1,017 matches
-
E toamnă, cad măștile, Chișinău, 2001. Ediții: Liviu Deleanu, Răscolite tăceri, coordonator Baca Deleanu, Timișoara, 2001 (în colaborare cu Nicolae Rusu). Repere bibliografice: Andrei Țurcanu, Martor ocular, Chișinău, 1983, 204-211; Ana Bantoș, Creație și atitudine, Chișinău, 1985, 160-169; Mihai Cimpoi, Tradiționalismul ingenuu, RL, 1992, 33; Dinu Pătulea, „Peisajul condamnat” sau Cum se vede lumea din Basarabia, CC, 1994, 1-3; A. Vizitiu, Un poet generând prin opera sa o sărbătoare pentru copii, „Știința”, 1995, 11; Mihail Dolgan, Vasile Romanciuc: un poet al
ROMANCIUC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289307_a_290636]
-
Andriescu, Stil și limbaj, Iași, 1977, 186-208; Vaida, Mitologii, 106-111; Piru, Permanențe, 190-260; Protopopescu, Romanul, 78-104; George, Sfârșitul, II, 198-207; Al. Husar, Întoarcerea la literatură, Iași, 1978, 109-118; Micu, Lecturi, 104-112; Aurel Sasu, Liviu Rebreanu. Sărbătoarea operei, București, 1978; Ornea, Tradiționalism, 521-536; Puia Florica Rebreanu, Pământul bătătorit de părintele meu, pref. Al. Piru, București, 1980; Manolescu, Arca, I, 158-196; Sângeorzan, Conversații, 127-136; Piru, Ist. lit., 301-307; Elena Dragoș, Structuri narative la Liviu Rebreanu, București, 1981; Ion Apetroaie, Orfeu și Aristarc, Iași
REBREANU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289159_a_290488]
-
LUMINIȘURI, publicație apărută la Craiova, lunar, din ianuarie până în mai 1932. Cuvântul înainte, semnat de Mircea Lepădatu, vorbește de nevoia de „unitate în șirul generațiilor noi”, cu idei mergând în direcția tradiționalismului și denunțând faptul că „etnicul se înăbușă”. Semnează poezii Lucian Costin, Leonard Divarius, V. Oprescu- Spineni. Proza e reprezentată de I. P. Țuculescu, V. Măceșeanu și Șt. Crăciunoiu. În cadrul paginilor de comentariu literar, mai multe articole sunt închinate lui O. Goga
LUMINISURI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287916_a_289245]
-
a „icosurilor” și „condacelor”, în număr de douăsprezece -, dar se recurge și la poliritmie (dactilicul alternează cu trohaicul), la imagistica de o abundență extraordinară, șocând deseori prin noutate sau prin îndrăzneala autohtonizării. Mult mai substanțial este efortul de a fuziona tradiționalismul și modernismul în Pregătiri pentru călătoria din urmă. Năzuind să fie un îndreptar de edificare creștină, cartea e structurată - sugestia unei arhitecturi precise venea, poate, și de la Charles Baudelaire, considerat de S. „răscruce a veacului modern” - pe o schemă ascensională
STERIAN-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289924_a_291253]
-
care s-a vorbit frecvent este tocmai sensul acestei damnări ce are ca suport ruptura dintre personaj și narator, ruptură pe care dialogul imaginar cu timpul pare să o diminueze, cînd de fapt o amplifică" p. 64), problema delicată a tradiționalismului și a modernismului în poezia interbelică (aducînd argumente dar nereușind în toate cazurile disocieri între "tradiționalism" - reprobabil pentru că presupune adecvarea prea strictă la ideologie, "poezie tradiționalistă"- de fapt, o poezie modernă: "poezia tradiționalistă poate fi și, cu mici excepții, chiar
"Textualism" sau ontologie by Roxana Racaru () [Corola-journal/Journalistic/17140_a_18465]
-
personaj și narator, ruptură pe care dialogul imaginar cu timpul pare să o diminueze, cînd de fapt o amplifică" p. 64), problema delicată a tradiționalismului și a modernismului în poezia interbelică (aducînd argumente dar nereușind în toate cazurile disocieri între "tradiționalism" - reprobabil pentru că presupune adecvarea prea strictă la ideologie, "poezie tradiționalistă"- de fapt, o poezie modernă: "poezia tradiționalistă poate fi și, cu mici excepții, chiar este, o poezie modernă", p. 77, "poezie modernă" - "aproape inevitabil, poezia română modernă este una tradiționalistă
"Textualism" sau ontologie by Roxana Racaru () [Corola-journal/Journalistic/17140_a_18465]
-
din al cărei comitet de redacție a făcut parte, colaborând ulterior cu versuri și la Bilete de papagal (1928). A colaborat la publicații de orientări diverse, deopotrivă la unele de avangardă și la altele al căror program era apropiat de tradiționalism: „Ultima oră”, „Convorbiri literare”, „Excelsior”, „Fapta”, „Zodiac”, „Viața literară”, „Axa”, „Azi”, „Clopotul”, „Discobolul”, „Ulise”, „Floarea de foc”, „România literară”, „Rampa”, „Credința”, „Litere”, „Meridian”, „Reporter”, „Familia”, „Critica”, „Ideea românească”, „Facla”, „Păreri libere”, „Vremea”, „Linia dreaptă”, „Universul literar”, „Viața românească” ș.a. Se
IONESCU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287581_a_288910]
-
apărută la Mediaș, lunar, între septembrie 1933 și iulie 1939, sub conducerea unui comitet. Începând cu numărul 4-5/1933 apare de șase ori pe an. De la numărul 2/1936 director este Mihail Alexe și redactor - George Popa. Programul sugerează adaptarea tradiționalismului la noile orientări moderne (un „tradiționalism dârz, evolutiv”), și ca soluție reformatoare, „acceptarea literaturii bune sub orice înfățișare” (Gânduri de început). Colaborează cu versuri Radu Stanca, Ion Pillat, Radu Gyr, Al. T. Stamatiad, George Popa, Ion Th. Ilea, Virgil Carianopol
LANURI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287745_a_289074]
-
1933 și iulie 1939, sub conducerea unui comitet. Începând cu numărul 4-5/1933 apare de șase ori pe an. De la numărul 2/1936 director este Mihail Alexe și redactor - George Popa. Programul sugerează adaptarea tradiționalismului la noile orientări moderne (un „tradiționalism dârz, evolutiv”), și ca soluție reformatoare, „acceptarea literaturii bune sub orice înfățișare” (Gânduri de început). Colaborează cu versuri Radu Stanca, Ion Pillat, Radu Gyr, Al. T. Stamatiad, George Popa, Ion Th. Ilea, Virgil Carianopol, Lucian Costin, Ion Sân-Giorgiu, Traian Chelariu
LANURI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287745_a_289074]
-
sine, constituind repere pentru ipoteticul cititor străin. Trecerea sub tăcere a tensiunilor și disputelor dintre grupări și reviste face ca imaginea să nu fie a unui câmp de luptă, ci mai curând, a unei grădini academice. Pentru B., modernism și tradiționalism sunt simple cadre de situare și nu criterii valorice, iar conceptul de generație este un criteriu taxonomic. Contribuțiile din Profiluri literare franceze uzează de o informație bogată, exploatată însă liber și fără pedanterie. B. își pune în aplicare metoda caracterologică
BIBERI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285719_a_287048]
-
ideatic al construcțiilor prozastice (căci toți scriitorii înfățișați sunt prozatori), nu fără a remarca și alte elemente, unele cu urmări considerabile în devenirea literaturii pe plan mondial. Temător, la un moment dat, că proza lui s-ar menține într-un „tradiționalism fad”, în raport cu „avangardismul excentric al lui Joyce”, Thomas Mann „își găsește înrudiri” cu autorul lui Ulysses, prin „trecerea dincolo de realism”. Nici unul din romanele sale nu e, potrivit definiției consacrate, „un adevărat roman”. Personajul central din Muntele vrăjit, Hans Castorp, e
SORA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289792_a_291121]
-
despre „Amintiri...” cu scriitorul M. Sevastos, „Magazin”, 1966, 473; Ion Manițiu, Amintiri exacte, TR, 1966, 46; Valeriu Neștian, „Amintiri de la «Viața românească»”, IL, 1967, 2; Liviu Oprescu, „Versuri”, VR, 1968, 2; Botez, Memorii, I, 315-319; Piru, Varia, I, 405-407; Ornea, Tradiționalism, 182-186; Piru, Ist. lit., 318-319; Scarlat, Ist. poeziei, IV, 111-112; Gheorghe Barbă, Prelegeri de literatură rusă și relații literare româno-ruse, București, 1995, 216-220; Dicț. scriit. rom., IV, 221-223. C.T.
SEVASTOS-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289650_a_290979]
-
1996; Poezie simbolistă românească, îngr. și introd. Rodica Zafiu, București, 1996; Poezia simbolistă românească, îngr. și pref. Ion Bălu, București, 1997; Micu, Ist. lit., 188-198; Adriana Iliescu, Vocația modernității în literatura contemporană română, București, 2001, 5-39; Iulian Boldea, Simbolism, modernism, tradiționalism, avangardă, Brașov, 2002, 7-81, passim; Gabriela Duda, Metafora în poezia simbolistă românească. Reflecții asupra formelor analogice, București, 2002; Simbolismul românesc, îngr. Lucian Pricop, București, 2003. D. Mc.
SIMBOLISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289675_a_291004]
-
aceea privind o presupusă confuzie între civilizație și cultură, prima de esență materială, iar cealaltă de natură spirituală. Diferența dintre acestea fusese ani de zile și avea să fie și mai târziu calul de bătaie al mai tuturor variantelor de tradiționalism. Opinia lui E. Lovinescu era, dimpotrivă, optimistă sub aspect istoric, teoreticianul afirmând cu obstinație că relația dintre cultură și civilizație nu trebuie socotită ireversibilă: „drumul de la cultură la civilizație nu e ireversibil; devenind condițiile vieții noastre, aceste bunuri materiale intră
SINCRONISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289696_a_291025]
-
de „ani de restriște pentru Țară”: „Poetul, ca un zeu venit în mit, / Este chemat luminii-n ajutor” (Chemarea). Tonul solemn, patetic, rima corectă, dar și temele abordate în maniera lui Lucian Blaga (satul, liniștea mormintelor) asigură un echilibru între tradiționalism și modernism. Zeii (strămoșii) se vor întoarce, vor salva oamenii de „ciuma ce vrea să ne-nghită”, versul emană optimism și vitalitate, chiar dacă „deocamdată / doar cu gândul și privirea / ne mai ținem de Europa. / Gândurile și privirea / nu pot fi
SPATARU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289812_a_291141]
-
și bogata semnificație spirituală a inițierii și practicilor șamanice. Astfel de rezultate sunt importante dacă avem În vedere că șamanismul e cea mai veche și mai larg răspândită tradiție ocultă”3. Cercetătorului i se recomandă așadar urmărirea câtorva sinonimii Între tradiționalismul lui Guénon, placat pe vechea critică a modernității occidentale care afirma puritatea superioară a Orientului, și tradițiile spirirituale ale Indiei, Chinei sau Islamului. Surprinde imensa continuitate Între interesele lui Eliade față de aceste deopotrivă experiențe și literaturi 1, aproape identice după
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
ideologia sămănătoristă: „Să nu risipim ce au adunat părinții noștri, dacă nu putem înșine noi să mai sporim averea; și dacă nu putem spori lumina, să năzuim a răspândi în popor tot mai mult aceea pe care o avem”. Un tradiționalism asumat, așadar, modelat la flacăra patriotismului, cum mărturisește și Al. Vlahuță, nuanțând programul în Cărți pentru popor (3/1901): „Ar fi timpul ca literații noștri, ei mai ales, să-și îndrepte luarea-aminte și toată dragostea lor spre popor! [...] Cărți, cărți
SAMANATORUL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289452_a_290781]
-
Dieter (7.VIII.1934, Sighișoara), traducător. Urmează Liceul Pedagogic german în orașul natal (1948-1952) și Facultatea de Filologie a Universității din București (1954-1959). Determinantelor săsești, explicabile în primul rând prin proveniență - din genealogia familiei face parte și un reprezentant al tradiționalismului literar, Michael Albert (1836-1893) -, li se asociază laturile românești ale formației și activității sale. Ca redactor la „Neue Literatur” (1959-1969), S. este receptiv la mutațiile literare din acea vreme, la tendințele de înnoire a limbajului poetic, încercând promovarea unei literaturi
SCHLESAK. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289558_a_290887]
-
în continuă mișcare, dar caracteristice de le privim istoricește, la lumina principiului evolutiv al conceptului estetic”. Extras din articolul-program al celei de-a doua serii, textul explică atât antigândirismul lui E. Lovinescu, motivat prin respingerea ortodoxismului și a misticismului, a tradiționalismului și a naționalismului, cât și atitudinea distant-înțelegătoare față de avangardismul revistelor „Contimporanul”, „Integral”, „unu”, pe care le consideră expresia violentă, extremistă, a sincronismului. Încă de la primele numere, distribuția rubricilor se stabilește cu limpezime, cronica literară fiind ținută de E. Lovinescu, cea
SBURATORUL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289528_a_290857]
-
ianuarie 1941). Din redacție fac parte, de-a lungul timpului, N. Crevedia, Dragoș Protopopescu, Toma Vlădescu (ultimii doi trec în 1937 la „Buna Vestire”), Vintilă Horia, Ovidiu Papadima, Dan Botta. Cu o ideologie care cultivă modelul totalitarist fascist, antisemitismul și tradiționalismul conservator teologal, S.-P. se situează la extrema dreaptă, promovând naționalismul excesiv, în același spirit ca și publicațiile „Calendarul”, „Porunca vremii” ș.a. „«Sfarmă-Piatră» al nostru - se afirmă în articolul-program - apare nu ca o forță oarbă, ci ca o forță în
SFARMA-PIATRA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289657_a_290986]
-
Un nedreptățit, dar nu un învins: Pamfil Șeicaru, „Cuvântul românesc”1979, 36; Nicolae Novac, Pamfil Șeicaru, „Carpații”, 1979, 16; Traian Popescu, Pamfil Șeicaru ne-a părăsit, „Carpații”, 1980, 25; Ioan Ardeleanu, Mitul marelui ziarist, „Curentul”, 1980, 5 939-5 941; Ornea, Tradiționalism, 104-106, 119, 333-334, 353; Ovidiu Vuia, Pamfil Șeicaru. In memoriam, „Carpații”, 1981, 26; Eugen Lozovan, Pamfil Șeicaru - conștiința unei epoci, „Stindardul”, 1981, 143; Ștefan Baciu, Pamfil Șeicaru. București-Rio de Janeiro-Madrid, „Curentul”, 1982, 5 954; Ovidiu Vuia, Pamfil Șeicaru, figură de
SEICARU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289605_a_290934]
-
Teodor A. Naum, Clasicismul și cultura națională. De la numărul 3/1913, în rubrica „Însemnări culturale”, sunt menționate evenimente ale momentului ori sunt omagiați cei dispăruți (Spiru Haret, Panait Cerna, St. O. Iosif, Ilarie Chendi). Deloc surprinzătoare pentru acești apărători ai tradiționalismului, atitudinea de împotrivire la pătrunderea neologismelor în limbă este susținută de Eugen Boureanul în comentariul intitulat Decăderea limbii românești. În rubrica „Cărți nouă” intră scurte note de lectură privind aparițiile editoriale. Sunt recenzate cărți de istorie și de literatură aparținând
SANZIANA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289475_a_290804]
-
ierarhiei și al ramurii sale monahale, făcea loc unei apologii argumentate În cel mai conservator discurs boerescian. Considerațiile sumare de mai sus sunt suficiente pentru a proba consonanța În paradox a unei identități doctrinare complexe. Eclectismul, oscilația Între raționalism și tradiționalism, Între conservarea ierarhiei și reforma politică, Între libertate și autoritate marchează cel mai provocator discurs, sub aspect doctrinar, din prima parte a domniei lui Carol I. Schimbările de poziție din spectrul politic, o sociabilitate eludând adesea tiparul ideatic sau formarea
IDENTITĂȚI DOCTRINARE ÎN PRIMA PARTE A DOMNIEI LUI CAROL I: CAZUL VASILE BOERESCU. In: Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by SIMION-ALEXANDRU GAVRIŞ () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1275]
-
minusurile lucrărilor lui E. Lovinescu și Mihail Dragomirescu privind „istoria” sămănătorismului ori poezia modernistă. Dar atunci când pledează pentru actualitatea sămănătorismului ori abordează „înnoirea literaturii”, comite el însuși greșelile incriminate, lărgind sensul conceptului până la pierderea oricărei specificități. Dacă precizările relative la tradiționalism și la specificul național, pe alocuri chiar subtile, nu aduc „contribuții aproape tot așa de însemnate ca și ale lui Iorga și G. Ibrăileanu” (G. Ivănescu), în schimb caracterizarea drept noi sămănătoriști a unor scriitori precum Liviu Rebreanu, Nichifor Crainic
TOMESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290218_a_291547]
-
Șincai. Viața și opera, apărută în 1965 și distinsă cu Premiul Academiei Române. Mai e prezent în „Tribuna”, „Gazeta literară”, „Contemporanul”, „Orizont”, „Ateneu”, „Iașul literar”, „Tomis”, „Viața românească”, „Rostirea românească”, „Caietele lui mopete” ș.a. Trăsătura definitorie a criticii lui T. este tradiționalismul. De altfel, criticul a debutat cu o monografie consacrată lui Gheoghe Șincai, cărturar al Școlii Ardelene. Însă preferințele i se relevă nu numai în natura subiectelor explorate, ci mai ales în punctele de vedere pe care și le asumă. Astfel
TOMUS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290222_a_291551]