877 matches
-
ele pe front. Războiul se simțea și în scăderea veniturilor primăriei, mult mai mici decât în anii ’38’39 și chiar față de anul 1940. Din învălmășeala de vânzători și cumpărători ce parcă se sfădeau când își lăudau produsele sau se tocmeau la preț, se auzi o voce bucuroasă: − Tinca! − Aaa, Ileană! Ce faci pe aici? − Ca și tine, soro; am venit la târg cu niște orătănii de găini; − Da’ de ce spui că-s orătănii, că văd că-s frumoase și grase
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
meu să mă aprovizionez de la negustori de mâna a doua, a treia. După nici zece minute mi-am schimbat complet gândirea. Nu era un talcioc decât aparent, în modul de organizare, produsele erau chiar noi, de calitate și toată lumea se tocmea și cumpăra cu moneda lor locală solii -, astfel că transformând prețurile în dolari totul era incredibil de convenabil, accesibil. Începuse să îmi placă, deși îmi aducea în memorie perioada studenției, când vizitam talciocul din Dudești doar să îmi încânt ochii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1535_a_2833]
-
sângele? Haideți să-l vindem acestor ismaeliți și mâinile noastre să nu se atingă de el, fiindcă este fratele nostru și carne din carnea noastră”. „Testamentul lui Gad”, din Testamentul celor doisprezece patriarhi, spune că Iuda și Gad s-au tocmit cu ismaeliții pe treizeci de galbeni, ei doi oprindu-și zece și Împărțindu-i pe ceilalți douăzeci cu restul fraților. O legendă târzie, creată de un anume frate Faber, pelerin din Nürnberg, povestește următoarele: cele treizeci de monede de argint
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2307_a_3632]
-
de Isus. Posedau ei instrumentul prin care să decidă, În mod conștient, că Isus nu lucra În Duh? Răspunsul e pozitiv: evreii au acționat conștient și sistematic, prin natura lor malefică, Împotriva Duhului. I-au Întins curse lui Isus, au tocmit martori mincinoși, i-au negat Învierea etc. Dar, zice Augustin, să presupunem că până și asemenea indivizi ajung la o pocăință sinceră. Cine le-ar putea refuza convertirea? Concluzia vine de la sine, după eliminarea ipotezelor care s-au dovedit referitoare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2307_a_3632]
-
trecut și el la „bibliografie“. Regăsim aici o tînăra fată, o mamă bătrînă, cu ocupația predilectă de a împleti ciorapi, precum și o bucătăreasă, tot Fiokla și tot surdă! În sfîrșit, regăsim și un iubit (la Pușkin, deghizat în femeie și tocmit ca bucătăreasă în locul decedatei Fioklaă sub același acoperiș. Iar visările Nastenkăi nu mai sînt atît de hieratice, ele avînd, de fapt, un singur final posibil: căsătoria (mai întîi cu un prinț chinez și apoi cu tînărul chiriaș de la mansardăă. Peste
[Corola-publishinghouse/Science/2088_a_3413]
-
boi, cai, vaci, 1500 de oi. Plătește un administrator cu 2400 și tain care mai râdică la 1200 de lei pe an. Apoi supt administratori, contabili, ajutori de contabili, feciori boerești, chelar, așa zișii zilari etc. Servitorii de jos se tocmesc cu anul (170 de lei), tain, o piele de oae, manta, încălțări, unii și vite scutite. La vremea secerișului vin din satele mai depărtate a Dorohoiului, unde e mai deasă populația. În urma legilor nouă, s-a mai urcat și prețul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
perilor. „Doamne, frumos mai cîntă!”, ofta mama, sensibilă la jalea lumii, după care se întorcea la treburile amînate o clipă. Pe atunci ea era încă tînără, dar acum? Totuși pînă la urmă nu mi-a părut rău că a fost tocmită muzica. Banda lui Nigaia (nume?, poreclă?) îți răscolește și cea mai adîncă fibră cu „Dor de mamă”, probabil cea mai tulburătoare piesă din repertoriul ei. Un cîntec care te smerește și te coboară în adîncimile propriului trecut. Efectul său asupra
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
vin, e deci mai ușor de „procurat), cei cu care m-am întîlnit m-au salutat cu „Bună dimineața!”, oarecum încurcați. Doar pe la prînz, mergînd pe Calea Mărășești, un cerșetor bătrîn mi-a spus: „Hristos a înviat, tovarășe!” *„Pilda lucrătorilor tocmiți la vie” se încheie (Matei 20, 16) cu des citatele vorbe: „mulți sînt chemați, dar puțini aleși”. Ce taină include alegerea nu se spune. Iisus trece la alt „subiect”: „Iată ne suim la Ierusalim și Fiul Omului va fi dat
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
satului). Nu e mult, dar nu e rău. Statistica nu ne vorbește și despre numărul de galițe pe care tot omul le ține în curte pentru ouă, pentru carnea lor gustoasă și chiar pentru puful din care boresele au mai tocmit oarece perne moi. Și care după cum se vede în gospodăria fiecăruia, s-ar părea că nu-s tocmai puține. Iar dacă aruncăm privirea peste pălan până mai în spatele curții, încolo către grădină, o să observăm, după cum și statistica ne informează, că
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
nu de puține ori, aceasta anulează sau schimbă prima sentință. Dar dacă te duci la un medic și acesta îți pune un diagnostic corect, oricât de amenințător ar fi acela, n-ai la ce instanță superioară să mergi să te tocmești." De aceea, când doctorul Waldemar Waldmann a fost dat în judecată pentru un malpraxis, în urma căruia ar fi murit doamna Rozalinda M., judecătorul Julius Zimberlan abia de a mai ascultat pledoariile celor trei avocați și explicațiile celor cinci experți. Hotărârea
[Corola-publishinghouse/Science/1520_a_2818]
-
mărfuri în Americi ocolind monopolul vamal impus de Anglia, pentru colonii. Ei repetau o altă mai veche complicitate cu potențial ilegal, cea din a doua jumătate a secolului al XVII-lea, dintre guvernatorii britanici ai Jamaicăi și foștii corsari englezi, tocmiți împotriva Spaniei. Așadar, pe lângă clasica dorință de a dezerta din marina legală, alți doi factori au stimulat explozia fenomenului de piraterie, în secolul al XVIII-lea, în coloniile britanice ale Americii : mulțimea de marinari experimentați care nu mai aveau pentru
PIRAŢI ȘI CORĂBII Incursiune într‑un posibil imaginar al mării by Adrian G. Romila () [Corola-publishinghouse/Memoirs/850_a_1578]
-
rău! Că Se face Dumnezeu, Și-ntr-a noastră Lege mare Vrea să facă strâmtorare.” Servitori fără de minte îl dezbrăca de vesminte Și cu biciul îl lovesc Până când îl ostenesc Din spini cunună-I împletesc Și pe frunte I-o tocmesc, Peste obraz îl lovesc Și tare îl batjocoresc. Iisus Crucea o ducea Și, de slab, se-mpiedica, Se-mpiedica-n veșmânt Și cade jos la pământ. Față Lui, de Sânge plină, Se proptează în țărâna Iar peste El Crucea grea
Pelerinaj la Sfintele Locuri by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91813_a_92382]
-
merg încă 80 de kilometri până la Bolgrad și iar cam zece până la Caracurt. Greu, chiar și pentru o domnișoară învățătoare în vârstă de 19 ani. Ecuația cu multe necunoscute a rezolvat-o sigur și precis mama, Elena Istrati, care a tocmit un căruțaș să ne ducă taman acolo, în așezarea de albanezi. Am trecut Prutul și într-o cursă ecvestră de toată frumusețea, din Vulcănești - Greceni - Traian Val, iată-ne la Bolgrad și pe seară, la Caracurt. Am oprit la școală
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
ce cuprindea perla descoperită de junimiști. Pentru exemplificare, vom cita doar câteva din acestea. Dintr-o descriere a unei excursii scrisă de Dimitrie Morțun, reținem: „Mai mulți juni ne hotărârăm să facem o plimbare pedestră prin munți. Consecvenți hotărârii noastre, tocmirăm o trăsură”...Sau refrenul unei poezii a aceluiași autor, având 20 de strofe, suna astfel: „Miezul nopț’ș’al nostr’amor!” Într-un jurnal din București, găsim: „Subscrisa face cunoscut că deși soțul meu I. Rudnitzky a repauzat... atelierul nostru
Junimiștii la ei acasă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1686_a_2905]
-
venit și cu domnișoara Popescu o cumnata a sa. Ne-am cununat religios în biserica din Boboiești de către nașii noștri scumpi și dragi Maria și Neculai Stoleriu atunci învățători în Comuna Baea, județul Suceava. Socrul meu preotul Mihai Vasiliu a tocmit o muzică bună din Târgu Neamț, alcătuit din 4 muzicanți, 2 erau români și 2 erau jâdani. Și au cântat destul de frumos ba și din gură. "Frunză verde fir de linte, Ghiorghiță cu mândre multe, Când se duce pe la toate
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
Stan Pățitul ăbasm apărut în Convorbiri literare din 1 aprilie 1877) e flăcău stătut, harnic și strângător, dar singuratic. Îl urmărește un diavol, care vine la casa lui ca un copil sărman, care ar vrea să intre la stăpân. Stan îl tocmește pe acest Chirică pentru trei ani, cu învoiala ca la sfârșitul acestora să ia din casa lui Ipate ce va voi. Chirică se dovedește harnic și isteț, își ajută stăpânul și îl sfătuiește să se însoare. Când Ipate spune că
Lumea lt;poveştilorgt; lui Creangă by Brînduşa-Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1634_a_2971]
-
a unor aspirații naționale. N-am avea cuvinte destule pentru a condamna cum merită formulele pe care guvernul Salandra, prin vocea șefului său, le-a folosit, pe timpul neutralității Italiei, față de popor, pentru a face figură de negustor priceput care se tocmește "la sînge" și nu "bate palma" decît atunci cînd este sigur că face o afacere bună. Era un lucru nedemn de poporul italian și înjositor față de lumea întreagă. Toate aceste clișee despre "egoism", "războiul nostru" opuse celor ale aliaților, despre
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
Ipătescu, de lângă piață. Munceam la catedră și la Sindicatul care mă adusese la Bârlad, unde stăteam mult ca să evit aglomerarea din micul spațiu obținut prin bunăvoința soților Coloșenco. Cum iarna bătea la ușă, la început de decembrie plecăm la Căuești, tocmim două căruțe și ne instalăm în noua locuință obținută atât de greu și pe pereții căreia igrasia urcase până la doi metri, dar în acel moment era tot ce mi se putea oferi mai bun. În primul an la Bârlad ne
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
pețitului oficial, respectiv logodna. De regulă logodna o organizează părinții viitoarei mirese, la ei acasă. Astfel părinții feciorului, împreună cu acesta vin în pețit într o seară de sărbătoare, numai în zilele din afara postului. A face pețitul în post, însemna a tocmi o căsătorie fără de noroc. La eveniment mai participă de obicei nănașii, precum și rubedeniile cele mai apropiate ale ambelor părți. Iar în cazul familiilor mai înstărite tatăl viitoarei mirese se îngrijește să tocmească și un muzicant care să știe a o
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
postului. A face pețitul în post, însemna a tocmi o căsătorie fără de noroc. La eveniment mai participă de obicei nănașii, precum și rubedeniile cele mai apropiate ale ambelor părți. Iar în cazul familiilor mai înstărite tatăl viitoarei mirese se îngrijește să tocmească și un muzicant care să știe a o aduce frumos fie din fluieră, fie din caval fie din diblă. într-astea gazdele, respectiv viitoarea soacră mică ajutată de câteva sucăcițe încarcă masa, iar mesenii în timp ce se ospătează aduc vorba despre
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
să rămână fete bătrâne. În aceste seri acolo la gazdă se făceau de fapt două mese, una la care se așezau feciorii cărora le veniseră «fetele cu colacu», iar cealaltă masă , numită și «masa verde» era destinată feciorilor care nu tocmiseră «fete cu colac». În ziua de crăciun, primarul(judele) convenea cu fetele satului, acceptarea cetei la joc în gospodăria acestora. Cele care primeau ceata erau vizitate apoi într-una din seri în curte unde se făceau trei jocuri, ca mai
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
reîmperechindu-se și dobândind un nou aspect la fiecare împerechere. Măsura inferioară a lucrurilor se dedă la incursiuni prădalnice. Cele ce ți se întâmplă ulterior îți par de o noutate nerușinată în raport cu ceea ce credeai a ști până acum. Măsura inferioară se tocmește cu prezentul pentru ceea ce la vremea sa nu merita făcut, și nici discutat. Amestecul cu prezentul dă la iveală, sarcastic, o a treia, a cincea ori a douăzecea fațetă a timpului de odinioară, țesătura de fire discret disimulată care pe-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
unui polițist, caz tipic pentru un intelectual, ceea ce duce la interzicerea piesei. În finalul ei, scriitorul se salvează de fapt, constatând că unul dintre hoți este, în secret, un bun poet, la fel de vulnerabil ca și el. Princepele lui Eugen Barbu tocmește doi astrologi să-i scrie horoscoape și aceștia își fac treaba cu brio. Un caz inedit de operă! Messer Ottaviano e în plus un abil regizor: pune la cale un magnific spectacol lacustru cu plute alegorice, aranjamente cabalistice și mitologice
[Corola-publishinghouse/Science/2115_a_3440]
-
câteva ori, pe strada principală a târgului, urmați de fanfară. De obicei se aducea fanfara din Valea Mare (o localitate de muzicanți-țigani, situată pe stânga cam la jumătatea drumului dintre Pungești și Vaslui ), condusă de Oancea, respectiv Măguță. Rareori erau tocmiți țiganii de la Porcăreți. După plimbarea prin târg, cei cu țurca luau casele la rând. De regulă cam toată lumea îi primea. Cei mai mulți din obligație. După cum știi, în cele trei zile ale Crăciunului, fanfara tocmită pentru sărbători își făcea datoria. Cele trei
Amprentele unor timpuri by ?tefan Boboc ? Punge?teanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/84040_a_85365]
-
condusă de Oancea, respectiv Măguță. Rareori erau tocmiți țiganii de la Porcăreți. După plimbarea prin târg, cei cu țurca luau casele la rând. De regulă cam toată lumea îi primea. Cei mai mulți din obligație. După cum știi, în cele trei zile ale Crăciunului, fanfara tocmită pentru sărbători își făcea datoria. Cele trei după amieze erau dedicate tinerilor, băieți și fete (un fel de discotecă a zilelor de astăzi), în timp ce serile, până spre miezul nopții, erau la dispoziția însurățeilor. Cine participa la aceste petreceri de Crăciun
Amprentele unor timpuri by ?tefan Boboc ? Punge?teanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/84040_a_85365]