1,607 matches
-
a fost înmormântat la Oradea). I-a crescut notorietatea după ce Rogerius, canonicul catolic, de origine italiană, al Oradiei, a scris "Carmen miserabile", o cronică a invaziei mongole din 1241 în Bihor. Se pare că prima consemnare a formei românești a toponimului a fost făcută de cronicarul Miron Costin în "Letopisețul Țărîi Moldovei" (la mijlocul sec. XVI). Prima carte tipărita la Oradea în limba română - cert atestată - figurează ca fiind tipărită în 'Urbea Mare'. Este vorba de volumul "Biografiile celor vestiți români și
Oradea () [Corola-website/Science/296593_a_297922]
-
a Republicii Mozambic. Este vorbită în fapt de peste 50 la sută din populația țării, ca primă limbă. Restul populației, vorbitoare nativă de limbi locale și dialecte tribale, Swahili, arabă și engleză, vorbește în mare măsură portugheza ca a doua limbă. Toponimele sunt în mare măsură de origine portugheză. Africa Orientală Portugheză a exploatat populația și a fost o sursă importantă de sclavi pentru alte teritorii și piețe. Sclavia a fost abolită de autoritățile coloniale abia în secolul XIX. Cu toate acestea
Africa Orientală Portugheză () [Corola-website/Science/331062_a_332391]
-
Râșca este o comună în județul Suceava, Moldova, România, formată din satele Buda, Dumbrăveni, Jahalia, Râșca (reședința) și Slătioara. Se pare ca numele de Râșca reprezintă «românizarea» slavonescului „РЁЧЌА”, care inseamna „pârâu” (1), astfel mănăstirea și apoi localitatea împrumutând toponimul râului (pârâului) care curge în apropiere, și al moșiei pe care au fost așezate. Râul Râșca, afluent de dreapta al râului Moldova are un bazin de orientare NV-SV, ce se desfășoară pe o lungime de 53 km, cu o lățime
Comuna Râșca, Suceava () [Corola-website/Science/301991_a_303320]
-
mai populari scriitori ai literaturii franceze. este centrul unei Comunități Urbane care numără 322.000 de locuitori și are în componență 37 de comune. Numele roman sub care este atestată așezarea este "Divodurum Mediomatricorum", provenit prin sufixarea latină a unui toponim celtic, compus apoi din „divo” (divin, sacru) și „duro” (forum, piață) și „mediomatric”, trib local. Unii istorici stabilesc sensul de „divodorum” ca fiind acela de „colina magică”, denumire asociată cu Saint-Croix, dealul care constituie vatra așezării. Metz este atestat în
Metz () [Corola-website/Science/297312_a_298641]
-
sensul de „divodorum” ca fiind acela de „colina magică”, denumire asociată cu Saint-Croix, dealul care constituie vatra așezării. Metz este atestat în secolul III e.n. ca "Metensis", apoi "Civitas Mediomatricorum Mettis", apoi, în secolul VI, doar "Mettis". Evoluția medievală a toponimului este "Metze" (sec. XIII-XIV), "Mets", "Mes", "Mees" (sec. XVI). Elementul „metz” este dealtfel răspândit în toponimia franceză ("Jametz", "Limetz", "Gometz" etc.) Locuitorii orașului se numesc "messins" în franceză, "mesini" în traducere. Metz se află la intersecția unor importante axe europene
Metz () [Corola-website/Science/297312_a_298641]
-
nemurirea. Zeița îl ține pe erou de un picior în timp ce-l îmbăiază și uită să-i umezească apoi călcâiul, ceea ce îi va aduce mai târziu moartea eroului. Baldur este la originea patronimului european Baldovin (Baldwin, Baudouin, Baldovino) și a multor toponime precum Baldenthal, Baldovina și, în România, Baldovinești (județele Brăila și Olt).
Baldur () [Corola-website/Science/299543_a_300872]
-
dintr-un "urheimat" nordic, după care au continuat deplasarea spre sud. În Bașkiria, descoperirile arheologice din 150 de morminte din secolul al VIII-lea - al IX-lea din regiunea Volga-Kama au confirmat prezența strămoșilor ungurilor în zonă.. Cercetările lingvistice și toponimele sugerează că maghiarii au venit în contact cu bulgarii de pe Volga în regiunea Volga-Kama după anul 680. Alți cercetători cred că maghiarii au venit în contact cu popoarele turcice încă din secolul al V-lea, iar migrația spre sud din
Preistoria maghiarilor () [Corola-website/Science/328643_a_329972]
-
vorbit limbi înrudite, însă opiniile sunt împărțite în privința apartenenței unul din grupurile familiei de limbi indo-europene, kentum ori satem, opinile nu concordă, dar par să existe mai multe argumente în favoarea celui dintâi. Limbile ilirice sunt cunoscute numai prin antroponime și toponime și denotă o mare abundență de vocale și prin sonoritate. După o perioadă lungă în care s-a discutat, în istoriografie, despre gradul de apropriere între graiurile ilirice și cele tracice, este precumpănitoare concluzia că au fost pronunțat deosebite. Izvoare
Iliri () [Corola-website/Science/298482_a_299811]
-
în istoriografie, despre gradul de apropriere între graiurile ilirice și cele tracice, este precumpănitoare concluzia că au fost pronunțat deosebite. Izvoare: scrise romane și grecești (Appian - Ist. romană; Strabon; Pliniu cel Bătrân, Iordanes, Polyainos, Cassius Dio), epigrafie (din perioada romană), toponime, materiale arheologice. Despre formarea triburilor ilire și evoluția lor generală există mai multe teze, care se pot sistematiza în două direcții. Una autohtonistă, care susține că pentru locuitorii teritoriului dintre Adriatica și râul Sava, în timpul epocii bronzului s-a petrecut
Iliri () [Corola-website/Science/298482_a_299811]
-
bulgari turcici (originari din regiunea fluviului Volga). Astfel, documentele timpului semnalează existența în anul 1224 a "silvei Blacorum et Bissenorum" (pădurea blazilor și a pecenegilor) posibil între Munții Făgăraș și Valea Oltului, în "zona străbătută de numeroase ape, unde există toponime și hidronime de origine turcică". Pe teritoriul de azi al așezării făgărășene Viștea de jos a existat chiar o episcopie catolica a cumanilor. De altfel, zona etnografică a Viștei poartă denumirea de Valea Izinelor, numele "Izin" putând fi de proveniență
Cumani și pecenegi în Țara Făgărașului () [Corola-website/Science/309513_a_310842]
-
de romani după cucerire (106 e.n) provine și din zona metaliferă Maramureș deși nu au stăpânit efectiv zona (în acest teritoiu trăiau dacii liberi). Urme ale acestor exploatări sunt pe muntele Văratec, Remetea Sighet, Cavnic, Băiuț etc. Până și toponimul de Băiuț este de proveniență latină (de la baie, prin analogie intrarea în mină se considera tot o baie, datorită temperaturii ridicate a mediului umed și închis) Pentru perioada secolelor VI - XII (e.n) toate dovezile și argumentele arheologice, etnografice, numismatice
Băiuț, Maramureș () [Corola-website/Science/301565_a_302894]
-
imediata apropiere a Clujului de azi, la Apahida, localitate care pare să fi fost capitală a regatului gepid. Aici a fost descoperită necropola atribuită căpeteniei princiare gepide creștine Omharus ("(AVD)-OMARIVΣ", "Audomharjaz", latinizat "Omharius"). Unii istorici au sugerat speculativ că toponimul "Ardeal" ar proveni de la numele regelui gepid Ardarich. Stăpânirea lor s-a extins din regiunea panonică spre partea centrală a Daciei postromane până la Olt și Carpații Orientali, parte care fusese cel mai mult romanizată în timpul dominației romane, în timp ce partea de la
Gepizi () [Corola-website/Science/300736_a_302065]
-
puținii monahi ai sfântului lăcaș, părintele Rafail, care ne povestește că denumirea localității Plătărești, implicit a lăcașului de cult cunoscut drept Mănăstirea Plătărești, provine de la un grec, Platara, primul egumen al acesteia"”. Acest fapt este mai degrabă o legendă, deoarece toponimul Plătărești este întâlnit cu mult înainte de întemeierea mănăstirii. Astfel, într-un hrisov din 5 iulie 1589 a lui Mihnea Turcitul este menționat că „"...întărește lui Filip mare armaș și socrului său Udriște ban, satul Afumați și jumătate din Plătărești"”. Într-
Mănăstirea Plătărești () [Corola-website/Science/330085_a_331414]
-
atunci când afirmă câteva paragrafe mai departe că în pronaos întâlnim „"tablourile votive care înfățișează pe domnitorul ctitor, [...], precum și chipul primului egumen, Vasile."” Cea mai plauzibilă explicație pare a fi cea oferită de lingvistul și filologul Alexandru Philippide care afirmă că toponimul Plătărești face parte din moștenirea lingvistică de origine „"tracă și iliro-panonă"”, derivând din cuvântul ilir „"Plator"” cu variantele „Plature” sau „Platore” (Plator este și numele unui rege ilir). Închinarea Mănăstirii Plătărești către Sfântul Mormânt s-a făcut la o dată care
Mănăstirea Plătărești () [Corola-website/Science/330085_a_331414]
-
și strîmte. Coloanele de bazalt de la Racoș și Comana de Sus sînt ocrotite ca monumente ale naturii. În ultima localitate apar și jaspuri. Piroclastitele și tufurile formează un relief rotunjit pe latura vestică a Perșanilor nordici și centrali. Probabil că toponimul Veneția derivă de la culoarea vineție a tufurilor. Munții Perșani se caracterizează prin altitudine și energie de relief reduse; frecvente depresiuni și înșeuări, unele utilizate din vechime ca pasuri; glacisuri și terase la periferia masivului sau în depresiunile interioare. Înălțimea medie
Munții Perșani () [Corola-website/Science/306312_a_307641]
-
39 localități: 2 orașe, 25 comune și 12 sate. Președintele raionului Strășeni este Mihai Popa (PDM), ales în 16 iulie 2015 (coaliția PDM-PL-PCRM). Componența Consiliului Raional Strășeni (33 de consilieri) ales în 14 iunie 2015 este următoarea: Strășeni este un toponim de origine polisemantică, putând proveni fie din deformarea cuvîntului „străjeni”, fie de la cuvîntul „strașnic”. Ecoul evenimentelor din trecut se regăsește și în denumirea unui cătun de codru: haiducii, acești păunași ai Codrilor, băgau groaza în boierii care circulau pe drumurile
Raionul Strășeni () [Corola-website/Science/297501_a_298830]
-
denumirea unui cătun de codru: haiducii, acești păunași ai Codrilor, băgau groaza în boierii care circulau pe drumurile spre Chișinău (sec.XIX), deci locurile erau strașnice, dar tocmai din această cauză, trebuiau să fie străjuite. O alta origine posibilă a toponimului ar fi cea legată de ocupațiile tradiționale ale băștinașilor: în părțile strășenilor erau meșteri lemnari, specializați ca strășinari.
Raionul Strășeni () [Corola-website/Science/297501_a_298830]
-
comercială. De la ea pornește spre nord drumul spre orașul Nablus, iar, în antichitate, în continuare calea spre capitala siriană Damasc. În vremea împăratului Adrian poarta se numea Porta Neapolis sau Neapolitana, din cauza așezării la începutul drumului spre Nablus (Neapolis) Acest toponim a fost preluat, în traducere, și de evrei, care o numesc până astăzi Shaar Shhem (Shhem, sau Sichem în versiunile traduse ale Bibliei, fiind numele ebraic al orașului Neapolis/Nablus). În 1166 - 1171 călătorul evreu Beniamin din Tudela a descris
Poarta Damascului () [Corola-website/Science/323655_a_324984]
-
asupra modului de trecere a terenului din patrimoniul maghiar în patrimoniul românesc și asupra începuturilor vieții monahale românești în acest loc. Din istoriografia maghiară aflăm însă că la Petrid (azi Petrești) a existat un lăcaș românesc de cult ortodox la toponimul „La Biserică”. Mănăstirea a fost reconstruită prin contribuția satelor din jur. Istoricul Gheorghe Moldovan datează începuturile probabile ale mănăstirii românești în prima jumătate a secolului al XVI-lea, cu 10-15 ani înainte de anul 1568. În 1568 Ioan al II-lea
Vechea Mănăstire a Petridului () [Corola-website/Science/316102_a_317431]
-
viață atunci. Nu au fost găsite surse care să acrediteze ipoteza că actuala biserică de lemn a fost construită de Ștefan cel Mare. În afară de tradiție, nu există nici un izvor care să documenteze existența aici a unui lăcaș monahal decât unele toponime din zonă: „Poiana Călugărului”, „Moara Călugărilor” sau numele localității - „Mănăstioara”. Ioan Zugrav crede că monahii au părăsit schitul imediat după 1775, fugind în Moldova neocupată, el afirmând că în jurul bisericii se vedeau pe la 1926 urme de chilii. Specialiștii datează construcția
Biserica de lemn din Mănăstioara (Udești) () [Corola-website/Science/317530_a_318859]
-
în secolul al VIII -lea î.Hr. s-ar fi stabilit în nord-vestul Afghanistanului de astăzi, unde s-ar fi asimilat între străbunii triburilor paștu. Ca argumente Shahan s-a folosit de inscripții și denumiri geografice locale care se aseamănă cu toponime biblice. Cartea conține și descrieri imaginare ale peregrinărilor triburilor israelite „pierdute”. Shahan fusese fascinat de acest subiect din copilărie, când, la Komarov, învățase despre triburile pierdute și despre noua lor țară liberă de dincolo de fluviul Sambation. Cartea Lui Shanan, „"Kanfey
Avigdor Shahan () [Corola-website/Science/336067_a_337396]
-
acestui proces de schimbare a identității comunității turce, statul bulgar a recurs la o mare varietate de acțiuni: închiderea progresivă a ziarelor, a revistelor, a teatrelor și a instituțiilor de cultură în limba turcă, închiderea sau schimbarea funcționalității moscheilor, schimbarea toponimelor turcești cu toponime bulgare, schimbarea documentelor de identitate a 900.000 de etnici turci (10% din populația totală a țării) cu scopul de a li se bulgariza numele și de a mușamaliza în acest fel existența oficială a unei minorități
Identitate națională () [Corola-website/Science/314455_a_315784]
-
schimbare a identității comunității turce, statul bulgar a recurs la o mare varietate de acțiuni: închiderea progresivă a ziarelor, a revistelor, a teatrelor și a instituțiilor de cultură în limba turcă, închiderea sau schimbarea funcționalității moscheilor, schimbarea toponimelor turcești cu toponime bulgare, schimbarea documentelor de identitate a 900.000 de etnici turci (10% din populația totală a țării) cu scopul de a li se bulgariza numele și de a mușamaliza în acest fel existența oficială a unei minorități etnice turce în
Identitate națională () [Corola-website/Science/314455_a_315784]
-
compensații financiare (școlare) pentru a permite emigrarea a peste 200.000 de sași și de șvabi (bănățeni și sătmăreni) către RFG, compensații cerute și în cazul emigrării evreilor supraviețuitori ai războiului mondial către Israel și reluarea politicilor de schimbare a toponimelor românești de origine turcă, tătară, maghiară, germană etc. din Dobrogea, Banat și Ardeal (spre comparație, în zonele în care memoria locală și familială nu a păstrat amintirea conviețuirii cu alte grupuri etnice, toponimele cu etimologii neromânești au rămas neschimbate: Târgoviște
Identitate națională () [Corola-website/Science/314455_a_315784]
-
Israel și reluarea politicilor de schimbare a toponimelor românești de origine turcă, tătară, maghiară, germană etc. din Dobrogea, Banat și Ardeal (spre comparație, în zonele în care memoria locală și familială nu a păstrat amintirea conviețuirii cu alte grupuri etnice, toponimele cu etimologii neromânești au rămas neschimbate: Târgoviște, Slobozia, Râmnic, Deveselu, Teleorman, Vaslui etc.). La mijlocul anilor '80, pe lângă toponime, au fost interzise și prenumele în limbile grupurilor etnice minoritare. Schimbarea numelor localităților și interzicerea prenumelor în limbile etniilor minoritare nu reprezintă
Identitate națională () [Corola-website/Science/314455_a_315784]