40,127 matches
-
lui Tudor Arghezi. Constatând obiectiv o anumită blazare, am impresia că preocuparea pentru Arghezi se află astăzi într-un unghi mort, ca și aceea pentru Mihail Sadoveanu. Pentru a suscita din nou interesul față de Arghezi e nevoie de schimbarea subiectelor tradiționale de meditație, de schimbarea întrebărilor, adică a modului de a interoga opera și biografia. Curiozitățile, oricum, nu mai sunt astăzi aceleași cu cele din anii ´30 sau din anii ´70, când interesul pentru Arghezi atinsese forme maxime. Punând mereu unele
Premise pentru un nou Arghezi by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11652_a_12977]
-
unele și aceleași întrebări, în 1927 (anul debutului în volum), în 1967 (anul morții scriitorului) sau în ...2007 (ca să dau un ritm temporal din 40 în 40 de ani de posibilă înnoire a perspectivei critice), riscăm să răspundem prin clișeele tradiționale, foarte rezistente. A vorbi din nou despre psalmii arghezieni "între credință și tăgadă"e plictisitor, atât pentru o critică inventivă, cât și pentru un public instruit. A pune iarăși și iarăși întrebarea "este Arghezi poet religios?" și a răspunde, mai
Premise pentru un nou Arghezi by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11652_a_12977]
-
-ului de țară! Pe lângă succesele Interpolului privind stăvilirea infracționalității românilor, iată că, din când în când, reușim să ne impunem și în competiții ultra-onorabile. și - ceea ce e cu adevărat un "brand" românesc sută la sută! - o facem împotriva sistemului nostru tradițional, priceput să trimită lucrurile de valoare pe linii de tren dezafectate. Probabil pentru a nu se ciocni de "Orient Express"-ul marelui Sergiu... P.S. Îl somez pe dl. Cristian Moraru, de la University of North Carolina, Greensboro, autorul unei scrisori adresate
"Orient Express"-ul nu oprește la Cannes by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/11665_a_12990]
-
coriștilor. Un amănunt dezolant, țarina ceruse ca toți cavalerii de onoare, însărcinați, potrivit obiceiului, să țină o cunună simbolică deasupra capetelor viitorilor soți, să fie pitici de la Curte. Or, dacă cel care stătea în spatele lui Vasia ridica fără efort diadema tradițională la înălțimea dorită, cel care trebuia să facă același lucru în spatele Nataliei era nevoit să întindă brațul drept gata să și-l scoată din umăr într-o mișcare de elongație acrobatică. Publicul îngrămădit în biserică se abținea să râdă, între
Henri Troyat - Etajul bufonilor by Sanda Mihăescu-Cîrsteanu () [Corola-journal/Journalistic/11660_a_12985]
-
pe autorul Străinului, domesticirea a progresat cu pași uriași: locurile comune ale propagandei oficiale se etalează aici fără jenă. Prozatorul încerca un pariu absurd, pierdut din plecare - acela de a înfățișa în culori favorabile o tragedie absolută, distrugerea satului românesc tradițional. A înfățișa sub forma unui spectacol optimist drama națională de proporții ar fi fost exagerat chiar și pentru un prozator genial, nicidecum pentru Titus Popovici... După această primă concesie majoră, pentru Titus Popovici începe o dilemă care a durat pînă
Doar talentul e de-ajuns? by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/11713_a_13038]
-
forma turnului, modul în care se îmbină pietrele și/sau lemnul, armonia ansamblului, dar și calitatea compoziției frescelor și a vitraliilor. În cazul literaturii, însă, mizele puse pe unul sau altul dintre aspecte sunt de cele mai multe ori explicite. În romanul tradițional, chiar și în cazul marilor stiliști (Flaubert, să zicem), miza a stat întotdeauna pe ce se spune. La noii romancieri francezi, dimpotrivă, accentul a căzut aproape exclusiv pe cum se spune, acțiunea nefiind decît un pretext pentru punerea în valoare
Optzecismul pîrguit by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11739_a_13064]
-
pe cîte un Bilă care are în permanență creioane în buzunarul cămășii, pentru că Ťține legătura cu Uniunea Sovieticăť. Această legătură cu Uniunea Sovietică este ironizată acum, în 1967, în ton cu recenta frondă antirusească a regimului de la București". în timp ce țăranul tradițional, Ilie Moromete, a devenit "un bătrîn care nu mai înțelege nimic", iluminarea vine din partea îndoctrinatului Niculae Moromete, "omul nou", care scoate din buzunar răspunsuri la toate întrebările, fiind o simplă "mașinărie de reprodus lozincile învățămîntului politico-ideologic". în acest roman figurează
O revizuire convingătoare by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11744_a_13069]
-
de modern, dar și, din păcate, prin excesul de calcuri din engleza americană, prin numeroase erori de sintaxă și stîngăcii de exprimare. Totuși, cîteva eșantioane recente de pe Internet par să indice o ușoară schimbare: limbajul a devenit mai arhaizant, mai tradițional, poate și din nevoia de a nu-l speria pe potențialul prozelit printr-un stil pe care acesta nici nu l-ar putea percepe ca aparținînd domeniului religios. Adaptarea stilistică se poate datora formării unor traducători mai buni, care n-
Stilul religios și stîngăciile traducerii by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/11726_a_13051]
-
angajamentul nostru în a lucra pentru Hristos printr-o bună administrare"; Am fost dusă acolo de către Duhul în mai multe rânduri pe parcursul pregătirii acestui raport "; "Activitatea în iad" etc. Și totuși, alături de acest registru apar elementele preluate din fondul lexical tradițional (limbajul religios ortodox): credincioșie, daruri, slujbe, pierzare ("să smulgem suflete de la pierzare"); nădejde ("El este singura noastră nădejde"), duh (Duhul sfînt), lucrare, închinăciune, părtășie etc. Păcatele enumerate sînt ura, cearta, mânia, iuțimea, strigarea, murmurul, cârtirea, mândria, beția, necurăția, curvia, câștiguri
Stilul religios și stîngăciile traducerii by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/11726_a_13051]
-
e transpus și văzut în decoruri, registre și lumini diferite, compus multidimensional. Oricât de curios ar părea, el este o rezultantă a romanului, iar nu un punct fix al lui, o tipologie clară și ordonatoare. Ce diferență față de romanul realist tradițional, al formației unui erou ambițios, trecând prin varii încercări și momente potrivnice, pentru a izbândi sau a cădea, la final! Aici, ficțiunea cade, ca o pelerină, pe umerii tari ai protagonistului, care alege să o îmbrace sau să o lase
Viața e în altă parte (II) by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11723_a_13048]
-
Swinton se dovedește o practicantă "înfocată" a minimalismului thespian. Un laitmotiv al filmului e reîncadrarea - uneori dublă, ca să iasă din când în când mise en abyme - utilă în subminarea realismului. Pentru a atinge un maximum de repetiție, Woolf submina genul tradițional de biografie, dar avea un biograf în anti-biografia ei. Și nu orice biograf, ci unul teribil de complicat dacă era vorba să fie transportat pe marele ecran. Nu e vorba de tradiționalul alter ego auctorial, dar mai are câteva reziduuri
Orlando, peliculă feministă (II) by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11730_a_13055]
-
atinge un maximum de repetiție, Woolf submina genul tradițional de biografie, dar avea un biograf în anti-biografia ei. Și nu orice biograf, ci unul teribil de complicat dacă era vorba să fie transportat pe marele ecran. Nu e vorba de tradiționalul alter ego auctorial, dar mai are câteva reziduuri din acesta: deține monopolul asupra gândurilor lui Orlando pe care le reproduce pentru cititor povestindu-le sau, cel mai rar, le citează pur și simplu. Pe de altă parte, aceeași voce de
Orlando, peliculă feministă (II) by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11730_a_13055]
-
câteva generații. Eu personal mă cam îndoiesc. - În sfârșit, știu că sunteți colecționar de vinuri. În ce direcție merg gusturile dumneavoastră? Și mai știu că sunteți vânător. Nu vă e milă să împușcați animale? - Gusturile mele pentru vinuri sunt destul de tradiționale, prefer vinurile franțuzești și cred că Ungaria este una dintre noile noastre democrații care va reuși prima să atingă un nivel competitiv al producției sale de vin. Cât despre mila față de animale, îmi este mai degrabă milă de animalele pe
Jan Guillou - "Sunt deținătorul unei experiențe unice" by Gabriel Liiceanu () [Corola-journal/Journalistic/11732_a_13057]
-
spiritul locului"? De unde știu că e Zürich, in der Schweitz, iar nu Toronto, sau Pekin, după un război atomic?" În aceste condiții, autoarea experimentează două tehnici de recuperare a pitorescului. Pe de o parte, ea se întoarce la sursele romanescului tradițional (portretul și anecdota), căci întotdeauna "spectacolul oamenilor e mai interesant decât spectacolul lumii". Dar nu atât realitățile autohtone, cât melanjul de culturi și nații, acel melting-pot specific unui mediu multicultural constituie sursa acestui pitoresc second-hand. Chiar și atunci când îi descrie
Alisa în țara literaturii by Andrei Terian () [Corola-journal/Journalistic/11757_a_13082]
-
Și totuși, în final, eroina e veselă ca un pițigoi, motiv pentru care filmul nu are un sfârșit definit, nu are "închidere" narativă. Al doilea scop urmărit de Woolf prin scriitura nelineară era de a-și bate joc de distincțiile tradițional rigide ale istoricilor (inspirat de Spengler și de Hegel), care privesc fiecare secol ca pe o entitate distinctă, asigurată de o iluzie de coerență și de sechele cauzale, totul evoluând către telos. Cu toate acestea, Potter a fost obligată să
Orlando, peliculă feministă (I) by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11774_a_13099]
-
se referă la epoci sau secole, ci la experiențele pe care le resimte Orlando. Ca atare, filtrată prin perspectiva eroului/eroinei, istoria apare ca un continuum. Nu e nici cauzală, nici coerentă. Personajul ca mediator al istoriei demistifică auto-efasarea istoricului tradițional, care se pretinde independent și obiectiv față de toate epocile istorice, inclusiv cea în care trăiește. Faptul că istoria are un scop final nu e intrinsec ei, ba chiar această finalitate a vremii depinde tocmai de existența istoricului. Mai mult, nu
Orlando, peliculă feministă (I) by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11774_a_13099]
-
de asemenea director de cooperare internațională și director academic al Institutului Cervantes. A publicat zeci de articole pe teme lingvistice, de istorie literară, de educație și de folosire a limbii la diverse niveluri, dovedind un interes deosebit pentru îmbinarea formelor tradiționale și moderne de studiu a limbii spaniole și pentru promovarea acesteia în lume. A coordonat și a participat la multe proiecte naționale și internaționale de aplicare a tehnologiei informației în domeniul lexical. Contribuțiile sale la numeroase congrese au abordat domenii
Don Quijote - 400 - José Manuel Blecua - Chei de lectură by Horia Barna () [Corola-journal/Journalistic/11778_a_13103]
-
beciului pe tăț"). E totuși clar că succesul textelor în cauză, confirmat de mulți ascultători, nu stă doar în "exotismul" dialectologic. Este esențial efectul comic produs de multe ori de contrastul cu muzica romantic-sentimentală, liric-baladescă (contrastul voit între clișeele poetice tradiționale și prozaismul modern e prezent și la nivelul strict textual: "cîntă cucul în pădure, eu îi zvîrl dolari"). În plus, pitorescul lingvistic are o susținere estetică reală, mai puțin vizibilă poate la izolarea din context a fragmentelor, dar foarte potrivită
Pătărănii... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/11818_a_13143]
-
e că misticismul nu mi s-a părut "oblic" (adică indirect). E tratat prin intermediul metaforelor, firește, dar e totodată foarte explicit, permează până și compoziția cadrelor. Totuși, din punctul de vedere al cinematografiei, filmul nu se poate numi ortodox. Procedeele tradiționale se îmbină cu cele inventive, destul de rare în vremea în care filma regizorul. Panoramează des (camera se mișcă orizontal, de obicei de la stânga la dreapta), folosește unghiurile înalte (o aluzie la un Creator care stă și privește cu mâinile în
Festin pe VHS/DVD by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11821_a_13146]
-
cum să spun, Doamne, că ele-am fi noi,/ cînd eu simt viața mereu înainte/ și pururi cuvintele mai înapoi?!" (Printre cuvinte). Astfel că poezia n-ar fi decît o eroică ariergardă existențială. Paseist prin fidelitatea sa față de instrumentul expresiei tradiționale ("Uneori îmi pare că arta există anume pentru ca trecutul să se poată exprima"), poetul adoptă, în relația sa cu stihia imprevizibilului, un stoicism elegant: "Fii tare sub loviturile vieții: e calea cea mai comodă...". Ceea ce nu e decît o variantă
C. D. Zeletin - 70 by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11836_a_13161]
-
Europa Centrală pare să se miște tot mai spre est (la 1900, ea includea o parte a Prusiei și fragmente din Imperiul Astro-Ungar, la 1990 devenea un apanaj al țărilor de la Vișegrad, iar în 2000 ocupă bună parte din ceea ce, tradițional, s-a numit Europa Răsăriteană și Balcanii), m-am întrebat unde-o să-și oprească marșul expansiv. Si tot eu mi-am răspuns: Firește, în China!
Prea târziu pentru Europa Centrală ? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/12886_a_14211]
-
Althusser), și-o asumă. Scopul politicienilor contemporani este să își producă o "imagine" cât mai apropiată de așteptările maselor de votanți, imagine care, la rândul ei, este rezultatul ideologiei exercitate de stat și de instituțiile lui asupra maselor prin dispozitivele tradiționale identificate de Michel Foucault, închisoarea, spitalul de nebuni, sistemul educațional, biserica etc. Cu alte cuvinte, așteptările noastre cu privire la politicienii care ne reprezintă sunt rezultatul aceluiași aparat ideologic, statul, care creează nevoia de politicieni și de politică. E aici o relație
Discursul politic și ideologia by George Șipoș () [Corola-journal/Journalistic/12900_a_14225]
-
înaintea meciului cu Dorin” (EZ = Evenimentul zilei, 20.10.2003). Unele dintre cuvintele cu sens general produc, în română, asocieri stilistice puternice: e vorba mai ales de termenii de origine slavă și grecească, marcați popular, evocînd de aceea discursul bisericesc tradițional: pomană (“oamenii cu dare de mână sacrifică berbeci, făcând pomeni bogate celor nevoiași” (vlg 1999), mătanie (“să-i ajute pe credincioșii musulmani să nu greșească numărarea mătăniilor din timpul rugăciunilor zilnice” (EZ 29.08.2003), evlavie (“intrau, pe rând, cu
Cuvinte și religii by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/12930_a_14255]
-
evlavie (“intrau, pe rând, cu evlavie, în marea moschee”, vlg 2002) și chiar slujbă: “să-i privesc cum se roagă, și de la ușă să ascult slujba” (vlg 2002); “după slujba din sala de rugăciune, evreii s-au desfătat cu bucate tradiționale pentru Rosh Hashanah” (EZ 29.09.2003). După modelul sintagmelor tradiționale existente, se creează firesc unele similare: “mama făcea pregătirile de sărbătoare și de întâmpinare a celor care aveau să iasă de la slujba de Bairam” (vlg 2002). În fine, întîlnim
Cuvinte și religii by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/12930_a_14255]
-
și chiar slujbă: “să-i privesc cum se roagă, și de la ușă să ascult slujba” (vlg 2002); “după slujba din sala de rugăciune, evreii s-au desfătat cu bucate tradiționale pentru Rosh Hashanah” (EZ 29.09.2003). După modelul sintagmelor tradiționale existente, se creează firesc unele similare: “mama făcea pregătirile de sărbătoare și de întâmpinare a celor care aveau să iasă de la slujba de Bairam” (vlg 2002). În fine, întîlnim cazuri de clară extindere semantică, prin analogie, a unor termeni specific
Cuvinte și religii by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/12930_a_14255]