641 matches
-
și apăru chipul roșcovan al soră-mii (n-o mai văzusem de cinci luni). Îmi strigă enervată: intră repede, că scapă pisicile. - Zum Teufel, la dracu’ cu mâțele tale! urlă Taubergher. Am mers mai întâi în camera Cristinei, care se tolăni imediat sub portretul uriaș al lui Vlad Tepeș. Pereții, cândva albi și onorabili, erau acoperiți cu extrase rock și cu simboluri yoga. Cristina fuma în pat răsfoind un volum gros de Hegel. Deși miezul zilei, jaluzelele erau trase. Am putut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
cozilor ei legate cu funde enorme de pânză albă, scrobită. M-am gândit că seamănă cu tărăncile pictate de maeștrii olandezi, femei cu capul acoperit de mari și învoalte dantele. M-am gândit la cearceafurile din olandă pe care se tolăneau nudurile superb arcuite ale lui Ingres și brusc mi-a încolțit amintirea: fetița se numea Iolanda. Atunci am văzut în fața ochilor ușa de sticlă de la Scara Unu, care se deschidea atât de greu, moara Dâmbovița, cesulețele de jucărie, violent și
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
în palme și îl privi concentrată. Chiar și de sticlă fiind, ochii roșii, limpezi, ai reptilei erau fascinanți. De data asta a trebuit s-o trag eu pe Gina mai departe, printre șerpii veninoși și crocodilii turtiți, cu burțile moi, tolăniți pe mari postamente de scândură. Gavialul avea un bot lung și subțire, ca de rață, cu dinți de ferăstrău. Roșu ca mărgeanul, cu inele late, negre, șarpele surucucu se încolăcea în vitrină alături de cobra cam famelică și viperele cu și
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
-și ia însă carnetul, ieșea și el, aproape zilnic, să mai dea târcoale mașinii, să o mai perie, să mai șteargă urmele de noroi datorate copiilor care se jucau în spatele blocului și, mai ales să descuie portiera și să se tolănească pe bancheta din față a automobilului, în fața bordului din care ieșea fascinant volanul, să tragă în piept mirosul acela intim, senzual, pe care-l degajau cauciucăria și tapițeria mașinii. Când trântea portiera, zgomotul lumii înceta și arhitectul se simțea fericit
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
de la mama ei, și care se manifestă prin mimică, gesturi și mai ales cuvinte exagerate. Un salariu întreg se prăpădise pe șmecheria italianului. Dar Emil Popescu nici nu se gândea s-o ducă înapoi, cum îi sugera amenințător Elena, ci, tolănit într-un dolce famiente total pe canapeaua mașinii, apăsa la nesfârșit pe claxon, ascultând, cu voluptăți de meloman, mica frază a celebrului marș. Firește, într-o zi arhitectul se plictisi de Verdi și începu să caute altceva. Rând pe rând
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
se poate, nu e așa? Și tata spune aceiași lucru. Tata spune că sunteți foarte inteligent, e adevărat? Zâmbii prostește și încercai să fac o glumă, dar ea continuă: ― Vreți să vedeți terasa? Acceptai cu bucurie, căci tânjeam să mă tolănesc acolo, pe acoperișul casei, să privesc în voie cerul, grupurile de cocotieri și grădina, să văd de sus cartierul acesta numai parcuri și vile, în care mă rătăceam la început aproape în fiecare zi. ― Pot veni așa cum sunt? Mă privi
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
a pus ei ban peste ban de-a deschis în Coriolan prăvălie. La urmă, să vezi lighioana bătrână ce făcea pe galantonu, de când avea prăvălie... Să-l vezi cum venea cu trăsura încărcată, numa trăsură de clasa-ntâi, și el, tolănit pe perne, în spate. Într-un rând, i-a adus o brățară de aur, și altădată un medalion de safir cu lănțișor, p-ormă s-a lăsat : — La ce să ți le mai aduc ? a zis, dacă tu nu le
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
Uite-așa, la tejgheaua acoperită de tinichea udă, și-a trecut ea tinerețea ! Tot alerga de colo-colo, între ciocnituri de pahare și țoiuri, mânată de strigătele de la mese. — Coană Vico !... N-auzi ?... Coanăăăă Viiiico !... Omu ei ședea ca și acu, tolănit pe pat, în ultima cameră. Ieșea doar să mai dea un bețiv afară sau să se uite chiorâș dacă nu întindea vreunu mâna la ea. Când nu te-așteptai, odată te trezeai cu el că-ți apare în spate ! Cât
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
Brătianu vorbește mai în doi peri ca oricând ! Tăcerea de sfinx a lui Brătianu a apărat până acum România ! Brătianu este mai mut ca oricând și cum prinde o clipă liberă, cum fuge la moșie, la Florica... Da, ca să se tolănească de pe o canapea pe alta și să-și țeasă proiectele catastrofice ! Nu se lasă Brătianu până nu va reuși să vadă România ștearsă de pe harta Europei ! Nu se lasă Brătianu, pentru că știe că Anglia ne-a mai părăsit o dată la
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
puternic cu care Învățăm să observăm și să raportăm traficul aerian. De fapt, ne uită Dumnezeu zgîindu-ne la peisaj. În orice caz, Pămîntul nu pare chiar așa de rotund cum se spune. Facem instrucție, dar necon vinși, mai mult stăm tolăniți pe iarbă la soare, iar cînd vreun ofițer Își anunță venirea aici sus, ne aliniem iar serioși și ne arătăm foarte preocupați de mecanismele mitralierelor anti aeriene din biutele de pămînt, de armele din dotare sau de ce se nimerește. Caporalul
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
tate cu trenul pînă În București, așa că el e fericit, jubilează, a intrat iar Într-un fel de vrie. Mă cheamă la patul lui. Vrea să ne Împrietenim, rînjește pe sub mustața rară. Aștept În picioare pe intervalul dintre paturi. Stă tolănit În patul de jos, În timp ce În patul de sus stă sprijinit În cot și rîde Gărăgău, un țigan cu care s-a Întovărășit. Gărăgău are toate caracteristicile fizionomice ale rasei lui de nomazi plecați de pe Gange: e arămiu și are
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
amărăciune. În seara „dezmățului“, Alex încuiase toate ușile și se dusese, beată, la culcare, lăsând-o pe Ruby afară, în grădină. Ruby își petrecuse noaptea în Rolls. Lui Alex i se făcea greață la gândul hălcilor asudate ale lui Ruby, tolănite în automobil. „Am să-l vând, gândi ea, l-a spurcat.“ Ceva mai devreme văzuse din nou vulpea femelă, culcată, în timp ce patru pui flocoși, de culoarea șocolatei cu lapte, cu ochi albaștri și niște cioturi de coadă, jucau leapșa pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
urmărind cu multă atenție semnalizarea acestui drum pe care foarte ușor poți să te rătăcești. Am mai pățit-o, așa că sunt cu ochii în patru. Intâlnesc apoi câțiva tineri pe bicicletă și un grup de vreo 10 tineri care stau tolăniți în iarbă și vorbesc. Coborâșul spre Saint Gervais este lung și la vreo 5 km înainte de destinație întâlnesc prima localitate, sătucul Mecle. Intru în bisericuța satului, dar aceasta este plină de scaune, cutii cu sucuri și alte lucruri. Apreciez însă
Pelerin pe drumul Sf. Iacob de Compostela (Genova-Pamplona) by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91894_a_92328]
-
pe o hârtie și lipită de ușă, prin care toți care intră sau ies din casă să aibă grijă să închidă ușa, pentru a nu permite pisicii să iasă în stradă. In casă, în sufragerie, am văzut un ditamai motanul, tolănit pe o pernuță. Bună viață mai duc unele animale. Plec apoi la drum, pe o dimineață răcoroasă, căci astănoapte a plouat. Urmez șoseaua principală, căci nu-mi place să merg prin pădure sau peste câmpuri și să mă umplu de
Pelerin pe drumul Sf. Iacob de Compostela (Genova-Pamplona) by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91894_a_92328]
-
jur și mai ales, cu un apetit maladiv, pe cele potrivnice lui. Pe care, mai devreme sau mai târziu, nu le lăsa fără replică. O replică acidă și dezgustată sau, după caz, vehementă... În absența lui, un spirit malefic stătea tolănit pe patul acela din colț patul lui, încordat și zgribulit; Spiritul Malefic te urmărea cu privirea; și tăcea. Pe Ion Schipor n-a îndrăznit nimeni să-l întrebe vreodată cum de se nimerise să fie cazat în alt loc decât
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
trecut peste pasarelă, m-am oprit pentru o clipă, cu nostalgică aducere aminte... Pe aici pe aproape se afla “bariera”, unde șirul căruțelor, de o parte și de alta a căii ferate, așteptau - cine știe de când și până când - “izbăvirea”... Țăranii, tolăniți în coșul căruței, priveau abraș pe sub zagaraua pălăriei către cantonierul care își făcea de lucru cu te miri ce în jurul cantonului, numai bariera nu o ridica. Puțin mai încolo, ancestralul tramvai își lăsa pasagerii taman în mocirla din jurul rondului și
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
am întors și ne-am oprit pe o fâșie de iarbă neatinsă de foc ca să așteptăm dimineața. Deodată, începu să se lumineze. Răsărea luna. Priveliștea deveni în clipa următoare de-a dreptul halucinantă. Petele negre lăsate de foc păreau lupi tolăniți pe iarbă, care din moment în moment, înnebuniți de lumina agresivă a lunii, puteau începe să urle. M-am gândit la ce-mi povestise Eleonora despre nopțile cu lună în care nici dresorii nu mai puteau potoli câinii, dar n-
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
ca să n-o trezesc. Dormea întinsă pe pat, așa cum o lăsasem. Adică nu chiar așa ― se întorsese în somn pe cealaltă parte și rochia, puțin trasă, dezvelea impudic pielea roză a unei pulpe, ceva mai sus de genunchi. M-am tolănit pe un fotoliu ca să-i contemplu goliciunea. Pentru întîia oară îmi veni în minte că aș putea s-o (rețin toată noaptea, profitând de împrejurarea că soră-sa era plecată în provincie, și s-o am. Cu toate astea am
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
anatomică“ a fericirii. Când e vorba de cele ieftine, nisipoase, concret-pârdalnice, vorbim de satisfacții materiale. Când urcăm către voluptate și ajungem în plexul solar, optăm pentru formula plăcerile cărnii, pentru ca, odată ajunși în vârf, din limb către nimb, să ne tolănim paradiziac în bucuriile spiritului. M-au răzvrătit dintotdeauna aceste țarcuri cu sorginte medievală, care împart în felii inegale împlinirea. De ce ar fi senzoriumul fără excepție și irevocabil sluga păcătoasă a spiritului? De ce ar fi plăcerile trupești fără excepție și irevocabil
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
zburătoare din care Moș Crăciun întinse o mână și cu putere, apucându-l de vârf, îl smulse din pământ cu rădăcini cu tot. Sania care nu se oprise decât o secundă își continuă zborul spre marea încântare a brăduțului, căruia, tolănit în ea, îi venea să chiuie de bucurie. Ce fericire! Va fi și el „pom de Crăciun”! Și lui i se va cânta: „O, brad frumos!” Dar mai ales, era înduioșat la gândul că va aduce fericire micului bolnav. Ajunși
NE POVESTEȘTE ... BUNICA -Povestiri de Crăciun by SOFIA TIMOFTE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91581_a_93215]
-
s-a întâmplat partenerei sale de afaceri, Garçon a devenit deodată agitat. Se uita cu îngrijorare când la pisică, când la stăpână. Nimeni nu poate spune dacă el a priceput sau nu ce se petrecuse. Cert este că s-a tolănit lângă culcușul pisicii, ca și cum și-ar fi asumat din proprie inițiativă răspunderea ocrotitoare de pacient. Două zile încheiate a zăcut Manuche în culcușul ei. Nu voia nimic altceva decât liniște. Și tresărea la fiecare zgomot de mașină. Semn că trăsese
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92333]
-
cu alte amănunte. Încă mai convingătoare. Iar ei se văzură siliți să înghită gălușca. Redeveniră mofluzi. Și își frânseră mâinile de ciudă. Spre marea lui satisfacție. Pe care le-o picura ca pe un venin în sânge. Deși sta jos, tolănit în scaun, îi privea de sus, ca din înaltul cerului. Chicotea. Degaja o trufie fără margini. Se puse chiar să-i dădăcească aidoma unui atotcunoscător pe niște învățăcei cu caș la gură. Nu mai constituia o anchetă. Se transformă într-
Ramuri, muguri si mugurasi de creatie olteniteana Antologie de poezie și proză oltenițeană by Nicolae Mavrodin si Silviu Cristache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91640_a_93395]
-
acasă, și că ne era interzis să coborâm în sat înainte de căderea serii, orice s-ar fi întîmplat. În afara acestor trei reguli de fier, de la care nu era îngăduită nici o derogare, ne puteam permite orice, să ne zbenguim, să stăm tolăniți la soare, să jefuim de cireșe cireșii sălbatici sau să umblăm după păstrăvi în apa, perfect cristalină, din Seaca. Uneori, după-amiaza, veneau dinspre Olt neguri bolovănoase și amenințătoare de grindină care întunecau cerul. Cum aveam o bună experiență meteorologică și
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
ori Îl chema ea la masa lor, Îi era tare milă cînd Îl vedea În costum de golf și totuși fără să semene a jucător, cine i-o fi vîndut tricoul ăsta? După ce stăteau la masă, se odihneau cîtva timp tolăniți În șezlonguri și plecau din nou să lovească mingea albă și micuță, să continue arcul acela larg marcat de optsprezece gropi, pe care-l Începuseră dimineața. Susan Îi Însoțea și ea, În tovărășia cîtorva prietene, soții de diplomați și de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
Freddy Solo’s, unde-și dăduseră Întîlnire cu un grup de prieteni. Nu cu Vlăjganul. În nici un caz.cu Vlăjganul. Cel puțin cît timp mai stătea Lester la Lima. — Dar de ce, cînd și așa sînt fermecător? voia să știe petrecărețul, tolănit pe un taburet de la Freddy Solo’s, Înconjurat de cîteva femei care se tăvăleau de rîs de glumele pe care le născocea. — De ce fugiți de mine? Oare nu sînt fermecător? — Întotdeauna ai fost simpatic, Îi spunea una. Dar nici să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]