745 matches
-
virtuoz al catrenului și un meșteșugar al terținei; el cultivă puritatea formală și tradiția madrigalescă. Pe rând și cu egală participare poetul dă glas melancoliei nocturn-autumnale într-un peisaj urban sumbru și ostil; se poate recunoaște o melancolie bacoviană (fără tragismul lui Bacovia), contemplativă. Trăiește însă și stări de jubilație în peisaj marin și însorit, stăruind în descripția, de un erotism rafinat, estetizant, a nudului feminin. Peisajul rustic, silvestru sau montan e valorizat liric fără idilizări convenționale, fiind corelat uneori cu
OJOG. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288516_a_289845]
-
orientarea radical textualistă, așa-zis tardomodernistă, concentrată pe „ingineria textuală” și pe „textuare” (Gheorghe Iova), există un o. prozastic propriu-zis, care combină echilibrat textualismul și autoreferențialitatea cu un realism mărunt și fragmentar, preocupat să valorizeze cotidianul frust, derizoriul, grotescul ori tragismul nespectaculos, provocat de distorsiunile sociale din perioada comunismului, și să promoveze un autenticism rafinat, mediat intelectual, prin textualizare, și există, în sfârșit, ficțiunea carnavalesc apocaliptică, flamboaiant postmodernă (în maniera lui Thomas R. Pynchon), marcată de truculență fantasmagorică, propunând lumi alternative
OPTZECISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288562_a_289891]
-
regim ludic) cu discreția extremă a metaforei, universul casnic sau familiar cu zbuciumul sfâșierii existențiale, peisagistica de atmosferă - de factură deseori onirică - cu fronda, cu vaticinarea obscură ori cu chestionarea ontologică - obosită, suspendată, desolemnizată de autoironie, dar deloc privată de tragism - și cu „expierea în text”. Iată, de pildă, cum dintr-un tablou vag alegoric se degajă o neliniștitoare senzație de profunzime, de gravitate și urgență: „pe unde plutiră cetăți vâslește și lacrima/ ochiului nostru care este al doisprezecelea/ iar dincolo
MAZILESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288071_a_289400]
-
se deschid și ne înghit/ în lemnul lor pe amândoi./ Și amețită se întunecă realitatea,/ păianjeni taie aerul pe care-l pierzi,/ din pulsul pieptului noi aruncăm cu sunete/ în bronzul clopotelor verzi” (Desen pe o cămașă de băiat). Un tragism latent, senin, hrănește această lirică a căutării semnelor (luminoase, dar și malefice) din sine și din lume. Tragismul nu exclude ludicul poeziei „de mahala”, în linia Miron Radu Paraschivescu - Tudor Arghezi - Ion Barbu: inventivitate lingvistică debordantă, plăcerea cuvântului popular, argotic
MELINESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288085_a_289414]
-
pe care-l pierzi,/ din pulsul pieptului noi aruncăm cu sunete/ în bronzul clopotelor verzi” (Desen pe o cămașă de băiat). Un tragism latent, senin, hrănește această lirică a căutării semnelor (luminoase, dar și malefice) din sine și din lume. Tragismul nu exclude ludicul poeziei „de mahala”, în linia Miron Radu Paraschivescu - Tudor Arghezi - Ion Barbu: inventivitate lingvistică debordantă, plăcerea cuvântului popular, argotic sau arhaic, plăcerea licențiosului, a impudorii, dar și a etalării limbajului, gustat în gratuitatea sa truculentă (Părintească, Cântăreața
MELINESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288085_a_289414]
-
cu aceste respirări de melopee, natura plânge (salcâmii, un mesteacăn „ofticos”), dar alteori, ca pentru a nu speria cu sinistrele solii funerare, ea îmbie la diafane contopiri. În romanța de înfiorate năluciri îngânată de M., reveria este spațiul, de un tragism discret, al prevestirilor funeste. SCRIERI: Din taina sufletului, Craiova, 1920; Căciulița roșie (în colaborare cu Radu Gyr), București, 1926; Grădina de sidef, București, 1926; Floarea lui Sânzien (în colaborare cu Radu Gyr), București, 1927; Fluierul lui Marsyas, Craiova, 1928; Versuri
MILCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288137_a_289466]
-
autorul - se produce fuziunea dintre vizualitatea cadrului, dinamica dialogului și autenticitatea atmosferei naționale. Un subcapitol notabil este cel referitor la avatarurile Chiriței, personaj de mare mobilitate, mai curând mască decât caracter, în timp ce dramele îi prilejuiesc exegetului fine disocieri cu privire la substanța tragismului alecsandrinian din perioada senectuții. Remarcabile sunt capitolele despre B. P. Hasdeu și I. L. Caragiale (Nicolae Manolescu îl considera pe cel despre Caragiale „cel mai solid din toate”, „meritul Istoriei sale”). Autorul demonstrează structura de pseudofarsă a comediilor, bazată numai aparent
MINDRA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288153_a_289482]
-
practicat gazetăria curentă, atât ca redactor la „Viitorul”, cât mai ales în rubrica zilnică de la „Românul” (în 1914) și în articolele din ziarul de război „România” (1917-1918), unde se vădește a fi un fin analist al evenimentelor politice, sensibil la tragismul conflagrației mondiale, sobru și cu judecată clarvăzătoare, la antipodul estetului boem și neangajat, cum, îndeobște, e etichetat. În ceea ce privește activitatea de cronicar plastic, desfășurată de-a lungul întregii vieți, se impune prin bun-gust și orientare estetică modernă, el fiind unul dintre
MINULESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288163_a_289492]
-
negri și descendenții lor combinați, vor constitui în curând majoritatea), nu mai au multe stimulente și sancțiuni care să-i aducă spre „societatea monocromă”, teoretic liberală 9. Gray este mai pesimist, în ilustra tradiție a lui Tocqueville, sensibilă mereu la tragismul inerent al modernității, prețul pe care merită să-l plătim fără să-l uităm: într-un fel, gânditorul britanic înregistrează împlinirea unora dintre profețiile din volumul al doilea al legendarei Despre democrație în America, precum și evoluțiile negative imprevizibile, dar la fel de
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
nu concluziile, manifestele și nu anatemele. Dintre toți postmoderniștii francezi, Baudrillard a fost extrem de franc în afirmațiile sale publice despre Statele Unite, contând și pe faptul că americanii nu-i înțeleg până la capăt devastatoarea ironie (în care este și loc de tragism, toleranță și tandrețe!), totuși atât de evidentă - cel puțin în mica și splendid scrisa Amérique. Dar nici Tocqueville nu a fost mai bine înțeles de americani: până azi, volumul al doilea al magnificei sale cărți Despre democrație în America, adică
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
stat, cei care aveau să devină până la urmă „groparii” ei, mergând în multe cazuri - ca în România anului 1989 - până la sacrificiu, erau atrași spre Occident de „banalitatea binelui” (dacă pot spune astfel, cu un ecou din Hannah Arendt), nu de tragismul confruntării între libertate și tiranie. Nici în Occident, cu excepția relativ puținilor liberali „puri și duri”, anticomuniști ireductibili, nu se găseau prea mulți parteneri pentru posibilii anticomuniști estici, vârstnici sau tineri (anticomunismul acestora din urmă fiind un direct rezultat al funcționării
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
an, Octav Suluțiu 49 făcea, În aceiași termeni elogioși, recenzia romanului. Cele patru episoade ale studiului lui Petru Comarnescu, subîntituiate Însemnări În jurul romanului „Desculț” de Zaharia Stancu, se referă la: Sociologia desculților 50, Clasa desculților 51, Realismul desculților 52, și Tragismul și soluțiile lui Darie 53. Tipice pentru metoda de analiză sociologizantă practicată de toți criticii literari sunt comentariile lui Mihail Petroveanu 54, dar mai ales cele ale lui Paul Georgescu 55 și Ion Vitner 56 din Viața românească. Negând la
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
a fi fost părtaș la crimele unei familii vicioase - Lash Canino nu este nici primul, nici ultimul gangster întâlnit de Marlowe, dar e primul pe care-l ucide - nu se va șterge niciodată. Nu trebuie apăsat prea tare pe pedala tragismului, pentru că tonul dominant al romanului încurajează mai degrabă o lectură în cheie cinic-ironică. Marlowe plătește nu doar prețul singurătății, ci și al mizantropiei în care se scufundă cu o plăcere aproape perversă. Mai mult decât mizantrop, Marlowe este prizonierul disperării
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
textele lui Pavel Dan, dar aici scriu și Victor Papilian, Olga Caba, Gabriel Pamfil. Compartimentul publicisticii este ilustrat de N. Tatu, Gelu Mărculescu, Emil Cioran (Sensibilitatea tragică în România, 13-14/1933), căruia îi răspund, într-un articol ponderat, Grigore Popa (Tragism autohton), Mihai Beniuc ș.a. La rubrica intitulată „Cărți”, Silviu Bardeș se ocupă de Răscoala lui Liviu Rebreanu și de Adela lui G. Ibrăileanu. Grigore Popa recenzează Mitul utilului de D. D. Roșca, Mihai Beniuc analizează lirica barbiană, în timp ce Romul Demetrescu
ABECEDAR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285143_a_286472]
-
Blaga, criticul urmărește câteva dintre ideile-cheie ale filosofiei acestuia (pe care o aprofundase și o apreciase superlativ în articolele din deceniul al patrulea) în formulările metaforice ale versurilor: certitudinea misterului de dincolo de rațiune și de cuvinte, perceperea și trăirea timpului, tragismul metafizic, obsesia morții, „demonismul”, funcția revelatoare a metaforei, apartenența profundă la spiritualitatea românească etc. Ocupându-se de „romanele esențiale” ale lui Liviu Rebreanu (Ion, Răscoala, Pădurea spânzuraților), el insistă îndeosebi asupra semnificației personajelor și a artei construcției epice. Expresie a
BUCUR-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285902_a_287231]
-
un lexic aparte, din surse variate, și e atent la valorile plastice și muzicale, cizelând câteodată adevărate secvențe de poezie „pură” (Trif nebun). Împreună, „documentele” și „comentariile” deschid o fereastră spre o psihe perfect individualizată, ce trăiește cu maximă intensitate tragismul condiției umane. Eul liric se autoportretizează prin „dorul fără sațiu”, nestinsul alean și visarea „unei planete pierdute”, prin stări contemplative deci, dar și prin „nepace”, prin febrilă căutare, o ascensiune eșuată și reluată sisific. Chinul și absența lui se succed
BOTTA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285840_a_287169]
-
subiectivizate», problematizate”; personajul, omul, devine astfel „apt să gândească cosmicul, ontologicul și, cu adevărat, istoricul”. Pe de altă parte, cu toată desfășurarea de artificii și procedee, cu tot recursul masiv la deriziune și ambiguitate, proza aceasta e una penetrată de tragism, o proză a „seriozității”, o proză în primul rând a „omului”, nu a „limbajului”. B. a scris și poeme, piese de teatru (Culoarul cu șoareci, 1980, Bătrâna doamnă și fluturele, 1982), scenarii cinematografice (între altele, scenariul filmului artistic de lungmetraj
BREBAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285877_a_287206]
-
sacre, iar cele absente instituie „cenzura transcendentă”, care îl împiedică să atingă cunoașterea absolută și - așa cum tinde - să ia locul Marelui Anonim, nume poetic dat de filosof divinității. Această aspirație grandioasă, osândită la veșnică neîmplinire, ar dărui omului măreția și tragismul lui. Sub latura metafizică, sistemul trădează curioase înrudiri cu doctrinele emanentiste și cabaliste despre creatorul universului. De asemenea, reflectă o rivalitate freudiană între fiu și tată, proiectată în alt plan. Între sistemul filosofic și opera poetică a lui B. o
BLAGA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285754_a_287083]
-
Ronetti-Roman. Trecând la roman, A. va fi atras de teme ambițioase (artistul și societatea, artistul și divinitatea, creația, alienarea individului, destinul unor colectivități) ori de urmărirea unor cazuri patologice. Cărțile lui, în care este conturată o lume specifică, dominată de tragism, nu sunt însă niciodată pe măsura temerității proiectelor. Spațiul este mai întotdeauna unul închis - fabrica sau mahalaua, mina sau „coronul” (colonia minieră), târgul de pescari pierdut în Deltă, casa de toleranță. Această condiționare, apăsătoare, obsesivă, se dovedește hotărâtoare pentru soarta
ARDELEANU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285430_a_286759]
-
de pe o platformă, după părerea mea, neopopulistă. Nici partid, nici mișcare politică, ci o alianță: „Forza Romania!”, și așa mai departe. Mircea Mihăieș: Este o formă de disperare asupra căreia poate vom reveni. Vladimir Tismăneanu: Cu toată doza lui de tragism, Constantinescu rămâne un personaj foarte important În situația dată. Mircea Mihăieș: Desigur, Însă pentru perioada pe care o luăm acum În discuție Emil Constantinescu nu contează. El a reapărut În ultimele luni, să spunem, cu câteva intervenții care erau, de
Schelete în dulap by Vladimir Tismăneanu, Mircea Mihăieș () [Corola-publishinghouse/Science/2223_a_3548]
-
391-396; Negoițescu, Ist. lit., I, 356-358; Pamfil, Spațialitate, 156-180, 229-250; Diana Adamek, M. Blecher. Asfințit în panopticum, TR, 1993, 23,24; Gheorghe Glodeanu, Literatura ca antidestin, TR, 1993, 24; Micu, În căutarea, II, 101-110; Constantin M. Popa, Max Blecher sau Tragismul sincerității, R, 1995, 9-10; Radu G. Țeposu, Suferințele tânărului Blecher, București, 1996; Glodeanu, Poetica, 295-302; Sergiu Ailenei, În spațiile blestemate - M. Blecher, CL, 1999, 1; Alexandru Ruja, Un scriitor însingurat și singular, O, 1999, 9; Cărtărescu, Postmodernismul, 294, 295; Dicț
BLECHER. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285762_a_287091]
-
gheață până la o insulă „înconjurată de stânci și de valuri”, specie de paradis terestru unde se spune că trăiau pictori și sculptori, preocupați exclusiv de propria artă. Romantismul viziunii mitopoetice, recognoscibil în predilecția autorului către visare, se conjugă însă cu tragismul și absurdul caracteristice literaturii moderne, conferind prozei poematice baconskyene o individualitate și o originalitate bine marcate în contextul literar contemporan. Înscriindu-se în aceeași paradigmă stilistică, romanul alegoric Biserica Neagră (recuperat și tipărit în Germania în 1976, ulterior în ediția
BACONSKY. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285529_a_286858]
-
autodemascării Absolutului”. Și, în fine, un ultim palier al acestei dedublări e alcătuirea proteică a acestui fals jurnal, care își răsfrânge și multiplică trăirile în povești alegorice ori poeme (Copii inocenți în cetatea ocrotită, poeziile lui Inorog Urzitorul), își travestește tragismul în parodie ori joc (sunt pagini întregi unde toate cuvintele încep cu aceeași literă), iar misticismul în ironie lucidă (Despre virilitatea duhului și contrariile ei). Calendarul cuprinde 39 de zile din perioada 21 iunie - 14 septembrie 1965, majoritatea dedicate sărbătorilor
AVRAMESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285505_a_286834]
-
se manifestă și ca un liric original, un elegiac a cărui melancolie este filtrată printr-o fină sită ironică, în Victoria cotidiană (1994) și Mesaje pe robot (1999). Nu lipsesc din înscenările sale lirice, fie și în formulă aluzivă, accentele tragismului, ca în poemul Într-o bună zi. C. scrie, de asemenea, versuri pentru copii. Dezinvoltura prozodică și capacitatea de a se copilări, incursiunea în lumea basmului și a făpturilor mărunte sunt trăsăturile care individualizează culegerile O fantastică pădure (1995), Poezii
CAPSA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286084_a_287413]
-
dădeau mâna, iar zăpada făcuse crustă În straturile de flori din fața caselor calde, aflate În hibernare. Corpul meu reacționa la vederea casei. De fericire, Înăuntrul meu săreau scântei multicolore. Era un sentiment canin, plin de dragoste vie și imun la tragism. Aceasta era casa mea, Middlesex. Acolo, pe bancheta din cadrul acelei ferestre, stăteam și citeam ore În șir, mâncând dude din pomul de afară. Zăpada de pe alee nu fusese curățată. Nimeni nu avusese timp să se gândească la asta. Capitolul Unsprezece
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]