1,458 matches
-
exemplu, Bărca Croavelor, Bărca Scorțarului, Bărcoasa, Bărca Dobreștilor, Bîrca Plaiului, Bîrca Sadovei, Bîrca Viezurinilor etc. au în componență pe prima poziție, probabil, entopicul, în timp ce Bărcanu, Bărcănești, Bărcești, Bîrcaciu, Bîrcani, Bîrceni etc. provin mai degrabă din antroponime. Sunt exemple de omonime topice cu etimoane diferite, nu întotdeauna ușor de precizat, fără documentare istorică, de teren și lingvistică. Bîrlad Toponimul desemnează în prezent un municipiu din județul Vaslui și un rîu, afluent al Siretului, precum și cîteva nume rezultate prin polarizare de la primele: Culoarul
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
v. rus broditi, „a pribegi, a vagabonda“. Mai mulți lingviști și istorici au preluat etimonul reconstituit astfel și au propus, în completare, acceptarea sensului „stăvilar“ pentru posibilul derivat *berlad. Soluția a fost însă respinsă de alții din cauza localizării hazardate a topicului denominat și a combinării unui radical regional nord-estic slav cu un sufix specific idiomurilor slave sud-vestice. Au fost propuse și alte variante etimologice, printre care unele cu totul neverosimile: un posibil apelativ cuman (reconstruit prin comparația cu araba) *bilad, „țară
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
mult înainte de emigrarea ceangăilor în Moldova, că rădăcina lui Bîrlui nu este Bîrl, ci Bîr (pentru că sufixul este -lui, ca în Covurlui, Bahlui) și că toponimizarea unei formații cu sensul „la nuiele“, nu corespunde logicii denominative (cum să desemnezi un topic important în funcție de un reper ca nuiaua?). S-a apelat și la surse antroponimice, pornindu se de la prezența destul de frecventă în documentele din secolele al XV-lea și următoarele a unor nume de persoane similare toponimului (Bîrlad, Bărlad). A fost reconstituit
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
din secolul al X lea o cetate care purta acest nume și că un ținut important din vestul țării s-a numit din vremuri străvechi Bihor, trebuie să fim de acord cu G. Giuglea că ne aflăm în fața unei „numiri topice capitale“. Soluția etimologică care a întrunit cea mai largă susținere științifică pornește de la rom. vechi buăr (< lat. bubalus), auzit de slavi *buhăr (dovadă o variantă dialectală actuală bohor) și transformat în bihor (ca în bubalus > buvalo > bivol); încă o dovadă
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
tradus ca Bran, nefiind înțeles, iar predeluț, preluat din slavă (predeal), apoi romînizat și diminutivat, a devenit un termen specializat, care nu mai acoperea foarte clar sensul exprimat de Poartă. Oricum, Bran și Predeluț erau mai eficiente pentru deno minația topică, nefiind sau nemaifiind înțelese de populația romînească și ca apelative. Sensul de „poartă“ al lui Bran este caracteristic slavilor din nord (cehi și polonezi). Pentru slavii din sud (bulgari, sîrbi), toponimul înseamnă, la origine, „apără toare“. Deși nu poate fi
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
carași interpretat ca singular (gen Iași < Ias+ i). Alt microtoponim, Crașcă, desemnînd o vale și o cîmpie din județul Mehedinți, este dedus din numele de persoană (neatestat, din cîte știm) Crașco (forma de gen fiind, probabil, adaptată genului gramatical al topicului denominat). Ni se pare interesant de precizat că numele antic al Carașului era altul, așa cum consemnează documentele, începînd cu Tabula Peutingerian: Apo, Apio, Appion, Apo. Numele a fost consi derat, pe rînd: tracic (înrudit cu Apulum, Apula din Dacia, cu
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
sensul transferării numelui este de la apă la așezarea umană, există suficiente exemple de transfer în sens invers, de la oiconim la hidronim. Iradierea de la o realitate sociogeografică minoră, cum trebuie să fi fost la început mina sau chiar orașul, la un topic major cum era apa s-a putut produce cu referire la tronsonul rîului din apropierea minei (orașului) și s-ar fi extins apoi la cursul lui integral (așa cum o dovedește logica genezei și a dezvoltării procesului de toponimizare prezentată în prima
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
etc. ne dă ocazia să constatăm încă o dată, „pe viu“, că geneza numelor de locuri trebuie reconstituită atît lingvistic (etimon, originea acestuia într-o limbă sau alta), cît și toponimic (statutul formanților, apelative, antroponime sau toponime; verosimilitatea onomasiologică a denominării topice, modalitatea de toponimizare: prin conversiune, prin transfer intertoponimic sau interonimic etc.). Parîng Numele se regăsește în Munții Parîngului, munții ParîngCindrel, precum și în Parîngul Mare și Parîngul Mic (vîrfuri din munții cu același nume). Toponimul este atestat pentru prima oară în
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
baza antroponimică nu poate fi susținută (mai ales că antroponimul refăcut nu este nici măcar atestat, și cu atît mai puțin frecvent pe o arie largă). Este mult mai probabil ca toponimul să provină dintr-un entopic oarecum „specializat“ pentru denominația topică. Acesta a fost identificat ca magh. Száldobágy, „bogat în tei“, „tei; (iar toponimul Solduba < magh. száldob, „tei“). Localitatea Săldăbagi a dispărut, dar o parte din locuitorii săi au întemeiat în vecinătate un sat nou, sălbăgel (diminutivînd vechiul nume, cum se
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
Lotrului), Piciorul Tîmpei (alt vîrf din Munții Lotrului), Tîmpele (culme din Munții Lotrului), Tîmpu (vîrf din Munții Șureanului). Adjectivul tîmp, -ă (< sl. tǔpu, „prost, tîmpit, tont“) propus de unii ca etimon (probabil prin mijlocirea unei porecle) nu are logică denominativă topică într-un areal atît de larg și cu referire mai ales la vîrfuri de munte, de deal și de movile din cîmpie, fiind numai o coincidență de formă (deși S. Pușcariu crede că ar putea sta la baza unora dintre
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
de DLR este tot oxiton, deci diferit de cel folosit pentru oiconimul Vîrvor. Numele de familie Vîrvorescu, semnalat de I. Pătruț, pledează pentru exis tența unui antroponim Vîrvor și, implicit, pentru baza antroponimică a toponimului Vîrvor. Întăresc această posibilitate numele topic Vîrvolea (provenit probabil dintr-un antroponim) din Valea Tîrnavelor și numele de persoană Vîrvorea atestat în localitatea Jina din județul Sibiu. Accentuarea antroponimelor terminate în -or poate fi diferită (după cum precizează I. Pătruț), ca și a altor derivate cu sufixe
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
al unui sat din județul Mehedinți și al județului cu reședința la Focșani. Ion Conea consideră că un teritoriu care are limite naturale, formă și înfățișare specifică, adică personalitate geografică, are toate șansele să fie decupat, în mentalitatea populară, ca topic purtător de nume propriu dat de popor, adică popular. Aceste condiții sunt îndeplinite în totalitate de teritoriul (depresiunea) pe nume Vrancea, care are și o individualitate socio-economică pronunțată în raport cu zonele înconjurătoare. Hasdeu, primul care s-a ocupat de etimologia acestui
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
concret al limbii române, s-a vorbit despre populațiile iranice (agatârși, sciți, sarmați) care au locuit în regiunea carpato-dunăreană din cele mai vechi timpuri, tracii i-au asimilat, dar civilizația lor nu a atins strălucirea aceleia din sudul Rusiei. Numele topice puse în legătură cu substratul iranic (Dunăre, Iași, Nistru, Olt, Prut, Zărand) au fost explicate și ca elemente traco dace. Nu este exclus să aibă dreptate și unii, și alții, în sensul că numele scitice au fost preluate de traco-daci și apoi
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
acestui fenomen în sensul motivării interesului feudal de separare statală a Moldovei. Orânduiala feudală a Moldovei impunea cărturarilor săi să explice ființarea acestei provincii pe baza începuturilor ei la mijlocul secolului al XIV-lea, începuturi care înseamnă populație, teritoriu, limbă, denumiri topice, credință, organizare socială etc. și potrivit cu care se cere a fi prezentată întreaga istorie precedentă. Miron Costin a satisfăcut prin opera sa această cerință. Posteritatea nu a reușit să dezmintă științific aranjamentul istoric al acestui cărturar. Mai mult încă, orientarea
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
Philippide să „sufere amestecuri cu neamuri străine” (II, 346) în toate teritoriile pe care s-a răspândit. De cea mai mare importanță, spune autorul, a fost „amestecul dacoromânilor cu slavii pe întreg teritoriul actualmente ocupat de dânșii, unde nenumărate numiri topice slave probează că românii trebuie să fi primit acele numiri direct de la niște slavi care ori vor fi emigrat aiurea undeva ori se vor fi contopit cu românii” părăsindu-și, desigur, naționalitatea lor și sărind în baza de articulație și
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
în problemele astea. Exista și-o dată a introducerii informației în blog, 1994, și niște pagini, 120-122, dar nimeni n-ar fi putut garanta pentru ele. Ca splina lui Maurer, relatarea prezenta și ea niște rupturi, părea dislocată în unele puncte topice sau gramaticale, cu pauze și omisiuni; obstacolul putea fi depășit. Nu-ți trebuia decât un mouse și puțină imaginație ca să umpli spațiile libere și să efectuezi suturile. „Mașina serviciului de circulație a miliției din Sf. Gheorghe se afla în fruntea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
1474, 1506, 1561 etc., ca antroponim, dar și ca adjectiv, cu sensul de „occidental”. Ca nume de familie figurează la Iorgu Iordan, Dicționar al numelor de familie românești, Editura Științifică și Enciclopedică, București, 1983, p. 208, care trimite la numele topic „Frâncul”, „Frâncești”. Vezi și Christian Ionescu XE "Ionescu" , Mică enciclopedie onomastică, Editura Enciclopedică, București, 1975, p. 142, sub voce „Francisc”. Acolo se afirmă că originea sa este de căutat În latina târzie, În care adjectivul „franciscus” are sensul de „franc
Transilvania mea. Istorii, mentalități, identități by Sorin Mitu () [Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
dealului, care puteau conduce la identificarea punctelor din teren. La aceștia se mai pot adăuga și alții ca: jariște, muncel, obcină, plai, podină, podirei, prelucă, prihod, rediu, scursură, topliță, zamcă, și altele <footnote Ibidem footnote>. O bună parte din numele topice se referă la termeni care definesc acțiunea de defrișare: arșiță, ciungu, curături, jariște, odaie, pârjolita, pârlitura, tăietura ; activități tehnice țărănești: mori, prisăci ; ocupații mai puțin onorabile: Peștera Hoților (Tâlharilor) <footnote După mărturia locuitorului Lucuțar Adrian (n. 1913). Peștera Hoților se
600 de ani de istorie ai satului vama by Ion Cernat, Elena Lazarovici () [Corola-publishinghouse/Science/83083_a_84408]
-
nord-vest a satului, vecină cu Fânațele Câmpulungului, intrate în hotarul satului Vama prin abuz, atât din partea unor locuitori din Vama, cât și a unora din Câmpulung <footnote Vezi subcapitolul „Raporturile satului Vama cu mănăstirea Moldăvița” din lucrarea prezentă footnote>. Numele topic „Imașul Moldovenilor”, nu se referă, cum s-ar crede la prima vedere, la numele locuitorilor statului Moldova, deși vămenii s-au considerat și sunt români din Țara Românească a Moldovei, ci la acei locuitori ai Vamei care locuiau lângă apa
600 de ani de istorie ai satului vama by Ion Cernat, Elena Lazarovici () [Corola-publishinghouse/Science/83083_a_84408]
-
de focus, focus al domeniului (engl. scopal focus - Pullum, Huddleston 2002: 589) se referă la tipul de focus pe care îl marchează în discurs semiadverbele sau particulele focale. Conceptul este diferit de cel de focus ca "element informațional care identifică topicul" (GALR 2008: 929), numit și focus informațional (Pullum, Huddleston 2002: 589). În anumite contexte, ele se pot suprapune, dar acest lucru nu este obligatoriu. 6 Ne referim aici la contextele în care au sens restrictiv, nu la situațiile în care
[Corola-publishinghouse/Science/85006_a_85792]
-
impune utilizarea cu precădere a metodelor concrete, acționale (reale sau simulate) și utilizarea materialelor concret-intuitive. Analizând din punct de vedere calitativ rezultatele testelor am observat că, deși Înțelegerea conținutului a fost mai bună, persistă greșelile de ortografie, punctuație și exprimare (topică). Acest lucru impune consolidarea lor prin alte metode, mai accesibile, În cadrul lecțiilor de gramatică aplicată sau În cadrul orelor de terapii specifice. Se observă de asemenea că performanțele obținute după etapa de comprehensiune nu se Îmbunătățesc vizibil după etapa de interpretare
Ad-Studium Nr. 1 2. In: Ad-Studium Nr.1 2 by Ana Rotaru [Corola-publishinghouse/Science/786_a_1745]
-
și folosit de elevi, În varianta scrisă nu e identificat și suprapus perfect cu imaginea, ceea ce-i face pe unii elevi să prefere secționarea cuvântului În sema și for chiar dacă nici aceste forme nu sunt Înțelese. Se observă preferința pentru topica subiect + predicat chiar și atunci când propoziția dezvoltată presupune intercalarea altor părți de propoziție Între acestea. Nu urmăresc realizarea acordului de gen, număr și caz Între substantiv și adjectivul determinat: cercei frumoasă; sesizăm antepunerea adjectivului posesiv noastră clasa, mea păpușă. Propozițiile
Ad-Studium Nr. 1 2. In: Ad-Studium Nr.1 2 by Ana Rotaru [Corola-publishinghouse/Science/786_a_1745]
-
acțiunilor enumerate de către pilot nu era conformă cu scheme-ul după care se desfășura comunicarea. Și Umberto Eco face referire la un concept similar de context- atunci când vorbește despre isotopia semantică pertinentă a textelor literare pe care Însă Îl numește topic discursiv. Acesta este considerat a fi un fel de temă a discursului, de mediu domestic comun conceptelor ce formează textul (redus, În cazul exemplelor oferite de autor, la propoziții/fraze). Topic-ul discursiv este cel care face ca o interpretare
Context şi semnificaţie. Abordare semio-pragmatică by Mircea D. Horubeţ () [Corola-publishinghouse/Science/675_a_1253]
-
pertinentă a textelor literare pe care Însă Îl numește topic discursiv. Acesta este considerat a fi un fel de temă a discursului, de mediu domestic comun conceptelor ce formează textul (redus, În cazul exemplelor oferite de autor, la propoziții/fraze). Topic-ul discursiv este cel care face ca o interpretare a unui text (nu neapărat literar) să fie admisibilă sau nu<ref id=”106”>Eco 1996, p. 119 referință </ref>. George Butterworth pune Într-o legătură indestructibilă conceptele de context, frame
Context şi semnificaţie. Abordare semio-pragmatică by Mircea D. Horubeţ () [Corola-publishinghouse/Science/675_a_1253]
-
nu este, desigur, nici perceptibil, nici invizibil...fără natură...a fizic...corp tehnic sau instituțional” În felul acesta,Algirdas Julien Greimas locuiește și în Réalisme ou artifice,și în Profondeur, couleurs et sentiments, adică locuiește acolo unde nu este, a topic, nelocalizabil, într-o rumoare spectrală, în fenomenalitățile diferite născute din comentariile unor voci diferite, care nu-și permit să fie finale și obiective. Acest gen de locuire generează o dezarticulare a timpului. Acest fel de prezență aliniază Dictionnaire raisonné de la
Construcţii narative în pictură by Jana Gavriliu () [Corola-publishinghouse/Science/626_a_1333]