1,422 matches
-
mustață pomădate), cronicarul monden la Românul, Naționalul, La Lanterne mondaine, La Roumanie Illustrée, dar mai ales, vreme de 24 de ani, la L’ Indépendance Roumaine, semnând când Claymoor, când Valréas? Cine e „arbitrul eleganței bucureștene”, care moare la datorie, În tranșeele modei, mai exact pe treptele redacției, În 11 iunie 1903, aducând cu sufletul la gură un reportaj de la balul din ajun? Nimeni altul decât fiul lui Iancu Văcărescu. Cu o genealogie ilustră, bunic - Alecu Văcărescu, unchi - Enăchiță Văcărescu, Înrudit cu
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
fiind un alter ego al autorului. Sensibil la nedreptate, oripilat de violența reprimării țăranilor la 1907, Nelu Azan se înalță extaziat în lumea pură a artei, din care va coborî în momentul declanșării războiului. Înrolat voluntar, traversează experiența hotărâtoare a tranșeelor, dar și a dezmățului din spatele frontului, pe care i-l relevă atât cei din propria-i clasă, cât și fostul tovarăș de joacă, acum factotum la Marele Stat Major. Îndrumarea spre ideologia socialistă apare firească, cum este și devenirea lui
COCEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286310_a_287639]
-
vândă bancherului Schwartz. Caracterele nu au cu adevărat pregnanță, autorul mizând mai mult pe vivacitatea replicilor, pe „spiritualitatea” lor, pe ambiguitatea situațiilor. Sub coasta morții, a cărei acțiune este plasată în Iașii anului 1917, intenționează o antiteză scenică a lumii tranșeelor și a celei formate din „învârtiții” războiului și repezentanții claselor „în descompunere”. Fără un autentic nerv dramatic, teatrul lui C. dublează oarecum scrierile sale epice. Supraevaluat în perioada proletcultistă, dar neîndoielnic pamfletar talentat, C. rămâne incomplet realizat ca romancier. Temperament
COCEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286310_a_287639]
-
arheolog, strat după strat. Nicolae și Alexandra au apărut în locuri care mi-erau necunoscute. Un nou strat și i-am pierdut din vedere. Am zărit atunci lungi cuirasate pe o mare liniștită, aeroplane cu aripi scurte, ridicole, soldați în tranșee. Încercând să regăsesc urmele perechii imperiale, scotoceam acum în dezordine, amestecând paginile decupate. Țarul a reapărut pntru o clipă, călare, cu o icoană în mâini, în fața unui rând de infanteriști îngenuncheați... Chipul lui mi-a părut îmbătrânit, întunecat. Eu îl
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
ieșind din amorțeală, a zvârlit cu o voce răgușită: - Ce vrei să fac? Le telefonez imediat să-l ia de aici. Asta-i automutilare... - Va ajunge la consiliul de război... - Ei și? Așa-i trebuie, nu? În timp ce alții crapă în tranșee... El... Dezertorul! A urmat o clipă de tăcere. Medicul s-a așezat și a început să-și maseze fața cu palmele pătate cu tinctură de iod. - Și dacă i-am pune niște ghips?, a spus Charlotte. Chipul medicului s-a
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
lui domolit de aerul cald al serii aducea cu un suspin, cu un vaiet. Între clădirea în care locuia Charlotte și stepă era un fel de pădurice foarte deasă, de nepătruns chiar: desișuri de muri sălbatici, crengi spinoase de alun, tranșee surpate, pline de urzici. De altfel, chiar dacă, în cursul jocurilor noastre, reușeam să răzbatem prin zăgazurile naturale, altele, făurite de om, astupau trecerea: șirurile încâlcite de sârmă ghimpată, hățișurile ruginite ale barajelor antitanc... Locul acela era botezat „Stalinka”, după numele
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
mărăcini, care trebuia evitat. Când Saranza dispărea din fața ochilor noștri, știam că, în curând, linia terasamentului avea să se desprindă de orizont, iar șinele să lucească. Și, o dată trecut acest hotar, aproape că sosisem - dincolo de văgăunile care brăzdau stepa cu tranșeele lor abrupte, presimțeam deja prezența râului. Parcă ne aștepta... Charlotte se instala cu o carte la umbra sălciilor, la un pas de curentul apei. Eu, până la epuizare, înotam, mă scufundam, traversând de mai multe ori râul îngust și nu prea
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
bătălie. Maestrul quinților zâmbi văzând liniile combatante, definite foarte clar. - Vedeți, Sire? i se adresă el împăratului. Tacticieni de școală veche, exact așa cum am presupus. Folosesc legile războiului de acum două mii de ani. Nu m-ar mira să sape și tranșee. - Tranșee? Ce-i asta? - Șanțuri, Sire. Undeva între cele două linii de demarcație ardeau carcasele contorsionate ale unor aparate de zbor. N'Gai Loon gândi că trebuie să fi fost rămășițele forței aeriene a clonelor. Și zâmbi aproape fericit. - Sunt
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
Maestrul quinților zâmbi văzând liniile combatante, definite foarte clar. - Vedeți, Sire? i se adresă el împăratului. Tacticieni de școală veche, exact așa cum am presupus. Folosesc legile războiului de acum două mii de ani. Nu m-ar mira să sape și tranșee. - Tranșee? Ce-i asta? - Șanțuri, Sire. Undeva între cele două linii de demarcație ardeau carcasele contorsionate ale unor aparate de zbor. N'Gai Loon gândi că trebuie să fi fost rămășițele forței aeriene a clonelor. Și zâmbi aproape fericit. - Sunt prinși
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
zilei - pentru care totul e planificat sau planificabil, supus organizării și disponibilizării. Forma sub care se manifestă rațiunea zilei în timpul nostru este - pentru a relua formula lui Jünger - aceea a „mobilizării totale”. Însă, pe linia frontului (fie el acela al tranșeelor sau al limitelor științei) omul descoperă puterea nopții - a morții care desființează ideea de progres și de ordine rațională. Cei care-au trecut prin experiența tranșeei (precum Rosenzweig, Jünger sau Theilhard de Chardin) sau a științei devenită apocaliptică (precum Oppenheimer
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
lui Jünger - aceea a „mobilizării totale”. Însă, pe linia frontului (fie el acela al tranșeelor sau al limitelor științei) omul descoperă puterea nopții - a morții care desființează ideea de progres și de ordine rațională. Cei care-au trecut prin experiența tranșeei (precum Rosenzweig, Jünger sau Theilhard de Chardin) sau a științei devenită apocaliptică (precum Oppenheimer sau Saharov) vorbesc cu toții despre acest abis care se deschide la frontiera rațiunilor zilei și despre conștiința manifestă a absurdului lumii care se revendică de la pace
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
de putere superioară. Atitudinea resentimentară vizavi de cei ce Își câștigaseră averea În timpul războiului prevala peste tot În Europa În anii ’20, În special printre soldații recent demobilizați. În cazul României, imperativul schimbării venea nu de la indivizi care luptaseră În tranșee, ci de la grupuri ce considerau că promovează valori superioare, datorită educației și specializării profesionale ale membrilor lor. Marinescu și alți promotori ai acestei atitudini Încercau, de fapt, să construiască o nișă prin care noii intelectuali să poată accede la conducerea
Eugenie și modernizare în România interbelică by Maria Bucur [Corola-publishinghouse/Science/1967_a_3292]
-
de Independență, Ministerul Războiului a creat primul serviciu special de Îngrijire medicală, al cărui scop era să ofere asistență eficientă, din partea unui corp de medici bine pregătiți, pentru tratarea diferitelor probleme de sănătate generate de noul tip de conflict În tranșee. Din cauza gravității problemelor de igienă și a epidemiilor apărute pe front, asistența medicală devenise vitală pentru asigurarea integrității fizice a trupelor și implica mult mai mult decât Îngrijirea răniților. Războiul de Independență a devenit, astfel, un moment central În dezvoltarea
Eugenie și modernizare în România interbelică by Maria Bucur [Corola-publishinghouse/Science/1967_a_3292]
-
dezbaterile dintre liberali și eugeniști (1918-1928)tc "Sănătatea publică În dezbaterile dintre liberali și eugeniști (1918‑1928)" Deja În 1918, un număr semnificativ de medici fuseseră mobilizați În timpul războiului și fuseseră, astfel, martori ai problemelor grave de sănătate apărute În tranșee sau pe frontul din interiorul țării. Experiența războiului i-a convins pe acești medici că sănătatea populației În România trecea printr-o criză foarte serioasă, care, netratată, ar fi putut conduce la dispariția poporului român, În ciuda păcii victorioase câștigate după
Eugenie și modernizare în România interbelică by Maria Bucur [Corola-publishinghouse/Science/1967_a_3292]
-
Secretului toledan a lui Barrès, deși, bineînțeles, fără importanța oarecum epocală a acesteia). De toți aceștia, Nietzsche, Barrès, Montherlant, Cioran, dintre care primii doi l-au obsedat, îl desparte pe Mihai Ralea dacă nu o prăpastie în tot cazul o tranșee sau poate numai un șanț. În afară de „ideologie” îl desparte de ei, în primul rând, în modul cel mai vizibil, stilul. Stilurile acelora sunt de o virtuozitate magistrală, cu străluciri de diamant. Al lui Ralea e neglijent, instantaneu, nici măcar anticalofil, ci
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
Aquile (1913; Premiul Academiei Române, raportor Duiliu Zamfirescu) și Domus taciturna (1916) adună poeme din aceste publicații. În 1915, îi mai apăruse comedia Sapho. Era membru al Societății Scriitorilor Români (1915). La Școala de Ofițeri de Rezervă din Botoșani sau în tranșeele războiului, continuă să scrie, fixând momentul istoric, și trimite la „Moldova veche” (Botoșani), „Sburătorul”, „Eroii”, „Săgetătorul” poezii ocazionale, precum și două piese „de tranșee”, Fugarul și Sângele neamului (scrise în colaborare cu Ștefan Tătărescu și tipărite, după ce prima se reprezentase pe
AL-GEORGE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285211_a_286540]
-
Era membru al Societății Scriitorilor Români (1915). La Școala de Ofițeri de Rezervă din Botoșani sau în tranșeele războiului, continuă să scrie, fixând momentul istoric, și trimite la „Moldova veche” (Botoșani), „Sburătorul”, „Eroii”, „Săgetătorul” poezii ocazionale, precum și două piese „de tranșee”, Fugarul și Sângele neamului (scrise în colaborare cu Ștefan Tătărescu și tipărite, după ce prima se reprezentase pe front, în 1919). După război, conduce revistele populare „Apărătorii patriei” și „Eroii”. Reia colaborarea la „Flacăra” și „Convorbiri literare”, aici îndeplinind și sarcini
AL-GEORGE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285211_a_286540]
-
1949-1950; Ioan Slavici, A hajnal tündere [Zână Zorilor], București, 1953; Vladimir Colin, Mesék [Basme], București, 1956, A üvegszarvas [Basmele Omului], București, 1960; Eugen Barbu, A bakter s a fiai [Oaie și ai săi], București, 1961; Petre Sălcudeanu, Szembesités [Front fără tranșee], București, 1963. Repere bibliografice: Balla Ernö, Eusebiu Cămilar, „Fergeteg”, UTK, 1949, 6; Kelemen Béla, „Elveszett levél”. Caragiale szinmüve új magyar forditásban, UTK, 1949, 11; Páll Árpád, Negura, UTK, 1949, 14; Antal Péter, Petre Sălcudeanu, „Szembesités”, IGZ, 1964, 6; Constantin Olariu
MÉHES. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288079_a_289408]
-
Iorga. Mobilizat în 1913, participă la operațiunile militare din Bulgaria, care îi prilejuiesc o carte de însemnări - Zile de campanie (1915). Mai iscălea tot atunci articole și proză în „Drum drept” și „Neamul românesc”. După primul război mondial, petrecut în tranșee și în spitale, își reia activitatea la Focșani, publicând frecvent în gazeta locală, „Crai nou”. În 1923 se mută în capitală și va lucra la Fundația Culturală „Principele Carol”, la Direcția Educației Poporului și la Radio. Într-un rând va
LASCAROV-MOLDOVANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287749_a_289078]
-
București, 1955; Valori franceze, I-II, 1959-1968; Le Dix-huitième siècle français, București, 1976; Titulescu, notre contemporain (în colaborare cu George Gr. Potra, Constantin I. Turcu), tr. Micaela Slăvescu, Paris, 1982; Modigliani, București, 1984; Strada Povernei 23. Memorii, București, 1993; În tranșeele Europei. Amintirile unui negociator, București, 1993; Război și pace în Balcani, București, 1994; Lumea în tranziție, București, 1995. Traduceri: Molière, George Dandin sau Soțul păcălit, introd. trad., București, 1951; I.L. Caragiale, Oeuvres, București, 1952; Victor Hugo, Despre literatură, pref. trad
LIPATTI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287822_a_289151]
-
s-a exprimat în atitudini patetice, în acte impresionante de generozitate, abnegație și curaj. În campania din 1913, I. însoțește trupele românești pe fronturile de luptă. În timpul primului război mondial, la Iași, se străduiește să insufle tărie sufletească soldaților din tranșee prin articolele sale. În parlament pronunță discursuri de îmbărbătare memorabile, ca acela din 14 decembrie 1916, în care se opune retragerii din fața armatei germane („Să ne mănânce câinii pământului acestuia mai curând decât să găsim fericirea, liniștea și binele din
IORGA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287605_a_288934]
-
o impresie puternică de tumult existențial și de febricitare. GABRIEL DIMISIANU SCRIERI: Cartierul muncitoresc, București, 1950; Din regiunea de ieri și de azi, Orașul Stalin, 1957; Un gram de aur, București, 1958; Iubește ziua de mâine, București, 1960; Front fără tranșee, București, 1961; Strada Lux, București, 1962; Vreau să trăiesc!, București, 1964; Săptămâna neterminată, București, 1965; Singur fără cer, București, [1966]; Corabia cu suflete, București, 1967; Prea cald pentru luna mai, București, 1967; De ce văd invers?, București, 1970; Moartea manechinului, București
SALCUDEANU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289446_a_290775]
-
versurile i-au fost comentate în câteva cazuri cu ostilitate explicită, autorului reproșându-i-se „brutalitățile senzuale”, „decadentismul modern”, „nota morbidă”, „indiferentismul estetic”, „nihilismul formei” și chiar „denigrarea neamului” prin zugrăvirea procesului de dezumanizare la care este supus luptătorul din tranșee, dramaturgia - Omul de prisos (1921), Teatru. Creditorii, Șacalii, Turmele (1922) - a cunoscut o bună primire din partea criticii, exceptând câteva reacții șovine irelevante. S-a mers până la unele exagerări comice în efortul de a-l plasa pe L. printre reprezentanții emblematici
LUCA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287863_a_289192]
-
Colecționarul de răni (aforisme și micropoeme) Teodor Dume - Iași - Pim, 2017 ISBN 978 - 606 - 13 - 3664 - 7 86 de pagini (320 de aforisme și 32 de micropoeme) - Redactor, Mioara Băluță - Coperta, Mioara Băluță - consilier literar, Ionuț Caragea "viața este o tranșee în care se luptă și se moare mereu" (teodor dume) ... Citește mai mult Dacă la început de an 2017, ianuarie, vi-am dăruit cartea de versuri: Durerea din spatele cărnii, iată că în întâmpinarea zilei mele de naștere, 04 aprilie, vin
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/381219_a_382548]
-
a RomânieiDUME,TEODORColecționarul de răni (aforisme și micropoeme)Teodor Dume -Iași - Pim, 2017ISBN 978 - 606 - 13 - 3664 - 786 de pagini(320 de aforisme și 32 de micropoeme)- Redactor, Mioara Băluță- Coperta, Mioara Băluță- consilier literar, Ionuț Caragea"viața este o tranșee în carese luptă și se moare mereu"(teodor dume)... XVI. RESTURI..., de Teodor Dume , publicat în Ediția nr. 2258 din 07 martie 2017. RESTURI... sunt momente în care trupul mi se golește de umbre nu par a fi eu în
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/381219_a_382548]