2,542 matches
-
politic, de partid, ierarhiile în oglindă sînt limpezi). Supunerea literaturii în fața politicului este și ea reiterată, metaforic, în limbaj dulceag, aproape infantil. Paradoxurile nu lipsesc (lucrările congresului care arată drumul și busola partinității, dar totodată literatura ca „mare liberă”). Prin tonalitate, prin ideile pe care le susține, prin procedeele de tip propagandistic (prin simularea consensului - „noi toți” și a datoriei - „ne așteptăm ca”, prin stimularea supunerii în numele unor cauze colective, ce trancend individul - „opere care folosesc construirii socialismului”, prin cointeresarea celor
Să ne cunoaștem trecutul by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/5426_a_6751]
-
scoși din drepturi”, sunt asemuiți unor „mînji ce tropăiau în grajdurile de partid”. Arogantul Petru Dumitriu, intrînd în conflict cu „starostele” Mihai Beniuc, refuza să participe la convocările acestuia, punînd întrebarea: „L-ați invitat și pe Porcmălniceanu?”. Pe o asemenea tonalitate, vădind inepuizabile inventivități sarcastice, o gîlgîire a umorii înciudate, scrierea lui Niculae Gheran prilejuiește o lectură savuroasă. De reținut că balanța d-sale lăuntrică nu înclină totuși spre mizantropie, spre nihilism. Însăși sfredelitoarea putere de observație precum și infatigabilul comentariu înflorat
O miniJudecată de Apoi by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/5435_a_6760]
-
și trunchiate cum apar ele în revistă - se poate lesne bănui, după stenogramele ședințelor de acest fel deja publicate, că aceste „discuții” aveau o amploare mult mai mare și că erau importante, ca în orice discurs oral, semnalele extralingvistice de tonalitate, gestică etc. - dau o altă dimensiune problemelor.
Să ne cunoaștem trecutul by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/5460_a_6785]
-
aspru. Îi lipsește veninul, indignarea, pofta de lovi, de aici arguția de catifea a cuvintelor sale. Chiar și atunci cînd disperă, Vălcan își diluează deznădejdea în prețiozități speculative, tensiunea emoției risipindu-se în arborescență narativă. Proza lui rămîne la o tonalitate minoră, de giumbușlucuri culte hrănite de o erudiție savantă. Și mai e o cauză a impresiei de non-beligeranță pe care o lasă: intuițiile lui sînt abstracte, nu vitale. Autorul se simte bine printre cărți, nu printre oameni, cultura atrăgîndu- l
Filosofia nostimă by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5465_a_6790]
-
sale livrești, poeta pune un bemol confesiunii, indicîndu-i un traseu deviat. De asemenea pe direcția obiectivării se află și o seamă de exerciții satirice, care altădată lipseau din repertoriul poetelor. E o dovadă a unei mentalităț i unisex, inclusiv prin tonalitatea pitorească, mustoasă (Vișinele nu mai coboară din cer). Întorcînduse la senzualități, Lucia Negoiță le acordă o orientare maternă, așadar un cadru instituțional ce le purifică. Ele nu erup anapoda, nu ajung în derivă morală, organizîndu-se pe un cîmp magnetic aidoma
O nouă feminitate by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/5152_a_6477]
-
de Nicole Beutler (Germania/Olanda) și interpretat de Sanja Mitrovic (Serbia/Olanda), a fost și cel mai complex ca propunere și cel mai valoros ca interpretare, din prima săptămână a Festivalului. În egală măsură, prin intensitatea mișcărilor cât și prin tonalitatea și diferitele întensități ale vocii, Sanja Mitrovic, o interpretă de un deosebit rafinament și o forță dramatică remarcabilă, a pus în valoare suita de 10 personaje evocate de Nicole Beutler, în scenariul ei, de la Gretchen, din Faust al lui Goethe
eXplore dance festival 2011 (I) by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/5205_a_6530]
-
istoria moldovenească este mult mai coșmarescă decât cea dublineză). Volumul lui Joyce este de altfel nu doar un model exterior, ci și unul internalizat: personajele „circulă” de la o povestire la alta, incipitul fiecărei povestiri este abrupt, fără ocolișuri, stilul colocvial, tonalitatea familială, fiecare povestire fiind monologul, la persoana I, al câte unui narator (de fapt, o naratoare) care observă datele existenței citadine (mitinguri, oameni care se provoacă reciproc, în troleu sau pe stradă, care se suspectează, se pândesc și se toarnă
Un nou gen by Raluca Dună () [Corola-journal/Journalistic/5210_a_6535]
-
vreo concesie materiei, povestește enorm, asemenea lui Ion Creangă, fără nici un pic de retorică și fără a se plasa în afară, adică în acea poziție ingrată a naratorului obiectiv. Și ca în orice poveste nesfîrșită, spusă pe voci și pe tonalități diferite, în opera lui Constantin Baciu se găsesc de toate: culori fremătătoare, animale, plante și gîze, copii exuberanți, adunări carnavalești, tîrguri baroce, siluete în disoluție, bătrîni solitari și îngîndurați. Dar această lume nu are identitate și nici statut social, nu
Portrete în epură by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/6630_a_7955]
-
însă să demonstreze că distincția scriitorului-gentleman era o impostura, că omul John Cheever a fost un detracat fățarnic, care se lasă pradă tuturor viciilor, dar poză în campion al valorilor morale. „Mi-a displăcut, în primul rând - am scris atunci -, tonalitatea generală a cărții, aerul ei condescendent, atitudine oricând antipatica, dar cu totul inacceptabilă atunci cand superioritatea pe toate planurile aparține în mod cert celui privit de sus. Străduința Susanei Cheever de a reduce până la dimensiuni neimpozante statura tatălui ei, insistența cu
Fața invizibilă a unui univers perfect by Felicia Antip () [Corola-journal/Journalistic/6554_a_7879]
-
s-a transformat într-un adevărat șoc când am consultat un volum ce cuprindea piesele pe care el le-a cules, sistemul de notare pe care Cantemir l-a inventat, aproximând până aproape de perfecțiune maniera de interpretare a acestei muzici, tonalitățile, modurile, ritmurile, înălțimile, toate erau absolut formidabile. Și toate acestea mi-au permis ca împreună cu interpreții turci, marocani sau francezi să aprofundez studiul acestei muzici." Pe cei nerăbdători să asculte muzica lui Dimitrie Cantemir îi anunțăm că CD-ul va
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/6116_a_7441]
-
a doar 20 de ani, între 1893 și 1913, face concurență lui Coșbuc și îl situează, ca productivitate, mult deasupra contemporanilor săi. Asemănările cu Coșbuc se opresc însă aici, pentru că natura intimă a poeziei lor e diferită. Chiar dacă teme și tonalități pot părea asemănătoare, Iosif n-a ascultat niciodată de preceptele artei clasice, s-a ferit de sonoritatea țipătoare, a refuzat să compună balade ori basme versificate de zeci de strofe: muzica poeziei sale evocă mici compoziții de cameră, în gamă
„Muzică mai presus de orice” by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/6339_a_7664]
-
fi avut și tu vreun rost,/ De-am fi avut pămînt și boi", se lamenta el în Adio, scrisă Ia 22 de ani); lamentația se prelungește apoi în poezii mai mult sau mau puțin inspirate (Nucul, În vis, Pribeagul), cu tonalități lacrimale; doar rareori regretul se coagulează în forme mai consistente: „Aud un cîntec. Vine de departe,/ Adus de vîntul serii, și mă cheamă.../ Ah, nu-s iluzii, nu-spăreri deșarte!/ Edoina ta cea dulce, dulce mamă!..." (Un cîntec). Toate ticurile iritante
„Muzică mai presus de orice” by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/6339_a_7664]
-
nu se arată niciodată pe deplin. Peisajul transilvan, istoria, tăcerea, absența, înserarea, modulările unui timp mitic, acestea sunt toposurile predilecte ale poetului, acele elemente ale figurației lirice care îi conturează un relief propriu, într-o rostire elegiacă, ce-și interzice tonalitatea retorică, amplitudinea timbrului, asumându-și, în schimb, modulația reținută, dicțiunea solemnă și o poetică a elipsei, prin care nerostitul dobândește o pondere și o valoare semnificativă în raport cu ceea ce e spus sau scris. Retranșat în propriile viziuni ca într-o geografie
Melancolii în palimpsest by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/4747_a_6072]
-
refluxul unor trăiri condensate în labirintul memoriei sau metafora căutării obârșiilor în palimpsestul unei realități ce-și trădează mai mereu condiția, glisând înspre relieful fragil, inconstant, halucinant al imaginarului. Prin versurile sale din această carte, pliate pe elementaritate și pe tonalitățile amintirii elegiace, Eugeniu Nistor își asumă o identitate lirică inconfundabilă și legitimă, definindu-se ca un poet de autentică trăire și rostire.
Melancolii în palimpsest by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/4747_a_6072]
-
continuare.” Din partea teatrologului Joaquim Benite, directorul prestigiosului Festival Almada, au fost exprimate aprecieri la adresa generoasei politici culturale exercitate de către ICRL față de partenerii locali, în vădit contrast cu absența quasi-totală de ajutoare din partea statului portughez în domeniul vieții spirituale. Într-o tonalitate similară s-a exprimat și cineastul Nuno Rodrigues: „Țin să mulțumesc în numele colegilor mei, organizatorii Festivalului Curtas Vila do Conde, pentru onoarea de a fi considerați amici ai ICR Lisabona. Festivalul nostru a acordat deja de câțiva ani o atenție
ICR Lisabona - Ceremonia Amicus Romaniae by Simion-Doru Cristea () [Corola-journal/Journalistic/4811_a_6136]
-
e citită profund transparent de Gabriel Liiceanu, cu o voce luminată când de blândețea unor personaje pencilensiene, când de ironie, sau de îngrijorare, alungând în albul zăpezii frică de moarte, transformând-o în înțelegere. Este evident o lectură care deslușește tonalitățile majore de cele minore. Cu vocea și înțelegerea celui care, ajuns la cunoaștere de sine, încă nu s-a plictisit să arate și altora calea. James Joyce, Portret al artistului la tinerețe, traducere de Antoaneta Ralian, prefață de Dana Crăciun
Cu Joyce, despre epifanie by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/4698_a_6023]
-
Erwin Kessler despre trei artiști, dintre care m-a reținut mai ales Ștefan Bertalan. Arta acestuia îi apare criticului nu ca o reacție la Epocă, ci ca efect al dereglării produse de ea într- o sensibilitate vulnerabilă. Deși în altă tonalitate, mergând până la frivol, ce am scris eu este asemănător. Ratate, inautentice au fost la mine încercările de a lua atitudine, de a asuma. Adevărul este în haosul produs într-un și de un spirit grav afectat de epocă. În măsura în care ce
Însemnări by Livius Ciocarlie () [Corola-journal/Journalistic/4715_a_6040]
-
de povara, confortabilă, a speranței. „Excesul morții” dezleagă de moarte. Menținut în platou, sentimentul morții se cronicizează, privirea încetează a mai fi încețoșată, tulburată de spaime, clarvăzătorul își evaluează lucid statura, valorând nimicul, groaza, trecerea. În această categorie intră, în tonalitate ludică, Livius Ciocârlie și „fleacurile” sale. „Spre moarte mă îndrept în același fel: incompetent”, notează L.C., întro definiție lapidară a ființei muritoare. Competența absolută și albă - toată lumea moare - e întâmpinată cu zeci de pagini de șubrezire a absolutului ei implacabil
Despre moarte, numai de bine by Irina Petraș () [Corola-journal/Journalistic/4402_a_5727]
-
cvasireligios al naturii din unele versuri. Irizările memoriei transcrise de Ion Horea în recentul său volum Scribul (Editura Ardealul, Târgu-Mureș, 2011) reflectă sugestivitatea unui imaginar poetic care își conservă în articulațiile versurilor asumarea adevărurilor tradiției și ale istoriei, într-o tonalitate discretă și învăluitoare, fără exhibări ale eului sau inflamări retorice: „Eu nu sunt decât scribul. Voci oculte/ Îmi spun să le-nsemnez și să vă las/ Din câte-au fost pe vremuri, mult mai multe,/ Măcar din urma lor care-a
Caligrafiile memoriei by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/4605_a_5930]
-
d-sa încearcă a-și măsura forțele cu temele „grele” ale poeziei, așa cum un sportiv ar mînui halterele. Nu se oprește la o singură atitudine, nu e monocord, trecînd pasional printr-o gamă largă de reacții, printr-o diversitate de tonalități, de la invocația sau imprecația patetică la dantelăria unor declarații galante. Nu acceptă a se limita printr-o poetică ce i-ar trăda temperamentul tumultuos ori măcar dificil. La antipodul barzilor ce-și trasează granițe stricte de inspirație, se livrează unei
Un spectru amplu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/4631_a_5956]
-
amintit elementele sine qua non ale construcției romanești, declarând ca „regulă de aur a romanului bun” verosimilitatea, nu însă în sensul aristotelic, canonic, ci ca logică internă a unei narațiuni de orice fel, absurde sau realist-magice. Într-o lectură cu tonalitate dramatică, Marta Petreu a imaginat un Decalog al romanului. În rezumat: „Să urmezi logica crudă a vieții, să nu înfrumusețezi și să nu urâțești nimic”. Nichita Danilov a lansat ideea puterii inconștientului în procesul de creație, nemaicitindu-și textul pregătit
Colocviul romanului românesc by Gabriela Gheorghișor () [Corola-journal/Journalistic/4642_a_5967]
-
aveau îndoieli cu privire la slaba capacitate management și leadership politic al celor doi lideri ai USL au început să se lămurească. Cred că vocile care erau relativ răzlețe și firave de nemulțumire din cele două partide vor crește în intesitate, în tonalitate, cred că în acest moment asistăm de fapt la începutul sfârșitului celor doi lideri ai USL. Spun asta cu o doză de regret", a comentat Geoană.
Geoană: Asistăm la începutul sfârşitului celor doi lideri ai USL () [Corola-journal/Journalistic/46764_a_48089]
-
Instanța Judecătoriei de la Sectorul 3 a catalogat limbajul lui Mircea Badea la adresa lui Robert Turcescu drept ”agresiv”, ”vulgar”, ”indecent” și ”excesiv”, în motivarea sentinței în care jurnalistul de la B1 TV a avut câștig de caz în fața lui Mircea Badea. Tonalitatea discursului poate fi considerată una agresivă iar mesajul transmis are capacitatea de a incita la ură și ostilitate. Pârâtul repetă cuvintele „urăsc”, „să le fac rău” ceea ce intensifică conținutul discursului și subliniază formularea intenționată”, se arată în motivarea instanței. În
”Lacheu de serviciu”, un termen cu care Badea l-a ofensat pe Turcescu. Vezi motivarea instanței () [Corola-journal/Journalistic/45438_a_46763]
-
acceptăm precaritatea. Își urlă Ghilgamesh spre ceruri mânia nu după căderea vreunui imperiu, ci după moartea prietenului. Cântecul lui abia dacă ia din mers câte o comparație (Enkidu - «securice atârnând la șoldul meu»// «veșmânt al meu de sărbătoare» etc.); dar tonalitatea elegiacă a acestuia improașcă din toate cuvintele o emoție gălăgioasă ca o rană deschisă. Între timp, palatele Mesopotamiei au redevenit pământ. A rămas doar acest formidabil cântec, mai tare decât precaritatea trupului, victorios peste sentința morții, scrijelit pe fața unor
În adâncul emoției by Dinu Flămând () [Corola-journal/Journalistic/5755_a_7080]
-
cruce - toată lumea face-asemenea. Nici un zgomot, nici o mișcare, toate inimile au încetat de-a mai bate”. Similitudini ale textului caragialian cu întâmplarea istorică de peste un sfert de veac sunt depistabile atât la nivel de atmosferă și detalii, cât și în spiritul, tonalitatea festivă, în ideile din discursul suveranului și chiar în unele dintre formulările sale: „«Dumnezeu al românilor! zice Regele cu glas puternic - mulțumescu-ți pentru întregul meu popor și pentru mine, că m-ai învrednicit să calc pe urmele lui Mihai Viteazul
Caragiale cenzurat. O ipoteză by Gelu Negrea () [Corola-journal/Journalistic/5854_a_7179]