1,183 matches
-
pe nevoi. Dintre acestea, teoria X și teoria Y, elaborată de Douglas McGregor este considerată cea mai proeminentă aplicație a ierarhiei nevoilor în mediul organizațional. Teoria X și Y conceptualizează schimbarea de paradigmă din practica managerială, prin trecerea de la modelul tradiționalist de conducere, întemeiat pe principiile managementul științific (teoria X) la un model alternativ (teoria Y), întemeiat pe resemnificarea capacității de autocontrol și autoconducere a ființei umane. Dacă teoria X concentrează practica curentă de management din prima jumătate a secolului al
by Carmen Buzea [Corola-publishinghouse/Science/1014_a_2522]
-
teoria afirmă că potrivirea angajat-post este bidirecțională: "pentru a maximiza eficiența, angajații care își doresc satisfacerea nevoii de creștere ar trebui plasați în posturile cele mai complexe sau în posturi care vor fi îmbogățite" (Oldham, 1976, p. 567). Deși abordarea tradiționalistă privind managementul resursei umane presupunea găsirea "omului potrivit pentru postul potrivit", accentul căzând pe post și nu pe angajat, modelul are aceeași relevanță și utilitate chiar dacă paradigma este una noua. Managementul actual al resursei umane se centrează pe om, postul
by Carmen Buzea [Corola-publishinghouse/Science/1014_a_2522]
-
3. Factorii dispoziționali și conceptul de sine Literatura actuală a motivației în muncă este marcată de deplasarea centrului de greutate de la factorii situaționali (externi individului) la factorii dispoziționali (interni, exprimați mai ales prin trăsăturile de personalitate). Comportamentul organizațional în gândire tradiționalistă consideră factorii situaționali sursa schimbării organizaționale. Sintagma "omul potrivit la locul potrivit" a dominat politica de staffing din secolul al XX-lea. Aceasta presupunea identificarea angajatului care răspunde unor cerințe predefinite sau în cel mai bun caz realizarea unor corecții
by Carmen Buzea [Corola-publishinghouse/Science/1014_a_2522]
-
Miralena Milany, iar subtitlul devine „Literatură, ideologie, cultură generală”. V. are două faze distincte de editare: în cea dintâi (1930 și parțial 1931) e o publicație juvenilă obișnuită, în cea de-a doua devine declarat avangardistă. Inițial eclectică, tipărește versuri tradiționaliste (Virgil Gheorghiu, Symonis, Teodor Scarlat, Vremuri vechi, Decor nocturn, Haliduna, Al. Raicu, Pace), alături de câteva proze banale, o traducere după Alfred de Musset (S-apropie sfârșitul) semnată de Teodor Scarlat, epigrame, cugetări și anecdote. Face notă aparte Ion Simionescu, prezent
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290649_a_291978]
-
politice 379. Într-adevăr, potrivit lui Seliger, "întrucât ghidează și apără acțiunea politică, ideologia trebuie să fie definită astfel încât să se refere la sistemele de credințe politice, indiferent dacă acestea sunt, după modul în care se înfățișează, revoluționare, reformiste sau conservatoare (tradiționaliste)"380. Fiind orientată înspre acțiune, ideologia se organizează sub forma unor sisteme coerente de convingeri, care dețin, drept element fundamental, prescripții morale, acestora adăugându-li-se alte elemente, precum descrierea și analiza realității (în acord cu ceea ce este bine sau
by Daniel Şandru [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
un foarte scurt interval de tînărul poet. Ceea ce frapează, la nivelul universului imaginar, este Întîi de toate o importantă amplificare și transformare a reperelor: decorului posomorît și opresant al orașului provincial, modelat conform convențiilor simboliste cu urme, chiar, de idilism tradiționalist În configurarea orizontului „evaziunii”, i se substituie acum viziunea caleidoscopică a metropolei moderne, spectacolul Înnoit și mereu surprinzător al „fazei activiste industriale” promovate de Contimporanul, peisajul natural profund marcat de Însemnele civilizației tehnice. „Geometria orașului” constructivist, „pe fire electrice soneria
[Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
făcut jocul mărunt al intereselor imediate, n-a cultivat, cu alte cuvinte, partizanatul îngust și păgubitor. Vladimir Streinu a dat contribuții de referință cu privire la literatura marilor clasici; a comentat cu egală pătrundere și comprehensiune opera unor autori contemporani importanți, ziși tradiționaliști (Adrian Maniu, V. Voiculescu, Lucian Blagaă. A acordat cuvenita prețuire operei argheziene, chiar dacă a făcut-o relativ târziu, după anul 1931. Despre modernul Ion Barbu a scris în treacăt, fără mari entuziasme, fiind printre primii critici de la noi care au
Un senior al spiritului VLADIMIR STREINU Eseu critic by TEODOR PRACSIU, DANIELA OATU () [Corola-publishinghouse/Science/91676_a_92909]
-
pătrunde sensurile exacte și 1 Pagini de critică literară, vol. II, p. 59 2 Pagini de critică literară, vol. I, p. 58 3 Pagini de critică literară, vol. III, p. 211 53 semnificația în epocă. Poetul este încadrat grupului poeților tradiționaliști care, după primul război mondial, au ținut dreaptă cumpăna lirismului nostru. Poetul însuși a probat de-a lungul timpului un talent robust, de certă noutate și originalitate. Ion Vinea capătă, sub condeiul inspirat al criticului, surprinzătoare dimensiuni mitologice: „Dacă în
Un senior al spiritului VLADIMIR STREINU Eseu critic by TEODOR PRACSIU, DANIELA OATU () [Corola-publishinghouse/Science/91676_a_92909]
-
de o urbanitate fără cusur, păstra, ca o marcă a corectitudinii, o mină sobră, concentrat să descifreze - fără virtuozități analitice, însă limpede și exact - sensurile unor montări. Probitatea lui era aceea a unui spirit avizat și ferm, cu o pedală tradiționalistă în aprecierile cumpănite, în care apetența pentru valorile de mult recunoscute se conjugă cu o anume prudență față de inovația agresivă. Pentru B., totul, în sfera artei, e o „chestiune de dozaj”, de aceea și critica lui, atentă și la obiect
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285625_a_286954]
-
MUGURI, revistă apărută la Câmpulung, lunar, între 1 august 1922 și aprilie 1923, sub conducerea unui comitet, director și administrator fiind Aureliu Dancovici. Organ al cercului cultural omonim, M. este o publicație tradiționalistă. Prin rubricile „Revista revistelor”, „Cronica literară”, „Cronica științifică” se încearcă menținerea în actualitate și efortul de a grupa o pleiadă de tineri începători. Publică poezie Vladimir Streinu, Tudor Mușatescu, Elena Farago, Donar Munteanu, George Baiculescu, Sanda Movilă, Eugen Constant, iar
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288272_a_289601]
-
conduce la ideea că în România spațiul de consum este insuficient organizat valoric, fiind în bună măsură un spațiu anarhic. Desigur, lucrarea se află pe un drum care încă mai trebuie parcurs. Licența că Vestul este "bun" și Estul este "tradiționalist" trebuie adusă la lumină, teoretizată și ... împrăștiată, ca orice altă reprezentare prea prescurtată asupra spațiului. Autorul însuși este de acord că funcția tradiției este aceea de orientare, deci, de reper. Nu ne putem orienta după repere instabile. În consecință, fără
by Constantin Crăiţoiu [Corola-publishinghouse/Science/1063_a_2571]
-
de partea sa prestigiul incontestabil al șefului de școală, Lovinescu părea unicul erou civilizator. Poate fi atribuită, prin urmare, impresia de „discordanță” compozițională provocată de scrisul lui P. aspectului heteromorf al confluenței dintre „urmele” aluvionare, înșelătoare și persistente, ale convențiilor tradiționaliste și debitul, aflat în continuă ascendență, al „mareei” moderniste? În bună măsură, da. Pentru a răspunde însă pe de-a-ntregul întrebării sugerate de Perpessicius, trebuie prevenită, înainte de toate, o posibilă eroare logică. „Fluxul de autenticitate” - adevăratul responsabil pentru disfuncționalitatea instrumentelor
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288780_a_290109]
-
aflată la 30-50 m de școală. Locuitorii satului sunt numai români, neexistând alte naționalități. Toți sunt de religie creștină ortodoxă. (Totuși, în satul Tansa, din anul 1924, odată cu schimbarea calendarului, mai există familii stiliști, sau cum se numesc ei astăzi “tradiționaliști”, ortodocși de stil vechi.) Majoritatea sătenilor sunt agricultori harnici, iar din cele mai vechi timpuri satul e cunoscut și ca o localitate cu buni meseriași, rotari, pietrari, olari, fierari, cojocari, cărăuși.. iar femeile fiind apreciate ca bune țesătoare de pânză
Maria Radu by Tradiţie şi artă la Tansa. Datini de Crăciun şi Anul Nou () [Corola-publishinghouse/Science/91716_a_92856]
-
NAȚIUNEA POLITICĂ, ECONOMICĂ, CULTURALĂ, publicație apărută la București, bilunar, din februarie 1934 până în ianuarie 1935. Director este A. C. Cusin. De orientare tradiționalistă, autohtonistă și ortodoxistă, revista se înscrie în curentul literar și artistic gândirist. În articolul-program Rostul nostru, A. C. Cusin afirmă adeziunea la doctrina naționalistă, avându-i ca „părinți sufletești” pe N. Iorga și pe A. C. Cuza. Adept al unui autohtonism creator
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288362_a_289691]
-
omagierii lui Nichifor Crainic și a lui Dragoș Protopopescu ca victime în numele cauzei naționale și este reprodus discursul ținut de Octavian Goga cu acest prilej. Colaborează scriitori din gruparea revistei „Gândirea” sau simpatizanți ai acesteia și alți autori cu orientare tradiționalistă. Semnează proză Gib I. Mihăescu, Dragoș Protopopescu, versuri - Nichifor Crainic (Rugă de toamnă), Ion Sân-Giorgiu, I. U. Soricu, Radu Gyr (Temniță cu doină), Ana Niculescu-Codreanu, iar articole - Toma Vlădescu (Poezia lui Nichifor Crainic), N. Crevedia, Alex. Topliceanu, A. C. Cuza, Mihail
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288362_a_289691]
-
nuvela Fata barâșnicului, o variantă a microromanului Plimbarea domnișoarei Sura, publicat în 1925, scriere unde este incriminat absurdul unei iubiri care se vede „răsplătită” în cele din urmă pecuniar. În general, se poate vorbi la L. de o proză realistă, tradiționalistă, deseori cu accente melodramatice. SCRIERI: Plimbarea domnișoarei Sura, București, 1925; Cântecele pescarului Seled, pref. Șerban Cioculescu, București, 1972; Valetul de pică, București, 1980. Repere bibliografice: Teodor Scarlat, La porțile Răsăritului, „Românul”, 1936, 156; Predescu, Encicl., 485; Mihai Dascal, „Cântecele pescarului
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287781_a_289110]
-
decidenți și de responsabili ai beneficiarilor; părinții nu pot decide pentru că nu au informația necesară, iar profesioniștii aleg și direcționează alegerile pentru a urmări binele persoanei mai mult prin prisma propriilor informații. În plus, percepțiile profesioniștilor sunt Încă de tip tradiționalist, bazate pe ideea că binele persoanei poate fi determinat prin măsuri exterioare, iar rolul unei persoane cu dizabilități nu poate fi semnificativ (spre exemplu, deși În legislație s-a renunțat la termenul irecuperabil, există totuși unele percepții profesionale conform cărora
[Corola-publishinghouse/Science/2107_a_3432]
-
Apropierea sa de Societatea Culturală „Ginta Latină”conferă un merit În plus În opera sa pedagogică. Ghivireac-Caba Silvia - profesoară, cu merite recunoscute pentru talentul pedagogic, este calificată ca „emerită În Învățămîntul din Ucraina”. Poetă, remarcată de critica literară, de inspirație tradiționalistă, prin frumusețea peisajului descris, sensibilitatea sentimentului idilic, mlădierea stilului, versuri ilustrând cadrul naturii pitorești. Poezia doamnei Ghivireac nu este numai artă și frumusețe ci și o fină invitație la liniște, Împăcare, generozitate. Lăzărescu Paul - cercetător științific În domeniul dialectologiei, ziarist
ROMÂNII DIN UCRAINA by VLAD BEJAN () [Corola-publishinghouse/Science/91686_a_107355]
-
grupului suprarealist român, componenții Cercului literar de la Sibiu și poeții bucureșteni grupați pentru puțin timp în jurul revistei "Albatros". Laolaltă cu cerchiștii, poeții albatrosiști s-au opus tendinței promovării unui tip de literatură angajată, oficială, fie că era în cauză poezia tradiționalistă ("pășunistă") a refugiului ardelean de după Dictatul de la Viena, fie că era deja vizibilă o prefigurare a ceea ce avea să se instituie oficial, la sfârșitul deceniului al cincilea, sub denumirea de realism socialist. Este vorba despre o generație numită "pierdută", "reformată
[Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
între o poezie mesianică anunțând vremurile noi (Vioara roșie - ce poartă cu ea un "cântec care nu mai poate fi sugrumat": "Aștept zorile. Aștept zorile roșii/ Să pornesc la drum,/ Să aprind altă flacără.") și o poezie descriptivă de factură tradiționalistă, cu nuanțe erotice ("În mână nu știu dacă strâng ulciorul/ Sau sânul toamnei tânăr și rotund.", Omar către ulcior). Versurile din ultima categorie le va publica în volum târziu, abia în 1957 (Cornul pădurarului). După 1948, sunt mai frecvente versurile
[Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
ideea aceasta a necesității existenței unei continuități între generații. Articolul lui Raul Teodorescu nu propune un program aparte al revistei, unul care ar putea individualiza gruparea, dimpotrivă revista este deschisă tuturor celor ce vor să facă "artă adevărată", "fie ea tradiționalistă, fie dacă voiți s'o numiți artă nouă sau modernistă". Ideile afirmate nu sunt nici ele noi, dar reprezintă o luare de poziție față de presiunile exercitate asupra literaturii de diversele tendințe ("politice, sociale, pedagogice, moraliste sau oricum s'ar numi
[Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
și cultura lumii este evident, la Constant Tonegaru, în redefinirea unor structuri paratextuale clișeizate. Folosirea unor expresii consacrate tocmai în titlurile unor poeme, altfel spus, în secvențele purtătoare ale unui mesaj intens, este riscantă (tehnica amintește, mai curând, de poezia tradiționalistă sau chiar de cea parnasiană). Tonegaru însă mizează pe capacitatea pe care o are limbajul de a se redefini la fiecare utilizare, pe prospețimea pe care o poate oferi înșelarea orizontului de așteptare. Întâlnim uneori titluri formate din citate celebre
[Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
Importanța analizei informațiilor este o trăsătură definitorie a acestei noi viziuni asupra activității de informații. Pentru a înțelege mai bine această viziune, vom analiza argumentele pe care un adept al acesteia le va invoca pentru a-l convinge pe un „tradiționalist” de adevărul său. Se pornește de la observația că, indiferent de viziunea asupra activității de informații, trebuie recunoscut rolul său important cel puțin în cazul câtorva tipuri de analize. În primul rând, activitatea de culegere informațiilor generează imediat necesitatea analizei, fie
[Corola-publishinghouse/Science/2146_a_3471]
-
mandat implicit de scanare a orizontului spre a evita surpriza strategică... Incluse în același capitol 6, problemele serviciilor de informații în era informațională sunt tratate extrem de sumar, în puțin peste două pagini, într-o manieră care nu relevă decât partea tradiționalistă a abordării autorilor, fără a analiza chestiuni fundamentale în momentul de față, cum ar fi emergența principiului nevoii de a împărtăși informațiile (need to share, complementar, și nu contrapus față de need to know), formele de networking intraservicii, intraguvernamental sau între
[Corola-publishinghouse/Science/2146_a_3471]
-
X, un critic al societății în care trăiește, găsește în afara SUA o ilustrare pentru antagonism, divizare și polarizare, prin termenul de Brazilification. Examinând modelul social american, cultura americană a diversității, pluralismului și individualismului, dublată de o puternică dimensiune tradițională și tradiționalistă, dar și gradul de coeziune perceput de străini atunci când observă lumea americană, ne confruntăm cu o întrebare utilă tuturor: care sunt forțele și instituțiile care contribuie la menținerea coeziunii relative a societății americane și care sunt formulele pe care alte
Dicţionar polemic de cultură americană by Eduard Vlad [Corola-publishinghouse/Science/1402_a_2644]