre ele sate întinse, încungiurate cu șanț, a căror căsuțe mici și acoperite cu paie și stuf dogorit par ca niște stupi scunzi, și din fumul ce le împle atmosfera biserica-și ridică turnul ei boltit și rătund, acoperit cu tinichea albă care strălucește frumos în soare, ca o argintoasă gândire, din mijlocul satelor cufundate în tăcere și a verzii și-ntunecatei lumi a pădurilor. Siretiul, în văratica sa lene, e oprit adesea în drumul său de iazuri mari, încungiurate cu
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
cuviincios respect. El își ridicase fesul asudat de pe fruntea asudată și netedă pe cari erau urcate de dinapoia capului vițe de păr alb ca argintul, și-și scoase din sânii * antiriului basmaua mare, neagră cu flori verzi, și tabacherea [de] tinichea zugrăvită c-o turcoaică cu ciubucu-n gură. - Ș-apoi am mai auzit că nu mai trăiești sub un acoperământ cu dânșii. - Nu, zise Rufă, luând din chiseaua cu dulceți pe care-[ o] adusese pe o tabla frumoasă Maria, știi casa
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
nimănui; c. regula de aramă: să le facem altora așa cum ne fac ei nouă, este regula standard de comportament actual; d. regula de fier: să facem altora cum ne place, înainte să ne-o facă ei nouă; e. regula de tinichea (poziția biciclistului): cu capul plecat (față de superiori) și dând cu picioarele (în subalterni); f. regula nepotismului: în toate să dăm prioritate rudelor și prietenilor și să facem altora cum vrem; g. a plăti cu aceeași monedă, să cooperăm cu alții
Relațiile interpersonale. Aspecte instituționale, psihologice și formativ educative by Gabriel Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
Cu alte cuvinte, în problema specificului pledoaria noastră se înscrie în conceptul mai nou de „pluralism cultural românesc” - care ar evoca la limită „multiculturalismul” în accepțiune europeană, aș zice, dar văd deja cum mi se agață de piept o altă tinichea infamantă: de separatist față de patria-mumă, România. Iată un cerc vicios: să fii considerat în același timp și „separatist”, și imitator docil al Bucureștiului, mai bine zis al anumitor cercuri de la București, desigur, „masonice”, „evreiești”, „pro-maghiare”, pe scurt antipatriotice. Dar, lăsând
Intelectualul ca diversiune. Fragmente tragicomice de inadecvare la realitate by Vasile Gârneț () [Corola-publishinghouse/Science/2015_a_3340]
-
după amiază ajunseră la Bârlad, cinci poște depărtare de Focșani. Găzduiră la un han confortabil. „Orașul, ca mai toate târgurile moldovenești, este așezat pe o câmpie întinsă. Are zece mii locuitori. Biserica principală este descrisă ca având trei turle, acoperită cu tinichea și cu cruci foarte frumoase. Fiind duminică, dimineața o petrecu ră a casă, în reculegere. După amiază vizitară orașul. „ La biserica principală un preot, trei diaconi și nici un cred incios. Rugăciuni grăbite, fără devoțiune și fără melodie, La a ltă
Carte ..., vol. I by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/492_a_1296]
-
dar implacabil, prinzându-l ca în clește. În mod ciudat, nu simți nici o durere. O lacrimă se prelinse ușor pe la colțul ochiului care se închidea, căzu pe pământul care chircindu- se puțin, scoase acel zgomot metalic, acel nesuferit zornăit de tinichea. Se zbătea să iasă din strânsoarea pleoapei, vru să strige dar strigătul rămase agățat undeva prin gâtlej. Iar zornăitul acela se auzea din ce în ce mai tare... - Mihule, trezește-te măi bărbate, ce dracu dai așa din picioare? Măcar de ți-ai scoate
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
o persoană autorizată, ce îndeplinea o funcție importantă în ierarhia politică a comunei, că: "Deoarece a mâncat... unde și când nu trebuie, va fi sancționat...". A aflat și că a primit un cartonaș roșu, ce în limbaj obișnuit se numește tinichea, din partea Organelor Superioare de Conducere, pentru foarte mult timp sau chiar pentru totdeauna și că, de acum încolo, nimeni nu va mai avea încredere în el. A doua zi, imediat după terminarea programului, directorul coordonator al școlii de centru, un
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
joci cu viața ta, n-ai decât, fă ce vrei cu ea! Gândește-te însă la soția și la copii tăi! ... Când vor crește mai mari, chiar ei te vor renega și știi de ce? Pentru că le vei lăsa moștenire o tinichea pe care singur ți-ai legat-o de gât! Nu-mi închipui când vei scăpa de ea. Ți-au pus-o la dosar și acolo va rămâne ferecată pentru încă multă, multă vreme! Urmă o pauză destul de anevoioasă și enigmatică
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
al satului poate sugera blestemul vieții trăite în pripă, sfârșită brutal, la netimp (prin sinuciderea Anei, prin moartea copilului, prin uciderea lui Ion). Timpul în care ființează această lume străjuită de crucea strâmbă pe care e răstignit un Hristos de tinichea ruginită e o durată bivalentă. Prezentul etern este durata în care ființează satul ca matrice existențială, în vreme ce timpul fragmentar (durata diegetică evocă anii 1906- 1909) definește condiția omului: Satul a rămas înapoi același, parcă nimic nu sar fi schimbat. Câțiva
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
al satului poate sugera blestemul vieții trăite în pripă, sfârșite brutal, la netimp (prin sinuciderea Anei, prin moartea copilului, prin uciderea lui Ion). Timpul în care ființează această lume străjuită de crucea strâmbă pe care e răstignit un Hristos de tinichea ruginită e o durată bivalentă. Prezentul etern este durata în care ființează satul ca matrice existen țială, în vreme ce timpul fragmentar (durata diegetică evocă anii 1906- 1909) definește con diția omului: Satul a rămas înapoi același, parcă nimic nu sar fi
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
Pripas, construit ca un cronotop arhetipal, funcționând ca un spațiu închis, cu un tipar de existență și de gândire statornicit prin tradiții arhaice. Timpul în care ființează această lume străjuită de crucea strâmbă pe care e răstignit un Hristos de tinichea ruginită e o durată bivalentă. Prezentul etern este durata în care fiin țează satul ca matrice existențială, în vreme ce timpul fragmentar (durata diegetică evocă anii 1906- 1909) definește condiția omului: Satul a rămas înapoi același, parcă nimic nu sar fi schimbat
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
se bârfeau reciproc la întâlnirile cu alte surate. Cred că are dreptate amicul meu... Azi nu mai are nimeni nici vreme, nici chef pentru astfel de dulcegării lingvistice. Nesfârșita și obsedanta tranziție românească a generat și proliferează un limbaj de tinichea, cu atacuri violente și demolatoare, cu expresii dure, lipsite de sensibilitate și umanism. Într-o luptă pentru existență caracteristică junglei, principiul care pe care tinde să se generalizeze în toate sferele activității sociale. Înving cei cu tupeu, cei cu bani
Lumina Educaţiei by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Science/1635_a_3037]
-
cu alte femei. Sunt bărbat, la urma urmelor. Dar sunt nopți când mă răsucesc În pat, amintndu-mi de ea. Avea pielea foarte albă, și carnea... Avea... Faulques stătea În ușă. A aruncat apa murdară și s-a aplecat să pună tinicheaua pe jos, lângă scurgerea pentru trotuar. Era gata s-o atingă, când și-a dat seama că furia Îi pierise. S-a ridicat pe Îndelete, cu mâinile goale. Markovic Îl studia curios, atent la fața lui. Pentru o clipă, ochii
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
luciu; măr; mda...; metal scump; modă; monedă de schimb; mulți bani; munte; neprețuit; nisip; noroc; obiect; obiecte; opulent; pasiune; patimă; pierzanie; podoabe; poleit; popă; posesie; preț; prețioase; prețiozitate; prosperitate; prostie; putere; putere falsă; putere financiară; Roșia Montana; salbă; sclipiri; superb; tinichea; uau; urăsc; valută; veșmînt; viu; zăcămînt (1); 790/148/62/86/0 auzi: ureche (116); sunet (51); asculta (32); bine (31); muzică (30); ascultă (19); zgomot (17); sunete (16); urechi (16); surd (15); cîntec (14); vorbe (14); veste (13); a
[Corola-publishinghouse/Science/1496_a_2794]
-
La voi sunt demnitățile, dar la noi e demnitatea”. Tot președintele AFDPR, spune relativ la acțiunea de condamnare a comunismului că a fost un lucru foarte bun, așteptat de mult timp. Din nefericire însă, eu consider că el rămâne doar o tinichea goală care sună frumos. Chiar și după evenimentele din 1990 situația unor intelectuali mai ales, nu s-a schimbat prea mult. Dan Cristescu, absolvent al Facultății de Biologie din 1969, dat afară din Institutul de Cercetări Biologice în 1976, îi
NU PUNE, DOAMNE, LACÃT GURII MELE by Servilia Oancea () [Corola-publishinghouse/Science/1835_a_3165]