456 matches
-
ar mai răbda pământul unde-or mai fi! Și n-am spus nimic. Durerea o simt și acum, și-n urechi o simt, uite, când povestesc. M-au adus cu escortă la Tecuci. N-am cedat. Zarurile erau aruncate și tocite oricum. Era noapte. De serviciu era un locotenent Barbu. M-a legat cu lanțuri de mâini și de picioare. Dar, uite ce înseamnă omul: mi-a dat mâncarea lui, brânză și ce mai avea el de-acasă. Un gest pe
Dracul zidit by Viorel Patrichi () [Corola-publishinghouse/Journalistic/100968_a_102260]
-
dureri. Dezvoltându-se la nivelul orbitei, hiperostoza produce exoftalmie cu diminuarea acuității vizuale; funcțiile intelectuale sunt normale, fără modificări neurologice. Jumătatea stânga a capului pare lărgita, proeminând lateral; comisura externă a pleoapelor este coborâta; marginea orbitala superioară este Îngroșata și tocita; apofiza zigomatica stânga pare mai voluminoasa. Tumoră, de consistentă osoasă, are forma semiovoidă, părind limitată de osul malar. Partea internă a mărginii orbitale superioare, osul malar și apofiza mastoida stânga participa la hipertrofia generală a scheletului regiunii. Tumoră, imobila pe
Istoria Neurochirurgiei Ieşene by Hortensiu Aldea, Nicolae Ianovici, Lucian Eva [Corola-publishinghouse/Memoirs/1293_a_2216]
-
Orhan Pamuk, Milan Kundera, ale egipteanului Naghib Mahfuz și ale altora. Citesc mult. Citesc enorm. — Deci, citiți tot ce vă pică-n mână. Aproape tot ce-mi pică. Scriitori japonezi, chinezi. Cum se împacă asta cu o sensibilitate de procuror tocit? Scriitorii japonezi sunt foarte delicați. Se-mpacă. Procurorul poate avea două personalități. Una este procurorul care citește, are familie, merge la sport, și alta este procurorul care-și face meseria. Se-mpacă foarte bine. N-am avut niciodată un conflict
Preţul adevărului. Un procuror în luptă cu sistemul by Dan Tăpălagă, Daniel Morar () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1338_a_2715]
-
o maimuță curentată.“ Becali nu mai are ce discuta, „gata, când te prind îți rup botul“. Așa s-a încheiat un dialog politic remarcabil, care începuse sub alte auspicii. Până la un punct, liderii PRM și PNG păreau fețele aceleiași monede tocite. Doar că Gigi Becali a intrat mai târziu pe culoarul naționalist, deja ocupat de Vadim Tudor. Poate a sperat că e loc pentru amândoi, încercând mai degrabă să copieze modelul, decât să-l atace. A împrumutat retorica patriotardă fără să
Nişte ciori vopsite-n roşu by Răsvan Popescu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1376_a_2711]
-
fac semn să intre în mașină. Deschide portiera și se urcă. Stai, stai. Ia-le și pe repetentele alea două. Îngheață o clipă și se uită la mine fix. Apoi clipește scurt și revine la rolul de Catwoman cu ghearele tocite. Scoate capul pe geam și se uită spre Grasă-ca-Zăpada și spre Rățușca cea Urâtă. Haideți fă, că ne vrea pe toate la pachet. Desenele animate deschid portierele și se instalează comod pe bancheta din spate. Mă uit spre Grasă-ca-Zăpada, prin
Opere cumplite-vol. 2 by Florin Piersic junior. () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1343_a_2707]
-
soare!" Autorul Desperado face un astfel de soare, de bucurie a creației din demolarea tuturor convențiilor cunoscute. Romanul distruge happy end-ul, romanțiozitatea, perceperea afectivă a istorisirii, chiar accesibilitatea. Textul e inconștient preocupat să radă orice procedeu deja folosit, deci tocit, de pe fața pământului. Povestirea sinucigașă îl aduce pe lector în pragul disperării, dar și al încrâncenării de a relua urcușul, de a descoperi din ce se trage și încotro merge această acțiune Desperado, această intrigă care, spun majoritatea interviurilor cu
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
tineri. Există totuși o deosebire: de multe veacuri, din antichitate până la realismul acestor vremi, cititorii au urmat un tipar, acela al cronologiei, al cuplului care trăiește (ne)fericit până la adânci bătrâneți. Cuplul și finalul cert sunt două convenții demodate și tocite. Iată cum ajung autorii Desperado să sfideze ficțiunea tradițională din temelie. Sfidarea lor e mai profundă decât hibridizarea genurilor literare practicată de Fluxul conștiinței. Joyce, Woolf, Eliot au jonglat cu convențiile, păstrându-le intacte. Era epoca literaturii ca joc. Autorii
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
țin ochii închiși, Ce odaie e, sau unde. Atâtea încăperi. Câte nopți nedormite, dupăamiezi ostenite. Senzație de sfârșeală, de sângerare nesfârșită... Confundarea lui a fi cu a nu fi, sentimentul că rădăcina revine la viață din zăpadă (Eliot, "răscolind / Rădăcini tocite, cu ploaia de primăvară") se risipește în cele din urmă: "Știu că mă voi trezi". Ruth Fainlight se trezește pentru a înfrânge spaima. Deadheading the Roses (Decapitarea trandafirilor) e un poem care se luptă cu îmbătrânirea, cu moartea. Când taie
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
ale Stângii (opuse tendințelor totalitare), terorismul violent al sistemului capitalist în expansiune. 8 noiembrie 2000 4.4. Alan Brownjohn: "Mi-e de ajuns să se înțeleagă ce spun indiferent dacă poezia mea place ori nu" LIDIA VIANU: Scrii cu vorbe tocite, banale, aparent "goale", ca să folosesc un cuvânt extrem de prezent în poezia ta. Scrii clar. În spatele clarității vine o armată de sensuri complicate, de tandreți nebănuite. Eliot dădea un adevărat spectacol de vorbe și emoții înzorzonate, zgomotoase. Tu pui o perdea
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
bărbat foarte bărbos, dar eram toți la fel, căci un bărbier al închisorii ne bărbierea doar o singură dată pe săptămână. De fapt, trebuie să recunosc că era un adevărat lux, în comparație cu alte închisori, unde se dădeau brice vechi și tocite, pentru ca deținuții să se bărbierească între ei. Mă aflam deci în fața acestui om cu barba roșcată și chip de negustor armean. M-a întâmpinat cu multă căldură. Era de mai multă vreme decât mine în pușcărie și cunoștea toate dedesubturile
Sã nu plecãm toți odatã: amintiri din România anilor ’50 by Sanda Stolojan,Vlad Stolojan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1378_a_2706]
-
vieții umane pe pămînt și evenimentele miraculoase din spațiul treburilor omenești stă, desigur, în faptul că în ultimul caz există un magician - respectiv că omul însuși are, evident, un uimitor și misterios talent de a face miracole. Cuvîntul normal, și tocit, oferit de limbă pentru acest talent este "acțiune". Ea e unică pentru că pune în mișcare procese care, în automatismul lor, seamănă mult cu procesele naturale; și tot ea marchează începutul a ceva, începe ceva nou, preia inițiativa sau, în termeni
Vocația și proza democrației by Cassian Maria Spiridon () [Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
părți ale corpului omenesc părților unor obiecte neînsuflețite. Aceste extensiuni au fost însă asimilate de limbă și, în general, nu mai sânt concepute ca metaforice, nici chiar de cei sensibili la literatură și la limbă. Ele sânt metafore "ofilite" sau "tocite" sau "moarte". *26 Trebuie să facem o distincție între metafora ca "principiu omniprezent al limbii" (Richards) și metafora specific poetică. George Campbell susține că de prima se ocupă lingvistul, iar de cea de a doua, stilistul. Lingvistul judecă cuvintele după
[Corola-publishinghouse/Science/85059_a_85846]
-
Vienei, fusese silit să intre într-o expoziție de fotografie a lui Sebastiaõ Salgado ca să scape de doi polițiști ce-i luaseră urma și să se amestece printre lumea bună prezentă acolo. Era plin de artiști cu bărbi și haine tocite, ca șătrarii lui, așa încât printre ei își zicea că trebuie să fi avut aerul unui impresar, sau colecționar. Își prinsese bărbia între degetul mare și cel mijlociu al mâinii stângi, în vreme ce cu indexul își explora ușor obrazul, meditativ - o fațadă
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
un anumit context, antroponimul/ identitatea. Și alte exemple sunt ilustrative: "Între Baba Cloanța și Ileana Cosânzeana, pedeliștii au ales Lupu'...". B... și judecătorii/ Lupul s-a făcut miel"; Lupul singuratic". În exemplele date remarcăm frecvența, tendința de conservare a metaforelor tocite, specifice anumitor sfere de referință (portrete de politicieni, opțiuni). În pofida caracteristicii "tocit", metafore jurnalistice ca "lupul", "Baba Cloanța", "Ileana Cosânzeana", "Cenușăreasa" își conservă valoarea expresivă, grație recontextualizărilor, unele, deliberat ambigue ("Lupul singuratic"), altele ironice (B... și judecătorii/ Lupul s-a
Lingvistică și terminologie: hermeneutica metaforei în limbajele specializate by Doina Butiurcă () [Corola-publishinghouse/Science/84964_a_85749]
-
alte băuturi, nici un fel de buluceală. Se făcea un tur al camerelor, nu multe, de la cea de așteptare și cea de primire a ambasadorilor până la cabinetul președintelui. Biroul rectorului Oprea de la Universitate e mai impunător. Oricum, nu are un covor tocit. Găsesc În Jurnalul portughez al lui Mircea Eliade, pe care-l citesc În fiecare noapte, am insomnii cum avea și el, iată ce apropiere: pentru că a scris o carte despre Salazar, „dictatorul”, mult invocat la noi (un obscur profesor universitar
Psihologia servituţii voluntare by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/854_a_1579]
-
130, neregulat. Respiră cu horcăituri. Ora 1.35 Decedat 6 decembrie (Zi de pregătiri) Toată ziua m-am chinuit cu piatra. E greu cu o singură mână. Nici forma în care sunt nu-i cea mai grozavă. Suprafața e foarte tocită, se poate citi aproape numai numele: Niels Krabbe, pastor, d. 13 iunie 1703. Nu-i cine știe ce plăcere să deschizi un mormânt. Pun "Knickerbocker-ul" deasupra, nu arată nimic. În debara găsesc cazma, rangă și frânghii. Jos e numai o criptă de
by P. C. Jersild [Corola-publishinghouse/Memoirs/1092_a_2600]
-
între ei și ceilalți invitați de la serată o distanță calculată cu dibăcie, care să-i permită oricărui observator atent să perceapă și să descifreze acele semne infime care trădează flirtul: unduirile ușoare ale evantaiului, freamătul gleznei pe perna de stofă tocită, râsul cristalin al tinerei femei, ochii scăpărători ai admiratorului său. Ca într-un spectacol de teatru, aceste efluvii subtile sunt destinate în aceeași măsură celor care asistă la jocul amoros și actorilor înșiși. De fapt, după lăsarea cortinei, "când, o
Istoria flirtului by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
unei religii contemporane în disciplină academică s-a însoțit - mai mult sau mai puțin frecvent- de evacuarea confruntării directe, continuă, cu alteritatea (pseudo-)teologică a altor religii. Comunitățile zoroastriene contemporane, din India sau Iran, sunt privite mai degrabă ca vârful tocit al unui aisberg, ale cărui straturi profunde - religiile Iranului antic - devin, mai ales ele, obiectul unui proces de intermediere spre trecut, în care modalitățile filtrării, filologia, istoria sau arheologia, sunt mai importante decât miezul propriu-zis al arealului căutat. La rândul
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
Culegerea este compusă din articole apărute, în perioada 1948-1954, în presa vremii și scrise în cea mai curată limbă de lemn. Spre exemplificare, vom cita numai din articolul Drama lui Eminescu. Iată ce ne spune dl. Dumitriu despre Eminescu: "Haine tocite, pălăria veche, ghete scîlciate și căscate: uniforma atîtor mari scriitori în societatea burgheză. Tremura de frig. Era lihnit de foame". În continuare afirma: "Crema burghezo-moșierească l-a respins pe Eminescu, l-a înjosit, l-a terfelit, cu disprețul față de cultură
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
răstimp uman pentru mîntuire. Dar adîncul îmbogățirii sufletelor noastre este greu de sesizat; pentru ei, înfrîngerile sînt spectaculoase, morțile zguduitoare, nebunia locvace, dar înțelepciunea și martirajul spiritual al supraviețuitorilor, ca și vibrația imensă a duhului este prea subtilă pentru sensibilitatea tocită a esteților, prea mistică pentru puterea de percepție a psihologului ca și pentru orice ființă umană care nu a trăit în nebunie ci doar în limitele bunului simț comun. Numai cine are acea doză bună de nebunie, numai acela poate
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
există mai multe realități care o „căptușesc” pe „cea mare”, pe care o simțim ca o imensă mantie; ba, se zice că albina are vreo 35 de fețe ale ochiului ei poliedric, să fie oare același „caz” cu bine cunoscuta, tocita și tiranica noastră realitate? Și, În definitiv, ce este această mult hulită și mult temută nebunie? Nimeni nu știe cu precizie, de la un secol la altul se schimbă culoarea ei dominantă și, după unii inși inteligenți ai secolului care tocmai
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
întrebat pe un ton înțepat ce anume reprezenta vestimentația mea pentru petrecerea de Halloween pe care o dădeam în seara aceea, iar eu i-am spus că mă hotărâsem să mă costumez pur și simplu ca „mine însumi“. Purtam blugi tociți, sandale, un tricou alb larg, imprimat cu o floare gigantică de marijuana și un sombrero în miniatură, de paie. Ne găseam într-un dormitor de mărimea unui apartament spațios atunci când am avut acest schimb de replici și am încercat să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
a înviat niciodată./ nu știm toți decât să murim./ infinitul n-a intrat în viețile noastre/ precum vântul într-o casă cu geamuri deschise./ nimeni n-a fost în stare să îmbrace/ ca pe o cămașă/ cerul cu stele. (...) munți tociți, la nivelul caldarâmului./ inimi cu pânze de păianjen, inimi-șlepuri/ încremenite pe dune de nisip./ biserici plecate din propriile lor ziduri./ aici nimeni n-a înviat niciodată./ nimeni nu s-a lăsat răstignit pe cruce" (Oraș sigilat în moarte). Cât de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
falit. I-am spart falca și mi-am luat banii de la el. Erau acolo doi prieteni de-ai lui, da’ nu s-au băgat. I-aș fi crestat. Urcam pe-o scară de bloc. Treptele erau dintr-un metal negru, tocit. Ne-am oprit În fața unei uși strîmte, Îmbrăcate În metal, și Jack a ciocănit Într-un fel elaborat, lăsîndu-și capul În jos ca un spărgător de seifuri. A deschis ușa un homalău masiv, flasc, Între două vîrste, cu tatuaje pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
mari școli occidentale, nu au reușit să înfrângă rezistența majorității medicilor, motivați în special de criterii clientelare; nu-i mai puțin adevărat că această rezistență ascundea și un conservatorism "academic" (altfel spus, ignoranță) care condamna orice inițiativă de modernizare a tocitei practici medicale, devenită de un anacronism vinovat; este destul să menționez că pe un raport semnat de doi tineri chirurgi din Târgu Neamț, care semnalau că la Spitalul lor fuseseră vizitați inopinat de "măriile sale Principele Carol și Principele Gustav
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]