44,687 matches
-
atât de "sălbatic de liberă" - după propria mărturisire -, ca "zicerile" dvs. muzicale; atât de diversă, de eterogenă, aidoma unui palimpsest - ca structurile istorice ale Romei pe care o adorați; atât de polivalentă, în sensul de a fi atrasă deopotrivă de tradiția cea mai riguroasă - mă gândesc la nume ca Bach, Haydn, Mozart, Beethoven, Wagner etc. -, dar și de spiritul improvizatoric cel mai radical (modelul dvs. tutelar fiind John Cage); nu în ultimul rând mi se pare dificil să abordez o ființă
Mihai Mitrea-Celarianu by Despina Petecel Theodoru () [Corola-journal/Journalistic/13964_a_15289]
-
și, gata , I. M. Vlas a și șters-o spre Israel după ce i-a liniștit pe FNI-ști aproape râzând că totul era în regulă. Și așa a și fost: a plecat liniștită din țară după care, respectându-se cu sfințenie tradiția ( eh, bunele și sfintele noastre tradiții care ne-au asigurat continuitatea pe aceste meleaguri), s-a emis mandat de arestare pre numele dânsei. Însă Dumnezeu n-a mai acceptat afrontul unei asemenea prezențe în Țara Sfântă după ce propriul fiu a
Întoarcerea fiicei risipitoare by Telefil () [Corola-journal/Journalistic/14024_a_15349]
-
și șters-o spre Israel după ce i-a liniștit pe FNI-ști aproape râzând că totul era în regulă. Și așa a și fost: a plecat liniștită din țară după care, respectându-se cu sfințenie tradiția ( eh, bunele și sfintele noastre tradiții care ne-au asigurat continuitatea pe aceste meleaguri), s-a emis mandat de arestare pre numele dânsei. Însă Dumnezeu n-a mai acceptat afrontul unei asemenea prezențe în Țara Sfântă după ce propriul fiu a fost răstignit între doi tâlhari. Și
Întoarcerea fiicei risipitoare by Telefil () [Corola-journal/Journalistic/14024_a_15349]
-
Modul neconvențional în care colecția de piese donate de Liana și Dan Nasta îmbracă interioarele etajului dă acestuia un aer intim și în același timp distins, deci cât se poate de adecvat unui palat princiar, iar tematica îndrăzneață, și anume Tradiția aulică. Muzeu imaginar al sintezei românești, are întru totul acoperire în concretețea obiectelor de artă, alese și expuse cu mult gust. Dar împrospătarea întregii atmosfere produsă în ultimii doi ani, sub îndrumarea atentă a Doinei Mândru, noua directoare a complexului
Martha Bibescu și restaurarea Mogoșoaiei by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/13990_a_15315]
-
reiese din faptul că nu ar fi dorit un grup statuar, ci elemente de apă și de piatră cu valoare simbolică, și anume două bazine în două poieni, unul în care luciul apei să fie străjuit de patru lei de tradiție elenistică trecută prin filtrul bizantin, pe soclul cărora să fie trecut prenumele Constantin, Ștefan, Radu și Matei, iar celălalt să aibă șapte fântâni ca șapte cupe, apa care va țâșni din ele întruchipând lacrimile celor șapte domnițe. Tematica acestei expoziții
Martha Bibescu și restaurarea Mogoșoaiei by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/13990_a_15315]
-
convertită în afecțiune): "Motanul meu. Îl cheamă Zurli ". Cîinii (nu toți de rasă) au mai ales nume de rezonanță străină - Ada, Ajax, Toby, Toya, Lisy, Cindy, Martin, Max, Freddy, Adolf, Nilo; multe (Lady, Nero, Nelson) au și la noi o tradiție bine fixată în ultimul secol. Pisicile pot avea nume exotice - Missy, Maya, Yoda, Oscar - " dar și banale - Miți, Pufuleț. Oricum, exotismul lor funciar pare a atrage prin contrast nume românești tradiționale (chiar cu aluzii literare): Moromete, Grigore, Frusinel și Calistrat
Nume de animale by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/10373_a_11698]
-
zvârlit-o modelul sovietic? Cât va dura să ajungă la o mentalitate modernă, demnă de oameni liberi, când vedem câte dificultăți întâmpinăm noi, românii, în lichidarea sistemului care ne-a subjugat aproape o jumătate de secol? Și, parcă, avem alte tradiții și alt spirit decât locuitorii insulei în care se complăcea atât de mult Hemingway. Din nefericire, socialismul pervertește grav mentalitatea. Vedem la noi cum niciun domeniu și nicio categorie n-a scăpat de acțiunea sa destructivă. La șaisprezece ani de la
Mentalitate socialistă by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Journalistic/10364_a_11689]
-
nu încetează niciodată. Am întîlnit oameni care s-au obișnuit să-și facă astfel concediul de douăzeci de ani, venind să vadă teatru, dans, expoziții. Ei înșiși au devenit repere, un tip de memorie afectivă a evoluției acestui fenomen, a tradiției, transformărilor, a accentelor formidabile pe care le-a primit în timp, o memorie care poate să spună, dintr-o anumită perspectivă, povestea acestui festival. A fost odată la Avignon... Și povestea ar dura, poate, o mie și una de nopți
Festivalul de la Avignon by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/10377_a_11702]
-
fascinante întîlniri culturale de șaizeci de veri încoace. DIRECTORII FESTIVALULUI 1947-2006 Jean Vilar: 1947-1971 Paul Puaux: 1971-1979 Bernard Faivre d'Arcier: 1980-1984 Alain Crombecque: 1985-1992 Bernard Faivre d'Arcier: 1993-2003 Hortense Archambault și Vincent Baudriller: din 2004 Fiecare a continuat tradiția și a înnoit-o. Fiecare a avut o contribuție esențială la întreținerea mirajului. Fiecare și-a asociat numele cu invitarea unor mari artiști. Fiecare s-a însoțit cu un mare regizor care a adus suflu nou, experiențe, modalități de a
Festivalul de la Avignon by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/10377_a_11702]
-
festival, așadar? El este expresia în oglindă a societății într-un anumit moment, a dorințelor, a pulsiunilor care preocupă, atunci, suflete și conștiințe, artiști, oameni ai planetei. Un festival este legat special și indisolubil de un loc, de spații, de tradițiile care trebuie mereu investigate, păstrate, cultivate și însoțite de suflul modernității, de expresiile acute și actuale ale prezentului, care își reflectă imaginea pe chipul fiecărei ediții în parte. Tradiția și modernitatea merg mînă în mînă, nu pot fi separate. Fiecare
Festivalul de la Avignon by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/10377_a_11702]
-
este legat special și indisolubil de un loc, de spații, de tradițiile care trebuie mereu investigate, păstrate, cultivate și însoțite de suflul modernității, de expresiile acute și actuale ale prezentului, care își reflectă imaginea pe chipul fiecărei ediții în parte. Tradiția și modernitatea merg mînă în mînă, nu pot fi separate. Fiecare este semnul unei altfel de cercetări, tot așa cum fiecare dintre noi este semnul unei căutări. Ce căutăm? Întrebarea decisivă din punctul de vedere al lui Peter Brook. Pentru viață
Festivalul de la Avignon by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/10377_a_11702]
-
înseamnă interpretarea mozartiană. Apărusem deja cu succes în rolurile de soprană dramatică din operele lui Mozart, când m-am gândit să trec odată cu Elisabeth Schwarzkopf acest repertoriu extraordinar, în care eram solicitată tot mai intens, și în care era depozitara tradițiilor moștenite de la Bruno Walter, Wilhelm Furtwängler sau Herbert von Karajan. Din semnul Săgetătorului, ca și mine, m-a primit ca pe o veche cunoștință, ca pe o prietenă, și am parcurs împreună măsură cu măsură rolul Donnei Elvira timp de
Elisabeth Schwarzkopf a intrat în lumea celor drepți by Mariana Nicolesco () [Corola-journal/Journalistic/10378_a_11703]
-
unui dans magic, inițiatic și, într-un anume fel, sacru. Lucrul cu computerul determină o scriitură de un extrem rafinament și o exemplară minuție. Și chiar dacă este parte a școlii spectrale franceze, muzica lui Malherbe se revendică dintr-o prodigioasă tradiție impresionistă. Mai ales atunci când mizează pe peripețiile unui sunet ce se vântură cu întregul său harnașament, nu numai în spațiul urechii interioare, ci și al unui univers afectiv obiectivat. Grație, spontaneitate, savoare, complexitate, forță, iată dominantele unei creații ce a
La Paris printre muzicieni (2) by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/10397_a_11722]
-
serioase se vor produce cu regularitate. Oare ce catastrofă trebuie să se întâmple pentru a schimba programul și stilul de predare în învățământul preuniversitar? Când se va decide ministerul să așeze masteratul pe principii sănătoase astfel încât și discipline de mare tradiție și prestigiu, dar mai puțin la modă astăzi, să poată organiza această formă necesară în zilele noastre pentru formarea unei elite intelectuale? Când vor fi analizate riguros universitățile răsărite după 1990 ca ciupercile după ploaie, mă refer la universitățile de
Asanarea vieții academice by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Journalistic/10403_a_11728]
-
clasice saltul în Europa. Mai menționez că Revista Clasică era deschisă tineretului și că atunci au început să se afirme viitoare personalități precum Dionisie Pippidi și Valentin Georgescu. A intervenit cezura produsă de instaurarea comunismului și abia în timpul destinderii hrușcioviene tradiția a putut fi restabilită prin apariția revistei Studii Clasice care, pe drept cuvânt, s-a impus în lumea academică europeană. Dar, sub pretexul economiilor atât de des utilizat în anii optzeci, revista și-a redus mult numărul de pagini, iar
Asanarea vieții academice by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Journalistic/10403_a_11728]
-
39; Mc. 14, 36). Mai învățăm și că cel care bea acel pahar pe care l-a băut Iisus va ședea și va împărăți și va judeca împreună cu Împăratul împăraților<footnote Notă Pr. Bodogae: Așa cum i-a cunoscut și vechea tradiție bisericească, martirii nu mai erau judecați, ci erau socotiți ca stând împreună cu Hristos pe scaunul de judecată. A se vedea și Eusebiu, Istoria bisericească, VI, 42, 5. (n.s. 164, p. 372) footnote>. Acesta este deci paharul mântuirii. Cel care-l
Martirii – biruitori ai suferinței prin credință – Despre martiri și martiriu – by Diac. Dr. Liviu PETCU [Corola-journal/Science/157_a_163]
-
lor în cântece: Deașteaptă-te române, Hora Unirii (cu melodiile lor). }ăranul român este prezentat în legătură cu statul, religia, pământul, străinii ș.a. îi sunt prezentate tipul, portul, construcțiile religioase (mănăstirile Curtea de Argeș, Agapia și altele construite de Ștefan cel Mare). Bună cunoscătoare a tradițiilor populare, prezintă deopotrivă obiceiurile, de la colinde și teatrul popular de Anul Nou, la cele de vară, cu cântecele de fertilitate (Paparuda), la obiceiurile din ciclul vieții, între ele nunta cu orațiile specifice. Lirica populară este înfățișată în toată diversitatea ei
Din Carpați în Pind by Iordan Datcu () [Corola-journal/Journalistic/10416_a_11741]
-
De-aceea, personal, îi invidiez pe mulți-chemații să-și spună părerea la televiziune despre o problemă sau alta, iar ei o fac nonșalant debitând aiureli fermecătoare despre starea economiei naționale și mondiale, războiul din Irak, sau pur și simplu despre tradițiile cutărui trib din hățișurile Deltei Amazonului. Nimic nu e forțat în spusele invitatului, ci totul curge lin și eficient spre urechea telespectatorului; din acest punct de vedere, unii invitați sunt de-a dreptul delicioși, asigurând postul de televiziune cu momente
Berbecuții și pierderea conștiinței by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/10421_a_11746]
-
care fac parte. Nu poți să nu-ți amintești faptul că la noi, în perioada interbelică, a ființat cvartetul condus de George Enescu, formație care a prezentat pentru prima oară în România, la Ateneul Român, integrala cvartetelor beethoveniene. Este o tradiție care în ultimele decenii a fost preluată și continuată de activitatea cu totul remarcabilă a cvartetelor de coarde "Muzica" și "Voces". Este sufieient, este semnificativ? Din păcate nu. Cu un an în urmă, la ultima ediție a Concursului Internațional "George
Spațiul cameral by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/10418_a_11743]
-
cvartetiști nu există actualemente, la noi. Cu o singură excepție, la Iași. în mod cert, cultura cvartetului de coarde, cea a muzicii de cameră în general, este produsul firesc al unui mediu social cultural artistic și intelectual echilibrat, orientat de tradiții, de certitudini în ce privește cultivarea valorilor umaniste, de climatul unei bunăstări spirituale autentice. Este climatul unei colaborări în echipă. Cu totul recent, tot la Ateneu, câteva formații camerale sosite din partea de vest a continentului european, tineri muzicieni a căror vârstă nu
Spațiul cameral by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/10418_a_11743]
-
cel datorat lui Mihail G. Boiagi și apărut acum aproape două veacuri, în 1813, la Viena. Cartea celor doi reputați lingviști se convertește într-un model de normă supradialectală, ceea ce asigură o bază științifică pentru unitatea unui idiom cu bogate tradiții culturale, dar, din păcate, necunoscute nici măcar tuturor aromânilor. Dincolo de finalitatea didactică evidentă, ea ne apare ca o gramatică accesibilă publicului larg și ca un termen de referință în bibliografia de gen și mai ales pentru cercetătorul interesat de diversele compartimente
Aromâna de lângă noi by Coman Lupu () [Corola-journal/Journalistic/10430_a_11755]
-
serios, ca mize ale unei lecturi "de iarnă", meticuloasă și de formare, nicidecum de frunzărit și de-nghițit pe nemestecate. Deja anunțat, numărul patru, despre Les Arts au féminin (reia, înțeleg, în volum, lucrările unei conferințe din primăvară), va impune o tradiție care începe, vizibil, să se închege. Mai vrem... Convorbire, nu interviu Spre deosebire de alți jurnaliști culturali, îndeosebi tineri, care iau interviuri știind doar vag și urechist cu cine stau de vorbă, Iolanda Malamen chiar se pricepe bine și a urmărit în
Ochiul Magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/10465_a_11790]
-
taină. Toată lumea era mulțumită. Vârsta de aur, când fiecare să toarne pe fiecare, toți contra unul și unul contra toți, n-a mai venit, în România comunismul s-a prăbușit mai înainte, lăsându-i nemângâiați pe cei ce realizaseră o tradiție, vorbeau în numele unei vechimi, pe care o adânciseră până la Burebista... Voiosul personaj care, în zorii tinereții, întocmise două-trei note informative, mai mult mălăiețe decât revoluționare, de pe urma cărora, poate, n-a intrat nimeni la pușcărie, nu știa zicala potrivită femeii ce
Cui de trecut îți vorbește... by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/10485_a_11810]
-
a agita masa sonoră "repede și tare". în mod cert, un mare, un autentic eveniment muzical stârnește reacția - chiar și intuitivă - a publicului. Este drept, publicul nostru de concert etalează reacții prioritar intuitive. Viața muzicală dispune, la noi, de o tradiție limitată de nici două secole. Și totuși, ne aducem aminte, cu decenii în urmă, chiar și în anii '50 sau '60, puteai întâlni la Ateneu melomani care urmăreau concertul cu partitura în mână, iar programele de sală - inclusiv la Operă
Sensul evenimentului muzical by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/10500_a_11825]
-
notații de portativ ale temelor muzicale. Și astăzi, în centrul, în vestul Europei, în spațiul landurilor de limbă germană, programele de sală, cele ale spectacolelor de operă, se constituie în ample prezentări cu caracter monografic. Sunt aspecte ce țin de tradiție, de educație. Sunt aspecte asupra cărora am avut prilejul a medita urmărind câteva dintre concertele acestui sfârșit de stagiune bucureșteană, concerte susținute la Ateneu și în Sala Radio sub bagheta dirijorului Horia Andreescu. Un captivant concert de autor, unic în
Sensul evenimentului muzical by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/10500_a_11825]