1,438 matches
-
, Horia (9.IX.1912, Vălenii de Munte - 8.VII.1989, Freiburg im Breisgau, Germania), poet, eseist și traducător. Este fiul Gherghinei și al lui Ștefan Stamatopol, tipograf. Învață mai întâi la Vălenii de Munte, urmează liceul militar și își ia licența în filosofie la Facultatea de Litere și Filosofie a Universității din București (1937); a fost student și la Facultatea de Drept, dar a renunțat după doi
STAMATU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289850_a_291179]
-
în timpul anchetelor de securiști cu nume și prenume, potrivit ordinelor primite de la alți securiști care acționau după indicațiile unor înalte personalități din aparatul de partid. Aceste legături se pot înțelege mai bine ascultînd mărturiile ziariștilor de la România liberă și ale tipografului Alexandru Chivoiu, torturați îndelung pentru a li se smulge mărturisiri despre ziarul pe care au încercat să-l publice, ilegal, în ultimii ani ai ceaușismului. Acești oameni care au povestit la Sighet lucruri înspăimîntătoare nu pot fi ținuți tot ei
Disidenții au supărat Securitatea by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/15010_a_16335]
-
Liturghier (1570), o Psaltire slavo-română (1577), culminând cu monumentala Carte ce se cheamă Evanghelie cu învățătură (1581). Adăugând, la toate acestea, tipăriturile lui biblice în limba slavonă (Evangheliar, 1562, 1579, 1583, Liturghier, c. 1568-1570, Psaltire, 1577 ș. a.), precum și activitatea altor tipografi brașoveni contemporani lui Coresi (diacul Lorinț tipărește un Evangheliar la 1570 și o Evanghelie la 1579, Călin tipograful reproduce la 1566 Evagheliarul coresian), se poate conchide că sfârșitul secolului al XVI-lea a fost momentul decisiv de trecere de la circulația
BIBLIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285725_a_287054]
-
la toate acestea, tipăriturile lui biblice în limba slavonă (Evangheliar, 1562, 1579, 1583, Liturghier, c. 1568-1570, Psaltire, 1577 ș. a.), precum și activitatea altor tipografi brașoveni contemporani lui Coresi (diacul Lorinț tipărește un Evangheliar la 1570 și o Evanghelie la 1579, Călin tipograful reproduce la 1566 Evagheliarul coresian), se poate conchide că sfârșitul secolului al XVI-lea a fost momentul decisiv de trecere de la circulația orală, eventual manuscrisă, a Bibliei, la prezența ei reală, sub formă de carte, în toate colțurile teritoriilor locuite
BIBLIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285725_a_287054]
-
moldovenească de copiști și miniaturiști, cu apogeul în epoca de înflorire culturală a domniei lui Ștefan cel Mare. Manuscrisele artiștilor din Moldova au influențat întreaga arie slavonă, iar unele elemente grafice au fost perpetuate prin preluarea lor de către primii meșteri tipografi. SCRIERI: Evanghelia slavo-greacă (1429), în Documente de artă românească din manuscripte vechi, I, îngr. Ioan Bianu, București, 1922. Repere bibliografice: Emil Turdeanu, Les Lettres slaves en Moldavie: le moine Gabriel du monastère de Neamțu (1424-1449), „Revue des études slaves” (Paris
URIC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290377_a_291706]
-
Incursiunile în viața culturală ardeleană V. le va continua prin încercarea de a reconsidera tipăriturile coresiene în totalitatea lor, dar mai ales din perspectiva semnificațiilor culturale (Coresi, 1985). Miza interpretării este de a demonstra că diaconul Coresi este un umanist: tipograf (ca Johannes Honterus și Heltai Gáspar), cărturar ca toți marii umaniștii europeni, receptiv la ideile noi, în special la cele ale Reformei, pe care le-a adaptat realităților autohtone, realizând astfel prima sinteză în cuvânt românesc între tradiția creștină bizantină
VEDINAS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290476_a_291805]
-
Properțiu. Chiar dacă nu întotdeauna validate (N. I. Herescu a sancționat afirmația referitoare la aceste filiații antice în opera lui Eminescu), intervențiile lui S. sunt contribuții la istoria culturii noastre. SCRIERI: Antropomorfisme și antiantropomorfisme în limba română, Brașov, 1900; Coresi scriitor sau tipograf?, Brașov, 1901; Un capitol din activitatea diaconului Coresi, Brașov, 1902; O nouă publicație românească din secolul al XVI-lea: liturghierul diaconului Coresi tipărit la Brașov, în 1570, Târgu Mureș, 1927; Catehismele românești din 1544 (Sibiu) și 1559 (Brașov). Precizări cu privire la
SULICA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290019_a_291348]
-
, N.[icu] (13.I.1892, București - 18.I.1971, București), prozator, traducător și publicist. Este fiul Mariei (n. Cordea) și al lui Gheorghe Ionescu, tipograf. P., al cărui nume literar provine din prenumele său, Nicu Porsenna, își face studiile la Liceul „Matei Basarab” (1902-1910), apoi la Universitatea bucureșteană, unde urmează Facultatea de Drept și Facultatea de Filosofie, al căror licențiat devine în 1914. Până în 1948
PORSENNA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288976_a_290305]
-
, revistă editată la Bocșa și la Reșița, bilunar, între 1 octombrie 1882 și 1 octombrie 1883. Primele nouă numere au apărut în redacția lui G. Crăiniceanu, înlocuit apoi de C. Groza, dar inițiativa editării aparține tipografului reșițean Simion Pocreanu. P. era concepută ca o „foaie populară”, după modelul publicațiilor similare din Germania. Rolul ei era, în intenția celor care o redactau, acela de a contribui la dezvoltarea literaturii naționale, prin includerea în sumar a unor pagini
PRIVIGHETOAREA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289027_a_290356]
-
București, cu multe întreruperi, de la 23 iulie 1877 până la 6 iulie 1902. În septembrie 1877 Gr. H. Grandea, până atunci membru în redacția cotidianului „Timpul”, ia conducerea gazetei, fiind redactor până la 27 iunie 1879. Un conflict survenit între el și tipograful Ioan Weiss, care era și proprietarul ziarului, are ca rezultat un proces intentat de Grandea și desfășurat până în 1882. Începând cu 20 martie 1880 Grandea scoate o serie nouă, în paralel cu vechiul R. al lui Weiss. Din noiembrie 1880
RESBOIUL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289176_a_290505]
-
Colegiul, ce va inspira pe cel înființat după 1640 la Trei Ierarhi, în Iași, va deveni ulterior o reputată academie teologică. M. dezvoltă activitatea editorială de la Lavra Pecerska - traducând și corectând texte, scriind prefețe și lucrări originale, supraveghind pregătirea meșterilor tipografi și gravori, ca și răspândirea cărților, imprimate cu litere latine, în Țările Române. Revede Moldova în 1645, când oficiază la Trei Ierarhi nunta, cu substrat politic, a fiicei lui Vasile Lupu, Maria, cu nobilul protestant lituanian Janusz Radziwill. Activitatea cultural-religioasă
MOVILA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288264_a_289593]
-
marcat o reformă a tradiționalei culturi bizantino-slave, așezând-o în relație cu umanismul european. Acest proces de înnoire culturală slavo-ucraineană se răsfrânge favorabil în Țările Române în timpul domniilor lui Vasile Lupu și Matei Basarab. Mitropolitul Kievului trimite materiale și meșteri tipografi pentru înființarea unor tipografii românești la Câmpulung (1635), Govora (1637) și Iași (1642), unde ajunge chiar Sofronie Poceaski, fost rector al Lavrei Pecerska. Ediții rutene stau la baza unor tipărituri românești din epocă sau inspiră lucrări lexicografice în Țara Românească
MOVILA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288264_a_289593]
-
Provine din mediul muncitoresc, ca fiu al Mariei (n. Ispas), și al lui Marin Păscu, mic meșteșugar. Va zugravi lumea în care a copilărit în întâiul sau volum de schițe, Din lumea celor obidiți (1912). A practicat felurite meserii: zidar, tipograf (culegător, zețar) și legător de cărți, mecanic. Autodidact, editează și conduce revista „Spre lumină” (1912, împreună cu Stelian Vasilescu), „Gazeta tinerimei” (1919, împreună cu I. Tedescul și Al. Terziman), precum și publicațiile cu orientare de stânga „Omul liber” (1923-1925), „Cugetul liber” (1927-1929) și
PAS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288702_a_290031]
-
, gazetă politică și literară apărută la Bârlad, săptămânal, între 5 februarie 1881 și 5 mai 1883 și de la 2 iulie 1892 până la 22 decembrie 1908. Din mai 1884 și până la sfârșitul lunii iunie 1892, G. Cațafani, tipograf și editor bârlădean, a scos săptămânal „Tutova”, care înlocuia P., păstrând aceeași redacție. Noua gazetă continuă numerotarea anilor, ca și „Tutova”, începând din 1881. Continuitatea nu este formală, deoarece de partea politică a acestor două periodice s-a ocupat neîntrerupt
PALODA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288634_a_289963]
-
probează un codex ce cuprinde omilii ale lui Ioan Hrisostom, dăruit în 1519. Un gust ales marchează produsele scriptoriilor epocii. Multe din hrisoavele alcătuite în cancelaria domnească s-au conservat, iar frumusețea lor face din aceste acte veritabile podoabe. Și tipograful Macarie, care își avea atelierul la mănăstirea Dealu ori, poate, la Bistrița, se străduia în chip deosebit atunci când lucra pentru voievod. Cărturarilor li se alăturau artiștii - arhitecți, sculptori, pictori, autori ai unor opere faimoase precum zidirile de la Curtea de Argeș, „minunea” pe
NEAGOE BASARAB. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288381_a_289710]
-
St. O. Iosif, București, 1930; Gheorghe Lazăr și opera sa, București, 1937; Limba și literatura națională, București, 1938; Bogdan Petriceicu Hasdeu, un uriaș al culturii românești, București, 1939; O pildă vie: Petre Ispirescu, București, 1939; Din trecutul tiparului românesc. Câțiva tipografi mânuitori de condei, București, 1940; Cartea. Foloasele și neajunsurile ei, București, 1940; Ciprian Porumbescu ca om, ca român, ca artist, București, 1940; Poeții Văcărești. Viața și opera lor poetică, București, 1940; Un fericit înaintaș: Iancu Văcărescu, București, 1940; Un începător
PAPADOPOL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288670_a_289999]
-
MÎNDRA, Vicu (5.V.1927, București), istoric și critic literar. Este fiul Friedei Mendelovici (n. Langhaus), educatoare, și al lui Iosif Mendelovici, tipograf. M. (al cărui prenume la naștere era Lewis) învață în București, unde urmează Liceul „Cultura” (1940-1944) și Facultatea de Litere și Filosofie (1945-1949). Devine doctor în filologie în 1972. Este redactor la „Tinerețea” (1945-1946), unde și debutează în 1946, la
MINDRA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288153_a_289482]
-
definit pînă acum. Un colțar este un corp solid ce se deosebește de o pană prin aceea că vîrful său ascuțit e format prin înclinarea abruptă a unei singure laturi, nu a ambelor laturi. Același termen e folosit și de tipografi în.a.). Johann Kaspar Lavater î1741-1801), savant elvețian, cercetător al fizionomiei. Franz Josef Gall î1758-1328), medic german, întemeietor al frenologiei. Johan Kuspm Spurzheim î1776-1832), medic german, întemeietor - împreună cu Gali - al frenologiei. Filip Schwartzerd Melanchton î1497-1560), teolog german, prieten cu Luther
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
Ardeal. (Ă). Poetul muncitor Saioc Florea a primit premiul III pentru poemul intitulat Să nu te temi ostaș al păcii. (Ă). În balada 13 Decembrie 1918 distinsă cu premiul III, autorul, Dan Grigorescu, redă un moment eroic din timpul grevei tipografilor ce a avut loc În 1918. În fine, să vorbim și despre unele lucrări vii destinate copiilor, În culegerea de povestiri pentru copii Între 9-14 ani, autorii lor S. Larian și V. Vântu (premiul III) sunt redate Într-un stil
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
de pauză și punctul sunt mai ales semne de punctuație, iar virgula, deși semn de punctuație, privește Într-o anumită măsură și ortografia În sens strict (p. XXXVII). CITAT RETRAS!!! Se spune că I.L. Caragiale, exilat la Berlin, dădea telefon tipografilor săi pentru a schimba câte o virgulă În unele dintre textele sale! Chiar dacă faptul În sine ține de domeniul anecdoticii, el sugerează cât se poate de bine scrupulozitatea În privința problemelor de punctuație a marelui nostru dramaturg. Dacă există vreun reproș
Cum se scrie un text ştiinţific. Disciplinele umaniste by Ilie Rad () [Corola-publishinghouse/Science/2315_a_3640]
-
și În alte contexte. De pildă, În limba engleză, ele sunt folosite Între oră și minute (5:30). 5.7. Semnele citării (ghilimelele) Ghilimelele au Început să fie folosite de prin secolul al XVII-lea, fiind create de către un presupus tipograf francez, Guillaume, de la care li se trage și denumirea. Guillaume a creat așa-zisele ghilimele franceze («...»). Acest semn de punctuație a fost extins apoi și În alte culturi, În diverse forme: englezii folosesc ghilimelele alcătuite dintr-un fel de virgule
Cum se scrie un text ştiinţific. Disciplinele umaniste by Ilie Rad () [Corola-publishinghouse/Science/2315_a_3640]
-
și astăzi. Principiile de transcriere se referă la aspecte fonetice, morfologice și lexicale. Cei trei autori afirmă: Principala dificultate În transcrierea citatelor din autorii secolului al XIX-lea se datorează imensei varietăți de principii ortografice aplicate de scriitori, editori și tipografi. Principiul general pe care l-am adoptat În proiectul de față este acela al interpretării grafiilor pentru restabilirea realității lingvistice (p. 21). Prezentăm În continuare câteva reguli ce trebuie respectate la transcrierea textelor, preluate din studiul amintit. 3.1. Păstrarea
Cum se scrie un text ştiinţific. Disciplinele umaniste by Ilie Rad () [Corola-publishinghouse/Science/2315_a_3640]
-
frazei. În general, acuratețea textului era dată de mai mulți factori: la apariția lui concurau niște profesioniști autentici, oameni care Învățau În școli de meserii arta tipografică sau făceau ucenicie Îndelungată la locul de muncă. Se putea Întâmpla ca unii tipografi să fie În „complicitate” cu autorii, cărora le cunoșteau toate pretențiile și slăbiciunile. Așa au fost George Lesnea sau Petre Ispirescu, care au lucrat și ca tipografi. Arghezi cerea corectorului să nu intervină, poetul afirmând că „un corector mărginit prețuiește
Cum se scrie un text ştiinţific. Disciplinele umaniste by Ilie Rad () [Corola-publishinghouse/Science/2315_a_3640]
-
sau făceau ucenicie Îndelungată la locul de muncă. Se putea Întâmpla ca unii tipografi să fie În „complicitate” cu autorii, cărora le cunoșteau toate pretențiile și slăbiciunile. Așa au fost George Lesnea sau Petre Ispirescu, care au lucrat și ca tipografi. Arghezi cerea corectorului să nu intervină, poetul afirmând că „un corector mărginit prețuiește mai mult pentru literatură decât un corector foarte deștept și rațional” (apud Ioana Pârvulescu, 2001). Nu toți autorii de texte științifice acordă importanța cuvenită acestui stadiu obligatoriu
Cum se scrie un text ştiinţific. Disciplinele umaniste by Ilie Rad () [Corola-publishinghouse/Science/2315_a_3640]
-
aceasta Îl are de parcurs de la autor la cititor. A tehnoredacta Înseamnă a pregăti un manuscris pentru tipar, respectiv pentru imprimantă. Aspectul tehnic al unei lucrări s-a bucurat Întotdeauna de atenția autorilor ei. Este destul de citat, mai ales de către tipografi, elogiul pe care Arghezi l-a adus muncii tipografilor. Un fapt interesant, Însă care poate arăta cât de important devine aspectul exterior al unei cărți este și următorul: În iulie 1945, când al doilea război mondial abia se Încheiase, iar
Cum se scrie un text ştiinţific. Disciplinele umaniste by Ilie Rad () [Corola-publishinghouse/Science/2315_a_3640]