674 matches
-
și petrece mult timp aranjându-și hainele sau părul atunci când trebuie să ieșim în oraș. Bogdan a fost marcat de faptul că este singur la părinți iar semnul cel mai clar că a parcurs o perioadă de criză din acest mo tiv a fost dorința extraordinară de a invita cât mai mulți copii în vi zită „la el acasă”. La această am contribuit și noi, părinții, manifes tând o afecțiune deosebită față de el (și care este reală și foarte pu ternică și
GHID PRIVIND CONSILIEREA ELEVILOR CU ABILITĂŢI ÎNALTE by Cristina Morăraşu, Loredana Stiuj () [Corola-publishinghouse/Journalistic/432_a_755]
-
adevărați, li s-a făcut frică (presupun) a-l mai ține pe Spiridon internat. Nu mai rămâne așadar decât să se facă iarăși apel la domnul Ialomițeanu. Dar Sophie, care a promis să nu mai aibă nicio întrevedere cu respec tivul domn, cu toată dezlegarea ce i-am dat o, refuză a mai face vreun demers și presează ca să fac eu. Dar de ce să fiu eu mai dispus să-l fac ? Am propus să apelăm mai bine la ministrul Jorj Athanasiu
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
casei, și m-am înduioșat chiar de răutățile lui : a refuza să fac orice pentru el este ca și când eu am semnat ordinul lui de mobilizare. La urma urmei, nu mi se cere decât să încerc. În plus, un argument pozi tiv, invocat, culmea !, de Margot, mi s-a părut de bun-simț : de când a fost mobilizat Grigore, în afara mea, care sunt atât de șubred, nu mai există în casă niciun bărbat, în schimb, viața devine tot mai dificilă. Bref, m-am trezit
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
Eee, Ivona, Ivona, mânca-o-ar mama pe ea, c-o știu de când era atâtica ! Murise tatăl dumitale, și m-a trimis madam Geblescu să-ți aranjez rochița ! Și ți-am făcut câteva pense, da i-am luat și din tiv. Am stat noi amândouă singure, numa cu nemțoaica dumitale, și nu scoteai o vorbă, numa te uitai chiorâș și aveai ochii umflați cât pumnu și roșii. Vezi, m-am gândit io, sărăcuța ! Ce casă are, cu de toate, o casă
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
În șifonier, adaug, În clipa În care Îmi cad ochii pe un articol intitulat „Cum să-ții Întreții garderoba“. — Ce să faci ? — M-am gîndit să mă uit să văd dacă Îmi lipsește vreun nasture, dacă mi s-a desfăcut vreun tiv, zic, citind articolul. Și să-mi perii toate jachetele cu o perie de haine. — Ai așa ceva ? — Atunci cu o perie de păr. — Aha. Ridică din umeri. Bine. Fiincă mă Întrebam dacă n-ai cumva chef să ieșim. — Ooo ! Revista Îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
fost un client bun. Unul dintre avantajele dusului la liturghie era că te puteai uita la picioarele fetelor cînd Îngenuncheau pe scăunelul de rugăciune. CÎnd spun „picioarele“, trebuie să Înțelegeți singura parte ceva mai cărnoasă care se lăsa văzută Între tivul rochiei și șosete. Cele care purtau deja ciorapi de nylon erau rare. Mi-aduc aminte de o familie numeroasă ale cărei două fete mai mari erau niște adorabile liceene care cu siguranță l-ar fi inspirat pe Francis Jammes: aveau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
întinezi memoria? Năucit, Fulcinius face câțiva pași de-a-ndăratelea și își îm preu nează rugător mâinile: — Cezare! imploră cu voce pierdută. Principele nu-l bagă în seamă. Șuieră întretăiat: — Un Claudius! Rudă de sânge cu soția și cu fiul meu adop tiv! Bate cu pumnul în tăblia rotundă a mesei și rostește sacadat: — Cum îți permiți? Trio sesizează amenințarea de-abia voalată. Creierul lui, blo cat într-un spasm dureros, înregistrează mecanic detalii fără nici o noimă. Picioarele în formă de copită de
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
pă șește cu demnitate dialul, slujitorul lui Jupiter, urmat îndeaproape de flaminii lui Marte și Quirinius. În spate urmează ceilalți preoți minori, reprezentanții plebei. Cu toții înfășurați în mantalele lor ciudate, legate pe umeri cu două fibule peste toga albă cu tiv de purpură. Pe cap poartă apex-ul înalt și brodat, prins sub bărbie cu niște curelușe de piele și terminat atât de ridicol cu pampo nul de lână din vârful inconfundabilei rămurele de măslin! Mulțimea se ferește iute din calea
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
a fost inaugurat în anul 2 d.Hr. și purta numele nepoților lui Augustus, copiii fiicei lui Iulia și ai lui Marcus Agrippa, pe care principele i-a adoptat cu scopul de a-i lăsa moștenitori praetexta - togă albă cu tiv de purpură purtată de băieți și de magistrați pra etura - a doua magistratură în stat după consulat, fondată în 366 î.Hr. pretor - vezi praetura principales - subofițer în armată publicani - companii care luau cu arendă de la stat strângerea impozitelor pulvinar - loja
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
elegantă. Puse, totuși, prima rochie la loc și scoase alta, una albastru Închis cu revere crem. Costase două lire acum doi ani; Kay i-o cumpărase, bineînțeles. Ea Îi cumpărase majoritatea lucrurilor, În special În zilele acelea. O parte din tiv era ușor Încrețită, acolo unde se tocise, și trebuia cîrpită, dar În afară de asta, arăta ca nouă. Helen o scutură, o desfăcu și se vîrÎ În ea. Kay Întinse mîinile. — Vino aici, zise ea, să-ți prind eu copcile. Helen se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
Bruce, da avem puțin nevoie de mușchii tăi. Io tresă fac asta, protestează el, zgâlțâind volanul ca răspuns la privirea mea fixă și glacială. Mă dau jos din vehicul, iar picioarele mi se afundă În noroiul care Îmi acoperă pantofii. Tivurile pantalonilor mei noi s-au dus n măsa... puțoiu ăla bătrân și bun de nimic Hector... Împing exasperat În timp ce mă uit la ceas, iar motorul pornește În trombă, Împroșcându-mă cu un jet de noroi până la genunchi. Când mă urc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
bine să te întorci acasă, îi sugerez eu, să te mai liniștești puțin, să mai cântărești puțin lucrurile, noi suntem tot timpul aici, alegerea este a ta, dar ea mă oprește, așteaptă, nu pleca, mă apucă de rochie, exact de tivul din care pornea croiala aceea vulgară, trebuie să decid astăzi, nu mai pot continua în felul acesta, trebuie să mă ajuți, iar eu spun, atunci hai să vorbim înăuntru, dar ea ezită, mă tem că nu mă vor mai lăsa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
Metabolismul sănătos și zgomotos al acestui organism pe care îl numim casă, cu cele trei camere congestionate ale inimii sale, mă liniștește puțin și stau noaptea pe terasă printre hainele curate, din când în când câte un cearșaf moale sau tivul vreunei rochii îmi mângâie părul, mișcat de adierea slabă a vântului, acompaniindu-mi singurătatea, pentru că Udi deja doarme, adormise imediat după Noga, amândoi își adunaseră depresiile și se lăsaseră înghițiți de paturile lor, în fața ventilatoarelor harnice, doar transpirația lor electrică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
un an nou cu niște cuvinte noi. Eu propun, ca să nu spună gurile rele că mă sustrag tocmai de la propriile mele cazne jucăușe, velolingvia (capacitatea de a vorbi ca o bicicletă, întorcând pe toate părțile aceleași cuvinte și agățându-ți tivul de la fustă în argou înțepătoră, babotors (când un arab înfiorător exploatează femeile bătrâne cu păr lung și alb și le folosește ca torcătoare ale propriului păr; asta e cam bolnavă, dar n-am să mă scuz pentru eaă și muflecii
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2191_a_3516]
-
înroșesc, deși nu am făcut nimic greșit. Deschid căruciorul și încep să caut la repezeală prin el. Simt cum Snakely se uită la pantofii mei, la dresurile mele, părul meu, la tot. Sper din tot sufletul că nu-mi atârnă tivul sau ceva de genul ăsta. N-aș vrea să-i dau vreun motiv să-mi facă plângere. Cumva porți o brățară de argint? întreabă ea. Aha. M-a prins! Nu e șireată? Nu ai voie să porți decât bijuterii de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
tremura. O conducea un bărbat cu o înfățișare oarecare, o ținea de braț și pășea încetișor pe lângă ea, se îndreptau către o mașină cu portiera deschisă, parcată lângă trotuar. Era duioșie în gesturile bărbatului, atâta delicată grijă. Într-o parte tivul rochiei era întors în sus, se vedea dantela furoului. El observă și se aplecă să-i așeze rochia. Câtă afecțiune! În mașină era o femeie, privea cu atenție, o atenție rece, mai mult mirată; aceea era desigur nora bătrânei. Bărbatul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
-mi amintesc cu ce se Îmbrăca Dora pe când ne Întâlneam Încă. Lângă mine erau bluze cu gulere tari, ridicate, gulere flexibile, În forma aripilor de rechin, și altele, fără guler. Mi-am amintit că unele aveau pieptul plisat, altele aveau tiv sau fundiță. După bluze urmau niște flanel, o salopetă pe care n-o mai văzusem și o canadiană la fel de necunoscută, precum și câteva pulovere În stil britanic care, așa cum mi-am reamitit, erau de un galben pal, cu marginile dungate, imitând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
era imposibil să disting culorile În Întuneric, așa că am continuat să bâjbâi și să explorez alge. Mai Încolo, am dat peste fuste, rochii și toalete de seară din mătase. Câteva rochii atârnau până jos pentru că, atunci când mi-am mișcat mâna, tivurile au foșnit cu un sunet lin, ca de stuf. Cu imaginația Încinsă, nu Îmi era greu să mă Închipui drept unul dintre acei dansatori eleganți, aliniați unul după altul, așteptând ca ușile să fie deschise larg, ca să poată pluti pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
am Îndreptat spatele și, curajos, m-am prefăcut că sunt din tablă. Mama mea a continuat să lucreze tăcută și hotărâtă. Scaunul scârțâia când și când. Își lăsase ochelarii pe vârful nasului, ținând acele Între buze. Cu o mână netezea tivul rochiei, cu cealaltă schița gesturi scurte, exacte. Era imposibil să-ți dai seama dacă cosea, sau desfăcea ceva. Deși ultima variantă părea puțin probabilă chiar și-n vis, bănuiam că Încerca să coboare tivul uniformei școlare pe care Dora o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
Între buze. Cu o mână netezea tivul rochiei, cu cealaltă schița gesturi scurte, exacte. Era imposibil să-ți dai seama dacă cosea, sau desfăcea ceva. Deși ultima variantă părea puțin probabilă chiar și-n vis, bănuiam că Încerca să coboare tivul uniformei școlare pe care Dora o azvârlise pe pat Înainte să sune cineva la ușă. N-a mai durat mult și mama mea a terminat; În sfârșit, am reușit să adorm. Trecu o scurtă eternitate, după care rupse ața cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
incitantă care se stârnea În mine. Am coborât scările spre pivniță mână-n mână. Acolo Greta Își dădu jos chiloții decorați cu o fundiță roșie, pricepută și rapidă, apoi Își dădu jos și ciorăpeii. Apoi Își ridică uniforma școlară, ținând tivul cu bărbia. Și ca s-o văd mai bine, făcu echilibristică pe o bucată de lemn - surprinzător de Îndelung, mă gândeam, Înainte să-mi dau seama că voia să-i admir perișorii blonzi care se ondulau ici-colo Între picioarele ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
pe o bucată de lemn - surprinzător de Îndelung, mă gândeam, Înainte să-mi dau seama că voia să-i admir perișorii blonzi care se ondulau ici-colo Între picioarele ei. Eram pe punctul de a Întinde mâna când Greta ezită, lăsând tivul jos și punând punct reprezentației destul de brusc. După ce Își agăță ciorapii la loc și Își ridică chiloții, mi-a explicat că Între timp se răzgândise. Oricum n-aveam voie s-o sărut pe gură; ea era fată cuminte, nu era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
pară separat de două migdale grase. Mulțumită, dar fără să fi terminat Încă, luă sfoara, făcu un nod, și Începu să tragă de acel ceva pe care Îl denumise „apendicele“ meu. — Apendicele meu? mă minunam. Îi auzeam respirația, dar din cauza tivului pe care-l ridicam, eram confuz și nu știam la care se referea. Încetul cu Încetul, lucrurile au Început să se strâmteze și să mă usture. De fiecare dată când Dora trăgea de sfoară, lațul se strângea din ce În ce mai tare. Apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
care obișnuia să vină cu mine. Chiar venea. Adele, așa se numea. Eram cam de aceeași statură și ne Împrumutam hainele tot timpul - chiar dacă Adele era cu câțiva ani mai mare și mai târziu a preferat pantalonii. Când Îmi țineam tivul cu bărbia, Încercând să-mi dau seama ce făcea, de obicei prietena mea era pe picior de plecare pe ușa din spate. Dora Îmi povesti că angajații de la bucătărie zâmbeau și o Întrebau dacă are de gând să repete reprezentația
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
audă pași, pașii mulțimii în momentul fugii... „Dar ești sigur că este vorba de o fugă ?” — nu. „atunci ?” De fapt X nu este sigur de nimic. „Care este urgența ta numărul unu ?” Urgența numărul unu... da, așa e, în defini tiv... dat fiind că nimeni nu strigă după ajutor... oricum, e zi de lucru, deci trebuie ajuns la birou... Lui X nu-i place să întîrzie, și-o spune de altfel des. X nu a întîrziat niciodată. Pentru el, lucrul cel
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]