817 matches
-
litotic și o spun În gura mare. Acel der Jasagende Man al lui Nietzsche - cel care „spune Da!” existenței Îmi servește drept paravan și drept o firească legitimitate deoarece, nu rareori, În fața scepticismului general ce mă și ne Înconjoară, devenit tiranic ca o modă și exprimat de unii cu atâta eleganță, nu de puține ori mi-am simțit propriu-mi vitalism, acordul meu cu lumea - așa cum e! -, cu istoria, chiar și cu barierele iscusite până la o anume, certă, senzație de „absurd
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
insistat asupra acestui nume și asupra acestui caz pentru a sublinia marile merite ale tinerilor mei colegi citați mai sus care au îndrăznit, la început în reviste apoi în cărți subțiri de proză scurtă, să răstoarne acest model oficial și tiranic, căruia, vai, i-a căzut victimă și maestrul Sadoveanu. Și cu ajutorul unei pleiade de critici, tineri și ei, un Matei Călinescu, Lucian Raicu, Eugen Simion, Mircea Martin, I. Negoițescu, care au sprijinit și uneori, e drept, le-au supraevaluat puțin
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
mare, importantă „revoluție” și descoperire a orizontului în creația romanului, că eu... omit valul „noului roman” al lui Robbe-Grillet! Iată cum „tinerii noștri” cad, printr-un snobism nu de primă mână, în erorile scenei literare pariziene, dominată de moda aproape tiranică a surrealismului, robbe-grillet-ismului, anecdoticului și naturalismului abia drapat sub valori străvezii, exclusivistă ca orice modă, plătind însă un tribut greu actualității literare pariziene prin fadoare, sterilitate și pierderea din vedere a marilor nume și criterii ale artei secolului al XIX
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
această „nevoie”, Napoleon îl admira pe Alexandru cel mare, Stendhal și Dostoievski, pe Napoleon, iar Shakespeare a devenit „idolul” a nu puțini literați, înainte de a deveni ei înșiși, la rândul lor, „modele perfecte”, traversând generațiile, în ciuda gustului schimbător și uneori tiranic, iconoclast, care e și el, se pare, o regulă a „înaintării”. Evident, după ce Ceaușescu a jucat vreo două decenii farsa grotescă a „omului providențial”, mulți au oroare de această „postură” și de epitetele care o acompaniază, atacându-se chiar și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
sistem și stat polițist, cel care exclude, minte și asasinează în numele unei idei! Nesocotiți eram, inconștienți, deoarece nu era vorba de curaj, ci pur și simplu de acea iluminare și energie pe care ți-o împrumută un vis. Vis insistent, tiranic, așa cum sunt unele vise ale unor adolescenți care iau în serios, împotriva sfaturilor înțelepților casei sau ai cetății, cărțile, cetățeni instinctivi ai orașului imaginar ce-și are prinții săi - un Cervantes, un Borges... Cărțile, lumea și ideile cuprinse în ele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
și temerară - ea era una dintre frumusețile cert virginale ale orașului și vizitele ei la un „crai” cunoscut și singuratec ca mine puteau să-i creeze nu numai dificultăți de conștiință, dar și în familie sau față de opinia atât de tiranică a micilor orășele. Ea se pregătea să-și dea examenul de admitere la Medicină și prietenia noastră a rămas pur platonică; „ceva” care-mi este până azi neclar o atrăgea la acel tânăr, încă ne-celebru, cu o faimă locală
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
încă o dată pe acel „tinerel zvăpăiat, idealist” - idealist cu o conotație negativă! - dizgrațios adesea când își susținea o opinie sau o poziție, suspect de-a dreptul pentru cei care nu îndrăzneau să iasă din directivele nespuse, dar cu atât mai tiranice ale unui grup de influență, de opinie! Oamenii, azi, la sfârșitul și începutul unui secol de-o modernitate tot mai discutabilă și obositoare, împărțiți nu după opinii, ci după interese stringente și după comandamente de grup - marile condensări de populație
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
nu numai valori contrare celor pentru care, „între noi”, cunoscându-le, părea a le dedica cele mai respectuoase sentimente, dar și atacându-ne pe noi, cei care făceam și visam o „altă literatură” decât gunoaiele realist-comuniste importate ca o modă tiranică de la sovietici, vituperând cu vocea sa subțire unde clocotea indignarea de moment contra „acelor scriitori care se lasă atrași de farmecele otrăvite ale literaturii burgheze, occidentale, uitând de comandamentele partidului și ale vremii noastre care ne arată adevărata cale de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
petrecut, împreună cu milioane și cu câteva generații, sub regimul așa-zis comunist. Da, propria mea „mărturie și complicitate” față de colectivitatea de limbă în sânul căreia m-am născut (care „m-a făcut posibil”!Ă m-au legat, mai strâns, mai tiranic și mai profund decât, se pare, toate faptele și argumentele ce pledau contra acestei decizii - acestor decizii, deoarece am „păcătuit” în repetate rânduri prin aceste „întoarceri” în țară. (Întoarceri din care unii „corifei” ai emigrației pariziene au făcut un argument
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
însuși aflat într-un manierism fără orizonturi! -, „panică” creatoare care a dus, în a doua jumătate a secolului XX, la spargerea formelor clasice creative și constitutive în literatură, pictură și muzică! La pierderea publicului și la instalarea unui snobism gălăgios, tiranic, care ne face pe noi responsabili, „consumatorii de artă”, dacă „nu înțelegem”, dacă nu ne lăsăm „fermecați” de fraze melodice din care a fost expulzată orice linie armonică, de picturi din care a fost exilată ființa, silueta umană, ax major
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
grecească și turcească", l-au îndemnat pe concepistul bucovinean să-i răspundă cu prudență, avertizându-și fratele că, în acest caz, își punea în primejdie onoarea și chiar viața. Dacă însă călătorea prin Europa pentru a scăpa de un regim tiranic, în care "viața, averea și cinstea nici un preț nu au", cu scopul de a cunoaște civilizația lumii europene, îl aproba și chiar se arăta dispus să-l ajute în întreprinderea sa193. În aceeași zi, pe 30 mai 1785, boierul Vasile
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
-
o spune tare vechea și noua istorie tratativele dintre Petersburg și Constantinopol ar avea durata și rezultatul tratativelor de pace dintre Roma și Cartagina. Când Cartagina trebuia să sacrifice unele din avantajele sale comerciale pentru discordia internă și greșelile guvernării tiranice, în acel timp punea motivul desființării și a tristei sale nimiciri. Cartagina înceta din acel moment să existe. Libera Grecie, ce a privit liniștită problema, și întreaga frumoasă Asie mediteraniană au fost cu totul învinse prin avantajele comerciale pe care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
-
cu consumatorul. Se instaurează o nouă vârstă a publicității care, aliniindu-se principiilor modei (schimbare, fantezie, seducție), este în pas cu cumpărătorul emoțional și reflexiv din faza III. Forța imaginilor care contribuie la impunerea marilor mărci nu instituie o ordine tiranică, ci un univers al mărcilor-staruri planetare: epoca hiperconsumului coincide cu triumful mărcii ca modă și ca lume. 5tc "5" Spre un turbo-consumatortc " Spre un turbo‑consumator" Faza III a economiei de masă apare în momentul în care menajele ajung la
[Corola-publishinghouse/Administrative/1981_a_3306]
-
analize comportă o mare parte de adevăr. Este de netăgăduit că idealul unui corp suplu, tânăr, musculos îi face pe oameni să-și „lucreze” și să-și modeleze corpul, să exercite asupra lui constrângeri severe, la antipodul delăsării senzuale. Norma tiranică a siluetei le obligă, pe femei îndeosebi, să-și controleze permanent greutatea și alimentația, să vrea să-și remodeleze silueta, ajungând niște „sclave ale aparenței”. Așa stând lucrurile, a semnala aceste practici neoproductiviste nu pare a fi de-ajuns: ar
[Corola-publishinghouse/Administrative/1981_a_3306]
-
acestea sunt revendicările. Puțin apte pentru raționament, mulțimile se arată în schimb foarte apte pentru acțiune. Organizarea actuală face ca forța lor să fie imensă. Dogmele pe care le vedem luând naștere vor dobândi curând puterea vechilor dogme, adică forța tiranică și suverană care să le pună la adăpost de discuție. Totuși, la drept vorbind „stăpânii lumii, întemeietorii de religii sau de imperii, apostolii tuturor credințelor, oamenii de stat eminenți și, într-o sferă mai modestă, simplii șefi ai micilor colectivități
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
satisface cel mai bine nevoile, găsind un loc util și corporațiilor, atunci, fără îndoială că trebuie să ne folosim de ele. Dar dreptul de a decide în această problemă trebuie să aparțină oamenilor. Altfel, vom continua să trăim sub domnia tiranică a unui sistem financiar mondial care să ne împingă în direcția unui colaps social și ecologic aproape sigur. Trebuie să ne fie limpede următorul lucru: instituțiile financiare mondiale nu au decât puterea pe care le-o cedăm. Este puterea noastră
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
clădire uriașă a fost construită în perioada 1983-1989, la propunerea și îndrumarea lui Nicolae Ceaușescu, marele și neobositul arhitect al României moderne, invidiat și denigrat de mulți compatrioți ai săi, cu o ură nemaipomenită dusă până la uciderea lui în mod tiranic, cu ferocitatea românului setos de sânge. Aceasta pentru că a fost un fiu de țăran simplu și român care și-a iubit țara și neamul, caracteristic olteanului naționalist și patriot. Poate că dacă ar fi fost de neam nobil sau de
Fapte şi evenimente ce nu trebuie uitate by Ioan Duduc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1270_a_1902]
-
care le numește puteri și care aparțin mai multor sfere, ceea ce determin clasificarea lor în diferite categorii: puterea fizic, cea psihic, apoi economic, politic, estetic, cultural și mistic. Venind în contact cu ele, individul le resimte ca pe niște imperialisme tiranice: Orice putere devine tiranic. Toat natura e o liber exercitare de imperialisme. Forțele se ciocnesc orb între ele, ca în jungl. Singurele relații între ființe sunt acelea ale raporturilor de forț. Împotriva acestei libere manifestri a forței, societatea aduce și
Elemente de antropologie filosofica in opera lui Mihai Ralea by Rodica Havirneanu, Ioana Olga Adamescu () [Corola-publishinghouse/Science/1282_a_2114]
-
și care aparțin mai multor sfere, ceea ce determin clasificarea lor în diferite categorii: puterea fizic, cea psihic, apoi economic, politic, estetic, cultural și mistic. Venind în contact cu ele, individul le resimte ca pe niște imperialisme tiranice: Orice putere devine tiranic. Toat natura e o liber exercitare de imperialisme. Forțele se ciocnesc orb între ele, ca în jungl. Singurele relații între ființe sunt acelea ale raporturilor de forț. Împotriva acestei libere manifestri a forței, societatea aduce și impune o atitudine de
Elemente de antropologie filosofica in opera lui Mihai Ralea by Rodica Havirneanu, Ioana Olga Adamescu () [Corola-publishinghouse/Science/1282_a_2114]
-
ci nonvalori. Morala e un procedeu de inversare a sensurilor valorilor bazate pe puteri și pe exercițiul lor, iar la aceast concluzie Ralea ajunge dup ce analizeaz diferite puteri, (fizic, psihic, economic, politic, estetic, cultural, mistic, fiecare tinzând s devin tiranic, exercitând imperialisme, împiedicând dezvoltarea celorlalte. Or, se știe, moralele combat ascendența și tirania acestor puteri, iar omul rstoarn supremațiile, raporturile de forț, aducând echilibru și compensație, socializând aceste puteri și prefcându-le, din scopuri, în mijloace de întrebuințare general. Pornind de la
Elemente de antropologie filosofica in opera lui Mihai Ralea by Rodica Havirneanu, Ioana Olga Adamescu () [Corola-publishinghouse/Science/1282_a_2114]
-
care se varsă atâta sânge din inima cea sântă a popoarălor. Vis frumos care-a început a fi al lumei întregi, vis care, devenit convincțiune, nu va desființa pe-o cale pacifică și nepătată de sânge numai capetele cu coroane tiranice, ci și popoarăle ce tiraniză asupra altora! Bătu o oră. Atunci el se sculă repede, își băgă ziarul litografiat în buzunari și-mi întinse dreapta, pe când cu stînga-și puse pălăria-n cap. - Mă numesc Toma Nour... D-ta? Ii spusei
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
era ticsit de cărți. În fiecare dimineață, Rakhmiel se așeza la birou și scria cu cerneală verde. Rakhmiel nu era nici voinic și nici prea sănătos, totuși avea un fizic care‑ți atrăgea atenția - compact și dens, un tip samavolnic, tiranic, inflexibil, Îndărătnic. Își forma o părere o dată pentru totdeauna, În legătură cu sute de subiecte, și poate că tocmai asta era un semn că‑și isprăvise ruta. Aveam senzația că mi‑l rememoram pentru un necrolog. E posibil că Încercam să i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
doctorului mă duceau cu gândul Îndărăt În copilărie. Aplica o terapie eficientă și pentru degetele mele și, curând, am fost În stare să semnez cecuri și să‑mi achit facturile. În scurt timp, doctorul a adoptat un stil și mai tiranic: - Ce zi e azi? - Marți. - Nu‑i marți. Orice adult știe În ce zi din săptămână se găsește. - Atunci, trebuie să fie miercuri. - Da. Și ce dată? - Habar n‑am. - Mă rog, te pregătești să mă persiflezi - să faci un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
la planul de predare a clienților, îi scrise Darcey. Întâlnire cu Lomond după-amiaza asta. Nu va fi prea fericit dacă chiulesc de la muncă pentru prânz. Treizeci de minute, răspunse Anna. Cafea și sendvișuri doar. La recepție la 12:30? Ești tiranică, tastă Darcey. Bine. Închise fereastra de mesagerie și privi la documentul în Word de pe ecran. Nu pricepea de ce lucra ea atât de mult pentru altcineva. Din câte știa, nimeni nu înșira vreun pomelnic de informații despre clienții asiatici ai InvestorCorp
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
domnea sentimentul unui declin. Adevărata autoritate stătea În mâinile viceguvernatorului general, Miyoshi Nagayoshi, dar acesta Îi predase controlul, aproape În toate domeniile, unuia dintre vasalii săi, Matsunaga Hisahide. Acest lucru ducea la neînțelegeri urâte și la o administrație ineficientă și tiranică. Oamenii de rând spuneau că puterea lui Matsunaga avea să se prăbușească În curând, prin propria-i voință. Care era tendința vremurilor? Nimeni nu știa. Luminile ardeau viu În fiecare seară, dar oamenii erau cufundați În beznă. „Mâine e mâine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]