1,334 matches
-
Era înalt, uscățiv și avea o barbă neagră atât de lungă, încât și-o înfășurase de câteva ori în jurul mijlocului. - Ce avem noi aici? Un ghem de zăpadă, un copil, un spiriduș și un animal? Râse gros, răsucind în mână toiagul pe care-l furase de la Moș Nicolae. Mi-ați adus clopoțelul? Moș Crăciun încercă să ridice puțin capul: - Lasă-i să plece, vrăjitorule, nu obții nimic dacă chinui copiii! - Vai de mine! Eu să chinui copiii? Ai o părere greșită
POVESTEA VRĂJITORULUI DIN ŢINUTUL DE FOC de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1786 din 21 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369919_a_371248]
-
cină! Atunci, înainte ca vrăjitorul să mai poată zice prea multe, Țuchi sări pe fața lui și îi zgârie cu gheruțele ascuțite ochii, Cocuța reuși să taie legăturile lui Moș Crăciun, acesta îl salvă pe fratele său, iar Ionuț smulse toiagul și îl lovi pe vrăjitor în piept. - Taie-i barba, strigă Moș Crăciun, acolo stau puterile lui! Înainte însă ca băiatul, fetița-spiriduș sau Țuchi să apuce să îndeplinească porunca moșului, vrăjitorul se făcu nevăzut. - Nu ne va lăsa să ieșim
POVESTEA VRĂJITORULUI DIN ŢINUTUL DE FOC de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1786 din 21 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369919_a_371248]
-
mărunți, Să nu mai tremurăm pe-afară. Tata-l cinstea cu țuică fiartă, De ger să se mai dezmorțească Și-l conducea până la poartă, Nu cumva să se amețească. Nu trecuse bine pragul; Noi am leșinat de râs; Moșu’ uitase toiagul Și... se pusese pe nins ! Ne tot bucuram în sine, Gândind după mintea noastră Că la anul care vine, Iar ne bate la fereastră. * Astăzi, timpul e mai bun, Că la toți copiii Țării Vine, darnic, Moș Crăciun Cu de
MOȘ CRĂCIUN ȘI MOȘ GERILĂ de ION I. PĂRĂIANU în ediţia nr. 1820 din 25 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/370374_a_371703]
-
p. 104) Pământul fiind țărâna sfântă botezată în sângele martirilor străbuni, iar Codrul care-i frate cu Românul este Dumbrava copilăriei sale, cerdacul îndrăgostiților, lăcașul nașterii, bunăstarea gospodăriei, Altarul divin, platoșa și scutul în fața vitregiilor dușmane, Vatra haiducilor, imnul poeților, toiagul bătrâneților, Aurul verde al tuturor generațiilor care au fost și vor mai fi sub soarele Vetrei Străbune. Și atunci? Cum să ne ciopârțim Pădurea? Cum să ne ucidem Codrul în sânul căruia ne-am născut cu toții? Cum să o înstrăinăm
RĂSPLATĂ PENTRU TRĂDARE de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1839 din 13 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370452_a_371781]
-
structura etică a gândirii tale estetice care pune în evidență tăria unui caracter ce rezistă cu fermitate asalturilor gândacilor de bucătărie, dornici să guste din prăjiturică. Eu folosesc creionul sfânt al poeziei în care îmi sprijin sentimentele ca într-un toiag cu care dacă lovesc iarba îmi răspunde Mioara laie, iar dacă lovesc cerul, stele mi-o aduc pe Mit ca să-mi recite poeziile. De aceea propun lumii ca cea de a treia zi a lunii Octombrie să fie ziua universală
VEȘNICIA SCRIITORULUI de MIOARA TIMOFTE în ediţia nr. 1879 din 22 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370560_a_371889]
-
un bătrân cu chipul blând. Și voind el să-i vorbească Bătrânu-l ruga zicand Că i s-a-mplinit să nască Fecioarei, pe Pruncul Sfânt Într-un grajd de oi și vite Pe-amândoi îi alungă Să stea până-n zorii zilei Cu toiag i-amenință Și-acolo născu Fecioara Pe Fiul lui Dumnezeu Lânga oile și boii Bătrânului celui rău În iesle, pe fânul rece Iisus Pruncul privea Cum boii veneau la Dânsul Și suflând Îl încălzeau Iar Maria, Maica Sfântă Sta mirându
MOȘ CRĂCIUN de DAN PETRESCU în ediţia nr. 2174 din 13 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369354_a_370683]
-
plastici. Arta excepțională a creatorilor români, oferită facil privirilor noastre prin intermediul Albumului dlui Pavel Bălan, e relevată, în context religios, și prin miniaturile și frontispiciile cărților liturgice, adevărate bijuterii artistice, tetraevangheliarele cu ferecături în argint și aur, odoarele bisericești (chivote, toiege arhierești), sculpturile în lemn și metal de pe porțile principale ale Mănăstirilor Muntelui Athos, opere patronate de voievozii Moldovei și executate de meșteri moldoveni. Varietatea tematică și ingeniozitatea creativă a meșterilor iconari din decursul secolelor ne acaparează atenția și mirarea în
SFINȚII CEI ZUGRĂVIȚI SAU ÎNCRUSTAȚI ÎN PIATRĂ ȘI LEMN, ÎNVIAȚI DE OCHIUL MAGIC AL MAESTRULUI BASARABEAN PAVEL BĂLAN de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 2247 din 24 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/370584_a_371913]
-
acest drum, libertatea unora în democrație, de a vota, fără o percepție reală a realității, poate sui spre vârful unei socieți, monștrii. @ viorel muha Nu întodeauna unde se înghesuie turma găsești poarta spre dreptate și adevăr. Liberalismul nu poate fi toiagul corupției mascate socialiste! @ viorel muha Rămân în istorie sau în memoria colectivă acei oameni, nu prin ce cred ei că au facut, ci prin ceea ce cred ceilalți că au făcut! @ viorel muha Nu cel ce se înghesuie în lumina reflectoarelor
NU POȚI FI EU! de VIOREL MUHA în ediţia nr. 2179 din 18 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369544_a_370873]
-
ai trimis tu acolo? -Așa e, spuse păstorul, eu l-am trimis cu puțin mai înainte. I-am zis să strige la noi dacă se întâmplă ceva acolo. Continuă acum fiule! spuse Șaraf. -Acolo m-a întâmpinat bătrânul acela cu toiag în mână. Nu știu cine era, dar arăta ca un proroc. -Cine ți-a spus că era proroc? întrebă unul dintre bărbați, neîncrezător. -A spus doar că arăta ca un proroc, îi lămuri pe toți, un altul. -Lăsați acum această zarvă, spuse
AL DOISPREZECELEA FRAGMENT-CONTINUARE. de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1588 din 07 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/369513_a_370842]
-
spus ceva prorocul acela. A spus să mergem cu toții în Galileea după acest Pesah și acolo îl vom vedea pe fiul lui Dumnezeu căci se va arăta mai multor ucenici. Atât mi-a spus... Apoi bătrânul proroc și-a luat toiagul și a plecat într-acolo, spuse copilul arătând direcția și toți priviră într-acolo, apoi se priviră cu toții nedumeriți. -Ei! Ari! Jamil! Nathanael! Mergeți într-acolo repede și dați de urma acelui om, spuse un bărbat care părea a fi
AL DOISPREZECELEA FRAGMENT-CONTINUARE. de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1588 din 07 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/369513_a_370842]
-
dintre noi a venit dintr-o dată de la turmele noastre și ne-a trezit. -A înviat! ne-a spus el, Iisus învățătorul a înviat! Apoi copilul ne-a povestit întâlnirea sa cu un bătrân care arăta ca un proroc, având un toiag în mână și straie de lână albe până în pământ și care i-a spus că Iisus din Nazaret a înviat și că se va arăta mai multor ucenici în Galileea, iar dacă vom merge îl vom vedea acolo și noi
AL DOISPREZECELEA FRAGMENT-CONTINUARE. de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1588 din 07 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/369513_a_370842]
-
izgoni taina copilăriei și n-o lăsa să-și piardă rădăcinile în fața nimănui, pentru că binele și răul, frumosul și urâtul, iubirea și ura nu sînt decât podoabele unui viitor ce-atârnă de-o-ntâmplare. De-aceea-ți spun: Sădește-acum sămânța-copilăriei! ochi și toiag să-ți fie pentru acel mai târziu. TAINICĂ AMINTIRE O tainică amintire rătăcește năucă în ora blestemată a blestemului când se mai nasc umbre de lacrimi pe pânzele albe ale destinului dăltuind flori-de-nufăr îngemănate cu flori-de-colț încrustate pe sufletul meu
TAINICĂ AMINTIRE de VIORELA CODREANU TIRON în ediţia nr. 1736 din 02 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/368139_a_369468]
-
de un glonț? Dacă oricum murim atât de bine? ... Necunoscut îmi sunt eu mie, ajuns aproape de nimicnicie, simt nodurile dureroase de copac, urmarea unui vechi atac. Scriu pe o foaie biblică, subțire, ca Patriarhii cei bătrâni din fire, le sunt toiag și sprijin, înger, poate, trăiesc și mor în brațe cu Renate. Poemul e o spermă cu speranțe, auzi cum nervii țârâie în tălpi? Pământul sângerează-n slăvi, minutul cât un secol se întinde când nu iubești și frigul te cuprinde
MAREA HOINĂREALĂ de BORIS MEHR în ediţia nr. 1333 din 25 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/368278_a_369607]
-
pe care am să încerc să v-o relatez, pe scurt. Într-o seară neagră, ca acelea petrecute în zonele unde munții cu păduri dese stăpânesc așezările, demult, pe când moșul lui, bătrânul celui care îmi spunea întâmplarea, urca munții fără toiag, iar tatăl bătrânelului de acum, pe atunci copil de vreo nouă - zece ani, îl ținea strâns de mână să nu alunece pe zăpada care îi scârțâia sub opincile alunecoase, se întâlniră, în drumul lor de întoarcere spre casă, cu un
TAINE ALE IDENTITĂŢII ÎN SĂRBĂTORILE POPULARE ROMÂNEŞTI de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 2066 din 27 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/370040_a_371369]
-
sunt surd știu privește-mi mai bine dansul între două coloane de foc ale timpului meu apoi spune-mi care cântec din împletirea razelor lunii este al meu dincolo de orb și de surd un bătrân înalt cu barba albă ridică toiagul desparte cântecul de lumină o clipă cei doi călători își aștern mâinile unul pe umărul celuilalt dimineața poate începe și seara lipsește răsăritul soarele nu doarme 27 martie 2014 Referință Bibliografică: împărțire / Anne Marie Bejliu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția
ÎMPĂRŢIRE de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1182 din 27 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/370184_a_371513]
-
niște gunoi: acolo e de voi. ----------------------------------------------- Publicată în „DRUM”, anul I, nr. 11 și în „PREPOEM”, ambele din mai 1940 SAHARA Degeaba strigi Domnule cu șapte covrigi. Hulubăria e încuiată pentru orice rimă, pentru orice fată. Bate la cer cu toiag de fier, bate la pădure cu armură de mure. Poate acolo o mai trăi Apolo. La noi e tristețe. Au murit bietele precupețe. Caișii au îngenuncheat peste marele hat și alungat cu resteul a fugit curcubeul. ----------------------------------------------- Publicată în „DRUM”, anul
POEZII PUBLICATE ÎN DIFERITE ZIARE ŞI REVISTE ALE VREMII de ION PENA în ediţia nr. 2243 din 20 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/370153_a_371482]
-
de un glonț? Dacă oricum murim atât de bine? ... Necunoscut îmi sunt eu mie, ajuns aproape de nimicnicie, simt nodurile dureroase de copac, urmarea unui vechi atac. Scriu pe o foaie biblică, subțire, ca Patriarhii cei bătrâni din fire, le sunt toiag și sprijin, înger, poate, trăiesc și mor în brațe cu Renate. Poemul e o spermă cu speranțe, auzi cum nervii țârâie în tălpi? Pământul sângerează-n slăvi, minutul cât un secol se întinde când nu iubești și frigul te cuprinde
NU PREA MĂ IUBIŢI, DRAGILOR de BORIS MEHR în ediţia nr. 1073 din 08 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/353327_a_354656]
-
de un glonț? Dacă oricum murim atât de bine? ... Necunoscut îmi sunt eu mie, ajuns aproape de nimicnicie, simt nodurile dureroase de copac, urmarea unui vechi atac. Scriu pe o foaie biblică, subțire, ca Patriarhii cei bătrâni din fire, le sunt toiag și sprijin, înger, poate, trăiesc și mor în brațe cu Renate. Poemul e o spermă cu speranțe, auzi cum nervii țârâie în tălpi? Pământul sângerează-n slăvi, minutul cât un secol se întinde când nu iubești și frigul te cuprinde
FUMURI de BORIS MEHR în ediţia nr. 1078 din 13 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/353340_a_354669]
-
mă legăna în dulci și amăgitoare iluzii. Când m-am trezit dimineața, am auzit zarvă mare pe drum. Am ieșit să văd ce se întâmplă. Nebunul din vis, călare pe măgarul lui Brăican, furat de la grădina de zarzavat, cu un toiag în mână, intra în sat, în Ierusalimul lui imaginar, urmat de o droaie de copii care se amuzau de figura lui. Ieșeau oamenii și femeile și copiii pe la porți și se închinau și se rugau și priveau la el cu
NEBUNUL DIN VIS de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1541 din 21 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353443_a_354772]
-
Le-au dus legate la Selin : Vriena și Fevronia Alături de Tomaida și de sora Ieria... Cele 3 în Rugăciune, Rugau Cerul, Pronia Să-i dea tărie, să n-abjure-Crucea ei-Fevronia ! Goală, deasupra unui foc, cu ulei mult ațâțat... 4 oameni cu toiege Carnea-nsânge-au sfărâmat... Cu torțe ars, trupul pe lemn, în popor l-au spânzurat Picioarele, limba și sânii și mâinile i-au tăiat... Cu sabia i-au tăiat capul...Lisimah a plâns cu-amar, Pe ea, dar și pe unchiul său
SF.IER.NICETA DE LA REMESIANA de PAULIAN BUICESCU în ediţia nr. 1639 din 27 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352988_a_354317]
-
că nici păsările nu le mâncă! Pentru o clipă, Bunu rămase încremenit, fără să spună ceva sau să facă vreun gest. O auzea pe nepoată din ce în ce mai slab, pe măsură ce se îndepărta pe cărarea care ducea spre curtea păsărilor. Se întoarse spre toiagul rezemat de perete, se propti în el și se avântă în sus. Picioarele tremurară o clipă nesigure, apoi trupul uscățiv își regăsi echilibrul. Un pas urmă altuia, târșâit, dar din ce în ce mai îndârjit, pe măsură ce se apropia de cireșul falnic. - Bunu! Năsucul pistruiat
CIREŞE de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1642 din 30 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352997_a_354326]
-
copaci și arbuști din care unii erau plini de flori albe și presărat cu statui de artă creștină. Conform tradiției populare, se spune că Sfântul Apostol Andrei când a ajuns aici cu ucenicii săi erau însetați. El a lovit cu toiagul în stâncă și din locul respectiv a izvorât apă în care au fost botezați primii creștini și care s-a dovedit a avea puteri tămăduitoare. Izvorului i s-a construit o bisericuță pe a cărei cupolă sunt pictate scene reprezentative
SFÂNTUL APOSTOL ANDREI, CEL ÎNTÂI CHEMAT, ŞI LĂCAŞURILE SALE DOBROGENE de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 2314 din 02 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/354458_a_355787]
-
speriat. Când Petru la Roma a rămas, Iar Pavel era în Damasc, Între tâlhari pe cruce Te-au pus, Defăimându-Te pân’ la apus. Fiere, oțet, ei Ți-au dat, Cu spini, făcutu-Te-au împărat, Cu trestie și cu toiag Te-au lovit, Și Doamne, cât Te-au umilit! Cu sulița-n coaste Te-au împuns, Și sângele Sfânt Ți s-a scurs. Soarele s-a-ntunecat, Și luna-n roșeață s-a schimbat. Catapeteasma bisericii s-a despicat, Întuneric
PARAFRAZARE A ,,VISULUI MAICII DOMNULUI” de ADRIANA TOMONI în ediţia nr. 1193 din 07 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/354048_a_355377]
-
gene Și lacrima-i răzbate prin colțul îndoit, Dar nu-nțeleg cum poate să-mi picure în vene Chemarea dezgropată de tocul ruginit. Spirale sângerânde, sub mantia albastră, Visează începutul și zborul absolut; Foșniri de aripi albe, o pasăre măiastră, Toiege de lumină și brațele de lut... Mi-am ascultat chemarea - înfiorări celeste, Dar arsă e tăcerea cu lacrima de foc Și simt cum iar deșiră-n povestea din poveste Cuvântul de lumină, rugina de pe toc. FURTUNI DE NISIP Ți-s
TĂCEREA MACILOR (POEZII) de MARIA IEVA în ediţia nr. 1423 din 23 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353106_a_354435]
-
noi, că ai văzut că el merge mai încet. -Las’ că mergem împreună - am linistit-o. Și ca să nu-mi imprim, chiar si involuntar, ritmul meu alert, i-am susținut cotul stâng, căci în mâna dreaptă și-a luat un toiag pe care se mai sprijinea din când în când.
CAND PAZNICII SUNT LUPII ( INJUSTITII IN JUSTITIE) PARTEA I-LINISTEA DINAINTEA FURTUNII-CAP.I:LA TARA(FRAGMENT) de SOFIA RADUINEA în ediţia nr. 1200 din 14 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353701_a_355030]