625 matches
-
adânc, bâlbâind între sughițuri de plâns: „Nu, nu te uita, te rog, nu, nu“. Trepidația toridă, plânsul, spasmul, izbăvirea. „Ai venit, totuși“... râdea, peste câteva zile, deschizând ușa. Și îl trase spre ea, în ea, adânc, mai adânc, în lava toridă. „Nu te uita, nu mă privi“. Sughița, înăbușit, vindecată, în deșănțarea disperată a înlănțuirii care îl învia și îlsperia și îl vindeca. Încercase, cândva, despresurarea. Ira tocmai revenise dintr-o călătorie, lipsise și el din oraș o vreme, ea a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
mic, arhaic. Buze roșii, claviatura email, perfectă, alb pur, de lapte. Mâna fină lunecă pe dunga din mijloc a halatului. Degete lungi, delicate, nasturele închis deschis. Un profil clasic, oase mici, fragile, ochii adânci, noapte fără capăt. Zveltă pasăre, dungă toridă. Nu, n-avea de ce se rușina. Tribul putea fi mândru cum își înălța gâtul lucios, cum flutura coama nocturnă. — Să-mi faci o vizită, dulcissime? — E pe-acolo o școală specială. O știi, nu? — O fi. Nu-s atentă la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
Tolea, clătinându-se pe bicicleta adolescenței de altădată, când repeta, încă neștiutor, „Improvizația, Salvarea, Salvarea“, cu acea gratitudine modestă și laică pe care anii au risipit-o în cele patru zări ale neantului. Încă viu, totuși, încă viu sub soarele torid al primăverii, în praful puturos al periferiilor. Încă nu s-a oprit bâlciul, năzdrăvănia continuă, îl găzduiește. Și-a găsit, iată, o treabă precisă și idioată, o rătăcire care îi aparține, ore fixe și zile repetabile, doar ale sale. Iarăși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
era încordată. „Tudor, Tudor“, se auzi lamentarea. Susurul tânărparcă aspirase tot aerul încăperii. Nici o pâlpâire nu se mai auzea, nici o mișcare, doar respirația prizonierului. Degetele catifelate, mătăsoase, ritual lin lin. „Tudor, Tudor“, repetă, necunoscuta, alintarea. „Tudore“, așa însuflețea vrejul. Șarpele torid, tot mai erect în palma ei fluidă, magnetică. Înviat, puternic, sub descântecul vestalei. „Tudor, Tudor“, ritma, în transă. În genunchi acum, ca pentru rugă. „Tudor, Tudor“, buzele lipite de capul de obsidian. Un totem în expansiune, cu numele absentului pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
plină de salivă și bacterii și afrodiziace bolborosind blesteme inefabile. Se trezise iarăși în vulva vulcanului, între petale vorace, umede, fierbinți, în Africa maternă, incestuoasă. Dureros, dorul de sorella captivă. Jungla întunecoasă, incendiată, canibală, tremur, tremur, scâncea Irina și mlaștina toridă. Un exercițiu de transfer eșuat, atât fusese. O umilire, o neputincioasă asumare de nume care nu funcționa, iată, nu funcționa. Se trezi expulzat și Irina râdea,deșănțată. „Trei îngeri pentru Sarah, soția lui Abraham“, hohotea, sfidătoare, fiara, așezată în patru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
Noaptea rece, lucidă, morții absenți, ca și vii, situarea în eternitate, de unde totul se vedea perfect, parcă nu se vedea nimic. Femeia reapărea, conștiincioasă, se reinventa, imediată și fictivă, deopotrivă. O revedea, uneori, pe cerul ilizibil al zilei, în orbirea toridă a furnicarului. Atras, intimidat. O dorință de abandon și o imensă spaimă, în același timp. Moartea, da, probabil, asta era frumoasa, nesățioasa. Gingașă, flămândă, ospitalieră, învăluindu-te în dor și leșin și panică: Moartea. Masca nepăsării și a bucuriei, strălucirea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
Philip Zorn, care venea cu două foste soții și o fiică aproape mare, Pamela. Apoi, la dezgustător de frageda vârstă de patruzeci și nouă de ani, June a suferit o hemoragie cerebrală masivă în timp ce lucra în grădină, într-o după-amiază toridă din mijlocul lui august, și a murit înainte ca soarele să răsară a doua zi. Pentru fratele ei mai mare, era de departe cea mai grea lovitură primită vreodată și nici propriul cancer și moartea văzută cu ochii câțiva ani
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
cineva acolo? Mă uit la ea, iar ea își strânge halatul și mai bine în jurul ei, fără să zică nimic. Nu pot să cred! spun cu glasul ascuțit de uimire. Dumnezeule, lipsesc cinci minute și tu și începi o aventură toridă! Asta mă înveselește mai mult decât orice. Nimic nu e mai bun ca o bârfă savuroasă pentru a‑ți ridica moralul. — Nu e o aventură toridă! zice Suze într‑un final. Nu e nici o aventură. — Deci, cine e? Îl cunosc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
glasul ascuțit de uimire. Dumnezeule, lipsesc cinci minute și tu și începi o aventură toridă! Asta mă înveselește mai mult decât orice. Nimic nu e mai bun ca o bârfă savuroasă pentru a‑ți ridica moralul. — Nu e o aventură toridă! zice Suze într‑un final. Nu e nici o aventură. — Deci, cine e? Îl cunosc? Suze îmi aruncă o privire agonizantă. — OK, stai... Trebuie întâi să‑ți explic. Înainte să... îți faci o părere greșită sau... Închide ochii. Doamne, ce greu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
de acea boală și înțepenise privind fix pleoapele bunicului. Genele și păienjenișul ridurilor de pe frunte purtau urmele roz ale pudrei. Amănuntul îl uimise. Descoperirea îl dezamăgise. Bunicul era sau nu era un bărbat adevărat? Își amintea bine de acea zi toridă. În aer plutea un parfum grețos. Lumânările alunecau unele peste altele. Și acea cădere moale îl îngrețoșa. Florile, adunate într-o movilă înaltă de jur-împrejurul mesei, fermentau. Cineva îi tot șoptea să sărute mâna bunicului. Îl împingea ușor de la spate. Cutremurat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
femeia s-a crispat ușor atunci când degetele au atins o linie dureroasă, care cobora către coccis. Arsură de diamant, cum se numea în termeni medicali. Oricum, după părerea lui Alison, desuurile gândite ca să instige cuplurile la o partidă de sex torid erau rareori și practice. Spălându-se pe dinți, s-a aplecat înspre oglindă, după care s-a schimonosit nițel ca să-și inspecteze gingiile. Voia să vadă dacă exista vreun semn de degenerare. Totul era însă în regulă. De fapt, în ciuda
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
de admirația lor neîntemeiată. M-am refugiat, așadar, Într-o enigmatică tăcere ce a risipit, În ceea ce le privea, ultimele Îndoieli. Trei femei, o grădină, o confuzie salvatoare, aș putea povesti la nesfârșit cele patruzeci de zile neverosimile ale acelei toride primăveri persane. N-aș fi putut fi mai străin decât atât și, pe deasupra, În universul femeilor din Orient, unde n-aveam defel loc. Binefăcătoarea mea nu nesocotea nimic din Încurcăturile În care intrase. Sunt sigur că, În cursul primei nopți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
Marți, 5 octombrie Pe unde-o fi bunul meu amic acum? Prezența lui magică și fertilă e balsamul existenței mele lipsite de culoare și anotimpuri. Și dacă ploaia nebună rece răpăie pe tabla mansardei mele, eu mă înăbuș cu aerul torid care invadase capitala la începutul acelei aventuri. Sudoarea trecutului își râde de șuvoaiele înghețate de afară. ...pe cât de contemplativ îl știam, Ionică nu rată bunul prilej care i se ivise. Își refăcu prenumele în Jean și începu să primească la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
mai trezi, cuiva, te miri ce gânduri șucare, de curățenie. Dintr-un difuzor dărăpănat, Hora staccato a lui Grigoraș Dinicu biciuia anacronică și voioasă terasa cu umbrele decolorate, ciudat de încremenită și de pustie la ora aceea, a unui anotimp torid, canicular, când alte asemenea bombe și bombițe de cartier, din zona semicentrală a orașului P..., păreau a fi, totuși, mai mult sau mai puțin aglomerate. Era un astfel de moment decisiv, deschis, dezolant și premonitoriu, aproape pios, când ziua opalină
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
care-i înțepoșează reflex (pentru a câta oară?!) perii de pe ceafă. În fine, privind prin fanta îngustă a pleoapelor drept înainte, fără să șovăie, își deschide botul, dezvelindu-și dinții ascuțiți, într-un rictus amar: Iar ai venit? O pală toridă, aspră și uscată, de vânt, mătură vizuina. Apoi, vorbele... Frenetice! Glasul entității nevăzute. Vocea pustiului dogoritor. Amețitoare, adâncă, vastă și sălbatică. Mortală: Potirul...! Potirul cel Prea-Sfânt! Potirul meu! Dați-mi Potirul! Vreau Potirul! Dați-mi-l! Cuvintele, șfichiuitoare și fierbinți
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
a gnomului. Care zice: L-ai văzut? Preotul fals și fariseu! Caiafa! Acesta este! Imediat, o altă umbră, mai înaltă și mai amenințătoare, se înfiripă și ea, alături și răspunde, cu o voce aspră și uscată, învolburată și fierbinte. Vocea toridă a pustiului dogorâtor: Lasă-l în seama mea! Cât o bătaie din pleoapă, Adramalech, demonul-ucigaș, se repede la Namila cea vlăguită, surprinsă fără de nici o apărare și-i deschide carotida larg, măcelărește, cu un șfichiuit precis și nemilos, de gheară! Pieriți
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
și totul durează mai mult de o oră, după care ne despărțim amabil, domnul îndemnându-mă să reflectez și să iau în serios cuvântul lui Dumnezeu, al lui Iahve, căci este martor al lui Iehova. Imi reiau drumul prin căldura toridă și zgomotul mașinilor. Am senzația că înaintez într-un cuptor. Si mai este mult de mers. In apropiere de Los Arcos simt că mi se face rău de atâta căldură. Parcă aș avea flăcări în mine și mă încing ca
Pelerin pe drumul Sf. Iacob de Compostela (Genova-Pamplona) by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91894_a_92328]
-
care tocmai m-am eliberat. Aceasta este o zi mai bună decât altele, pentru simplul fapt că am parte de liniște. Cerul este înnorat, iar viteza de mers crește. Incep să realizez cât de mult mă limitează la mers căldura toridă. In temperatura aceasta mai joasă, trupul reînvie și devine mai sprinten. După vreo două ore de mers ajung la o cale ferată peste Ronul mic, părăsită, pe care o traversez, continuându-mi drumul spre Saint Gilles. Drumul este mai mult
Pelerin pe drumul Sf. Iacob de Compostela (Genova-Pamplona) by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91894_a_92328]
-
asupra experienței (II, 6, 7). Există două tipuri de opoziții care decurg din această împărțire în cinci zone: prima între zonele locuibile habitabilis și nelocuibile inhabitabilis, adică între zonele temperate și cele glaciare și cea ecuatorială. Zonele temperate învăluie zona toridă situată de o parte și de alta a ecuatorului și sunt limitate de două zone glaciare, una la nord alta la sud (II, 5, 13-15 et quia animo facilius inlabitur concepta ratio descriptione quam sermone, esto orbis terrae cui adscripta
Visul lui Scipio. Somnivm Scipionis by Marcus Tulius Cicero [Corola-publishinghouse/Science/1099_a_2607]
-
pricepea oricine. Imediat entuziasmul a început să scadă și coridoarele să se golească. Proscrișii rămâneau singuri. Când Robespierre s-a dus din nou la fereastră, a văzut cum se golea și piața, peste care începuse să plouă. După atâtea zile toride, cerul Parisului era răvășit de furtună. Până la urmă au plecat și tunarii. Nu mai rămânea nimeni să opună rezistență jandarmilor trimiși de Convenție să-i aresteze pe proscriși. Balanța care stătuse o zi și o noapte în cumpănă s-a
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
una pe lângă alta, ca două năluci, acum apărând, acum dispărând! Apoi, Alina-Teodora și Maria, ținându-se de mânuțe, au continuat să se deplaseze, pe alee, către casele părintești, după joaca din după amiaza acelei zile albastre, de început de vară toridă...cevaul acela, rândunelele, adică, dispărând,în oceanul alb-albastru, al cerului imens, de deasupra noastră, a tuturor! DULCII Bine c-ați mai venit pe la mine, dulcii mei dragi, dulci! Chiar îmi era dor de voi. Nu v-am văzut de mult
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
apropiindu-se de ea zîmbitor, Îndrăgostindu-se de ea, acum cînd casa asta mare pe care și-o dorise el Începea să Îmbătrînească... Pișicherul de Carlos se duse să doarmă În caleașcă Într-o după-amiază În care era o căldură toridă. Îi plăcu și hotărî ca de acum Înainte ăsta să fie locul lui de siestă. Se apropia de trăsură, Își scotea șapca, o azvîrlea pe fereastră și urca fără să-i treacă prin cap că era ora de joacă a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
raiul lor. Vara, după orele de lucru, în loc să stea în apartament și să se sufoce de căldură, se duc la “grădină”; mirosul reavăn al pământului și plantele cultivate și îngrijite de mâna lor le dau sentimentul că, de fapt, căldura toridă a dispărut, că se află cu toții într-un câmp care i hrănește și-i apără. Unii, mai îndrăzneți, își încropesc și un fel de coteț în care-și cresc, cu resturile de mâncare, câteva păsări ori, dacă au ceva mai
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
Blandish și citi: „Totul a început într-o dimineață de vară din luna iulie. Soarele răsărise devreme prin ceața zorilor și trotuarele scoteau deja aburi de la rouă. Aerul străzii era rînced și fără viață. Fusese o lună obositoare, cu călduri toride, fără nici un nor de ploaie pe cer și cu vînt cald, încărcat de praf. Bailey intră în birtul lui Minny, lăsîndu-l pe Old Sam să doarmă în Packard. Bailey se simțea groaznic. Băutura tare și canicula nu merg împreună. își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
de la bucătării. Mai era și un turn cu ceas, roșu și înalt, cu un mecanism muzical, înconjurat de tufe, alei cu pietriș și straturi cu flori albastre și stacojii uluitor de frumoase, în jurul cărora bîzîiau albine. Era o vară extrem de toridă. Pacienții în halate mergeau cu grijă pe pajiști sau meditau pierduți pe bănci. Majoritatea erau bătrîni și solitari, iar cînd asistentele îmbrăcate în alb treceau cîte trei pălăvrăgind vioaie, Thaw rămînea uimit de mila pe care aceste tinere pline de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]