458 matches
-
Șerban Foarță Când se joacă,-n curte, hoarda de puștani de-aceeași vârstă, - peste degete, cu joarda (care-ți lasă câte-o vârstă, alias dungă), numai ție ți se dă și,-n loc de joacă, toci, cu-o mână vineție, la clavir, cum alții toacă vinete... De-aceea tu, Amadeusule, ai chef de joacă și-un atu ce nu-l au prea mulți în jur: „ Knaller-paller Schnip-schnap-schnur Schnepeperl... Snai!" Or, deși tu poți să cânți, la
AMADEI LUSUS by Șerban Foarță () [Corola-journal/Imaginative/6524_a_7849]
-
e prin apropiere și o admirăm până să dăm în extaz pe Corina Dragotescu (invitata permanentă la emisiunea lui Răzvan Dumitrescu, de pe Realitatea Tv), care poartă pe cap un fel de capișon... - Capișon! Se zbârlește la mine Haralampy, deșteptul. E tocă mă! Nu vezi că doamna aduce din profil cu muma lu' Tutankhamon? Dar cine l-a mai ascultat pe răutăciosul de Haralampy? Noi eram deja pe Antena 1 și începuserăm să râdem cu lacrimi la emisiunea ,Revanșa starurilor" având sclipirea
Noi ziceri televizionistice by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/10875_a_12200]
-
povestește la infinit despre Hamlet-ul făcut cu Dinu Cernescu. La George Banu, cel care i-a făcut cunoștiință cu Mihaela Tonița, femeia lui frumoasă, care l-a însoțit o viață. Și la bine, și la greu. La Sanda Manu. La Toca. La Dana. La Gelu. La Horia Lovinescu care s-a îngrijit de începutul drumului. La Matei Călinescu care i-a fost naș de cununie. La cei cu care a lucrat. Sau nu. La locurile pe unde a jucat. La felul
Salve pentru general by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/8056_a_9381]
-
un c.v. care altminteri nu mai conține altceva atractiv. Apoi, în sertarele savantului se adună, cu vremea, sumedenii de premii și distincții naționale, universitare și academice, înfrățite cu premii și distincții internaționale. După aceea vine, desigur, și rândul societăților științifice, toca și toga dobândite, de la o țară la alta, din partea ilustrelor comunități, de bună seamă tot universitare și academice, sub specia vibrantă a lui honoris causa. Și iată că deodată, într-o bună zi, știrea incredibilă despre plecarea dintre noi, în
Gramatopoliana by Liviu Franga () [Corola-journal/Journalistic/14212_a_15537]
-
după cozile de rigoare)?! De revelion îl așteptăm pe nea Marin că pe dumnezeu! Nu ne interesa discursul opintit (dar scris de altii!) al "tovarășului"! Până în "77 când apărea de Revelion nea Tomiță era sărbătoare. Aveam actori, nu bendeaci, sau toci ori palazi! Ni l-a luat dumnezeu (nu-i scriu numele cu majuscula - știe el mai bine de ce), așa cu ni i-a luat pe mai toți marii artiști. și-o face acolo, la el, vreo trupa... Așa că, ce să
Crăciunul în comunism: Moș Gerilă, miros de portocale și banane. "Jucăriile erau grozave pentru că nu aveam termen de comparație" by Covrig Roxana () [Corola-journal/Journalistic/53687_a_55012]
-
șoaptă. La telefon vorbea cu prietenii lui oarecum cifrat. Gabi își aduce aminte de vizita făcută Părintelui Steinhardt, însă nu-și poate aduce aminte de felul cum era îmbrăcat. Nu era îmbrăcat în haine mănăstirești, avea pe cap doar fes, toca de preot. La ora 6 la Rohia e slujba de vecernie, iar el, când era la București, la 6 nu mai răspundea la telefon. Făcea slujba, rugăciunile singur ca și când ar fi fost acolo. Toate se întâmplau după 6 sau înainte de
Despre N. Steingardt cu dl. Gavrilă Pleș by Gina Iacob () [Corola-journal/Journalistic/12520_a_13845]
-
doi soliști. Ne-am înțeles de minune unul pe altul. Aceleași intenții, aceleași nunațări. Familia regală era în extaz. Doliul doamnelor de onoare în frunte cu regina dădea o notă bizară. Toate aceste doamne aveau văluri de crep negru cu tocă în formă de bonetă brodată cu crep alb. În seara aceea mai debutează cântărețul de operă R. Vrăbiescu. Lecțiile mele la curte urmează regulat. Principesa Elisabeta învață să solfegieze cu Carlota Leria, pe atunci cea mai reputată profesoară de cânt
Muzicieni rom?ni ?n texte ?i documente (XXIV) by Viorel Cosma () [Corola-journal/Science/83191_a_84516]
-
turnat apă rece pe mine degeaba lăsați-l în pace e limpede că nu are nevoie de noi a zis cel mai bătrân dintre ei și au plecat Viața mea ca o cîțea credincioasî " Oprește-te" mi se strigă în tote limbile pământului dar eu nu mă opresc nici o clipă am acasă un poem care plânge și mă așteaptă "dar tu nu mai ai casă dar tu nimic nu mai ai numai numele ți-a mai rămas" îmi ascund numele sub
Poezii by Rodian Drăgoi () [Corola-journal/Imaginative/9628_a_10953]
-
dimineața zilei a opta. După ce servim micul dejun urcăm cu toții în autocar și plecăm cu toții spre Evia, la biserica Sf Ioan-Rusul, loc unde se afla moaștele Sfântului. În curtea bisericii era frumos amenajat un mic paraclis. Acolo era icoana Sfântului, toca și cureaua lui. Intrând în acel micuț paraclis îți puneai pe cap toca lui și te încingeai cu cureaua. Cu acestea pe tine îți făceai și o scurtă rugăciune...Apoi îți puneai în sticluțe ulei din candela Sfântului. Acestea erau
Călător în Grecia by Maria Moșneagu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/485_a_766]
-
plecăm cu toții spre Evia, la biserica Sf Ioan-Rusul, loc unde se afla moaștele Sfântului. În curtea bisericii era frumos amenajat un mic paraclis. Acolo era icoana Sfântului, toca și cureaua lui. Intrând în acel micuț paraclis îți puneai pe cap toca lui și te încingeai cu cureaua. Cu acestea pe tine îți făceai și o scurtă rugăciune...Apoi îți puneai în sticluțe ulei din candela Sfântului. Acestea erau aduse special pentru pelerini. Toată lumea stătea la rând și în câteva minute te
Călător în Grecia by Maria Moșneagu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/485_a_766]
-
duc cu taxiul la Mustafa Hotel, unde stăteau atunci toți ziariștii străini, un cub de beton împărțit în alveole monahale. Privile giații puteau închiria camere sus, cu terasă și vedere spre munții leneși ce înconjoară Kabulul, în vreme ce freelancerii și sărăn tocii musteau jos, în chilii de 20 de dolari pe zi, fără baie și în bătaia primului aruncător de grenade din stradă. Pe drum mi-a zis că e cehoaică și că trăiește în Paris, lu crând pentru o agenție de
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
lui Smărăndache, sala cu un face-à-main de aur. Bastonul însuși pe care se sprijinea avea mâner de argint. Și madam Pomponescu-mamă ieșea împreună cu noră-sa nu strident îmbrăcată, dar cu mult prea luxos pentru conjunctura politică. Punea pe cap o tocă cu pene albe, motiv pentru care fu denumită "Queen Mary". În salonul ei particular, madam Pomponescu, asistată de soacră, începu să convoace săptămânal un număr de doamne, sub pretextul G. Călinescu înființării unei opere de ajutorare a copiilor lipsiți de
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
priviri sfidătoare, întrebă abia mișcîndu-și gura: — Dracula? — O, da, spuse Thaw aprobator. Drummond își vîrî colții de cauciuc în buzunar și zise: — Ce vrei să fii? — O vrăjitoare. Dar cred c-o să mă rezum la ținuta de universitar. își puse toca. Nu ajunge, spuse Drummond. Du-te acolo. Dădu la o parte un manechin de croitorie și deschise o altă ușă. Thaw intră într-o cămăruță curată și ordonată în care, evident, locuia o femeie. Avea draperii înflorate, tapet în dungi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
că o să mă împingă să i-o iau. Virginele sînt groaznic de limitate. — Mă duc la toaletă. Peste încă două ore, Thaw stătea melancolic, sprijinit de balustrada de la intrare și urmărea cum ultimii dansatori plecau singuri sau cîte doi. înghesuise toca și mantia într-un dulap. Drummond, îmbrăcat în Dracula, zburda pe trotuar printre prietenii care rîdeau. — Trebuie să iau o femeie acasă, spunea el. Trebuie să iau una acasă neapărat. Lorna, Lorna, Lorna! încercă să îmbrățișeze o fată, dar i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
cârne ale puradeilor din mahala. Știa de ce o luaseră așa, drumul prin mahalaua jitnițelor domnești era anevoios de mulțimea căruțelor cu grâne, negustoria lui Constantin Vodă ce acum la mai bine de două luni de la mazilirea lui aducea mult aur. Toca la biserica lui Mircea Vodă Ciobanul, cea de pe colina lui Bucur. Au ajuns la zidul mânăstirii și nu-și putea da seama ce-i veni să-i spună surugiului să oprească. De jos, măsură din ochi poteca pietruită cu piatră
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
aflate pe masă. Nu-i așa domnule locotenent erou? Răspunsul vine sec. Nu am informații proaspete asupra acestui subiect. Încetează, Iorgu. Ești beat, nu te mai poți controla. De sub voaleta subțire ca pânza de păianjen, aruncată cu aparentă neglijență peste toca mică, luminile întunecate ale ochilor Smarandei se transformă în stilete. Și crezi că-mi pasă? De vreme ce tot vom muri, consider că trebuie să-mi alung plictiseala așteptării într-un mod cât mai plăcut. Și cam ce pericole mortale te pot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
umplea ochii și sufletul cu existența ei. Într-un loc ferit din cărare, unde patru bănci alcătuiesc un pătrat, care închide la mijloc o masă și pe care ea îl declară "salon", mă înștiință că vom sta mai mult. Cineva toca pe aproape. Îl descoperirăm: o ciocănitoare suia și cobora pe trunchiul unui copac, preocupată adânc, fără să ne dea nici o atenție. Vântul suna în brazi, ca o bură de ploaie. Iluzia era dezmințită de petele de lumină care, ca niște
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
pe cei doi cheflii cu cuvinte nu prea măgulitoare. Nu apucă să ducă paharul la gură, un vuiet Înfricoșetor Îi Îngheță de spaimă! Cande labrul din mijlocul localului se făcu țăndări, iar toate luminile se stinseră. Pământul se balansa În tote direcțiile iar clădirea hotelului Ambasador troznea infernal din toate articulațiile, riscând prăbușirea! Se auzi o voce țipând sfâșietor. „Cutremur de pământ...! Murim, vom muri cu toții...!” Cheflii localului se repeziră către ieșire dar, aceasta fiind Îngustă, se produse Învălmășeală. Oamenii urlau
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
dări un preot, un diacon și un țârcovnic. Dar lucrul cel mai de seamă este numirea unui epitrop, motivându-se astfel: „Și fiindcă această mănăstire... n-au avut purtătoriu de grijă... fiind călugărițele parte femeiască și nu pot a căuta tote cele ce să cuvin spre folosul mănăstirii”. Cum se vede, vodă are grijă doar de „sfânta mănăstire”, dar despre nevoile țăranilor de pe moșiile mănăstirii nu spune nimic. łăranii erau năpădiți de nevoi, ba de una, ba de alta... De multe
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
închid repede. O nouă încercare - mai precaută de această dată - îmi aduce în fața ochilor figura de sfânt a bătrânului, aureolată de un nimb luminos... Dar unde-i pădurea? Unde-i povârnișul pe care am lunecat ca pe tobogan? Nimic din tote acestea. Doar o măsuță pe care tronează o oală și o ulcică pentru apă, prichiciul sobei pe care se află o candelă și o fereastră deschisă, năpădită de mușcate, prin care năvălește zefirul dimineții... În ușa potopită de lumina soarelui
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
invitați... începuserăm să fim convinși că bietul magistrat este un ipohondru și un personaj foarte comic, când, deodată, a murit ! Cred că a murit prin iarnă, da, pentru că mi-amintesc că la înmormântare Larisa avea un superb astrahan ! Și o tocă ce îi venea foarte șic. Ei, dar ce mai vorbesc, dragă Vica ! ce-am mai vorbit în după-amiaza aceasta ! Un timp să știi că mi-a făcut plăcere, dar acum vorbesc mai mult din cauza nervilor, pentru că, spune și dumneata ! Cum
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
Spune-mi, Liliana, rupe el tăcerea instalată deja, tu mai mergi la Operă? Doamne, Mihai!... se aude rîsul femeii înăbușit de brațul apăsat pe gură. Merg, bineînțeles! Mihai ar vrea să afle dacă nu cunoaște o femeie cu haină și tocă dintr-o blană scumpă. Soțul ei vine și o ia cu un Mercedes alb. Dar dacă va fi întrebat de ce se interesează, ce-ar putea răspunde?! Că o caută pe Teona?, sau că vrea măcar vești despre ea? Aseară a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
sa, la distanță de numai doi pași, stă o femeie de-o eleganță vestimentară desăvîrșită, încadrîndu-i parcă frumusețea discretă. Un pardesiu dintr-un material crem, cu vagi nuanțe de bleu, puse în evidență de lumina tuburilor fluorescente. Pe cap, o tocă din același material. Eșarfă, rochie crem, pantofi cu toc, asortați rochiei. Ține poșeta crem sub braț și mănușa stîngă în mîna dreaptă, înmănușată. Am întîrziat? întreabă Liliana firesc, luminîndu-și fața de zîmbet. Nu. Atunci? De ce mă privești așa? Să-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
timp, apoi, murmurînd cuvinte de mulțumire, se ridică în genunchi și-și trece brațele pe după gîtul lui Mihai. Îmbrățișați, cad amîndoi pe pat. Rîd amuzați și rămîn așa: Mihai, sprijinit cu ceafa de pernă; Liliana, cu tîmpla pe pieptul lui. Toca a căzut din capul femeii și stă răsturnată lîngă ei, pe cearșaf. Mihai o admiră, în timp ce-o rotește între vîrfurile degetelor. Îi vine în minte imaginea femeii ieșite de la Operă ieri seară, cu haină și tocă de blană
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
pieptul lui. Toca a căzut din capul femeii și stă răsturnată lîngă ei, pe cearșaf. Mihai o admiră, în timp ce-o rotește între vîrfurile degetelor. Îi vine în minte imaginea femeii ieșite de la Operă ieri seară, cu haină și tocă de blană. Are din nou intenția s-o întrebe pe Liliana dacă în drumurile ei la spectacole n-a cunoscut o asemenea persoană. Imposibil să nu-i fi reținut atenția, mai ales că nu oricine e luată într-un Mercedes
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]