852 matches
-
simțul orientării În spațiu. I se părea că putea fi oriunde În Europa sau În Orientul Mijlociu sau În Rusia. Mătușa Zeliha și Aram beau raki, Asya și Armanoush Își luaseră niște vin alb. Mătușa Zeliha fuma țigări, Aram trăgea din trabucuri, iar Asya, care se pare că evita să recurgă la tutun În fața maică-sii, Își molfăia În schimb gingiile. În seara asta nu fumezi, i-a zis Armanoush Asyei care stătea lângă ea. — Mda, mie-mi spui, a oftat Asya
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
se Întoarcă spre Aram și să-l Întrebe: — Ia spune, trebuie să ai și tu niște tatuaje. Mătușa Zeliha trebuie să te fi tatuat. Nici gând, a spus Aram de după vălul fuioarelor de fum ce se ridicau Încolăcindu-se din trabucul lui. Nu mă lasă să-mi fac nici unul. — Da, a adăugat Asya. Nu-i dă voie să se tatueze. — Adevărat? a Întrebat Armanoush surprinsă Întorcându-se spre mătușa Zeliha. Credeam că-ți plac tatuajele. — Îmi plac Într-adevăr, a răspuns
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
la ora aceea poveștile de dragoste din Europa aveau un avantaj moral clar asupra celor din America. La nouă și jumătate Kitty Îl părăsi și se duse să-și Întâlnească prietenele la Bar and Books, un bar unde se fuma trabuc, aflat la intersecția dintre Lexington și 73rd Street. Murea de nerăbdare să le povestească tuturor călătoria ei la Los Angeles. Olga, noua ei colega de cameră, ajunsese deja. Era o tânără de douăzeci și patru de ani, născută În Siberia, care lucra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
rînd: „FAOCUMINEBABY!“ iar Tiffany: „TRAGEMIOTRAGEMIO!“ Alții strigă doar: „NUTEOPRI!“ Încrederea În sine a luat o turnură erotică nu În Întregime neplăcută. Mulțumit, Wakefield Își ia poemul de la capăt: — Fiecare casă găzduiește un dictator demolator intern un zeu domestic morfolind un trabuc de bani și nerăbdare și care nu este satisfăcut pînă cînd fiecare se suie Într-o mașină conducînd dinspre Niciundeville către Niciundeville În căutare de terapie și dorință! O voce de femeie, puternică și dătătoare de fiori se ridică din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
la cîteva scaune distanță de o arătare sură, plantată pe la mijlocul barului. Comandă un bourbon și o Cola. Asta face un Bourbon Libre și, ascultă ce-ți spun, n-o să vezi tu Cuba Libre cît timp Castro Încă mai trage din trabuc. — Toate băuturile lui sînt servite la pachet cu cîte o predică, zice arătarea, trage un fum și tușește. Taie vîrful trabucului și și-l reaprinde. Un bar nu e sală de prelegeri! strigă către barman. — Nimeni nu ți-a ținut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
Libre și, ascultă ce-ți spun, n-o să vezi tu Cuba Libre cît timp Castro Încă mai trage din trabuc. — Toate băuturile lui sînt servite la pachet cu cîte o predică, zice arătarea, trage un fum și tușește. Taie vîrful trabucului și și-l reaprinde. Un bar nu e sală de prelegeri! strigă către barman. — Nimeni nu ți-a ținut ție vreo predică de să se prindă de tine, Alferez. Alferez se Întoarce să se uite la Wakefield. — SÎnt aici de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
să-i parcheze mașina. CÎteva clipe mai tîrziu soarbe din deja obișnuitul cocktail și studiază fauna holului opulent. Aici e cel mai bine, mustăcește: cel mai bun hotel, cea mai bună faună, cea mai bună distracție din America. Fumul de trabuc e cubanez, banii sînt high tech, limbajul e multi. Femei În superbe rochii de seară și bărbați În frac plutesc În sus pe scări, către mezanin și perechi În blue-jeans scumpi și piele italienească Își fac veacul la bar. Toată lumea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
scoată cecurile! Domnul Redbone este solid și pătrățos ca un lingou de aur, cu ochii străjuiți de niște imense sprîncene negre. El nu este o „tîrfă artistică“, așa cum apare, sub Loplop și lîngă omphalos, Într-un costum negru elegant. Un trabuc neaprins i se ițește dintre buze, perpendicular pe falusul omphalosului. Palmer rîde nervos și Își scurtează discursul. Deci, ăsta-i omul, patronul lui fantomatic. Wakefield se ridică să-i strîngă mîna, dar Redbone Îl Împinge Înapoi pe scaun. — Manîncă, manîncă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
romană, seifuri pline cu monede de aur. Totul pare vechi de cel puțin două sute de ani. Redbone arată cu mîna la un set de jilțuri sculptate În lemn și se așează Într-unul din ele. Îi oferă lui Wakefield un trabuc și i-l aprinde. Toarnă cognac dintr-o carafă romană de sticlă. — De ce? Întreabă Wakefield. Ce altceva să Întrebe În fața acestui exces? — E o țară mare, spune Redbone, dar nu mai are unde crește. De acum Înainte nu mai poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
după bombele atomice ce ar mai fi urmat? Să mîncăm carne la conservă, În beznă, ani de zile? Wakefield Încearcă să se imagineze pe sine sub pămînt, după un atac nuclear, așezat pe vecie Între doamna Redbone și Persefona, primind trabucuri gata aprinse de la un domn Redbone plin de solicitudine. Mai bine ar muri Într-un accident de avion. Singurul lucru bun În legătură cu adăposturile antiaeriene este că au oferit adolescenților locuri bune În care să-și piardă virginitatea. Cele mai bune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
cu mănuși de box, bărbați ridicînd greutăți, ținînd În mîini rachete de tenis, aplecați peste fetrul verde al meselor de billiard sau ridicînd un pahar emană o aură care-l Învăluie pe Wakefield, așa cum face și aroma de whiskey și trabucuri cubaneze care plutește În Încăpere. Acesta este cuibul dușmanului, cugetă Wakefield. SÎnt aici ca să-l vînez, poate chiar Îl prind cu ceva ilegal care ar putea pune capăt restaurării. Se decide să continue vînătoarea În baia de aburi. Cu un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
plăcere nemărturisită că bea whisky-ul preferat al tatălui ei. Știa că era o prostie să vadă un semn în asta. Ar fi putut la fel de bine să observe că purta pantofi Church’s, întocmai ca tatăl ei, sau că fuma trabucuri extravagante Romeo y Julieta, când și le permitea. Dar whisky-ul părea ceva personal. Îi era groază să se gândească la ce-ar fi zis Stevie despre asemenea copilării. Îi aduse un pahar cu vin chiar în momentul în care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
mesaj aluziv. Bruno era, cu siguranță, o victimă a crizei de la patruzeci de ani. Purta haină din piele, Își lăsase barbă. Ca să arate că știe ce-i viața, vorbea ca un personaj de roman polițist de mâna a doua; fuma trabuc, făcea body building. Michel Însă, În ce-l privea, nu credea deloc În explicația cu „criza de la patruzeci de ani”. Bărbatul care-i cade victimă nu vrea decât să trăiască, să trăiască un pic mai mult; nu cere decât o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
de amortizare? Am o vagă idee. În zilele de Înainte de a fi dat bogăția peste el, nimeni nu și‑a pus Întrebări În legătură cu nevoia lui Ravelstein de a purta costume Armani sau de a folosi valize Vuitton, de a fuma trabucuri havaneze imposibil de obținut În Statele Unite, de a se Înconjura de accesorii Dunhill, stilouri de aur masiv Mont Blanc sau cristaluri Baccarat ori Lalique din care să servească sau să fie servit cu vin. Ravelstein era unul dintre oamenii aceia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
venind și plecând pe apa lacului Michigan - un astfel de om ar fi putut să atârne și În aer, făcând levitație asemenea lui Jordan. Un om cu idiosincrazii și manii trăsnite, care se ghiftuia hulpav cu acadele ieftine și fuma trabucuri Havana de contrabandă, era el Însuși un miracol homeric. Ravelstein, gazda, care venea acum cu un platou de brânzeturi, spunând: - Ce‑ați zice de‑o Îmbucătură din cașcavalul ăsta Vermont?Ă Între timp mânuia inept cuțitul de brânză, cu descărcări
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
trântește la loc ușa cabinetului. Doi zdrahoni în uniforme negre urcă scările de la capul holului și în scurt timp bolnavul recalcitrant, flancat de cei doi, le coboară. Ceilalți pacienți răsuflă ușurați. Numai unul dintre ei, un lungan rulat ca un trabuc într-un trenci soios, purtând niște ochelari imenși în rame negre de baga, rostește moale, aproape în șoaptă: Avea dreptate omu’, stă-ăm aici de două ore... Și se pornește pe o tuse adâncă și nesănătoasă. O femeie cu un copil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
Jones. L-am găsit în picioare la capătul unui lung coridor al cărui capăt opus era plin până sus cu saci de nisip. Fixată de saci era o țintă în formă de om. Ținta era caricatura unui evreu cu un trabuc în gură. Evreul stătea în picioare pe niște cruci rupte și niște mici femei goale. Într-o mână evreul ținea o pungă cu bani pe care scria „Tranzacții bancare internaționale“. În cealaltă mână ținea un steag rusesc. Din buzunarele costumului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
din fotoliul lui cel confortabil. Nu avea să dispară decât zece minute. Și, oricum, nimeni n-avea să-i ducă dorul. Hugo a coborât pe scara splendidă, lungă și largă, ajungând în salon. Printre odorizantele de cameră și mirosul de trabucuri era detectabil și acela, mai slab, de antiseptic. Hugo și-a dat seama că și trabucurile erau gratis, așa că s-a servit cu un minunat Romeo y Julieta. Cum era vorba aia? Un copil e un copil, dar un trabuc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
avea să-i ducă dorul. Hugo a coborât pe scara splendidă, lungă și largă, ajungând în salon. Printre odorizantele de cameră și mirosul de trabucuri era detectabil și acela, mai slab, de antiseptic. Hugo și-a dat seama că și trabucurile erau gratis, așa că s-a servit cu un minunat Romeo y Julieta. Cum era vorba aia? Un copil e un copil, dar un trabuc bun e un adevărat balsam. Hugo s-a așezat pe un scaun rotitor, și-a pus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
trabucuri era detectabil și acela, mai slab, de antiseptic. Hugo și-a dat seama că și trabucurile erau gratis, așa că s-a servit cu un minunat Romeo y Julieta. Cum era vorba aia? Un copil e un copil, dar un trabuc bun e un adevărat balsam. Hugo s-a așezat pe un scaun rotitor, și-a pus coatele pe blatul ca de cupru lustruit al barului și a început să se uite pe meniul cu băuturi. A realizat că meniul avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
că avem pe undeva o sticlă de apă, a spus barmanul nu prea convins. După ce s-a aplecat și a scotocit pe sub bar, acesta a reapărut cu mâna goală. Îmi pare rău, tomnule. Majoritatea tomnilor care vin aici, vor alcool. Trabucuri. Înțelegeți, ca să sărbătorească. Nou-venitul a început să dea energic din mâini ca să scape de fumul provenit de la trabucul lui Hugo. —Ei bine, nu toți vrem să sărbătorim otrăvindu-ne ficatul și aprinzând simboluri falice în detrimentul atmosferei. Hugo a simțit că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
și a scotocit pe sub bar, acesta a reapărut cu mâna goală. Îmi pare rău, tomnule. Majoritatea tomnilor care vin aici, vor alcool. Trabucuri. Înțelegeți, ca să sărbătorească. Nou-venitul a început să dea energic din mâini ca să scape de fumul provenit de la trabucul lui Hugo. —Ei bine, nu toți vrem să sărbătorim otrăvindu-ne ficatul și aprinzând simboluri falice în detrimentul atmosferei. Hugo a simțit că vecinul se întorsese și se uita la el. Hei, a zis el. Ia uite-l pe Yogi! —Bună
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
înțelegi nimic, fiindcă vii de undeva unde totul se desfășoară conform unor reguli pe care le-ați stabilit voi, la un moment dat. Nu aveți cum să evadați din tiparele artificiale în care v-ați băgat singuri. Nu vrei un trabuc? Vulturul trăgea dintr-un trabuc, alături de el, și părea extrem de satisfăcut. Scotea pe cioc rotocoale albastre... - Cubaneze, astea-s cele mai bune. Am un tovarăș care mi le aduce regulat... Țâșni în picioare și o luă la fugă... Încotro? Acolo
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
undeva unde totul se desfășoară conform unor reguli pe care le-ați stabilit voi, la un moment dat. Nu aveți cum să evadați din tiparele artificiale în care v-ați băgat singuri. Nu vrei un trabuc? Vulturul trăgea dintr-un trabuc, alături de el, și părea extrem de satisfăcut. Scotea pe cioc rotocoale albastre... - Cubaneze, astea-s cele mai bune. Am un tovarăș care mi le aduce regulat... Țâșni în picioare și o luă la fugă... Încotro? Acolo unde ar fi trebuit să
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
la originea lor? Nici un răspuns. Și ce dacă?, gândi. Un iepure aplaudat de copii râzgâiați, un ins fugărit de cactuși îndrăgostiți, o veioză pe care o stingi și nu se face întuneric, popândăi în uniformă și un vultur care fumează trabuc. Plus o Lucie dispărută... Gura uscată îl îndemnă să meargă la bucătărie, în timp ce imagini disparate, desprinse din coșmarurile de peste noapte, îi bombardau creierul, dansându-i pe sub pleoape. Deschise frigiderul și desfăcu o cutie. Cu lapte. Înghiți cu sorbituri mari, apoi
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]