459 matches
-
Care e treaba? Mă cam grăbesc, așa că... M‑am gândit să o Întreb direct dacă mă sunase ca să mă dea afară, pe urmă Însă am decis să mă port și eu o dată frumos cu ea. M‑am pregătit sufletește pentru tirada căreia eram convinsă că urma să‑i dea drumul - cum ai putut să mă dezamăgești pe mine, pe ea, revista Runway, Întreaga lume a modei, bla, bla, bla - dar tirada nu a venit. — A, da, firește. Ăă, am vorbit adineauri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
eu o dată frumos cu ea. M‑am pregătit sufletește pentru tirada căreia eram convinsă că urma să‑i dea drumul - cum ai putut să mă dezamăgești pe mine, pe ea, revista Runway, Întreaga lume a modei, bla, bla, bla - dar tirada nu a venit. — A, da, firește. Ăă, am vorbit adineauri cu Miranda... A amuțit, de parcă spera că voi continua eu ca să‑i explic că toată povestea fusese doar o mică neînțelegere și să nu‑și facă griji, că rezolvasem eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
conturează portretele unor mari artiști ai epocii: Marioara Voiculescu, Maria Filotti, Const. Nottara, Gh. Ciprian ș.a. Poemul dramatic Odinioară (1919) descinde din tradiția literară a basmelor versificate și îmbină elemente de feerie cu cele ale teatrului istoric. Încetinită de numeroase tirade, eroice sau sentimentale, acțiunea dramatică se precipită spre final, cumulând răpiri, travestiuri, lovituri de teatru. Unele contradicții tipologice nu ocolesc figurile principale, altminteri bine individualizate: blândețea împăratului se transformă în megalomanie sangvinară, sfetnici frivoli și verbioși se comportă eroic ș.a.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285467_a_286796]
-
lor autobiografică (recunoscută în ultimul poem, Sunt un lup: „urletele mele lungi, neliterare”). „Literară” devine P. în poemele mai scurte și fără pretenții filosofarde, atunci când asprimea, duritatea unor imagini aproape că explodează dintr-un aparent cotidian evocator. Al doilea volum, Tirada de pe Muntele Placid - The Mount Placid Tirade (2003), exprimă intens dorința lepădării de trup, starea de vinovăție, în care laitmotivul e uciderea îngerului și a tatălui. Sentimentul tragic al lui „a-fi-în-lume”, perceptibil și anterior, conduce acum la retragerea în sine
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288746_a_290075]
-
un lup: „urletele mele lungi, neliterare”). „Literară” devine P. în poemele mai scurte și fără pretenții filosofarde, atunci când asprimea, duritatea unor imagini aproape că explodează dintr-un aparent cotidian evocator. Al doilea volum, Tirada de pe Muntele Placid - The Mount Placid Tirade (2003), exprimă intens dorința lepădării de trup, starea de vinovăție, în care laitmotivul e uciderea îngerului și a tatălui. Sentimentul tragic al lui „a-fi-în-lume”, perceptibil și anterior, conduce acum la retragerea în sine și în meandrele memoriei. Tărâmul poetic este
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288746_a_290075]
-
trist de cocor!../ Scară incertă, de oase, pe care cobor...” (Amară). Așa cum mărturisește în Cuvântul autoarei, P. scrie o „carte neagră”, a disperărilor asumate și denunțate care, prin repetare, devin „un mecanism orb”. Nu poate fi ignorată, totuși, falsitatea unor „tirade”, un playback pe muzica disperărilor de odinioară. Uneori poeta este foarte personală, pentru a cădea apoi în discursivitate, preluând locuri comune sau maniere străine, mai ales din poezia lui Tudor Arghezi, Nichita Stănescu sau G. Bacovia. SCRIERI: Un imperceptibil miros
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288746_a_290075]
-
disperărilor de odinioară. Uneori poeta este foarte personală, pentru a cădea apoi în discursivitate, preluând locuri comune sau maniere străine, mai ales din poezia lui Tudor Arghezi, Nichita Stănescu sau G. Bacovia. SCRIERI: Un imperceptibil miros de Socrate, București, 1997; Tirada de pe Muntele Placid - The Mount Placid Tirade, ed. bilingvă, pref. Nina Cassian, București, 2003. Repere bibliografice: Dumitru Radu Popa, O insolită întâlnire cu poezia, RL, 1998, 46; Gabriel Pleșea, Scriitori români la New York, București, 1998, 105-132; Sasu, Dicț. scriit. SUA
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288746_a_290075]
-
personală, pentru a cădea apoi în discursivitate, preluând locuri comune sau maniere străine, mai ales din poezia lui Tudor Arghezi, Nichita Stănescu sau G. Bacovia. SCRIERI: Un imperceptibil miros de Socrate, București, 1997; Tirada de pe Muntele Placid - The Mount Placid Tirade, ed. bilingvă, pref. Nina Cassian, București, 2003. Repere bibliografice: Dumitru Radu Popa, O insolită întâlnire cu poezia, RL, 1998, 46; Gabriel Pleșea, Scriitori români la New York, București, 1998, 105-132; Sasu, Dicț. scriit. SUA, 222-223; Raluca Dună, Poeta bifrons, LCF, 2003
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288746_a_290075]
-
mai bine s-ar fi ocupat de viitorul Egiptului, de progresul civilizației, de posibilitățile de a uni Egiptul cu Franța care, după ce l-a mai cucerit și pierdut o dată, poate Încă să-l mai câștige cu ascendentu-i moral. Aici, niște tirade patriotice, amestecate cu alte tirade despre Marsilia, despre Orient, despre comerțul nostru!” La Întrebarea lui Lucien care se Întreabă cum s-ar fi descurcat Lousteau dacă autorul ar fi vorbit taman despre politică, prietenul lui Îi dă răspunsul fără să
[Corola-publishinghouse/Science/2314_a_3639]
-
ocupat de viitorul Egiptului, de progresul civilizației, de posibilitățile de a uni Egiptul cu Franța care, după ce l-a mai cucerit și pierdut o dată, poate Încă să-l mai câștige cu ascendentu-i moral. Aici, niște tirade patriotice, amestecate cu alte tirade despre Marsilia, despre Orient, despre comerțul nostru!” La Întrebarea lui Lucien care se Întreabă cum s-ar fi descurcat Lousteau dacă autorul ar fi vorbit taman despre politică, prietenul lui Îi dă răspunsul fără să clipească, și anume că i-
[Corola-publishinghouse/Science/2314_a_3639]
-
reinstaurare a romantismului de tip macabru. Gesticulația și monologul poetei ne fac să ne-o imaginăm ca pe o Antigonă a românilor. Parcă o vedem îmbrăcată în negru și ridicându-și brațele justițiar spre cer, parcă o auzim rostindu-și tiradele vindicative și profetice"189: " În noaptea asta lungă când stau încremenită/ Asemeni unui mort dus de curând/ în cimitirul vesel din Săpânța/ Pe care eu nu-l pot privi râzând;// Când ceilalți poate-s veseli, sau poate li se pare
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
în august", E. S. P. L. A., 1962; "Continentele ascunse", E. P. L., 1965; "Sfera gânditoare", E. P. L. 1967, "De dragoste de țară", Editura Tineretului, 1967; "Poezii", E. P. L., 1968; "Noblețe de stirpe", Editura Tineretului, 1968; "Spațiile somnului", E. P. L., 1969; "Nostalgica tiradă", E. P. L.,1970; "Cântece de strună", Editura Militară,1971; "Poezii", 1973; "Miază-noaptea miresmelor", Editura Cartea Românească., 1973; "Zenit de anotimpuri", Editura Eminescu, 1974; "Sărbătorile omului", Editura Minerva, 1975. Gr. Hagiu debutează în 1962 cu volumul "Autoportret în august" și, până în
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
călcâi cu impaciență, coboară încet, rar și cu dinții strânși) Iubite și stimabile d-le Cațavencu, nu înțeleg pentru ce între doi bărbați, cu oarecare pretenție de seriozitate, să mai încapă astfel de meșteșuguri și rafinării de maniere, astfel de tirade distilate, când situația lor e așa de limpede... Eu sunt un om căruia-i place să joace pe față... Să-mi dai voi să-ți spui ceva... Ia poftim, ia poftim, mă rog. (îi oferă un scaun, aparte.) Să fiu
LIMBA ŞI LITERATURA ROMÂNĂ GHID DE PREGĂTIRE PENTRU EXAMENE ŞCOLARE by CRINA- MIHAELA CHIRIAC () [Corola-publishinghouse/Science/625_a_1292]
-
bată... Nu e mai-marele meu? Nu e stăpânul meu, de la care mănânc pâne eu și unsprece suflete? L-am mințit, dar pentru bine d-voastră, coană Joițico... Îl primiți?... Da? Zoe: (care a stat pe gânduri și n-a ascultat tirada lui Pristanda) Pe cine să primesc? Pristanda: Pe cine pe cine?... Pe d. Nae Cațavencu... Zoe: (sărind din loc) Pe Cațavencu? E aici? Unde e, Ghiță? Să vie acu, numaidecât: mergi, adu-l iute. (e în culmea nerăbdării.) Pristanda: Ascult
LIMBA ŞI LITERATURA ROMÂNĂ GHID DE PREGĂTIRE PENTRU EXAMENE ŞCOLARE by CRINA- MIHAELA CHIRIAC () [Corola-publishinghouse/Science/625_a_1292]
-
să incizeze „in vitro cangrena grețoasă a minciunii, termitiera celor lași și slugarnici”, să scrie „ca și cum te-ai întoarce printre vii”. Îi rămâne numai „transfuzia cu ploi și ninsori”, „sarcasmul ca un limb lunar”, curajul de a desfide pendularea între „tirade eroice și tumbe scabroase”, condiția de „luptător în genunchi” și „demnitatea de a-ți lăsa creierul sfărâmat bucată cu bucată de ferocii canini ai slăviților regi”. Consecința „automistificării după legile ieftine ale artei” e, în realitate, „hemoragia continuă a poetului
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290423_a_291752]
-
de incoerent, încît adesea trebuie să-ți unești eforturile cu ale colegilor pentru a înțelege care e problema. Bomba nu are nevoie de o persoană anume asupra căreia să se dezlănțuie; poate exploda și dacă e singur în birou. Chiar dacă tirada sa nu e îndreptată către tine, toți cei care se află în raza ei de impact au un sentiment de discomfort. Nu e un fapt neobișnuit ca Bomba să fie o persoană altminteri liniștită, astfel încît izbucnirile contrastante capătă un
[Corola-publishinghouse/Science/1886_a_3211]
-
să i se dea de înțeles că purtarea sa îl face să piardă respectul celor din jur. O secretară pe care o cunosc a adus odată la serviciu un reportofon, fără știrea șefului, și l-a înregistrat în timp ce emitea o tiradă deosebit de înverșunată. Dimineața următoare, devreme, înainte de sosirea șefului, a pus caseta pe biroul lui, cu eticheta „Ascultă-mă”. După spusele secretarei, șeful nu a descoperit niciodată cine făcuse înregistrarea, dar crizele sale s-au mai atenuat apoi. Prin trucul cu
[Corola-publishinghouse/Science/1886_a_3211]
-
afective ale personajului. Narațiunea homodiegetică (proza subiectivă) transformă monologul întro strategie discursivă specifică (persoana I narativă). - În opera dramatică, monologul ia forme diverse: monologul adresat altui personaj prezent în scenă (monolog propriuzis) sau unui grup, unei mulțimi (discursul retoric sau tirada), ori monologul autoadresat (apartéul, solilocviul). - Genul liric conferă monologului statutul unui mod definitoriu de expunere pentru cea mai reprezentativă arie a sa: lirismul subiectiv. Astfel, monologul liric devine cadrul discursiv al eului liric. 2.7. Repere spațiale și temporale Universul
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
de aceea suscita un comportament pe masura a protagoniștilor: "pendant que Mme Correur s'appretait à quitter la tribune, comme on quitte une loge de théâtre avânt la tombée du rideau, lorsque le héros de la pièce a lancé să dernière tirade" [Zola, Son Excellence Eugène Rougon, p.46]. Comportamentul personajelor prezente la ședința nu ține de eticheta oficială, asemănându-se cu poză actorilor: "Mme Correur s'appretait à quitter la tribune, comme on quitte une loge de théâtre avânt la tombée
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
emițător și un receptor) pot fi: a. (1) de informare; (2) de solicitare; (3) de confirmare; (4) de recunoaștere; (5) narative; (6) confidențiale; etc. b. verbale sau nonverbale (apar elemente paralingvistice: gesturi, țipete, mimică etc.); c. scurte, medii, lungi (numite tirade) etc.dialogul are rolul de a înviora acțiunea, de a o dinamiza; - scopul său este de a reda întocmai graiul viu al personajelor; - mărește impresia de viață autentică; - asigură operei literare: (1) dinamism, (2) oralitate; (3) autenticitate; etc.dialogul este
Noțiuni de teorie literară pentru gimnaziu by Doina Munteanu () [Corola-publishinghouse/Science/91833_a_93194]
-
șiretenie nativă, și Catella, geloasă, dar înșelată în încercarea ei de a-și păzi soțul, ajungând în patul pretendentului. Limbajul Catellei este unul truculent, uneori chiar trivial, încărcat de invective colorate, în mânia ei femeia dezlănțuindu-se într-o adevărată tiradă de ponegrire a presupusului vinovat și anticipând-o pe târgoveața din Bath a lui Geoffrey Chaucer. Suntem la antipodul eleganței de până acum, dacă cuvântul de spirit salva o lume și îi conferea noblețe, cuvintele-injurii deconstruiesc, atenuează și chiar fărâmă
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
dorință de eliberare, de evadare de sub tirania geloziei și a absurdității unui soț incapabil de orice formă de empatie. Povestirea neguțătorului, în același timp una dintre cele mai amare, dar și cele mai finisate și riguros construite, nu este o tiradă împotriva căsătoriei, ci mai curând contra acelor soți decrepiți și geloși, ce se încadrează în tipologia 895 „The month of May, rather than April, was also traditionally associated with lust and love.” Jessica Cooke, art. cit., p. 409. 896 Ibidem
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
umane. Textul poate fi înțeles mai bine ca o remedia amoris, un fel de rămas bun literar luat de la temele amoroase și pline de pasiune ale operelor precedente. Este un pamflet amar, în care Boccaccio se referă la femei în tirade violente, care realizează o abolire, o crudă distrugere a tot ceea ce însemna feminitate atrăgătoare și îndrumătoare. Titlul cărții, care a fost îndelung dezbătut, vine posibil dintr-o sursă antică sau din tradiția acelor exemplum, potrivit cărora cioara (corvo) s-a
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
comice, și Pylade din Cilicia, vestit pentru interpretarea patetică a rolurilor de tragedie, lumea nu venea la teatru pentru a afla subiectul, întrucât îl știa dinainte, ci doar pentru a aprecia performanța actorilor, care traduceau în limbaj gestual fiecare scenă, tiradă și replică a piesei pretext 6. Apariția baletului tematic de curte în Franța și a operei, care a integrat baletul, în Italia a marginalizat tradiția pantomimicii. În Evul Mediu, s-a remarcat Hugh de Saint Victor, renumit teoretician al gestualității
by ALINA MĂRGĂRIŢOIU [Corola-publishinghouse/Science/949_a_2457]
-
determinat pe acești oameni, pe pompieri, să nu-și facă datoria reducându-le salariile cu 25%. Năduful oamenilor se dezlănțuie; tot acum Își amintesc că nici suta de euro, reprezentând subvenția de la stat pentru lucrările agricole, nu o mai primesc. Tirada lor culminează cu Mai bini ni tăiaț’ gîtu’. Toate acestea erau semne evidente ale unei Încărcături psihice deosebite, componenta principală a contextului În care urmau să fie interpretate enunțurile președintelui. Intervenția lui Z scotea la iveală o altă cauză, mult
Context şi semnificaţie. Abordare semio-pragmatică by Mircea D. Horubeţ () [Corola-publishinghouse/Science/675_a_1253]