674 matches
-
AlO) sau trioxid de bor (BO) se obțin sticle rezistente la variații bruște de temperatură care se folosesc la fabricarea vaselor de laborator. Au o rezistență chimică mare și un coeficient de dilatare mic. Se obțin dacă se adaugă în topitură unii oxizi metalici (de Fe,Co,Cr,Cu etc.), care formeaza silicatii colorați. În industria sticlei se utilizează drept coloranți un număr foarte mare de substanțe care se încadrează de obicei în trei categorii: coloranții ionici, coloranții moleculari și coloranții
Sticlă () [Corola-website/Science/297786_a_299115]
-
a acestora - care este perturbată de accelerația centripetă. Majoritatea acestor obiecte, prin urmare, sunt considerate a fi corpuri monolitice sau conglomerate, ale căror fragmente sunt ținute împreună de alte forțe în afara gravitației (roci monolitice, grupuri de resturi ținute împreună de către topiturile de impact sau sudate printr-un alt proces natural). Variația neobișnuit de rapidă a curbelor de lumină observată în cazul imaginilor luate obiectului 1991 VG în timpul trecerii sale prin apropierea Pământului în decembrie 1991 nu mai este considerată unică sau
1991 VG () [Corola-website/Science/328931_a_330260]
-
fiind utilizat pentru compușii hidrogenului cu un element mai electropozitiv. Existența anionului hidrură, sugerată de Gilbert N. Lewis în 1916 pentru elementele din prima grupă și a doua principală, a fost pusă în evidență în 1920 de către Moers prin electroliza topiturii de hidrură de litiu (LiH), când a fost produsă o cantitate stoechiometrică de hidrogen la anod. Pentru hidrurile altor elemente, termenul este ambiguu, luând în considerare electronegativitatea hidrogenului. Excepție face BeH, care este un polimer. În hidrura de litiu și
Hidrogen () [Corola-website/Science/297141_a_298470]
-
email", care se pronunță ', uneori și cu 3 silabe ', provine din cuvântul francez "émail", ortografiat uneori și "emaille" (pronunțat în acest caz ""), în timp ce cuvântul "smalț" (un sinonim relativ apropiat al cuvântului "email") provine din germană, în care cuvântul "Schmelz" înseamnă topitură. Emailarea suprafețelor care urmează a fi acoperite se obține prin întreruperea procesului de topire a masei constituente, puțin înainte de topirea deplină. Masa emailurilor se compune de cele mai multe ori din silicați și oxizi, la care se adaugă coloranți sau adaosuri speciale
Email () [Corola-website/Science/297252_a_298581]
-
solidă, sub formă de roci. O altă denumire este solidificarea magmatica. Consolidarea magmatica începe la temperatura de 1200 de grade Celsius la magmele acide să la 1000 de e Celsius la magmele bazice și se continuă în jos până când toată topitura s-a solidificat. Procesul este foarte complicat și se produce, de regulă, sub influența unor factori fizici sau chimici. Consolidarea se poate săvârși fie numai în interiorul scoarței terestre ( caz în care magmatismul se numește "intrusiv" sau "plutonic", de la zeul adâncimii
Consolidare magmatică () [Corola-website/Science/323825_a_325154]
-
Faza (perioadă) urmează sub 374 grade Celsius și se caracterizează prin soluții apoase diluate și de compoziție complexă, originare din magme. Din ele se cristalizează mineralele hidrotermale, în nenumărate filoane metalifere. Magmatic ROCI MAGMATICE -provin din consolidarea magmelor care sunt topituri naturale în estenta alcătuite din silicati.Consolidarea se produce fie prin : În funcție de gradul de cristalizare r. magmatice pot fi clasificate în : Structura rocilor magmatice este determinate de : În funcție de dimensiunile absolute ale granulelor r magmatice pot fi : Granulația poate fi : -mică
Consolidare magmatică () [Corola-website/Science/323825_a_325154]
-
folosit clorura de cesiu astfel obținută pentru a estima masa atomică a noului element la 123,35 uam (deși astăzi a fost recalculată la 132,9 uam). Aceștia au încercat să obțină cesiu elementar prin electroliza clorurii de cesiu în topitură, dar, în loc să obțină ceea ce au dorit, ei au generat o substanță albastră omogenă „ce nu putea fi văzută nici cu ochiul liber, dar nici cu microscopul”; savanții au crezut că au obținut un compus ne-stoichiometric cu formula (). De fapt
Cesiu () [Corola-website/Science/304474_a_305803]
-
la 700-800 °C cu calciu sau cu bariu, după care rezultă distilarea cesiului metalic. În același mod, aluminatul, carbonatul și hidroxidul de cesiu pot fi reduși cu magneziu. Totodată, metalul poate fi izolat prin electroliza cianurii de cesiu (CsCN) în topitură. Cesiul foarte pur mai poate fi obținut prin descompunerea termic la 390 °C a nitrurii de cesiu , ce se produce prin reacția dintre sulfat de cesiu și nitrură de bariu. În vid, dicromatul de cesiu poate reacționa cu zirconiul formând
Cesiu () [Corola-website/Science/304474_a_305803]
-
defecțiuni. Un procedeu pentru formarea plăcuțelor cristaline este numit metoda Czochralski, inventată de chimistul polonez Jan Czochralski. În acest proces se produce un lingou cilindric (bară) de siliciu cristalin de înaltă puritate prin tragerea unui crisral de însămânțare dintr-o topitură. Atomii impurităților dopante precum borul sau fosforul pot fi adăugați la siliciul intrinsec topit, în cantități precise, pentru a-l dopa (în vederea atingerii proprietăților electronice dorite), astfel schimbându-l în siliciu extrinsec de tip n sau tip p. Lingoul este
Plăcuță semiconductoare () [Corola-website/Science/319796_a_321125]
-
dopare. Plăcuțele de siliciu în general nu sunt siliciu 100% pur, ci sunt în schimb formate printr-o dopare cu impurități inițială cu o concentrație între 10 și 10 pe cm de bor, fosfor, arsen sau stibiu, care este adăugată topiturii și definește plăcuța fie ca tip n fie ca tip p. În orice caz, în comparație cu densitatea atomică a unui singur cristal de siliciu de 5×10 atomi pe cm, acest lucru tot dă o puritate mai mare de 99,9999
Plăcuță semiconductoare () [Corola-website/Science/319796_a_321125]
-
cu nouă, iar structura cristalului este trigonală, prismatică. În prezent, clorura de plutoniu nu reprezintă niciun interes economic sau comercial, dar este folosită în timpul cercetărilor științifici. Se încearcă dezvoltarea unui reactor nuclear care poate folosi și clorură de plutoniu în topitură. Ca și în cazul tuturor compușilor plutoniului, ea este sub controlul Tratatului de Neproliferare Nucleară. Datorită radioactivității plutoniului, toți compușii acestuia, printre care se numără și clorura de plutoniu, sunt calde la atingere. Însă contactul nu este recomandat, deoarece pot
Clorură de plutoniu () [Corola-website/Science/326306_a_327635]
-
condițiile de reacție sunt controlate astfel încât reacția să aibă loc mai repede la temperaturi mult prea ridicate. Atunci când este folosit procesul de contact (foarte răspândit în prezent), pentaoxidul de vanadiu este utilizat pentru cataliza transferului de oxigen. Acesta formează o topitură de oxid de vanadiu (V) și sunt adăugați ca co-catalizatori sulfați alcalini. Acesta este catalizatorul final, o combinație complexă cu formula [(VO)O(SO)]-. El este depozitat fără să schimbe starea de oxidare a vanadiului, așa că dioxidul de sulf reacționează
Acid sulfuric () [Corola-website/Science/307331_a_308660]
-
soluție poate fi o sursă de ioni de clorură; de exemplu, poate forma un precipitatul numit clorură de argint în urma tratării cu azotat de argint, după reacția: Clorura de litiu este folosită, în primul rând, pentru producția litiului prin electroliza topiturii unui amestec din această substanță combinată cu clorura de potasiu la o temperatură de 600 C. Compusul își mai găsește aplicații și în sinteza organică, ca aditiv în Reacția lui Stille. În biochimie, ajută la precipitarea acidului ribonucleic din extractele
Clorură de litiu () [Corola-website/Science/325987_a_327316]
-
trivalentă este cea mai stabilă, în special în soluțiile apoase, deși sunt cunoscuți și compuși ai berkeliului cu valența patru sau doi. Existența sărurilor de berkeliu cu valența doi este nesigură, dar câțiva dintre aceștia pot apărea în amestecuri în topitură de clorură de lantan sau clorură de stronțiu. Un comportament similar este observat și la lantanidul analog berkeliului, anume terbiul. Soluțiile apoase a ionilor de Bk au culoarea verde combinate cu acizii, iar culoarea ionilor Bk este galbenă în acid
Berkeliu () [Corola-website/Science/305268_a_306597]
-
din masa scoarței terestre. În apa marină, ionii de Na îi însoțesc pe cei de Cl. Liniile spectrale D ale sodiului se găsesc în majoritatea stelelor, precum și în Soare. Sodiul metalic se obține prin electroliza clorurii de sodiu (NaCl) în topitură, metodă mai ieftină decăt electroliza hidroxidului de sodiu (NaOH). Metode de obținere: O mulțime de compuși ai sodiului au aplicații. Sodiul metalic se folosește pentru a obține compuși organici. De asemenea, sodiul este un element indispensabil existenței celulelor din organismele
Sodiu () [Corola-website/Science/297157_a_298486]
-
denumirea magmei vulcanice ajunse printr-o erupție vulcanică la suprafață, denumirea rocilor formate prin răcirea lavei sunt numite vulcanite, sau cele care conțin substanțe volatile gaze ca bioxid de carbon, bioxid de sulf, amoniac, gaze rare, sau piroclaste. Lavele sunt topituri de silicați, a căror pondere variază între 45 - 70 % SiO. După reacția chimică, lavele se pot împărți în: La urcarea magmei spre suprafața pământului, au loc o serie de procese dinamice, prin contactul și topirea rocilor înconjurătoare, care influențează compoziția
Lavă () [Corola-website/Science/307964_a_309293]
-
un supraconductor la temperaturi joase și e folosită la detectorii de lumină infraroșie. Principalul carbid de niobiu este NbC, un metal extrem de tare, refractar și ceramic, fiind folosit comercial la uneltele de tăiat. Niobiul este obținut prin reducție electrochimica ale topiturilor de fluoruri complexe K[NbOF] și K[TaF], prin reducția fluorilor cu sodiul la 800 de grade, reducția NbO sau TaO cu carbon la 2300 de grade. După separarea de celelalte minerale, oxizii amestecați ai tantalului TaO și ai niobiului
Niobiu () [Corola-website/Science/304786_a_306115]
-
fixează într-un stativ universal o eprubeta ce conține clorat de potasiu și se încălzește. Cand cloratul s-a topit, se aruncă în eprubeta un bob de sulf. Se va aprinde și va arde violent datorită caracterului puternic oxidant a topiturii cloratului. Experimentul se poate repeta adăugând o bucată mică de cărbune. 4. Se amestecă într-un creuzet cantități egale de zahăr și de clorat de potasiu. Se adaugă cu atenție, folosind o pipeta, 2-3 picături de acid sulfuric concentrat. Instantaneu
Chimia prin experimente by Elena Ungureanu () [Corola-publishinghouse/Science/636_a_1300]
-
11. Marcarea prin eliminare de material [32] În cazul gravării prin topire anumite materiale sunt topite prin intermediul radiației infraroșii, de exemplu metalele, compușii epoxidici sau sticlele. În cazul metalelor, contrastul marcajelor se obține prin oxidare sau înglobare de impurități în topitură. În cazul materialelor plastice, materialul se topește, formând bavuri. În funcție de tipul de material, pot apărea diferite culori [34]. Dacă densitatea de energie depășește punctul de aprindere, va apare carbonizarea, proces ce conduce la obținerea de caractere negre. Durabilitatea marcajului este
MARCAREA PRIN MICROPERCUŢIE ŞI CU FASCICUL LASER A UNOR MATERIALE by ŞTEFAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1607_a_2906]
-
metodelor numerice de calcul, tehnologiile informatizate, metodele moderne de modelare matematică și în mod deosebit cele care se bazează pe modelarea prin element finit, au permis determinarea analitică și reprezentarea grafică a câmpurilor termice precum și a modului de repartiție a topiturilor rezultate ca urmare a expunerii materialului metalic la iradierea fasciculului laser. O reprezentare foarte schematică, dar sugestivă ale acestor fenomene se poate regăsi în Fig. 5.1, ce reproduce interacțiunea dintre fasciculul laser și metal, la expunerea unui metal la
MARCAREA PRIN MICROPERCUŢIE ŞI CU FASCICUL LASER A UNOR MATERIALE by ŞTEFAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1607_a_2906]
-
de analiză cantitativă EDX Pregătirea probei s-a efectuat ulterior pentru vizualizarea zonei de fund a marcajului. S-a obținut o secțiune prin marcajul laser pentru a se putea observa mai bine partea inferioară a urmei laser, respectiv a bazei topiturii obținute în urma trecerii fasciculului. Fig. 5.25. Analiza de microscopie electronică SEM pune în evidență profilul inferior al topiturii (pe direcția săgeții). Mărire X 500 Fig. 5.26. Pereții laterali și profilul inferior al șanțului realizat de fasciculul laser prin
MARCAREA PRIN MICROPERCUŢIE ŞI CU FASCICUL LASER A UNOR MATERIALE by ŞTEFAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1607_a_2906]
-
obținut o secțiune prin marcajul laser pentru a se putea observa mai bine partea inferioară a urmei laser, respectiv a bazei topiturii obținute în urma trecerii fasciculului. Fig. 5.25. Analiza de microscopie electronică SEM pune în evidență profilul inferior al topiturii (pe direcția săgeții). Mărire X 500 Fig. 5.26. Pereții laterali și profilul inferior al șanțului realizat de fasciculul laser prin topirea pe o adâncime de cca. 40-50μm. Mărire X 1000 zona 1 EDX ZAF Quantification (Standardless) Element Normalized În
MARCAREA PRIN MICROPERCUŢIE ŞI CU FASCICUL LASER A UNOR MATERIALE by ŞTEFAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1607_a_2906]
-
existența unei contaminări cu oxizi de sulf și aluminiu, probabil rezultați în urma operației de secționare a paletelor S-a realizat, de asemenea, o secțiune prin marcajul laser, în care se poate vizualiza partea inferioară a urmei laser, respectiv a bazei topiturii. Fig. 5.43. Analiza de microscopie electronică SEM pune în evidență profilul inferior al marcajului (pe direcția săgeții). Mărire X 500 Fig. 5.44. Profilul inferior al șanțului realizat de către fasciculul laser prin topirea materialului paletei pe o adâncime de
MARCAREA PRIN MICROPERCUŢIE ŞI CU FASCICUL LASER A UNOR MATERIALE by ŞTEFAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1607_a_2906]
-
evidențiază existența unor contaminanți pe zona de inscripționare Pentru vizualizarea zonei de fund a marcajului proba a fost secționată, obținându-se o secțiune prin marcajul laser. Fig. 5.55. Analiza de microscopie electronică SEM pune în evidență profilul inferior al topiturii (pe direcția săgeții). Mărire X 500 Fig. 5.56. Profilul inferior al șanțului realizat de către fasciculul laser prin topirea materialului paletei este pe o adâncime de circa 25-30μm. Mărire X 1.000 154 Fig. 5.57. Nu s-au evidențiat
MARCAREA PRIN MICROPERCUŢIE ŞI CU FASCICUL LASER A UNOR MATERIALE by ŞTEFAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1607_a_2906]
-
unele depuneri fragmentare de oxizi, în special pe zona adiacentă marcajului. „Decuparea” realizată ca urmare a topirii este mult mai omogenă și cu un grad de continuitate mai mare față de aliajul de aluminiu. Fig. 5.74. Se evidențiază caracterul de topitură solidificată amorf pe întreaga adâncime a marcajului. Mărire X 20.000 160 În cazul de supra-inscripționare, pentru care imaginile au fost obținute după trecerea de două ori a fasciculului și încercarea de suprapunere cât mai exactă a celor două treceri
MARCAREA PRIN MICROPERCUŢIE ŞI CU FASCICUL LASER A UNOR MATERIALE by ŞTEFAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1607_a_2906]