2,431 matches
-
copaci. O căruță străbate drumul plin de hârtoape, iar când aceasta dispare îi vedem pe femeie și copilul ei urcând și coborând. În peisajul arcadic, identitatea celor care-l străbat devine difuză, iluzorie, ele apar redimensionate la o scară a transcendenței care o camuflează pe cea a tragediei. Băiatul urcă spre pădure, femeia fixează trunchiul unui molid bătrân, violul s-a petrecut probabil într-un decor similar. Adâncul pădurii devine amenințător, cu întunericul care emană dens de acolo, glasul deodată ascuțit
Pe-un picior de plai... by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/7139_a_8464]
-
de hermeneuticile reductive și cele instaurative. Primele „nu descoperă imaginat ia simbolică decît pentru a încerca să o integreze în sistematizarea intelectualista curentă, prin reducerea actului simbolizării la un simbolizat fără mister”. Cele instaurative se edifica prin accentuarea „efectului de transcendență” al simbolului 2. În abordarea de tip instaurativ a imaginarului, poate fi adusă pe prima scenă a ideilor gîndirea lui Lucian Blaga. Exegetul care antrenează gîndirea blagiana în contextul european al chestiunii este Ioana Em. Petrescu 3. Regretată exegetă demonstrează
Personanță și/sau funcție transcendentă by Aurel Pantea () [Corola-journal/Journalistic/4915_a_6240]
-
și cele jungiene sînt mult mai adînci și semnificative decît lasă filosoful român să se întrevadă. Relevant, daca nu chiar revelator, e studiul lui Blaga „Despre personanță” (din Orizont și stil, 1935). Corespondentul acestui studiu, în gîndirea jungiană, e „funcția transcendență”10. În „Despre personanță”, așadar, Blaga, desi refuză să accepte ideea că ar putea exista, în cadrul conștiinței, enclave ale inconștientului „care prin ele înșile să fie recunoscute ca atare” - „deoarece cunoașterea inconștientului aparține în întregime spiritului teoretic” - constată prezenta în
Personanță și/sau funcție transcendentă by Aurel Pantea () [Corola-journal/Journalistic/4915_a_6240]
-
prin personanță „anume conținuturi inconștiente apar în conștiința, scăzute cu un ecou, dar nedeghizate”. Studiul lui Jung, chiar dacă elimina dintru început perspectiva metafizica - în dimensiunile căreia funcționează gîndirea blagiana - probabil pentru a menține cercetarea în limitele gîndirii pozitive - definește funcția transcendență a spiritului că „o unificare a conținuturilor conștiente și a conținuturilor inconștiente”. De altfel, scrie Jung, „inconștientul conține toate combinațiile fanteziei ce nu au trecut încă pragul și care cu trecerea timpului, și în circumstanțe adecvate, se vor ridica în
Personanță și/sau funcție transcendentă by Aurel Pantea () [Corola-journal/Journalistic/4915_a_6240]
-
civilizației, fiind încărcate cu o misie socială, totodată, în cazul spiritelor creatoare ele sînt slăbite. Mai mult, spiritele creatoare trăiesc fenomenul permeabilității dintre conștiința și structurile inconștientului. Tocmai acest fenomen, măi accentuat în spiritele creatoare, e numit de Jung „funcție transcendență”: „Această funcție se numește transcendență deoarece face posibilă trecerea în mod organic de la o poziție la alta, fără pierderea inconștientului”11. Or, Blaga însuși constată, prin personanță, penetrarea structurilor conștiinței de formațiuni inconștiente compacte, nedeghizate. Condiția umană pusă sub semnul
Personanță și/sau funcție transcendentă by Aurel Pantea () [Corola-journal/Journalistic/4915_a_6240]
-
misie socială, totodată, în cazul spiritelor creatoare ele sînt slăbite. Mai mult, spiritele creatoare trăiesc fenomenul permeabilității dintre conștiința și structurile inconștientului. Tocmai acest fenomen, măi accentuat în spiritele creatoare, e numit de Jung „funcție transcendență”: „Această funcție se numește transcendență deoarece face posibilă trecerea în mod organic de la o poziție la alta, fără pierderea inconștientului”11. Or, Blaga însuși constată, prin personanță, penetrarea structurilor conștiinței de formațiuni inconștiente compacte, nedeghizate. Condiția umană pusă sub semnul revelării transcende un deficit ontologic
Personanță și/sau funcție transcendentă by Aurel Pantea () [Corola-journal/Journalistic/4915_a_6240]
-
de la titlu, în magia blagiană, atît de învăluitoare pentru o bună parte din producția lirică transcarpatină care i-a succedat marelui poet-filosof. Se încheagă astfel o melodie rarefiat dolorică, ce se răspîndește într-un cadru silvestru, cu ușoare trimiteri spre transcendență: „Ca Domnul să intre în sufletul tău, / Se cere să ai în suflet lumină - / Clipa de har să se plimbe în voie prin tine / Asemenea astrului matinal prin pădure.(...) Marele Taciturn pășește agale prin rouă,/ Pătrunde unde-i rană deschisă
„Zbaterile, inclusiv pîlpîirile poemului” by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6005_a_7330]
-
fi avut-o vreodată), rămînînd doar cu speranța în viitorul rațional al omenirii. Agnostic, mizează doar pe forța intelectului și de aceea intră curînd în masonerie, adică în forma de organizare umană care îi împăca propensiunea elitistă cu refuzul oricărei transcendențe. Dacă „dincolo” nu există nimic, atunci se cuvine să clădim pe această lume forma cea mai logică de existență, ferindu-ne de toate iluziile și utopiile - pare a fi concluzia rectorului neverosimil de tînăr al Universității din Iași. De aici
Supremul pontif by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/5709_a_7034]
-
intrarea Papei, în bazilica scufundată în umbră s-a cântat "Kalenda", despre așteptarea sosirii unui Mesia în Veschiul Testament. Ulterior, bazilica a fost iluminată, semnificând o nouă naștere a lui Cristos. Papa, care critică frecvent excesul de raționalism și refuzul transcendenței, i-a invitat pe toți oamenii la o atitudine umilă în fața misterului Crăciunului. Dacă vrem să îl găsim pe Dumnezeu apărut în chip de copil, atunci trebuie să coborâm de pe calul rațiunii noatre liberale (...) să ne lepădăm de falsele noastre
Papa Benedict: "Trebuie să ne schimbăm atitudinea pentru a-l întâlni pe Dumnezeu cel diferit de prejudecăţile şi opiniile noastre" () [Corola-journal/Journalistic/58959_a_60284]
-
respinge realismul artei secolului al XIX-lea este echivalent cu a repudia o atitudine materialistă despre lume. În anii de la începutul secolului, a fost atras de teosofie, doctrină ce punea un accent deosebit pe ciclurile naturii, pe renașterea spirituală, pe transcendență. Perioada imediat premergătoare primului război mondial a fost cel mai fecund segment al carierei sale. Într-un interval relativ scurt, Kandinsky renunță la descrierea realității înconjurătoare pentru a reprezenta pe pânză percepții despre lume născute în propriul inconștient. Relații cromatice
Kandinsky la Muzeul Guggenheim by Edward Sava () [Corola-journal/Journalistic/6217_a_7542]
-
în literatură. Omul ca personaj a dispărut. Și, odată cu el, autorul, căci noii romancieri considerau că textul romanesc se produce de la sine, ca efect al unei „gramatici" particulare, la fel ca și limba (în viziunea lui Noam Chomski), lipsit de transcendență auctorială. „Întoarcerea" autorului și a personajului s-a produs, în România, ca și în Franța, în deceniile din urmă. De fapt, s-a „întors" concepția umanistă. Romanul s-a reumplut de viață, personajul și-a recăpătat ființa social-morală pierdută. Spre deosebire de
Romanul și umanismul by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/6254_a_7579]
-
slavon îl putea folosi la schimbarea numelui și doctorul Ionescu-Buzău, cel care, „citea evanghelii în slavonă", ba chiar „urmase la bătrânețe cursurile de slavistică ale profesorului Ioan Bogdan"3 . Cercetându-i fiului său „numele astral", acest tipar numerologic prin care transcendența modelează devenirile umane, dr. Ionescu-Buzău nici nu ar fi avut de ales. Căci formula inițială de apelativ: Dimitrie Dim Ionescu-Buzău este ceea ce se cheamă o curiozitate numerologică (Dimitrie=9, Dim=9, Buzău=9, Ionescu=13), în care toate potențările benefice
Noi argumente pentru redeschiderea „cazului Urmuz” by Radu Cernătescu () [Corola-journal/Journalistic/6181_a_7506]
-
inițiatice, dar și al iubirii în toate ipostazele ei: profană și divină. Această nouă intervenție în destin ar putea indica în cazul lui Urmuz nu doar o (re)cunoaștere a numerosofiei ca formă particulară de fidelitate pentru sacrele mistere ale transcendenței, ci și obsesia 5 autorului pentru „vestalele plăcerii", ca și pentru conceptul hristologic de imitatio Cristi... Dar să revenim la personalitatea doctorului Ionescu-Buzău, în aparență simplu doctor de provincie în Curtea de Argeș, la un spital nu cu mult mai mare decât
Noi argumente pentru redeschiderea „cazului Urmuz” by Radu Cernătescu () [Corola-journal/Journalistic/6181_a_7506]
-
luptă a „maeștrilor" poate fi vorba de un atac direcționat împotriva acelei logiciplină de platitudinile științelor profane, așa zis pozitiviste, repudiată de la Durer până la Faustul goethean. Refuzul oricărei logici face loc întotdeauna unei mistici a hazardului în care (i)logicul transcendenței devine realitatea cea mai palpabilă. Acest elogiu al nebunieiurmuziene pune și impune aici o problematică crescută în marginea Bibliei, dar întreținută peste veacuri de spiritul iscoditor al Masoneriei. Căci dacă „nebunia lui Dumnezeu e mai înțeleaptă decât oamenii" (cf 1
Noi argumente pentru redeschiderea „cazului Urmuz” by Radu Cernătescu () [Corola-journal/Journalistic/6181_a_7506]
-
ori în rupturi de spijă. Lîngă butuc, în șură-s cuminți și plini de must,/ cu-aroma dulce strînsă din rîndul lor îngust/ ce suie către coastă de jos, de lîngă drum... / acății, lemnul casei stăpîni și nu altcum" (Acății). Transcendența unei atari umanități o reprezintă un creștinism sătesc care pune în acord mitul evanghelic cu ambianța imemorială a țăranului. O concluzie: grație liricii lui Ion Horea, satul, de atîtea ori minimalizat, bruftuit, evacuat în numele unei grăbit însușite concepții „globaliste", își
Un „centru al lumii“ by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6125_a_7450]
-
Se pot rezolva numai individual. - Survine o întrebare firească. Octavian Nemescu, îți ești tu suficient ție însuți? - Pentru așa-ceva da! Nu am nevoie de îndrumători și de intermediari între mine și instanțele pe care eu le consider că semnifică transcendența. Poate comit o indiscreție. Nu mă aflu în raporturi bune cu reprezentanții oficiali ai bisericilor. Consider că multe lucruri, în această zonă teologică, sunt distorsionate. Față de mesajele originare. Bisericile oficializate constituie un mijloc de permanentizare a acestor distorsiuni, față de care
Despre „trezire“ cu Octavian Nemescu by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/6138_a_7463]
-
că un intelectual de notorietate s-a aflat mereu pe alături de ceea ce și-a propus a face, că și-a greșit, dacă nu ținta, măcar, adesea, mijloacele convocate pentru a o atinge. Mai întîi o igienică distanțare față de spiritualitate, irațional, transcendență, o fobie față de ceea ce ar constitui într-o enumerare eclectică, suspecte „reziduuri tulburi", un „meli-melo, după mine profund indigest, de mistagogie, ocultism, «mituri», «ortodoxism», «Nae Ionescu», «Steinhardt», «inițiere la Păltiniș»", „«spiritualități» degradate", „mistică tenebroasă". Deci sacrificarea, cutezăm a zice diletantă
Drama identității by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6150_a_7475]
-
se joacă sau caută timpul?”. Poetica lui George Drăghescu are simplitatea și transparența unui izvor ce țîșnește în miez de codru. Dacă litera versului se compune dintr-un mozaic percepțional, frecvent de inspirație silvatică, spiritul care îl animă e o transcendență. O obiectivitate angelică, incantatorie: „Pe unde au trecut lupii, eu am scris poezie, pe unde au trecut greierii, eu am scris poezie, pe unde au trecut îngerii, era scrisă poezie”. Într-un soi de panteism liric, abstractul și concretul fuzionează
Vîrsta edenică by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/5469_a_6794]
-
în derivă morală, organizîndu-se pe un cîmp magnetic aidoma piliturii de fier, pentru a exprima o tendință spre angelizare: „precum sideful negrăit și vrednic/ licărul seminal/ smălțuie embrionul divin/ în uterul nopții” (Cîmp luminos țesut în raza minții). Năzuința către transcendență e cu atît mai prețioasă cu cît străbate stratul anatomo-fiziologic, uriașul freamăt trupesc spre a-și articula imaginea. Drumul terestru, constrîns pînă la un punct de visceralitate, de impulsurile ei fatale, capătă o perspectivă ascendentă. Deși „întîrzie”, duhul își semnalează
O nouă feminitate by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/5152_a_6477]
-
în momentul acela nu părea, a avut o importanță enormă. După aceea timpul își face datoria de a așeza faptele în ordinea cuvenită, astfel că lucrurile care la început par să nu aibă nici un rost, isi dovedesc apoi întreaga lor transcendență. Prin urmare, trecutul nu este ceva cristalizat, așa cum presupun unii, ci o configurație care se schimbă pe masura ce înaintăm în viață și care își realizează adevărată semnificație în clipa în care ne punem mâinile pe piept, clipă când acest trecut se
El Señor K și Monsieur K - filiații între Ernesto Sábato și Victor Brauner - by Emil Nicolae () [Corola-journal/Journalistic/5390_a_6715]
-
exclusiv al marxiștilor revoluționari. Există alte forțe, formule, sugestii, asocieri care au toate în comun o unică sursa: resentimentul social. Iar comunismul, afirmă Vladimir Tismăneanu, a fost o formă de resentiment, în matricea unui fundamentalism politic modern, cu aspirații de transcendență, în scenariul unei revoluții apocaliptice care să schimbe omul din temelii printr-o totală răsturnare a valorilor. Râul devine astfel o categorie politică, fiind deviat de la sensul sau teologic, „diavolul intra în istorie” (L. Kolakovski), axiofobia dictează nouă ordine „valorica
Redarea demnității de a gândi by Cristian Robu-Corcan () [Corola-journal/Journalistic/5330_a_6655]
-
care evoluează personajele și libertățile lor condiționate de un dictum tragic asociat comandamentelor estetice ale genului. Cu toate acestea, Refn își scoate personajul și filmul din rama notorietăț ii tipologiei și genului în zona filmului de artă printr-o rafinată transcendență mediată estetic.
Din orice direcție by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5189_a_6514]
-
iremediabil; iar ca „făpturi de ficțiune”, după expresia unamuniană, sînt rezultatul aceleiași alchimii landeriene care combină sublimul visătorului cu grotescul potlogarului și produce personaje quijotesco-picarești, în tradiția recunoscutei pendulări hispanice între ficțiune și realitate, vis și viață, fantezie și pragmatism, transcendență și intranscendență. Condamnați de o viață măcinată de insatisfacții, deziluzii, eșec și solitudine la un cotidian monoton și lipsit de perspectivă, de comunicare și de ideal, obscurul funcționar Gregorío Olías din Jocurile vîrstei tîrzii, ca și anonimul comerciant, „negustor de
Viața, această „afacere păguboasă și obositoare” by Dana Diaconu () [Corola-journal/Journalistic/5221_a_6546]
-
vîrstei tîrzii, ca și anonimul comerciant, „negustor de prăvălie” din Portretul bărbatului imatur recurg la unica salvare personală posibilă: tentativa de a fi altul, de a-și depăși insignifianta și insuficienta condiție prin vis, iluzie, fantezie. Campioni ai aspirației spre transcendență, cei doi valorifică arsenalul inventivității și al ficțiunii infantile sau quijotești, dar, neavînd forța necesară, în plan social și personal, pentru a ajunge la plenitudinea și la sensul vieții, eșuează în grotesc sau tragicomic. Cel dintîi alunecă în impostură și
Viața, această „afacere păguboasă și obositoare” by Dana Diaconu () [Corola-journal/Journalistic/5221_a_6546]
-
fost descrierea a tot ceea ce se întîmplase înaintea vecerniei de apoi. Mateiu descrie aceste întîmplări ca și cum ar fi o inițiere în decrepitudine și îl înfățișează pe viitorul deputat Pirgu ca hierofant al desacralizării radicale, dar și hierofantul paradoxal care, cu spatele la transcendență, va fi și cea din urmă călăuză spre transcendent. Destinul Crailor nu are de-a face cu Orientul istoric din Balcani. Este figurată în treimea lor coruptă decăderea însăși ("planetară", zice Marin Mincu). Decăderea istoriei. Decadența aristocrației. Decăderea spiritului în
Inițierea Crailor by Ioan BUDUCA () [Corola-journal/Journalistic/6650_a_7975]