10,354 matches
-
la “cea mai cheală pisică tărcată”, de la de la “cea mai știrbă babă din America Latină” la “cel mai frumos pieptănat porcușor de Guineea”, de la “cel mai inteligent crocodil de apartament” la “cea mai frumos mirositoare balegă caldă de ponei”. Ce e tragic pentru deținătorii titlurilor de “cel mai”, “cea mai”, oricare ar fi topul în vârful căruia s-au cocoțat, e că poziția lor e mai efemeră decât însăși existența unei muște bețive. Azi ești “cel mai gras om cu mustață și
Dau un regat pentru un top! by Simona Tache () [Corola-blog/Other/21187_a_22512]
-
de acum vreo două săptămâni. Tot ce au putut spune despre marș a fost că (mesaj aproximativ) “senzațional - bicicliștii au blocat pasajul Basarab”. Nimic despre faptul că era un marș autorizat, nimic despre incidentul care a fost aproape să încheie tragic marșul pentru câțiva bicicliști etc. Revenind la protestele împotriva RMGC și presa... cred că lipsa de implicare a unora (sau prezentarea trunchiata a informațiilor doar de dragul de a “fi acolo și atât”) ar trebui penalizata exact că non-combat-ul în sporturile
Uniți, simplificăm și arătăm cu degetul by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82385_a_83710]
-
pierdut puterea și s-a refugiat în junglă. Cu adevarat, una dintre cele mai rușinoase greșeli din istoria acestei organizații. înspăimântător....nu facem decta să vorbim deși am putea să facem mai mult Impresionant într-adevăr... Ce poate fi mai tragic decât o femeie care plânge lângă un soț decedat ? Cred că nimic . Frumos articolul dar și trist în același timp Am vizitat și eu Cambodgia și închisoarea S21, poate un pic înaintea ta. Recunosc că n-am avut puterea să
Vedere din Cambodgia by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82407_a_83732]
-
ei cu ceva. Pe vremea când eram voluntar și vecinii mă vedeau plecând în fiecare dimineață de acasă, unii dintre ei m-au întrebat unde mă duc, le-am răspuns, le-am spus că sunt voluntar. Cel mai haios și tragic în același timp este că m-au întrebat ce salariu am.... asta e problema noastră, suntem mult prea preocupați cu propria noastră persoană ca să ne putem gândi și la alții. Încă mai sunt voluntar, nu am renunțat. Sper doar să
Un zâmbet pentru copiii cu dizabilităţi by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82550_a_83875]
-
vreo 140.000 de militari români care “întorseseră armele” doar pe baza unei declarații la radio a regelui. Să nu uităm nici rolul coloanei a 5-a a comuniștilor în lovitură de stat de la 23 aug. Destinul regelui Mihai e tragic, fiindcă a fost abandonat de Aliați după război, în ciuda grevei regale și a demersurilor lui cu ocazia vizitei la Londra în ’47. Totuși, s-a întors în țară, ca să poată fi șantajat de comuniști pt. abdicare. Nici ulterior nu mi
Rămas bun, domnule Președinte! by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82483_a_83808]
-
nerușinați sîntem stridenți, si cînd sîntem departe, la fel de stridenți raminem. Eu voiam să vin la București la Revoluție și să mor pentru țara mea, așa patetic cum sună acum, mi-era dor de eroism adevărat, de măreție umană, de gesturi tragice și semnificative. A fost eroism adevărat și, oh! Doamne!, cîte gesturi tragice au fost acum 20 de ani! Numai semnificație nu au avut, așa cum nici noi nu avem acum. Trăim fără semnificație, legați tragic și eroic de această Românie încă
Mulţumesc by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82664_a_83989]
-
să vin la București la Revoluție și să mor pentru țara mea, așa patetic cum sună acum, mi-era dor de eroism adevărat, de măreție umană, de gesturi tragice și semnificative. A fost eroism adevărat și, oh! Doamne!, cîte gesturi tragice au fost acum 20 de ani! Numai semnificație nu au avut, așa cum nici noi nu avem acum. Trăim fără semnificație, legați tragic și eroic de această Românie încă verde, dar cu chiloții atît de îngrozitor de murdări. În chiloții României, s-
Mulţumesc by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82664_a_83989]
-
adevărat, de măreție umană, de gesturi tragice și semnificative. A fost eroism adevărat și, oh! Doamne!, cîte gesturi tragice au fost acum 20 de ani! Numai semnificație nu au avut, așa cum nici noi nu avem acum. Trăim fără semnificație, legați tragic și eroic de această Românie încă verde, dar cu chiloții atît de îngrozitor de murdări. În chiloții României, s-au înghesuit toți politicienii ei, toți administratorii, toți “revoluționarii” scutiți de taxe, de plată biletelor de tren, avion, vapor, scutiți de rușine
Mulţumesc by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82664_a_83989]
-
interviul, ca să zic așa. 2. Dacă tot ai o părere atât de bună despre Dragoș, poate ar trebui să ai încredere și în faptul că el nu se apucă să laude pe oricine. În rest, de acord cu tine: e tragic faptul că am ajuns să apreciem drept calități astfel de atribute “normale”, asta însemnând, de fapt, că avem de-a face cu foarte multe non-valori în fiecare zi. De ce ne enervam sau ne bucurăm? Am ajuns să ne exprimăm emoțiile
Un om de bun simţ by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82655_a_83980]
-
pozitivismului, interferențele cu numeroși gânditori, ca Von Keyserling, Mach, Spengler, Boutroux, Nietzsche, Ardigň, Evelyn Underhill, Förster, Renan, Rathenau, Berdiaev, Iorga, Bergson, René Guénon, Dostoievski ș.a.) dau o idee despre amplitudinea problematicii în care se mișcau dezinvolt ambii doctrinari români. Punctul tragic, de răscruce, al gândirii lor apare de la primele semne ale instalării ideologiei: la Nichifor Crainic, ca un sistem de dogme religioase ce-și subordonează tot restul societății, la Nae Ionescu, odată cu proiectul unei practici sociale, ceea ce, inevitabil, convertește în acțiune
Proiecte himerice by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Imaginative/10511_a_11836]
-
loc, zâmbind șmecher." (Ispitele lui Moș Grămadă) Urmuziană este alăturarea de elemente altfel greu de întâlnit: "un convoi compus din șapte mii de scripete, din fleici, din inele și din astre" (Autobiografie) "Calistrat împacă inerția cu spasmele, deziluzia definitivă și tragică cu speranța imediată a unui crenvurșt, și hipnotismul cu onania, exhibând o fizionomie radioasă și profund muncită de cele mai chinuitoare probleme." (Calistrat) Se vede cu ochiul liber că stilul lucid, cu simetrii calculate, se află departe de automatism. Urmuz
Un avangardist dincoace de ariergardă by Marian Victor Buciu () [Corola-journal/Imaginative/10684_a_12009]
-
Umoristul absurdului, apologistul absurdului. Maestru de ceremonie al vorbelor goale și saltimbanc amețit de propria sfârlează. Ionathan X. Uranus era un ins a cărui mecanică interioară, în ciuda măștii de glumă sub care se cristalizează, izvora dintr-o experiență, în fond, tragică: din conștiința uscăciunii logicului." E. Ionesco va extinde în teatru acest tragicomic, a cărui esență mult mai puțin norocosul scriitor M. Avramescu o cunoștea pe deplin. Fie și pentru atât, el trebuie explorat. Gestul său autonegator, împlinit prin renunțarea la
Un avangardist dincoace de ariergardă by Marian Victor Buciu () [Corola-journal/Imaginative/10684_a_12009]
-
Iordan Datcu Petru Comarnescu (23 nov. 1905, Iași-27 nov. 1970, București) nota, la 2 iulie 1962, în jurnalul său: , Nu am avut un destin tragic, ci un destin dramatic, plin de contradicții, ciocniri, căderi, răniri, suferinți, dar și de satisfacții morale și intelectuale". A avut parte de acest cortegiu de insatisfacții și până la instalarea comunismului în România, jurnalul său și corespondența (cu deosebire aceea cu
Centenar Petru Comarnescu by Iordan Datcu () [Corola-journal/Imaginative/11122_a_12447]
-
poate că ai ales o viață dură, palpitând subteran degeaba simți că nu mai poți să schimbi nimic și că totul ar fi doar o altă trădare cu fiecare decizie pe care o iei te prinzi mai rău în dezordinea tragică a orașului în care soarele nu se ivește cu anii. Îmblânzirea morții Între cutele pielii acestui zid care crește din mine pe limbă varul se desface hrănitor în toate culorile curcubeului în timp ce sub pleoapă un fel de coropișniță roșie se
Circul domestic by Claudiu Komartin () [Corola-journal/Imaginative/11341_a_12666]
-
optimism inexplicabil. Din păcate, cred că nu e atît de benefic cum pare la prima vedere, întrucît presupune și un fel de a spune: ce mai contează crima în care am fost implicat?! La Faulkner, finalul este de cele mai multe ori tragic, întrucît reflectă alienarea totală a unui sudist silit de împrejurări să constate că el nu este nici alb, nici negru. Dar chiar și la el deznodămîntul e uneori de neînțeles. În romanul Pe patul de moarte asistăm mai întîi la
Lecturi paralele by Ileana Mălăncioiu () [Corola-journal/Imaginative/11098_a_12423]
-
doamna Bundren, le va spune el pe tonul cel mai firesc cu putință, făcîndu-i să înțeleagă că asta e situația. Fie că le place, fie că nu le place. Pentru cititorul european care era tentat să-l compătimească, acest deznodământ, tragic și el în felul său, este de neacceptat. Chiar dacă știe că zîmbetul unui american care-i arată lumii dinții săi albi poate să coste mai mult decît face.
Lecturi paralele by Ileana Mălăncioiu () [Corola-journal/Imaginative/11098_a_12423]
-
în așteptarea imploziei regimului. S-ar putea trage de aici concluzia că diaristul a căpătat prudențe pe care fostul combatant pe atâtea fronturi nu le încerca. Nimic mai neadevărat. Curajul lui Ion D. Sîrbu se înfățișează în toată splendoarea lui tragică în aceste pagini de jurnal și corespondență, puse parcă sub deviza " Am trăit periculos, scriu periculos". Cercul politic-civic se intersectează cu cel literar-artistic, rezultatul fiind o literatură a adevărului, legitimată prin scriitura, dar mai ales prin conținuturile și sensul ei
"Scrisori către bunul Dumnezeu" by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Imaginative/11904_a_13229]
-
scene și segmente ale unei existențe atât de pline. Jurnalul unui jurnalist fără jurnal adâncește perspectiva și dă tuturor acestor tribulații un sens. Copilăria petrileană și tinerețea sibiană, studenția petrecută în tranșee de ilegalistul comunist, profesoratul într-o epocă de tragice schimbări sociale, marginalitatea din "obsedantul deceniu" și anii de închisoare, trădarea primei soții și iubirea fortificatoare a celei de-a doua, apăsătorul domiciliu obligatoriu și întârzierea cu care își vede operele publicate, nefericirea de a nu putea avea un copil
"Scrisori către bunul Dumnezeu" by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Imaginative/11904_a_13229]
-
Stănescu ar fi continuat poate să scrie versuri lejer, umoristic și fantezist, dacă admiterea sa la Filologie n-ar fi avut loc în anul de (dis)grație 1952, an în care și Nicolae Labiș vine la București să-și împlinească tragicul destin. Unul venea dinspre Eminescu, celălalt dinspre Caragiale. Ploieșteanul s-ar fi jucat poate ingenios mai departe de-a "rîsu'plînsu'", ca în poemele sale "băcăonice" unde recicla în registru ironic sentimentalul kitsch al cîntecelor de lume și de mahala
Nichita Stănescu - Debutul poetic by Alexandru Con () [Corola-journal/Imaginative/11843_a_13168]
-
construi, după debutul în reviste din martie 1957, un univers liric ,,paralel" ale cărui reale dimensiuni vor ieși la iveală abia după zece ani de la întemeierea lui. Urmele întîilor revelații din aceste căutări de profunzime sunt vizibile pînă în ultima, tragică, perioadă a creației. între poeziile de atunci, rămase în caiete și ,,poemele impersonale" din revistele ultimilor ani sunt infinit mai multe legături decît între versurile primelor sale două volume și cele din Operele imperfecte, de pildă, ori Noduri și semne
Nichita Stănescu - Debutul poetic by Alexandru Con () [Corola-journal/Imaginative/11843_a_13168]
-
-s cuvinte/ Sau aripi fără pasărea lor -/Licurici care-n română/ Și-n albaneză/ Izbucnesc strălucind/ Din mușuroaiele stelelor.” (Dicționar comun). Sunt invocate tradițiile comune albano-române, sfinte daruri pogorâte asupra celor două popoare. Ajungând la problematica, de foarte multe ori tragică, a balcanismului, culori tari zugrăvesc teroarea istoriei: ,,Vrajbă și spaimă!/ Pragul casei e frânt/ Satele ard,/ Câmpiile pier,/ În vreme ce noi/ Urcăm eliberați/ Pe colinele morții.” (Lumina Dardaniei). Lacrimile au funcție unificatoare, punte între sensibilități similare. Presentimentul paradisiac rămâne aproape. Baki
OCTAVIAN MIHALCEA de BAKI YMERI în ediţia nr. 1872 din 15 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380634_a_381963]
-
închis când-va./ Și inima mea.../ va dansa peste tot acest univers/ pentru că va ști/că din pulberea ce va fi/ îți va putea zâmbi ca unui străin“ (Atât de mult). Cheia de lectură a prezentei cărți poate fi autoportretul tragic din poezia „Tăcerea ghimpilor (Il silenzio delle spine). Poeta se identifică între cer și pământ în „lacrima oarbă“, în „golul prăpastiei”, din care se întrupează sub zodia luminii astrale (stea, rază, soare), echivalentul imaginific al propriului spirit, sau al unei
IL SILENZIO DELLE SPINE de VIORELA CODREANU TIRON în ediţia nr. 1891 din 05 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380608_a_381937]
-
cântecului glas”. * Toate simbolurile, toate imaginile, întregul poem Avatar, evoluând dinspre epic spre liric, evocă o veritabilă tensiune umană și semiotică. Într-o stare de zbucium sufletesc și creator, soluționând artistic, în cel mai fericit mod cu putință, un conflict tragic, Poetul ordonează „expresiile lingvistice ale realității antropocosmice”, le structurează, le contopește, astfel încât oglinda eului, făcută, pe neașteptate, țăndări, se preschimbă într-o oglindă nirvanică, în care se reflectă, imortalizați într-un moment triumfal, „doi colți însângerați, în raza lunii”. Sentimentul
MIRELA-IOANA BORCHIN, EUGEN DORCESCU ŞI POETICA AVATARURILOR. LUPUL de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 1840 din 14 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380598_a_381927]
-
lungmetrajul e ciclic, prima, ca prima, dar a doua, deși nu pare, e un mise-en-abîme. Și, cu un asemenea film, ai putea spune că, așa ambigue cum sînt, una fiind o tragedie cu interstiții comice, cealaltă, o comedie cu accente tragice, Hamlet și A fost sau n-a fost? sînt două capete ale aceleiași lumînări, comunicînd prin intermediul unei întrebări. Credeți-mă sau nu mă luați în serios cu această afirmație, dar, vă rog, vedeți acest film.
Vaslui ó Elsinore by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/10225_a_11550]
-
care prevăd constituirea unei morale a umanității. Ea sugrumă în chip fatal libertățile individului în numele umanității. Sau, mai grav, sacrifică individul în numele fericirii universale. Asta nu accept. Sunt cu hotărâre contra. Avem deja două exemple în secolul nostru. Două experiențe tragice. Amândouă au vrut să construiască un om nou în numele a două ideologii inamice. Asta a costat viața a 50 de milioane de oameni. Iată unde duce visul filosofilor și nebunia dictatorilor în istorie!" (p. 39). Dacă ar fi apărut în
Sous le ciel de Paris by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10269_a_11594]