1,201 matches
-
așezată pe podul de terasă de 40-50 m și cuprinde cea mai mare parte a construcțiilor edilitar-gospodărești. În partea de vest a satului se află dealul Dumbrava unde au fost făcute săpături arheologice și au fost descoperite morminte aparținând vechilor traci și sciți, dovadă a locuirii încă din cele mai vechi timpuri a acestor teritorii. Comuna Bârsești se află în Depresiunea Vrancei. Asupra numelui satului Topești s-au emis mai multe ipoteze, dintre care cea mai plauzibilă spune că numele satului
Comuna Bârsești, Vrancea () [Corola-website/Science/310930_a_312259]
-
Singură deosebire între cele două grupuri constă în împrejurarea că geții locuiau la câmpie în timp ce dacii trăiau în zonele mai înalte, montane. Herodot i-a introdus în istorie prin următoarea mențiune: "„geții sunt cei mai bărbați și mai drepți dintre traci”". Istoricul Tucidide spune că geții aveau aceleași arme și mergeau calări că și sciții. În timpul expediției lui Darius I (522-486 î.Hr.) împotriva sciților (513 î.Hr.), geții i s-au opus, însă în cele din urmă au fost înfrânți, împreună cu celelalte
Geți () [Corola-website/Science/299936_a_301265]
-
purtat războaie pentru supremație, ce au dus la slăbirea și dezmembrarea imperiului macedonean. i sunt consemnați în izvoare prima dată în secolul al VI-lea î.Hr., iar dacii din secolul I î.e.n. Strabon afirmă că geții vorbeau aceeași limbă cu tracii, dar și ca dacii vorbeau aceeași limbă cu geții. Dar, evident, Strabon nu cunoștea el însuși limbile respective. După el, singura diferență era strict geografică, geții fiind așezați pe cursul inferior al Dunării, spre Pont, iar dacii spre izvoarele Dunării
Geți () [Corola-website/Science/299936_a_301265]
-
amănunte. Darius conducea o armată de 700.000 de soldați, dublată de o flotă ce numără 600 de corăbii. A traversat Bosforul pe un pod de vase și a înaintat spre gurile Dunării, prin zonă litorala. I-a supus pe tracii pe care i-a întâlnit în cale, mai puțin pe geții din sudul Dunării, care i s-au împotrivit, dar au fost repede zdrobiți. Sunt descriși de Herodot ca fiind "cei mai viteji și drepți dintre traci". Herodot scrie că
Geți () [Corola-website/Science/299936_a_301265]
-
a supus pe tracii pe care i-a întâlnit în cale, mai puțin pe geții din sudul Dunării, care i s-au împotrivit, dar au fost repede zdrobiți. Sunt descriși de Herodot ca fiind "cei mai viteji și drepți dintre traci". Herodot scrie că geții se credeau nemuritori și oferă detalii despre religia și ritualurile acestora. Motivul expediției lui Darius a fost unul punitiv - pedepsirea sciților care invadaseră țară cimerienilor, intrând apoi și în Media. Dar Darius pregătea un război împotriva
Geți () [Corola-website/Science/299936_a_301265]
-
i.en., geții sunt menționați de Arian, autor grec din Bitinia, în lucrarea "Anabasis-Expediția lui Alexandru Macedon". Ca urmare a răscoalelor provocate de tribali și ilyri, Alexandru a organizat o expediție punitiva. A înaintat prin Munții Balcani, în trecătorile cărora tracii au organizat o ambuscadă, folosindu-se de căruțe pe care le împingeau și prăvăleau asupra macedonenilor. Alexandru scăpa din ambuscada și are o luptă cu tribalii pe râul Lyginios. Tribalii au evacuat femeile și copii dincolo de Istru și s-au
Geți () [Corola-website/Science/299936_a_301265]
-
cu o serie de probleme: luptele cu rivalii săi, răscoală odrisilor conduși de Seuthes al III-lea, revoltă cetăților grecești Meambria, Odessos, Apollonia și Histria în 313 i.en., nemulțumirile și fiscalitatea prea mare, revoltă condusă de Callatis susținută de traci, geți și sciți. Garnizoanele lui Lisimah au fost alungate, iar cetățile au încheiat un tratat de alianță. Lisimah îi învinge pe traci și sciți și asediază orașul Callatis. De partea răsculaților se află rivalul său, Antigonos, care se erija într-
Geți () [Corola-website/Science/299936_a_301265]
-
Apollonia și Histria în 313 i.en., nemulțumirile și fiscalitatea prea mare, revoltă condusă de Callatis susținută de traci, geți și sciți. Garnizoanele lui Lisimah au fost alungate, iar cetățile au încheiat un tratat de alianță. Lisimah îi învinge pe traci și sciți și asediază orașul Callatis. De partea răsculaților se află rivalul său, Antigonos, care se erija într-un protector al autonomiei cetăților grecești și trimitea o oaste pe uscat și o flotă. Callatis este înfrânt iar la întoarcere, Lisimah
Geți () [Corola-website/Science/299936_a_301265]
-
În 310/309 i.en., acestea se răscoală din nou, stipendiate de Ptolemeu Lagos al Egiptului. Callatis este asediat și cucerit în 307 i.en. În 305, Lisimah se proclama rege al Traciei. La aceea vreme se remarcă dintre căpeteniile tracilor Dromichaites, amintit de Strabon, Memnon și Pausianias, Diodor din Sicilia, Trogus Pompeius, Lexiconul Suidas. Diodor din Sicilia detaliază conflictul dintre Dromichaites și Lisimah. Conflictul a izbucnit în 300-297 i.en.. Regele Lisimah este înfrânt și scapă prin fugă din încăierare
Geți () [Corola-website/Science/299936_a_301265]
-
de pace și și-au promis sprijin reciproc. Între 293-291 i.en., Lisimah pornește o a doua expediție. Armata lui era însă înfometata și fiind înfrânta, Lisimah a fost luat prizonier împreună cu fii săi și dus la cetatea Helis. Deși tracii doreau execuția acestuia, Dromichaites l-a tratat că pe un prieten și a organizat un ospăț cu caracter moralizator, oferindu-le macedonenilor o masă bogată și luxoasa în timp ce tracii se ospătau umili. Potrivit lui Pausanias în Descrierea Greciei, pacea dintre cei
Geți () [Corola-website/Science/299936_a_301265]
-
luat prizonier împreună cu fii săi și dus la cetatea Helis. Deși tracii doreau execuția acestuia, Dromichaites l-a tratat că pe un prieten și a organizat un ospăț cu caracter moralizator, oferindu-le macedonenilor o masă bogată și luxoasa în timp ce tracii se ospătau umili. Potrivit lui Pausanias în Descrierea Greciei, pacea dintre cei doi a fost întărită și de o alianță matrimoniala, Lisimah oferindu-și fiica de soție lui Dromichaites. Nu se știe cu siguranta dacă Dromichaites a fost regele tracilor, al
Geți () [Corola-website/Science/299936_a_301265]
-
în timp ce tracii se ospătau umili. Potrivit lui Pausanias în Descrierea Greciei, pacea dintre cei doi a fost întărită și de o alianță matrimoniala, Lisimah oferindu-și fiica de soție lui Dromichaites. Nu se știe cu siguranta dacă Dromichaites a fost regele tracilor, al geților sau al odrisilor. Țara lui a fost localizată în Dobrogea, în Câmpia României. După moartea acestuia din 281 i.en. în urmă bătăliei de la Kurupeidon, celții au pătruns masiv în Peninsula Balcanică. Au traversat Tracia și Macedonia, l-
Geți () [Corola-website/Science/299936_a_301265]
-
așezat pe locul fostului regat odrid, pe Valea Măritei, cu capitala la Tylis. Bizantion a fost terorizata de nou veniții și a trebuit sa plateasca tributuri uriașe. În 218 i.en., regatul de la Tylis s-a prăbușit în urmă răscoalei tracilor. Conform unei inscripții găsite la Histria, ce datează din secolul al III-lea i.en., solii histrieni au reușit să recupereze 60 de prizonieri și veniturile cetății de la o căpetenie locală, Zalmodegikos. Tot din secolul al III-lea s-au
Geți () [Corola-website/Science/299936_a_301265]
-
a fost descoperită o inscripție ce datează din 200 i.en. Este vorba despre un decret dat în cinstea lui Agatokles, fiul lui Antiphilos, care prin soli și daruri, a obținut protecția unui rege local, Rhemaxos împotriva unei căpetenii a tracilor, Zoltes, care atacă cetatea când grâul se află în pârg. Locuitorii Histriei chiar plăteau tribut de 600 de galbeni, insă Zoltes nu se ținea de promisiune și atacă în continuare. Agatokles a organizat un corp de mercenari arcași pentru apărarea
Geți () [Corola-website/Science/299936_a_301265]
-
geto-daci → goți, este a lui Heinrich Pantaleonis, cu titlul "Cartea eroilor națiunii germane", în care regii daci sunt prezentați ca fiind regi goți. În secolul al XVIII-lea și începutul secolului al XIX-lea interesul istoricilor pentru istoria și civilizația tracilor, mai ales ramură nordică, a fost subordonat culturii grecești, deoarece, din lipsă de izvoare (scrise, epigrafice, arheologice), ei i-au considerat pe tracii nordici ca fiind niște barbari, împrumutând de la greci elemente de artă sau religie, cum ar fi cultul
Geți () [Corola-website/Science/299936_a_301265]
-
În secolul al XVIII-lea și începutul secolului al XIX-lea interesul istoricilor pentru istoria și civilizația tracilor, mai ales ramură nordică, a fost subordonat culturii grecești, deoarece, din lipsă de izvoare (scrise, epigrafice, arheologice), ei i-au considerat pe tracii nordici ca fiind niște barbari, împrumutând de la greci elemente de artă sau religie, cum ar fi cultul lui Dyonisos. În 1880 Grigore Tocilescu schițează o prezentare a Daciei înainte de români, cu ajutorul izvoarelor scrise și epigrafice, dar și cu puținele izvoare
Geți () [Corola-website/Science/299936_a_301265]
-
schițează o prezentare a Daciei înainte de români, cu ajutorul izvoarelor scrise și epigrafice, dar și cu puținele izvoare arheologice de care dispunea la vremea lui. Însă putem spune că prima sinteză istorică și arheologică de mari proporții despre ramură nordică a tracilor a fost realizată de marele istoric Vasile Pârvan, în opera să "Getica", apărută în 1926. Eforturile lui Pârvan (îndemnul lui a dus la cercetări sistematice în davele geto-dace) au fost continuate de către elevii lui cum ar fi: G. Mateescu, R.
Geți () [Corola-website/Science/299936_a_301265]
-
Ilfov), Covasna și Jigodin în Transilvania răsăriteana, Pecica în cea apuseana, etc. Desigur nu trebuie să trecem cu vederea nici contribuțiile unor oameni de știință străini, precum S. Casson (1926), L. Rey (1921 și 1932) și W. Heurtley (1939). Despre tracii nordici, principala populație ce locuia în spațiul carpato-danubiano-pontic, izvoarele scrise relatează destul de târziu, cele mai vechi referiri ale scriitorilor antici la geografia acestor ținuturi provenind de la Hecateu, Herodot și Tucidide, conținând informații din secolele VI-V i. Hr. Astfel, bazându-ne
Geți () [Corola-website/Science/299936_a_301265]
-
nefiind două neamuri înrudite, ci unul singur, numit de greci geți și de români daci. Aceștia sunt bine cunoscuți de eleni, deoarece se mută de o parte și de alta a Istrului, și datorită faptului că s-au amestecet cu tracii și misii. Triburile trace, din care făceau parte și geții, ocupau un spațiu vast, învecinându-se la nord cu triburile germanice, la nord-est cu cele slave, la vest cu triburile germanice și celtice, la est cu triburi cimeriene și scitice
Geți () [Corola-website/Science/299936_a_301265]
-
identificat cu Timișul. Despre teritoriile din stanga fluviului, Herodot scrie că nu s-ar putea spune ce oameni locuiesc. În viziunea lui, tot ținutul de la nord de Dunăre "se arătă a fi pustiu și de o întindere nesfârșita". Scriitorul menționează spusele tracilor cum că ținutul este stăpânit de către albine; însă Herodot nu dă crezare acestor vorbe. spunând că albinele indura cu greu frigul. El este de părere că ținuturile aflate sub constelația Ursei nu pot fi locuite datorită frigului. Tot Herodot în
Geți () [Corola-website/Science/299936_a_301265]
-
s-au opus regelui persan. Triburile tracice din Salmydessos și cele care ocupau "ținutul așezat mai sus de orașele Apolonia și Mesembria" (scirmiazii și nipseenii), s-au supus fără a opune rezistență. Geții, "cei mai viteji și mai drepți dintre traci" s-au opus armatei persane, insă Darius, "înainte de a ajunge la Istru", i-a învins pe aceștia, iar după înfrângerea lor, "geții urmară restul armatei persane". Un alt scriitor grec, Tucidide, ne relatează în opera să "Războiul peloponesiac" despre teritoriul
Geți () [Corola-website/Science/299936_a_301265]
-
lui Arrian, aflăm că oastea macedoneană, formată din 30.000 de soldați, trece pe lângă orașul Philippi, apoi pe langă masivul Orbelon, după care trece râul Nestos, și după zece zile ajunge în munții Haemus unde are loc prima confruntare cu tracii, aceștia încercând cu ajutorul carelor de luptă prăvălite de pe munte să destrame formația falangei, insă Alexandru contracarează cu abilitate. Modificându-și planul inițial, Alexandru renunța la debarcarea pe ostrov, îndreptându-și atenția asupra geților de pe malul Nordic. Cu ajutorul corăbiilor de pe fluviu
Geți () [Corola-website/Science/299936_a_301265]
-
un fiu, Octamasades. Teres a murit la 92 de ani, în 440 î.Hr., conform lui Lucian din Samosata. Conform lui Tucidide, sub regele Sitalkes, regatul a atins maximă expansiune, stăpânind tot litoralul de la Abdera până la vărsarea Istrosului, fiind integrați toți tracii dintre Haemus și Rodopi și geții de dincolo de Haemus, de la sud spre nord. Diodor din Sicilia susține că Strymonul era limita vestică. Tot el îi face un portret regelui Sitalkes, ca fiind înțelept, blând față de supuși, viteaz, atent cu averea
Regatul Odris () [Corola-website/Science/320093_a_321422]
-
sosirea lor, de către Odiseu și Diomede, trimiși de Nestor ca iscoade și prădători. Cu același țel îl îndemnase Hector pe solul Dolon să intre în tabăra aheilor, dar acesta fu descoperit, silit să-i trădeze pe troieni și ucis. Căsăpirea tracilor a fost întreruptă de Atena, care de frica zarvei l-a somat pe Diomede să fugă după ce a răpit armele și caii războinicilor. Astfel, Rhesus a fost ultima victimă, cea a treisprezecea, a măcelului. Cu puțin timp înainte de a fi
Rhesus (mitologie) () [Corola-website/Science/304417_a_305746]
-
său de mistagog și nu în cel de cântăreț care a fermecat întregul infern denotă o schimbare de paradigmă cu privire la eroul legendar, care se produce în decursul secolelor V și IV î.Hr. Extinderea zonei de influență a atenienilor pe teritoriul tracilor făcuse necesară integrarea cultelor autohtone în patrimoniul credințelor elenilor. Investirea lui Rhesus cu atribute divine și cu unele trăsături ale sacerdotului Zeiței Mamă se produce deci probabil în secolul al V-lea î.Hr. Venerarea lui Rhesus ca oracol a fost
Rhesus (mitologie) () [Corola-website/Science/304417_a_305746]