793 matches
-
când de el, că aceia care-l invocă din pură obișnuință, mecanic, nu fac decât să-l ucidă puțin câte puțin prin plictiseală și că orice smerenie prelungită ne-ar fi fatală deoarece l-ar împinge pe Dumnezeu să devină tiranic, de aceea suntem condamnați la suferința de a sfida uneori cerul... Profesorul și-a făcut cruce și m-a rugat să-mi țin teoriile pentru mine. Cred că i-a fost frică să mă pedepsească. Mă socotea, probabil, nebun și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
Ei au expus la Londra, în primăvara anului 1849, o serie de tablouri și de statui care purtau toate, în afara semnăturii autorilor, inscripția comună P.R.B. Rezultatul a fost amețitor. Publicul, căruia fanaticii isterici nu i-au impus încă în mod tiranic credința în frumusețea acestor lucrări și care nu se afla încă sub imperiul modei inventate de către snobi ai esteticii, ce constatau a vedea în admirația în aceste lucrări o marcă de distincție și de afiliere la un cerc strâns și
ARTĂ, DEGENERARE, KITSCH Arta holotropică, o reeducare a ”bunului simţ estetic''. In: ARTĂ, DEGENERARE , KITSCH Arta holotropică, o reeducare a ”bunului simţ estetic'' by Edi APOSTU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/381_a_550]
-
era ticsit de cărți. În fiecare dimineață, Rakhmiel se așeza la birou și scria cu cerneală verde. Rakhmiel nu era nici voinic și nici prea sănătos, totuși avea un fizic care‑ți atrăgea atenția - compact și dens, un tip samavolnic, tiranic, inflexibil, Îndărătnic. Își forma o părere o dată pentru totdeauna, În legătură cu sute de subiecte, și poate că tocmai asta era un semn că‑și isprăvise ruta. Aveam senzația că mi‑l rememoram pentru un necrolog. E posibil că Încercam să i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
doctorului mă duceau cu gândul Îndărăt În copilărie. Aplica o terapie eficientă și pentru degetele mele și, curând, am fost În stare să semnez cecuri și să‑mi achit facturile. În scurt timp, doctorul a adoptat un stil și mai tiranic: - Ce zi e azi? - Marți. - Nu‑i marți. Orice adult știe În ce zi din săptămână se găsește. - Atunci, trebuie să fie miercuri. - Da. Și ce dată? - Habar n‑am. - Mă rog, te pregătești să mă persiflezi - să faci un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
CASIERUL: Nu se poate să nu știți. Trebuie să știți. Concentrați-vă! Trebuie să vă dați seama! CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE (Enervat.): Nu știu, domnule! Lăsați-mă în pace! HAMALUL (Către CASIER.): Vezi? Vezi? Ha! Trebuia să-mi dau seama! CASIERUL (Tiranic și înrăit.): Domnule! Gândiți-vă bine! Dacă vă gândiți bine... Nu se poate să nu vă dați seama! Trebuie să vă dați seama! Trebuie să aflăm! Trebuie să ne spuneți și nouă! Avem dreptul să știm și noi! HAMALUL: Da
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
În multe situiații se poate Întîmpla să nu reușească cei din familie să-i ofere ceea ce el se așteaptă din partea lor. Considerîndu-se neînțeles, sau insuficient iubit de familie, el Își poate descărca nemulțumirea printr-un comportament agresiv sau uneori chiar tiranic. Dar bineînțeles că se poate Întîmpla și invers. Unii - bărbați sau femei - simt că În familie au ratat ocazia de a obține satisfacții, sau că nu au posibilitatea să se manifeste ei așa cum și-ar fi dorit, sau simt că
Viaţa-i complicat de simplă by Gheorghe Bălăceanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91691_a_93569]
-
deveni pentru Felix, încetul cu încetul, adevărata stăpână a casei, căreia îi încredința toate dezideratele lui, evitând pe moș Costache, totdeauna voit bâlbâit și gata să se strecoare printre degete. Dar mai încerca față de ea o atracție care deveni din ce în ce mai tiranică. Noaptea, chipul Otiliei îl urmărea în tot timpul, cu temerea totodată de a nu-l pierde. Simțea o ciudată nevoie a prezenței fetei, și adesea nu putea dormi. Din grădina de jos, când se adunau seara obișnuiții partidei de tabinet
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
prin curtea casei Aglaei, care era pustie. Pe drum trebui să recunoască cum că Otilia avea dreptate. Numai prin Pascalopol putea da lui moș Costache o mână de ajutor. Pretențiile lui de a ocroti pe fată erau copilăroase, dar și tiranice, fiindcă încercau să înlănțuie prin obligație. Pe Pascalopol îl întîlni pe scară, tocmai când acesta pleca. Moșierul rămase consternat de știre și invită pe Felix înăuntru. - E rău? Își păstrează cunoștința? Vorbește? - E conștient și spune puține cuvinte. Mi s-
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
să se revendice, fie chiar și polemic, de la post-modernism. M-am gândit mult timp cum ar fi dacă s-ar scrie și la noi o astfel de carte. Eram, desigur, forțat, iar modelul, lesne recognoscibil, devine la un moment dat tiranic. Cu Maestrul și Margareta, versiunea scenică - de la Teatrul Mic - a romanului lui Mihail Bulgakov, lucrurile au fost mai simple. Dintru bun început, deși eram abia ieșit din adolescență, am avut câteva obiecții (relativ minore, de pildă jenanta scenă topless pe
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
Orice soluție împotriva plictiselii este o concesie vieții, a cărei bază se clatină în hipertrofia temporală. Existența nu-i suportabilă decât în echilibrul dintre viață și timp. Situațiile de limită derivă din exasperarea acestui dualism. Atunci omul, pus în fața poziției tiranice a timpului, victimă în imperiul lui, ce-o să mai "omoare", când viața nu mai e prezentă decât în sclavia regretului? Aș vrea uneori să fiu atât de singur, că morții, enervați de mahalaua și de zarva cimitirului, l-ar părăsi
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
care se varsă atâta sânge din inima cea sântă a popoarălor. Vis frumos care-a început a fi al lumei întregi, vis care, devenit convincțiune, nu va desființa pe-o cale pacifică și nepătată de sânge numai capetele cu coroane tiranice, ci și popoarăle ce tiraniză asupra altora! Bătu o oră. Atunci el se sculă repede, își băgă ziarul litografiat în buzunari și-mi întinse dreapta, pe când cu stînga-și puse pălăria-n cap. - Mă numesc Toma Nour... D-ta? Ii spusei
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
mult, incluzîndu-se pe sine în obiectul iubirii sale"196. Care era, după cum se știe, Franța. Ambiția, care niciodată nu îi lipsește conducătorului, nevoia sa irezistibilă de a se așeza în frunte, sînt relevante în sensul unei vocații, al unei misiuni tiranice. Iar el o îndeplinește, așa cum hipnotizatul execută ordinele date de o voce anume și repetă cuvintele sugerate. Nu îl oprește nici un obstacol, nici interior, nici exterior, de parcă ar fi împins de o voință nestăpînită, cea a colectivității însăși. Iată o
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
care nu ar putea-o picta altminteri. Așadar, conducătorul încearcă să domine oamenii la fel cum el însuși e dominat de o idee: aceasta e prima verigă a oricărei dominații efective. Cu condiția ca ea să fie tot atît de tiranică și exclusivă ca și el. Ea îi furnizează acea superioritate asupra celorlalți, atît de necesară în epoca maselor avide de certitudini și speranțe. O remarcă și Le Bon: "Credincioșii, apostolii, conducătorii, pe scurt toți cei convinși, au o cu totul
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
forță decît negativiștii, criticiștii și indiferenții. Dar să nu uităm că, dată fiind puterea actuală a mulțimilor, dacă vreuna dintre ele ar putea dobîndi suficient prestigiu pentru a se impune, ea va fi imediat investită cu o putere atît de tiranică, încît totul va trebui să se închine dinaintea ei"264. Iată de ce caracterele psihice ale conducătorului, cele care ne captivează și fac din el un magnetizator înnăscut, sînt analoge cu cele ale inventatorului, individ puternic și asocial, absorbit în ceea ce
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
uciderea tatălui. Dar forța biruită astfel în toți ajunge în cele din urmă să revină în fiecare individ, preschimbată într-o realitate psihică formată din amintiri și simboluri. I te supui, desigur, cum te-ai supune unei realități fizice, tatăl tiranic, dar în calitatea-i de contrar al acesteia, de ideal: ideal al eului sau ideal al grupului. Nu mai reacționezi nemijlocit față de cele ființînd în univers nici față de experiența pe care ai avut-o cu ele: reacționezi față de ființe idealizate
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
Acest ciclu poate fi extins prin analogie cu multimile artificiale (Biserică, Armată, Partid, Biserica catolică, de pildă). Primul timp ar corespunde situației sale în plin secol al XIX-lea, secularizat, cînd papa, declarat "infailibil", ales de cardinalii italieni, era capul tiranic și exclusiv. Într-un al doilea timp asistăm la o răceală a fraților și a fiilor împotriva lui, răscoala membrilor Consiliului. Biserica intră într-o perioadă de relativă democrație, de dezbateri, de reforme. Ea se deschide larg problemelor lumii dinafară
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
obiect al acestei critici. În al doilea rând, opera lui Marx este prezentată ca o decodare selectivă a limbajului economiei capitaliste 3 - ce are nevoie ca supliment de o doctrină de inspirație creștină, care să ofere cheia eliberării din mecanismul tiranic „stăpân-sclav”4. În cadrul economiei politice, Marx denumește „iluzie” tot ceea ce ține de regimul cultural de funcționare a realității. Critica adusă valorii de schimb - care este un construct simbolic similar ordinii lingvistice - ne arată că Marx credea în „mitul originii”. Marx
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
spațiupublic" comparând formele constituționale cu cele totalitare de conducere politică. Metaforic, în regimurile constituționale te poți mișca într-o topologie precisă în care între clădiri se află marcaje (legi) care te ajută să te orientezi într-un teritoriu cunoscut. Regimurile tiranice sunt ca deșertul, te miști într-un spațiu necunoscut, complet la voința tiranului. Prin urmare, distincția cu care operăm este valabilă în regimurile democratice. Regimurile autoritare, inclusiv cel comunist românesc, nu admiteau forme asociative necontrolate direct de către statxe "„stat" și
Drumul către autonomie: teorii politice feministe by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Science/1944_a_3269]
-
numele lui Amor este nălucire, ademenire, privirea lui e otrăvită, plăcerea ce o provoacă este pentru ticălosul om o suferință lungă și grea. Conachi dezvoltă ideea, desigur comună În poezia Renașterii și În mica poezie pastorală, că legea iubirii este tiranică. Ea zdruncină așezările, tulbură treburile oamenilor mari, nimeni nu i se poate Împotrivi: „MÎndrii Împărați a lumii cu a stemelor odoară A statornici putut-au pre amori vrodinioară?” Remarcăm faptul că Amoriul a devenit amoriu: zeul a fost identificat cu
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
în acțiune atâta timp cât era Tommaso cel ce-i ocrotea cu harul vorbelor lui, cu visul lui mângâindu-le mâinile precum o rază de soare. Iar Tommaso nu înceta a-i convinge să fie neabătuți chiar și în absența lui: Sunt tiranici și necruțători când sunt înarmați în contra celor slabi și înfricoșați, dar dacă ar trebui să înfrunte mulțimea dezlănțuită și să aibă de-a face cu o forță care mută din matca lor râurile ar deveni lași, ar preda armele și
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
de noi, ăștia care voim să muncim cât suntem în putere. Ce Dumnezeu, atâta gherontofobie! . - Eh, observă Pomponescu filozofic, generațiile noi suntfără milă. Uite, un copil m-a întrebat la șosea cum mă cheamă și ce meserie am. . - Copiii sunt tiranici, sări Gulimănescu spre a-și sublinia prezența; o dată ce-i ai, ești sclavul lor. Și astfel conversația se învîrti numai asupra copiilor, cei prezenți debitară anecdote cu privire la progenitura lor, și Gonzalv Ionescu însuși fu chestionat de Pomponescu asupra sănătății odraslelor sale
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
murit în războiul civil. Deci vezi cum e ea. Nu ține socoteală de vârstă; mai tânăr, mai bătrân, nu importă, totdeauna de fapt un bărbat mai slab decât ea, fie prin tinereță, fie prin maturitate. E aprigă în dragoste, geloasă, tiranică, în stare de orice sacrificiu, pentru firile pasionale e foarte bună. Și-ar apăra bărbatul cu pușca în mână dacă ar fi cazul. N-a știut unde a plecat logodnicul al doilea, că mergea și ea după el. E de la
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
sistem acesta de a înconjura un om cu un zid de tăcere! Ioanide nu cunoștea situația casnică a lui Pomponescu, fiindcă și-ar fi dat seama de dezavantajul excesului contrar. Pomponeștile sfredeleau sufletul lui "Jean" prin indiscreție, prin acea colaborare tiranică la toate gândurile lui. Neștiind aceasta, Ioanide închipuia, plimbîndu-se prin casă, un exemplu mai pregnant. Trimitea în gând pe Elvira să vadă ce este cu începutul de incendiu care i se spusese că izbucnise la primăria construită de el. Elvira
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
a tăgădui, în principiu, valoarea pitorescului, tot el îți evoca, în cuvinte și mimică, pe Kir Ianulea, pe baba din Calul Dracului, ca și pe Jerôme Coignard sau pe Mosaide, cu un relief și o culoare ce dovedeau cât de tiranic îl obseda și îl încânta imaginea plastică și colorată a figurilor’’. Toate scrierile lui Caragiale, care interferează fantasticul, au fiecare în parte câte un aspect diferit. Dacă păstrăm în conștiință aceste diferențe, contrastul dintre cele două puncte de vedere devine
Fantasticul în proza lui Ion Luca Caragiale by Elena Deju () [Corola-publishinghouse/Science/1278_a_1923]
-
senzoriale: ,,Abu Hasan e o experiență de sugestie ce duce la alterarea percepției adevărului’’. Nicolae Ciobanu vedea în povestea orientală capodopera basmului nuvelistic românesc, constatând că ,,tema moralizatoare este subsumată incitantei problematici a basmului nuvelistic’’. Cât privește ,,impulsul obscur și tiranic de schimbare a identității’’ care degenerează într-un caz ,,de clătinare a minții’’, ,,el permite explorarea din unghi fantastic’’. Dacă trecem dincolo de revoluționara transformare a formelor de expresie, putem observa faptul că Ion Luca Caragiale dorește a rămâne fidel vechilor
Fantasticul în proza lui Ion Luca Caragiale by Elena Deju () [Corola-publishinghouse/Science/1278_a_1923]