1,724 matches
-
timpurile pe care le-au consumat înaintașii... • Timpul te mângăie la față și te roade în adânc. • Fii demn de timpul tău. • Din timpii pierduți am putea construi multe catedrale. • Singurii iubiții trăiesc în afara timpului. • Omul este robul timpului. Leneșul toacă timpii morți. Un călău aduce ceasul rău. • Încă nimeni nu a reușit să oprească timpul, dar timpul a îngropat pe mulți. ------------------------------------------ Harry ROSS 20 februarie 2015 Israel Referință Bibliografică: GÂNDURI REBELE (7) - DESPRE TIMP / Harry Ross : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593
GÂNDURI REBELE (7) – DESPRE TIMP de HARRY ROSS în ediţia nr. 1539 din 19 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/370197_a_371526]
-
discret cu gurile mereu uscate și plângăcioase ale celor doi omuleți nefericiți, compătimindu-i duios. Ca să le aline amarul. --Mă jur pă sufletul meu, domnu’ Firfirache... --Rică! --Bine, Rică dacă vrei dumneata! Mă jur, dom’le...ăă... că, deși am tocat toți banii în seara asta, nu-mi pare rău. --Nici mie. --Da’, dumitale...de ce? Că ai băut și ai mâncat din banii mei? Ăă? Bani de care...țineam cu dinții, dom’ne!..Că așa mi-a spus mamy: ține cu
TRANDAFIRUL SIRENEI-10 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1785 din 20 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353270_a_354599]
-
sărit cu gura pe el: --Ce, mă, te-ai săturat de curvele alea? Ți-ai adus aminte că mai ai nevastă și copii? Să știi că am de gând să divorțez de tine. Du-te la putorile care te-au tocat! Și cu fierătania asta, ce vrei să faci? Mărășteanu a început să râdă: --Așa i-am zis și eu. Era toată numai găinaț. Da’, am făcut-o să meargă. Trebuie s-o primenim. Așa că...ai treabă. --Băă, tu auzi că
SRL AMARU-10 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1637 din 25 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352839_a_354168]
-
Iată cea mai ingrată meserie a unui mare scriitor care a nemurit teatrul românesc. Putea să-și aleagă altă slujbă, dar cred că lui i-a plăcut ambianța „bodegii” unde vin toți miticii la o gură de vorbă, unde se toacă politica și se bârfește. Poate de aici au ieșit momentele, schițele și mofturile lui. În asociație cu restauratorul și hotelierul Mihalcea, prin noiembrie 1893, Caragiale deschide o faimoasă berărie cu o existență însă efemeră. Această inteprindere puțin norocoasă a stârnit
BERARUL CARAGIALE(162 DE ANI DE LA NAŞTERE) de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1129 din 02 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353824_a_355153]
-
Totuși în ziua aia , soarele nu se arătase deloc. Ba parcă încercase să fulguiască un pic, mai de dimineață, dar până la urmă, spre seară, se lăsase un frig uscat. Ciodin tocmai adusese un car de lemne, mai mult creci . Le tocase cu barda și le stivuise sub o șiră de paie să le aibă nevastă-sa pentru încălzitul apei când o să taie purcelul de Crăciun. Anul ăsta, de se duse, fu cam sărac pentru Ciodin. Așa că și porcul de Crăciun se
CIODIN, AUTOR ILIE FÎRTAT de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1315 din 07 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/353883_a_355212]
-
rugăciuni, s-a rugat fierbinte, fără urmă de dușmănie sau fățărnicie, pentru sănătatea și îndreptarea celui ce-o tâlhărise, pentru iertarea păcatelor amândurora. Duminica următoare, ca de obicei, și ea și Mărian s-au dus la biserică încă înainte de a toca de leturghie. Fiecare își avea locul lui bine stabilit: Mărian, care era și epitrop - în strana a doua, prima fiind ocupată de cântăreț, nimeni altul decât Nonică - fratele popii Nicolae Negoescu, iar Oara - lângă scaunul împărătesc de unde începea primul rând
CĂINŢA HOŢULUI de MARIAN PĂTRAȘCU în ediţia nr. 1577 din 26 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353941_a_355270]
-
loc, referindu-se subtil la diverse păcate omenești neuitând să citeze din scriptură: „...căci plata păcatului este moartea” dar „Dumnezeu nu dorește moartea păcătosului, ci ca el să se întoarcă și să fie viu”. În seara de dinaintea acelei întâmplări, după ce tocase de vecernie, Oara se dusese la preot acasă să-i povestească ce i s-a-ntâmplat și să-l întrebe ce să facă, era cumva cazul să se ducă la Sibiu să pună să se tragă clopățălu’ de argint de la
CĂINŢA HOŢULUI de MARIAN PĂTRAȘCU în ediţia nr. 1577 din 26 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353941_a_355270]
-
Cu parfumul minunat. Frunzele ne dau răcoare, Spatele ni s-a-ndreptat. Zboară fluturi de pripas, Se-așează pe câte-un nas, Noi cu toți ne veselim, Când aici ne gulășim. Tralala... Bine-i să ne gulășim ! La o masă, niște babe, Toacă tot ce s-a adus. De purcel câteva labe, Ceapă și cartofi au pus. Cârnaț adus de moșnegi, Toacă că ei sunt prea blegi, Paprika, colesterol, Le amestecă cu spor. Tralala.... Ce minune vom mânca ! Focul pâlpâie în vatră, Foc
UNU MAI GULĂŞERESC de AUREL LUCIAN CHIRA în ediţia nr. 2313 din 01 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/352688_a_354017]
-
nas, Noi cu toți ne veselim, Când aici ne gulășim. Tralala... Bine-i să ne gulășim ! La o masă, niște babe, Toacă tot ce s-a adus. De purcel câteva labe, Ceapă și cartofi au pus. Cârnaț adus de moșnegi, Toacă că ei sunt prea blegi, Paprika, colesterol, Le amestecă cu spor. Tralala.... Ce minune vom mânca ! Focul pâlpâie în vatră, Foc și-n inimă avem; Bătrânețea nu-i o piatră, Când mâncăm gulaș și bem. În mireasma de parfum, Ce
UNU MAI GULĂŞERESC de AUREL LUCIAN CHIRA în ediţia nr. 2313 din 01 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/352688_a_354017]
-
ERA PE MOARTE Autor: Petru Jipa Publicat în: Ediția nr. 445 din 20 martie 2012 Toate Articolele Autorului Un flăcău era pe moarte... Iară moartea tot râdea, Arată că-i fericită Când flăcăul o... mișcă. Auzea în depărtare Mora dracilor tocând Se simțea înlănțuita Și nu spunea un cuvânt. Coasă așezată-n tinda Aștepta să fie scut, Dar flăcăul cu-a-sa limba O masă ușor pe gât. Tot crescuse întrebarea O cutumă că un brânci, Să apară alinarea Dezbrăcată dintre
UN FLACAU ERA PE MOARTE de PETRU JIPA în ediţia nr. 445 din 20 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354674_a_356003]
-
vină o șansă, ca să facă mari isprăvi! Nu puteau, pentru că ori nu aveau bani să înceapă o afacere pe cont propriu, ori nu știau legile și se împiedicau prin primării de escrocii care le promiteau marea cu sarea și le tocau bănuții... Nici nu voiau să audă să mai muncească ''la stat''! Statul era pentru ei dușmanul! Statul i-a jupuit de vii, ca să se îngrașe dictatorul... Statul, îi obliga să munceasă așa ca boii, ca să facă el, statul curu' mare
PROZĂ de LUCIA SECOŞANU în ediţia nr. 443 din 18 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354621_a_355950]
-
nu mai voiau să fie slugi la ''ăia'' că nu erau ei proștii nimănui!), sau pus pe... stat! De la înțelepciunea asta, până la starea în care ajunseseră, n-a fost nevoie nici măcar de un pas! Doar de timp. Timpul i-a tocat mărunt, iar ei, rătăciți în nevolnicia lor, nu au mai găsit drumul către împlinirea speranțelor... Așa s-a întâmplat și cu Dănuț... A tot așteptat, s-a luat după unul si după altul, s-a crezut capabil de fel de
PROZĂ de LUCIA SECOŞANU în ediţia nr. 443 din 18 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354621_a_355950]
-
plus, dacă, la noi, sporadic, acolo, permanent, totul se făcea pe ouă.La noi se latră, se chițăie și se ciripește, la ele se ciripește și se croncănește.Cine nu închide pliscul și nu face, când trebuie, ciocul mic, e tocat de-i merg fulgii., sau o ia, una-două, pe coajă. Cu partidele, la fel ca la noi. Fiecare etnie conlocuitoare, cu partidul ei, fiecare partid, cu mai multe aripi și, bineînțeles, fiecare lider dădea cu maca-maca să-și câștige ciolanul
ZBOR LA SOL de JANET NICĂ în ediţia nr. 972 din 29 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/357204_a_358533]
-
răspuns. Realizez că totul este formal, o cutumă socială, și că începe să nu ne mai pese de cei din jur. Dar, oare, de noi înșine ne pasă îndeajuns, pentru a dialoga și lăuntric? Nu prea. Clipa cea repede ne toacă, asemeni unui malaxor, nu mai citim din marile cărți ale omenirii, nu ne mai punem întrebări esențiale”. Și în acest sens, Melania Cuc evocă o scenă din copilăria ei, unde unchiul, împreună cu un vecin conversau, în zilele de vizită: “Erau
CARTEA CU COPERŢI DE STICLĂ (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 312 din 08 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357188_a_358517]
-
pas mai aproape de civilizația vestică. Au oarecum o detașare a ființei create și devenite prin educație, să participe la înfrumusețarea lumii. Astfel arată Rodica Elena Lupu! Directoarea Editurii „Anamarol” e venită la București de la Războieni-Cetate, din inima Alba-Iuliei. A adunat, tocând mărunt cu ascuțișul sabiei minții, mai multe studii universitare, de economie, de științe juridice... Ce-i, așadar, Rodica Elena Lupu?! Este economistă, este juristă...? Este câte ceva din toate! Este doctor în dacoromanistică, a scris cărți, multe la număr, a scris
UN SIMPLU ŞI DEOPOTRIVĂ, FERM PRETEXT DE RESPECT de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1268 din 21 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/357342_a_358671]
-
uita la ce-i frumos, Adulmecând locul divin, recunoștea după miros(!) Așa că Jean s-a scărpinat, descoperind fără de chin, Soluția de-anihilat instinctul lui Cordell, bovin: Din briantină, flori de tei, piparcă verde, busuioc, Lavandă, mentă, stanjenei, le-a pus tocate la un loc, Le-a învîrtit, le-a tot frecat, în sticla care s-a golit, Umplând cu ce a strecurat, satisfăcut, pompa de flit, Și-apoi, luă el pe Janette, cea mai nasoală din ocol, Bălțată, șuie, și discret
DESCOPERIREA SECOLULUI XX de VALERIU CERCEL în ediţia nr. 955 din 12 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/357446_a_358775]
-
-se cum să mai tragă o tușă. La fel stau lucrurile și în credință. Este nevoie să păstrăm insuflarea și cred că diavolul are o tactică a lui în timpurile noastre. Nu sunt ispite vizibile, ci mici, mărunte, care te toacă. Și simți așa că, pe nesimțite, nu mai ai vlagă, ești cu bateriile pe zero. Înviorarea credinței vine pentru fiecare în mod diferit. Pentru unii lecturile duhovnicești aduc prospețime. Alții iubesc slujbele bisericești și de acolo își iau putere. Alții au
MATERIAL CU ŞI DESPRE PĂRINTELE ARSENIE MUSCALU DE LA MĂNĂSTIREA CORNU, JUDEŢUL PRAHOVA... PARTEA I de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1567 din 16 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/357703_a_359032]
-
stau de vorbă tolăniți pe iarba prășită de pe rânduri, a mai rupt hoțește câteva pălării și le-a aruncat cu răutate cât a putut el de departe, pe lotul de alături care era deja prășit. „ Să creadă ei că o să toc eu toate pălăriile astea! Doar două, le ajunge păsărilor... Ce, nu le dă mama de mâncare? Și cu gâsca aia, ce vină am eu? Ea a fost o proastă că s-a lăsat lovită. Ălelalte au trecut drumul la șanț
EPISODUL 9, CAP. III, NOAPTEA FRĂMÂNTĂRILOR, DIN CHEMAREA DESTINULUI de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1658 din 16 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/357748_a_359077]
-
apă. Unde-i taică-tău și Gabriel, vin și ei acum? l-a mai întrebat ea încetinindu-și mersul. - Ba, nu vin! i-a răspuns Gavrilă fără să se uite la ea. M-au pus pe mine la treabă, să toc astea la păsări, că ei n-au timp... Ioana s-a oprit și a lăsat gălețile pe pământ cu mare grijă să nu le verse. Și-a frecat palmele încet și i-a aruncat o privire din care nu se
EPISODUL 9, CAP. III, NOAPTEA FRĂMÂNTĂRILOR, DIN CHEMAREA DESTINULUI de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1658 din 16 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/357748_a_359077]
-
gard: - Lenică! - Ce, fa, țaică? răspunse Lenica, din pragul cuniei. - Vezi că avem niște treabă. Să vii fuga, că te cheamă. - Aha. Viu acu'. * Anica reteză câteva căpățâni de varză, din oboraș. Puse cârpătorul jos, în cunie, și începu să toace varza cu barda. Șade în genunchi și toacă varza, ca și când ar toca foi, la rațe. Apoi, o pune pe măsuța rotundă, cu trei picioare. Lenica aduse, din tinda beciului, oalele cele mari de pământ. O oală are o vadră. Le
JURĂMÂNTUL VĂDUVEI) de IOANA STUPARU în ediţia nr. 1040 din 05 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/357524_a_358853]
-
pragul cuniei. - Vezi că avem niște treabă. Să vii fuga, că te cheamă. - Aha. Viu acu'. * Anica reteză câteva căpățâni de varză, din oboraș. Puse cârpătorul jos, în cunie, și începu să toace varza cu barda. Șade în genunchi și toacă varza, ca și când ar toca foi, la rațe. Apoi, o pune pe măsuța rotundă, cu trei picioare. Lenica aduse, din tinda beciului, oalele cele mari de pământ. O oală are o vadră. Le opări bine. N-au mai fost folosite de
JURĂMÂNTUL VĂDUVEI) de IOANA STUPARU în ediţia nr. 1040 din 05 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/357524_a_358853]
-
avem niște treabă. Să vii fuga, că te cheamă. - Aha. Viu acu'. * Anica reteză câteva căpățâni de varză, din oboraș. Puse cârpătorul jos, în cunie, și începu să toace varza cu barda. Șade în genunchi și toacă varza, ca și când ar toca foi, la rațe. Apoi, o pune pe măsuța rotundă, cu trei picioare. Lenica aduse, din tinda beciului, oalele cele mari de pământ. O oală are o vadră. Le opări bine. N-au mai fost folosite de anul trecut, când au
JURĂMÂNTUL VĂDUVEI) de IOANA STUPARU în ediţia nr. 1040 din 05 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/357524_a_358853]
-
exersa un repertoriu, să se pregătească într-o săptămână pentru admiterea la Academia de Teatru și Film. Reușește, iar în 1995 devine absolventă la Secția Actorie, clasa prof. univ. Sanda Manu. În facultate l-a cunoscut pe regizorul Alexandru Tocilescu, „Toca”, cel care-i încredințează un rol de debut în piesa „Antigona”. Această întâlnire înaripează un vis de iubire care nu s-a stins niciodată, actrița fiindu-i alături regizorului până în ultima clipă de viață a acestuia. Nu l-a părăsit
CRINA MUREŞAN. ÎN PRIMUL RÂND IDEALURILE... de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1456 din 26 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/357623_a_358952]
-
chiar viitoare: să nu lovești sub centură, să nu lovești pe la spate și, când adversarul a căzut, să nu sari cu picioarele pe el. Aceste legi, dacă ar fi fost învățate, mai bine zis însușite, de netrebnicii nemernici care au tocat România ca pe o varză, astăzi am fi avut patria pentru care moșii și strămoșii noștri au vărsat sânge și și-au scurtat, cu bună știință, zilele. Nu întâmplător boxul este numit nobila artă. În ring, marii boxeri, campioni la
LANSAREA TRADUCERILOR ÎN LIMBA ENGLEZĂ A VOLUMELOR DE PROZĂ ALE LUI MIHAI VIȘOIU de POMPILIU COMSA în ediţia nr. 1567 din 16 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/357733_a_359062]
-
Petru, preotul lavrei celui intru sfinți Părintele nostru Sava, ne povestește despre Aghiodul zicând: pe când era el stareț al lavrei fericitului Gherman, s-a întâmplat ca un frate de acolo să moară, fără să fi aflat bătrânul. Cand canonarhul a tocat să se adune toți frații spre a-l petrece la mormânt pe cel răposat, a venit și bătrânul. Văzând trupul fratelui așezat în biserică, s-a întristat că nu l-a sărutat înainte de-a ieși din viață. Apropiindu-se
LIMONARIU de ION UNTARU în ediţia nr. 501 din 15 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358672_a_360001]