2,089 matches
-
ca mijloace de transport motociclete, reporterii de la radio puneau întrebări de-a lungul coloanelor de automobile și furgonete și confirmau că era vorba, efectiv, de o acțiune colectivă organizată din cap până-n picioare, reunind familii întregi, pentru a fugi de tiranie, de atmosfera irespirabilă pe care forțele subversiunii o impuseseră capitalei. Unii dintre capii de familie se plângeau de întârziere, Stăm aici de aproape trei ore și coada nu se mișcă nici măcar un milimetru, alții protestau că se comisese o trădare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
presiunea nevoilor zilnice sau dorința de succes comercial îl făcuse să trădeze geniul tinereții sale și care, văzând în Strickland posibilitățile pe care el personal le-a irosit, l-ar fi înrâurit pentru a părăsi totul și a se supune tiraniei divine a artei. Cred că ar fi fost ceva ironic în portretul bătrânului plin de succes, de bogăție și încărcat de onoruri trăind prin altul viața, pe care el - deși știuse că este partea cea mai bună - nu avusese totuși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
castelele germane ar trebui să fie atât de gotice. Fiecare senior teuton al războiului ar trebui să trăiască și să umble țanțoș într-un asemenea loc; fiecare bătăuș inchizitorial arian ar trebui să se înconjoare cu la fel de multe embleme ale tiraniei nemiloase. În afară de covoarele imense, grele, de tapiseriile groase și de tablourile plictisitoare, existau suficiente armuri, rasteluri cu muschete și arme albe în panoplii pentru a purta un război cu regele Gustav Adolf și întreaga armată suedeză. Prin comparație, salonul, la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
a pulsiunii de viață. Pe cei care se plâng de neajunsul de a se fi născut, Epicur îi învață că ține numai de ei să pună capăt calvarului. Sinuciderea astfel sugerată și justificată ca un mod de a scăpa de tirania negativului arată în ce sens și-ar orienta Epicur gândirea dacă ar trebui s-o practice într-o epocă în care condițiile morții, creșterea considerabilă a speranței de viață și noul raport cu suferința conturează un peisaj intelectual diferit. Totuși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
rege bun, în spiritul epicurian, este un ideal care poate fi conceput... Philodemos îi vorbește lui Piso despre acest subiect într-o lucrare pe care o scrie în versuri. în mod clasic, în epicurism, textul recuză atât democrația, cât și tirania: nici puterea majorității inculte, nici cea a autocratului. înțelepciunea întoarce spatele atât maselor, cât și despoților. Soluția, măsura intermediară, se află în monarhie - puterea unui singur om, care pare mai ușor de făcut mai bun cu ajutorul filosofiei. Astfel, citindu-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
ale sfetnicului său, sub ale cărui trăsături îl recunoaștem... pe Cicero! Cea mai bună politică trebuie să permite practicarea unei etici epicuriene: Regele va încerca așadar să realizeze un fel de ataraxie statală. Nici tulburări sau războaie, nici nedreptăți, despotism, tiranie și arbitrar, nici foamete sau mizerie, nici violențe, ci o atmosferă senină în cetate, care să facă posibilă o existență personală și individuală desfășurată în tihnă. Favorizând pacea socială, el va deschide calea condițiilor de apariție a seninătății la înțelept
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
vieții. La ora trecerii de cealaltă parte, Diogene își celebrează starea, bătrânețea, precizând că aceasta oferă și avantaje. Nu foarte îndepărtată de medicina stoică, logica epicuriană exaltă meritele stării în care se află omul în vârstă: s-a sfârșit cu tirania dorințelor, au dispărut inconvenientele asociate căutării plăcerii, s-a terminat cu chinurile pasiunii, afectele s-au dus, trupul trăiește „la ralanti”, desigur, dar nu mai cunoaște suferințele libidoului, scapă definitiv metamorfozelor elanului vital de care vorbea Lucrețiu în poemul său
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
împrejurări să scrie în franțuzește, își va acorda inspirația cu geniul limbii celei noi, nu va brutaliza limba cea nouă cerîndu-i cu orice preț efecte proprii limbii germane. Această condiționare a conținutului de către conținător e opusul spiritului cabotin, care e tirania clișeului. Cabotinismul în geometrie nu e posibil, se confundă cu stupiditatea. Un geometru euclidian, care într-un sistem de axiome schimbat s-ar încăpățîna să obțină aceleași teoreme (de exemplu: teorema lui Pitagora, în geometria lui Lobacevski) ignorează ABC-ul
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
o boare, ca o pală Ca o scurgere sangvină, Ca o moarte de impală Între colții de felină... Tu, iubito, ești petală Sfârșind lent în agonie Și în moarte vegetală Ca o umbră cafenie... Toamna noastră-i infernală Guvernând cu tiranie Criza mea autumnală, Obsesiva mea manie... Referință Bibliografică: Toamnă infernală / Romeo Tarhon : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 981, Anul III, 07 septembrie 2013. Drepturi de Autor: Copyright © 2013 Romeo Tarhon : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului
TOAMNĂ INFERNALĂ de ROMEO TARHON în ediţia nr. 981 din 07 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364340_a_365669]
-
greșeli, nu ajungi bun. Lumea a devenit sclava banilor. Nu există dreptate în această lume, există doar interese. • Cu această Tehnologie a Informației atât de dezvoltată, am ajuns să ne monitorizăm pe noi înșine! Din păcate întotdeauna Puterea a implicat Tiranie ... În primul rând trebuie să fii om, și abia dup-aceea cercetător, scriitor, sau mai rău politician. Viața merge înainte și înapoi -- fiindcă se repetă ... Cu mine numai cine nu vrea nu se înțelege bine. Prof. Univ.Dr. Florentin SMARANDACHE Gallup
AFORISME DE VIAŢĂ (VIII) de FLORENTIN SMARANDACHE în ediţia nr. 961 din 18 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364420_a_365749]
-
ani; înfățișarea mea hotărâtă atrase privirile Prezidentului mă numi subcomisar în locul zbirului pe care-l dezarmasem.” Apărută la 21 noiembrie 1896 în „Epoca”, scurta povestire a lui Caragiale, intitulată Boborul, ne prezintă istoricul unui stat: Republica de la Ploiești. Luptând împotriva „tiraniei”, Caragiale ne va supune altei tiranii: tirania sublimului, pentru ca imediat după aceea, la numai câteva rânduri să ridiculizeze totul. Tirania sublimului va lua forma hilarului, grotescului, bufoneriei. Dealtfel însuși Călinescu se întreba cu obstinație dacă se poate pune vreun temei
CARTEA CU PRIETENI XXVII- ION IFRIM de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 340 din 06 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364555_a_365884]
-
mă numi subcomisar în locul zbirului pe care-l dezarmasem.” Apărută la 21 noiembrie 1896 în „Epoca”, scurta povestire a lui Caragiale, intitulată Boborul, ne prezintă istoricul unui stat: Republica de la Ploiești. Luptând împotriva „tiraniei”, Caragiale ne va supune altei tiranii: tirania sublimului, pentru ca imediat după aceea, la numai câteva rânduri să ridiculizeze totul. Tirania sublimului va lua forma hilarului, grotescului, bufoneriei. Dealtfel însuși Călinescu se întreba cu obstinație dacă se poate pune vreun temei pe confesiunile sale de levantin. Sedus de
CARTEA CU PRIETENI XXVII- ION IFRIM de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 340 din 06 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364555_a_365884]
-
1896 în „Epoca”, scurta povestire a lui Caragiale, intitulată Boborul, ne prezintă istoricul unui stat: Republica de la Ploiești. Luptând împotriva „tiraniei”, Caragiale ne va supune altei tiranii: tirania sublimului, pentru ca imediat după aceea, la numai câteva rânduri să ridiculizeze totul. Tirania sublimului va lua forma hilarului, grotescului, bufoneriei. Dealtfel însuși Călinescu se întreba cu obstinație dacă se poate pune vreun temei pe confesiunile sale de levantin. Sedus de marea farsă a utopiei, prea tânărul pe atunci, Caragiale, proferă pe un ton
CARTEA CU PRIETENI XXVII- ION IFRIM de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 340 din 06 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364555_a_365884]
-
-mping cu greutate alte boloboace pline, ca niște reforme pe cari le reclamă spiritul progresist al timpului și interesele vitale ale societății. Ce veselie! Ce avânt! Ce entuziasm ... A! Sunt sublime momentele când un popor martir sfarmă obedele și cătușele tiraniei și, aruncându-le departe, tare de dreptul său, fără ură, uitând trecutul odios, închină des, dar sincer, pentru sfânta libertate și - te pupă! O!” Se știe că secolul al XIX-lea, marcat prin liberalismul său (uneori baroc) a cunoscut o
CARTEA CU PRIETENI XXVII- ION IFRIM de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 340 din 06 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364555_a_365884]
-
unul din amicii autorului, cel cu rapița și două kilograme la hectar (având cam aceleași convingeri pe care le avusese și anarhistul Cristian Racovski, alt amic a lui Caragiale ce visa la revoluția mondială), cerând în mod imperios instaurarea unei tiranii ca-n Rusia. „Nu mai merge, mă-nțelegi, constituția, care aceea ce vezi ce se petrece, nu poți pentru ca ... ” Fanaticii facerii de bine, „nifiliștii”, vor avea la bază recrudescența violenței, vecină actelor de terorism. Însăși junele entuziast marcat de o
CARTEA CU PRIETENI XXVII- ION IFRIM de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 340 din 06 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364555_a_365884]
-
și a unei răspândiri a răului istoric întruchipat în comunism, cărora istoria ulterioară le-a confirmat deplin. Succesul revoluției burgheze i-a revelat faptul că, de acum victoria comunismului este inevitabilă, această „catastrofă” urmând să reveleze esența adevărată a epocii: tirania maselor, a fricii, nu de Dumnezeu, ci de om, ruina adevărului, a moralei și a religiei, declinul omului ca ființă spirituală. Cu clarviziune remarcabilă Kirgegard surprinde exact esența spirituală, pseudoreligioasă, a comunismului. El notează: „Forța, tăria comunismului stă evident în
DESPRE BISERICĂ, ISTORIE ŞI INTELECTUALII DE ASTĂZI... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 385 din 20 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361398_a_362727]
-
inima pompează sânge proaspăt, ficatul filtrează sângele stricat și stomacul primește... Primește ce? Dacă creierul meu bicameral nu mai poate comandă stânga dreptei și viceversa, atunci toată această instalație erotică va sări în aer, iar Jupanul Stomac va primi tot tiranie proletara. Doamne, ferește ! Căci formă această tribala de barbari europenizați s-a destrămat deja, imperiul a decăzut, iar copacul uscat al ideologiilor comuniste este smuls din rădăcini. În subteranele postmodernismului nu mai există decât putregaiul, iar deasupra oceanul acesta de
CULTURA IN SUBORDINEA LUMII MATERIALE de CONSTANTIN MILEA SANDU în ediţia nr. 233 din 21 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/361546_a_362875]
-
e construită pe trei variațiuni dramatice pe aceeași temă a dorinței de emancipare a femeii și este o trilogie ale cărei personaje avansează în vârstă sub ochii spectatorului, sau revin în variantă tânără, ca repetare a destinului femeii dominată de tirania tatălui, sau a soțului. „Este o piesă a ratării visului de dragoste și fericire al femeii, un fel de saga despre căsătoria burgheză ca trafic de sentimente, care tratează femeia ca pe o marfă" (prof. Elena Ruxandra Petre). Lucia Demetrius
„TREI GENERAŢII” DE LUCIA DEMETRIUS LA TEATRUL ODEON DIN BUCUREŞTI de MAGDALENA BRĂTESCU în ediţia nr. 2138 din 07 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/362835_a_364164]
-
ce au toate acestea cu Badea Cârțan care s-a născut abia în 1849? Dar cu sutanele? În fond ce sunt aceste sutane? Badea Cârțan, un cioban de la poalele masivului muntos Făgăraș, știutor de carte ca majoritatea ardelenilor aflați sub tirania ocupanților vremelnici, a fost un aprig luptător pentru unirea Transilvaniei cu Țara devenită, la maturitatea sa, Regatul României. Ca să-și completeze studiile sale istorice a mers la Roma spre a admira columna lui Traian, o istorie în piatră a războiului
BADEA CÂRŢAN ŞI SUTANA de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1600 din 19 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/362973_a_364302]
-
Sirul. Însă „fără încercare nu cunoaște smerenia“. În afara suferinței orice abandonare a situării dependente nu este decât o nouă și mai subtilă ascundere, care nu poate ajunge la adevărata dragoste. În experiența acestei nașteri prin suferință, în simțirea eliberării de sub tirania patimilor, de dependența de ele, durerea ca și plăcerea sunt depășite de bucurie: „bucuria duhovnicească nu o poate răpi nici una din desfătările sau necazurile lumii“. Așadar, numai suferința poate ajuta la transfigurarea firii căzute, altfel omul nu va avea puterea
PIATRA DE TEMELIE A LUI GHEORGHE BECALI de ŞTEFAN POPA în ediţia nr. 1603 din 22 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/362348_a_363677]
-
Morte alla Francia, Italia anela“ adică „Moarte Franței, țipă Italia“. Acesta este un punct de vedere, susținut de multă lume, dar care nu este acceptat de lingviști. Pentru aflarea originii numelui să mai adăugăm faptul că Mafia a luptat contra tiraniei și pentru respectarea tradițiilor locale, însă după obținerea independenței Italiei, ea s-a întors contra administrației și a alunecat spre banditism, apărând pe feudalii și burghezii bogați. Pentru a încerca lămurirea problemei trebuie să ne referim la istoria Siciliei. Ea
ETIMOLOGIA CUVANTULUI MAFIA. de ION CÂRSTOIU în ediţia nr. 1249 din 02 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360992_a_362321]
-
non habet, non est poema” (recitați poezia în șoaptă cât de repede puteți) După război, fețe noi, de eroi, necunoscuți! Păcălici, Bolșevici, Oameni mici și incluți! Comuniști, tromboniști, activiști de partid! Crezul lor: Incolor, Inodor, Insipid! Sovietizare, pauperizare, colectivizare forțată! Tiranie, Barbarie, Mojicie, Armată! Re Pe Re, Pe Me Re, secere și ciocane! Calomnii, Colonii, Pușcării, Inumane! Comunism, despotism, nepotism, dictatură! Desființare, Dărâmare, Demolare Dură! Suferință, umilință, ședință, congres! Taclale, Banale, Urale, Reales! Nemâncat, supărat, revoltat e poporul! Criticat, Acuzat, Demascat
PRUNE-N GURĂ (EXERCIŢII DE DICŢIE) de GEORGE ROCA în ediţia nr. 935 din 23 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364183_a_365512]
-
de urnit! Ce simt azi președinții României, peste o republică neconsfințită niciodată de popor, deasupra unei monarhii constituționale înlăturate tiranic, prin actul forței și mișeliei? Ce simt azi președinții României suprapuși unui monarh neabdicat legal, ci prin aceleași mijloace ale tiraniei? Ce simte un președinte care în disperarea unui popor ce nu-l vrea, rămâne prins de putere, ca o bălărie ce-și desface ghearele rădăcinii și se întinde cu ele, înădușind planta roditoare?! Suveranii României au simțit dintotdeauna dragostea poporului
FERDINAND I, REGELE LOIAL. de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 934 din 22 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364227_a_365556]
-
României, iar salvarea în zilele noastre de azi e singură și neîndoielnică, la acestea! Slabele mijloace de revenire a țării la o viață civilizată, fără revenirea la monarhia constituțională nu fac decât să ducă la o așteptare senină, alunecată în tiranie! În lacrima vărsată amintirii Regelui Loial, Regelui Reîntregirii, Ferdinand I al României se înmulțesc lacrimile așteptării neamului românesc de a trăi iarăși într-o țară cârmuită de urmașii luminoși ai marelui Rege, Majestatea Sa Regele Mihai, apoi Alteța sa Regală Principesa
FERDINAND I, REGELE LOIAL. de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 934 din 22 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364227_a_365556]
-
un fluid care nu este sângele niciunuia dintre noi. Acolo, în Poiana cu Flori, ne așteaptă visele noastre de copii inocenți, care nu s-au stins, au căpătat doar contururi de ceață. Ființe diafane, care nu stiu ce-nseamnă povară cărnii și tirania gândurilor, ... Citește mai mult Dă-mi mâna, repede, trebuie să plecăm -un fluture mi-a adus mesajul pe care-l așteptde la-nceput, de când mi-ai spus întâia oarăcă nimeni nu poate trăi decât în sine însuși:în Poiana cu
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/368252_a_369581]