4,979 matches
-
primitori, care stîrnise rumoare printre invitați după ce le făcuse cîteva caricaturi. Și care, sectant cum era, citise mult. De pildă despre teoria fundamentului, a bazei civilizațiilor umane, de la asirieni pînă la monoteiști. Creștini, caldeeni, iudei și la politicile... Nu spusese totalitare. Spusese "cele mai moderne", și nu le numise, fascismul, comunismul... Lumea tăcea încremenită. Convinsă că tînărul venise acolo, anume, ca să-i provoace, să-i toarne. Cu toate că "turnătorul oficial", un avocat celebru, abea ieșit de la pîrnaie, se afla printre ei. Deși
Vizuina cu hoți by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16301_a_17626]
-
vileag suficiente dosare de Securitate, cu siguranță că scenarita va suferi o înfrîngere considerabilă. Aceste dosare, puse unul lîngă altul, vor dovedi, sînt convins, că Securitatea își putea face treaba numai în împrejurarea că era susținută și susținea un regim totalitar. Dar nici măcar în perioada cînd avea de partea ei toate avantajele posibile, Securitatea n-a fost în stare să alcătuiască mari strategii, ci simple soluții de criză. Ca putere malefică, Securitatea a folosit, pe vremea lui Ceaușescu, o violență care
Misterele Securității by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/16289_a_17614]
-
a le ocoli ori "justifica" într-o manieră stîngace, dintr-o pietate greșit înțeleasă ori în baza unui discurs inerțial. Ele trădează o deficiență morală, transpusă în texte de circumstanță, propagandistice, componentă a catastrofei pe care a abătut-o regimul totalitar asupra istoriei și culturii noastre. Adevărul trebuie cunoscut, chiar dacă e dezagreabil. Din fericire însă, în momentul în care s-au înrolat sub flamura "realismului socialist", creatorii în chestiune terminaseră partea cea mai însemnată a operei lor, care le asigură un
Gheorghe Grigurcu - "Viața mea la Târgu-Jiu? Neantul mobilat cu o bibliotecă..." by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16257_a_17582]
-
de glorie, Nichita Stănescu s-a înșelat pe sine însuși. Celor care susțin că el a "subminat" doctrina comunistă prin "metafizică", "iraționalism", "individualism", li se poate răspunde că au și n-au dreptate, întrucît acceptarea și mediatizarea sa de către regimul totalitar s-a petrecut în etapa "liberalizării" aproximative, cînd astfel de "erezii" erau admise și chiar încurajate, cu condiția unei subordonări de ordin politic (fie și tacite). Admise și încurajate nu chiar în beneficiul tuturor... Indiscutabil, bardul Necuvintelor rămîne o figură
Gheorghe Grigurcu - "Viața mea la Târgu-Jiu? Neantul mobilat cu o bibliotecă..." by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16257_a_17582]
-
Gheorghe Grigurcu Desigur, Ana Blanadiana e azi cea mai cunoscută poetă din România. Celebritatea sa literară e însoțită și augmentată de una de ordin cetățenesc, asociere de astădată benefică, menită a spăla rușinea bardului politizat, aflat la remorca propagandei totalitare, așa cum s-a întrupat în numeroase, din nefericire, cazuri, de la Mihai Beniuc la Adrian Păunescu. Întrebarea care se pune (și-o pune poeta însăși) e dacă această reputație de excepție ar putea fi sinonimă cu o supremă satisfacție, cu "fericirea
În spatele celebrității by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16293_a_17618]
-
Dan Lungu Putem ajunge la concluzii interesante privind situarea scriitorului în intențiile și practicile regimului totalitar asimilînd proiectul comunismului de creare a "societății fără clase" și a "omului nou" cu un proces de "alternare" a lumilor (în termenii lui Peter L. Berger și Thomas Luckman,1) care reiterează, în condiții diferite, procesul socializării primare. Potrivit celor
Scriitorul, personajul și socialismul real by Dan Lungu () [Corola-journal/Journalistic/16328_a_17653]
-
poate stîrni, în egală măsură, interesul publicului străin - confruntat dintr-o dată cu o realitate atipică, în genul celei surprinse de Czselaw Milosz în Gîndirea captivă, dar și noii generații de cititori autohtoni, care nu au parcurs, din fericire pentru ei, experiența totalitară. În plus, va trebui ca cercetătorii fenomenului literar, la rîndul lor, să țină seama de numeroasele clasificări și clarificări pe care criticul le propune în această carte. Totuși, aspectul cel mai interesant rămîne stilul participativ, faptul că aproape toate considerațiile
Literatura în totalitarism by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/16426_a_17751]
-
o succintă notă, criticul precizează că ar fi preferat el însuși să-și fi adunat ideile doar din cărți). Premisa de la care se pornește este că nimic nu poate fi explicat normal într-o literatură apărută sub presiunea unui regim totalitar; direct sau indirect totul trebuie privit ca o replică, ca o reacție de autoapărare și, în ultimă instanță, ca un mijloc de supraviețuire. Demonstrația apelează la argumente ce țin de competența istoricului literar (trecerea în revistă a celor patru decenii
Literatura în totalitarism by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/16426_a_17751]
-
O dată stabilit "diagnosticul", criticul fixează termenii ecuației: scriitorul (paleativ), cenzorul (complezent) și lectorul (pervertit), întrebîndu-se, retoric, ce altceva decît o odraslă suferindă, ar fi putut să rezulte din coabitarea celor trei. E de prisos să mai spunem că, dacă estetica totalitară s-ar constitui, la un moment dat ca disciplină, nu ar putea să ignore o asemenea perspectivă. În analiza literaturii propagandistice, mai cu seamă a aceleia din faza fundamentalistă a regimului, autorul recurge la analogia cu paradigma religioasă. Dacă scopul
Literatura în totalitarism by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/16426_a_17751]
-
trecerii spre statul de drept, despre "costul uman al strădaniilor de a rupe "ciclul infernal"" - cum spune B. Elvin în editorial. Văzute, dinăuntru sau din afară, de sovietologi, scriitori, oameni politici, filosofi, economiști, paradoxurile democratizării, cu rădăcini lungi în regimul totalitar, ne privesc de aproape. Ceea ce se petrece în Rusia acum, de la oligarhia născută și hrănită prin corupție, care controlează economia, la suferința omului de rînd, căruia prelungita criză economică și socială îi dă nostalgii după vechea autoritate a Kremlinului - totul
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16442_a_17767]
-
lumii reprezentate. Isarlâkul (Craiova) este subordonat unei Înalte Porți (București) și unui Magnific Suleiman care, la rândul lor, ascultă de o Sublimă Poartă (Moscova) etc. Autorul a urmărit să confere exemplaritate faptelor prin sublinierea, prin evidențierea structurii, a mecanismelor sistemului totalitar (în speță, totalitarismul românesc), cu toate fenomenele specifice acestuia. Romanul nu pierde, cum s-a spus, față de jurnal, în direcția autenticității, căci între factualitate și autenticitate nu se poate pune semnul echivalenței (jurnalul lui Ion D. Sîrbu nici nu este
"La condition roumaine" by Antonio Patraș () [Corola-journal/Journalistic/16470_a_17795]
-
procesele nu sînt obligatoriu unidirecționate: o dovedește atît contra-tendința actuală de păstrare și de valorizare a diferențelor regionale, cît și pericolul uniformizării stilistice. în a doua jumătate a secolului al XX-lea, impunerea artificială a limbajului birocratic caracteristic discursului politic totalitar în toate zonele vieții publice, presiunea cenzurii și a controlului de tip polițienesc au redus considerabil diferențele stilistice existente între variantele deja constituite ale românei culte. Pe acest fundal de monotonie a "limbii de lemn" generalizate s-a proiectat spectaculoasa
Diversitate stilistică... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16539_a_17864]
-
își iau revanșa tratându-le cu un dispreț brutal pe femei. Prin același mecanism psihologic se explică faptul că ei se simt oripilați când cineva îi bănuiește că ar fi homosexuali: traumatizați de violul la care îi supune zilnic sistemul totalitar, nu mai suportă să fie considerați un fel de femei și în viața sexuală propriu-zisă. Altă teorie care dovedește capacitate de sinteză și chiar o aptitudine filozofică este aceea potrivit căreia, atunci când scrii despre tine, te afli la suprafață, în timp ce
Scriitorul și funcționara de la poștă by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16534_a_17859]
-
și obligatoriu repartizate în interiorul textului - cu lemnul. Ulterior, gruparea limbă de lemn, transpusă în cele mai diverse limbi, își realizează strălucita odisee internațională ca termen politic. Asemănarea superficială, caracterul repetitiv al formulării 'adevărurilor'doctrinare, al lozincilor mobilizatoare în discursul ideologic totalitar, de tipul celui care a dominat și comunicarea socială românească a ultimei jumătăți de secol, explică extinderea sintagmei limbă de lemn în referirea la forma de expresie a textelor, a discursului totalitar, ale cărui particularități de organizare au fost puse
"LIMBAJ LEMNOS" by Valeria Guțu Romalo () [Corola-journal/Journalistic/16551_a_17876]
-
adevărurilor'doctrinare, al lozincilor mobilizatoare în discursul ideologic totalitar, de tipul celui care a dominat și comunicarea socială românească a ultimei jumătăți de secol, explică extinderea sintagmei limbă de lemn în referirea la forma de expresie a textelor, a discursului totalitar, ale cărui particularități de organizare au fost puse în evidență de profunda analiză efectuată de autoarea franceză. În această etapă a evoluției sale, sintagma își păstrează caracterul metaforic, utilizarea ei referindu-se, în primul rînd, la rigiditatea de expresie asociată
"LIMBAJ LEMNOS" by Valeria Guțu Romalo () [Corola-journal/Journalistic/16551_a_17876]
-
înțeleagă faptul că dizidenții anticomuniști au recomandat votarea lui Ion Iliescu sacrificîndu-și convingerile personale, pentru a împiedica producerea unui rău incomparabil mai mare decît alegerea lui Ion Iliescu. Cornel Nistorescu, din cîte ne amintim, s-a despărțit de fostul regim totalitar, deoarece regimul însuși nu mai exista. El n-a făcut un gest măcar împotriva ceaușismului, pe vremea cînd aceste gesturi costau. N-a sărit pe atunci în sprijinul nici unui dizident și nici el nu și-a manifestat vreo nemulțumire care
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16547_a_17872]
-
cu unul dintre acele texte care ne obligă să ținem seama de contexte. Mai întîi, nu putem face abstracție de fundalul biografic - poziția scriitorului din est, nevoit să aleagă între acceptarea compromisului, semnarea pactului, complacerea în minciuna generalizată a regimului totalitar și soluția cealaltă, a emigrării, asumarea condiției de "exilat" cu toate neajunsurile pe care le implică, la rîndul ei. Paradoxul constă însă în faptul că, dacă în primul caz, personalitatea individului este alterată de mecanismele, destul de previzibile, ale instinctelor de
Memoria ca formă de supraviețuire by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/16573_a_17898]
-
Când scriam The Porcupine, m-au ajutat prieteni bulgari cu amănunte. Văd căderea comunismului ca pe o întâmplare fericită, dar mă îngrozește ceea ce a urmat - sentimentul festivist de victorie al Occidentului, pierderea ideilor bune și adevărate ale Stângii (opuse tendințelor totalitare), terorismul violent al sistemului capitalist în expansiune. 8 noiembrie 2000
Julian Barnes - Desperado sau nu? by Lidia Vianu () [Corola-journal/Journalistic/16564_a_17889]
-
în titlul unui text pamfletar, Barbu Cioculescu. Cum ne-am putea apropia de această conștiință duplicitară, reprezentativă pentru era comunistă, dar care, iată, încearcă a-și supraviețui în postura de denunțător al aceleiași ere? Nu ne îndoim că, dacă sistemul totalitar ar mai fi persistat, Titus Popovici nu s-ar fi grăbit a rupe relațiile avantajoase pe care le întreținea cu acesta, încărcat fiind de bani, distincții de tot felul și avînd facilitatea unor călătorii pe tot mapamondul, ca și accesul
Duplicitatea lui Titus Popovici by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16589_a_17914]
-
și papi mediocri și papi care și-au folosit puterea lumească pentru a face rău. Paul al II-lea a făcut și politică. Cardinalul polonez Wojtyla a atras atenția asupra sa pentru curajul său de militant anticomunist, în- tr-un regim totalitar. Spre deosebire de politicieni, cardinalul n-a privit comunismul decît ca pe o încercare pentru credincioși. O încercare ce se cuvenea depășită, ca toate celelalte. Dacă ar fi fost un simplu politician în sutană, cum sînt atîți slujitori ai Bisericii, cardinalul ar
Papa, vizionarul by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/11849_a_13174]
-
și al angoasei. L-am lăsat în urmă cu reală satisfacție, deși nu fră eforturi, pe cel care fusesem, fără să mă dezic de el, dar privindu-l cu o anume detașare". Se poate pune întrebarea în ce măsură, odată centrul puterii totalitare abolit, mai poate fi îndreptățit comportamentul de "rebel". Nu cumva e o prelungire nefuncțională, un atavism psihic deranjant? N-ar fi mai bine să ne dezechipăm și să surîdem tot timpul aidoma unui fost președinte ale țării noastre, festiv îmbrățișați
Cine este Ovidiu Pecican? by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11858_a_13183]
-
antiamericanismului (ca o altă reminiscență a ideologiei comuniste ce și-a găsit drept alibi antiglobalizarea). Altfel spus, găsim sechelele cu tendințe reconstitutive ale vechiului centralism care apasă precum o umbră grea plăpîndele înjghebări democratice, atitudinea civică abia salvată din marasmul totalitar. Obiectivele "rebelului", fixate încă înainte de 1989, nu s-au perimat, așadar, reclamîndu-i noi eforturi chiar împotriva confuziei, a "haosului" care, antistructură fiind, e nu mai puțin un efect malefic al structurilor "noii orînduiri" de funestă memorie. Pe plan cultural, se
Cine este Ovidiu Pecican? by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11858_a_13183]
-
să uite, chiar dacă n-o recunoaște, că, indiferent de ce se întîmplă în prezentul ei, deopotrivă trecutul și viitorul rămîn "compartimente" autonome, pe care epoca următoare le contextualizează altfel. Relația cu istoria (viitorul y compris) e, totuși, (mai) specială în regimurile totalitare. Așa că una din obsesiile de tot felul ale comunismului românesc a fost, de bună seamă, lumea în anul 2000. In 2004, patru dintre "micuții" de atunci, din anii '70 - '80, Paul Cernat, Ion Manolescu, Angelo Mitchievici, Ioan Stanomir, publică, la
Citiți-le noaptea! by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11929_a_13254]
-
se vadă firescul inventat al lui și numai al lui, lucruri văzute, simțite, gîndite numai de el: viul, neprevăzutul, insolitul lirismului, nu decorativul cuminte, leneș-impersonal". Acest "leneș-impersonal", produs al modei, al minimei rezistențe, dacă nu al ingerințelor frecvente în mediul totalitar, balast al "pretențiilor" de tot felul ce ocultează "fiorul liric", a abătut din drumul lor ce se anunța promițător destui slujitori ai lirei: Am constatat cu destulă tristețe că mulți poeți au început cu o anumită originalitate pe care au
O antologie recuperatoare (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16031_a_17356]
-
într-un verbiaj "democratic", nu e mai puțin constrîngător. Revizuirile - termen ajuns aproape peiorativ, din pricină că a fost răsucit la infinit de atîția pledanți ai stagnării - sînt frecvent refuzate, pe motivul că ar tulbura "stabilitatea", cultul valorilor, spiritul istoriei. Astfel disprețul totalitar față de public se prelungește prin disprețul față de "democratizarea lecturii", formula cea mai adecvată de deschidere a criticii față de cititorii săi: "mentalitatea de tutelați, de necompetitori infiltrată în decenii de totalitarism nu a dispărut cu totul. Cultura înțeleasă ca spațiu liber
O antologie recuperatoare (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16049_a_17374]