2,444 matches
-
Înspăimîntător cu formă de șarpe, care pune În mișcare Apele Întunecate 11. Doceții Îl consideră a fi divinitatea de foc care i-a vorbit lui Moise din rugul aprins 12. El este imaginea În Întuneric a unui eon a cărui transcendență se află separată pe vecie, prin firmament, de lumea inferioară. Substanța lui este Întunericul, acțiunea lui constă În persecutarea sufletelor divine, care transmigrează dintr-un corp În altul. Valentinienii, al căror sistem, transmis nouă de Ipolit 13, pare a fi
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
și ființa umană) au excelat În utilizarea unui număr cît mai mare posibil de cărămizi, ajungînd În felul acesta la un număr foarte ridicat de transformări ale mitului. Să examinăm cîteva cazuri. Cain, de pildă, este la cainiți 240 reprezentantul transcendenței bune, fiind Însă considerat un personaj rău de către ofiți 241. Și mai instructivă se dovedește aprecierea Șarpelui. Paradoxal, grupările a căror denumire se referă la Șarpe, cum sînt ofiții sau naasenii, Îl consideră rău; Șarpele este Îngerul Nelegiuirii pentru naaseni
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
unul dintre ele: nu are nici origine, nici Început. Dacă ex hypotesi se stabilește un singur Principiu (iar aici totul se petrece printr-o decizie a minții, căci nici un fel de „experiență” nu ne poate informa asupra misterioaselor operații ale transcendenței), atunci Răul trebuie să derive din Bine. Pentru a-i explica apariția este nevoie de un mit, de mitul lui Lucifer cel prăbușit, al lui Iblis ori Samael. Sub aspect morfodinamic gnosticii au reinventat două mituri dualiste (al Trickster-ului feminin
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
cel prăbușit, al lui Iblis ori Samael. Sub aspect morfodinamic gnosticii au reinventat două mituri dualiste (al Trickster-ului feminin și al Trickster-ului masculin), pe care le-au utilizat În strînsă corelație cu scopul de a arăta imensa distanță care separă transcendența de lumea de aici. Spre deosebire de credincioșii bisericii catolice, gnosticii nu dispuneau de nici o autoritate care să le indice drumul prin jungla minții. Prin urmare, s-au folosit de toate posibilitățile pe care mintea s-a dovedit capabilă să le producă
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
vine să bată la ușa civilizației noastre În zorii erei moderne. Va trebui să recurgem la opera filozofului german Friedrich Nietzsche (mort la 1900) pentru a elucida chestiunea „morții lui Dumnezeu”. Mesager al noii ere, Nietzsche simte și proclamă că transcendența credinței platonico-creștine, care a dominat mai bine de două milenii civilizația occidentală, și-a pierdut valabilitatea, Încetînd să mai fie o sursă de energie vitală și de creativitate. Firește, acest lucru Înseamnă eliberarea omului de transcendență, Însă ceea ce este lipsit
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
simte și proclamă că transcendența credinței platonico-creștine, care a dominat mai bine de două milenii civilizația occidentală, și-a pierdut valabilitatea, Încetînd să mai fie o sursă de energie vitală și de creativitate. Firește, acest lucru Înseamnă eliberarea omului de transcendență, Însă ceea ce este lipsit de transcendență este neantul (das Nichts, sau acel nihil al catharilor), iar eliberarea devine „eliberare În neant” (Befreiung in das Nichts)2. În această situație, există o singură alternativă: fie să găsim un substitut ori Ersatz
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
platonico-creștine, care a dominat mai bine de două milenii civilizația occidentală, și-a pierdut valabilitatea, Încetînd să mai fie o sursă de energie vitală și de creativitate. Firește, acest lucru Înseamnă eliberarea omului de transcendență, Însă ceea ce este lipsit de transcendență este neantul (das Nichts, sau acel nihil al catharilor), iar eliberarea devine „eliberare În neant” (Befreiung in das Nichts)2. În această situație, există o singură alternativă: fie să găsim un substitut ori Ersatz al transcendenței - și acest substitut este
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
ceea ce este lipsit de transcendență este neantul (das Nichts, sau acel nihil al catharilor), iar eliberarea devine „eliberare În neant” (Befreiung in das Nichts)2. În această situație, există o singură alternativă: fie să găsim un substitut ori Ersatz al transcendenței - și acest substitut este credința luministă În Rațiune (Vernuftglauben), care nu reprezintă o „valoare tare”, fiind lipsită de orice justificare metafizică -, fie să acceptăm nihilismul ca pe o forță activă și să-i devenim instrumente. Această atitudine este definită de
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
man legt Hand an, man richtet zugrunde”3. Verbul richten Înseamnă „a construi”, zugrunde Înseamnă „la pămînt”, iar combinația celor două cuvinte are Înțelesul de „a demola, a construi dărîmÎnd, a deconstrui”*. Dacă nihilismul este starea care decurge din „deconstrucția” transcendenței și atitudinea care urmărește transcendența pentru a o „construi distrugînd-o”, atunci este Îndreptățită observația că gnosticismul este reversul nihilismului, Întrucît este campionul transcendenței. S-a văzut că una dintre cele mai relevante caracteristici ale gnosticismului și ale celorlalte curente ale
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
richtet zugrunde”3. Verbul richten Înseamnă „a construi”, zugrunde Înseamnă „la pămînt”, iar combinația celor două cuvinte are Înțelesul de „a demola, a construi dărîmÎnd, a deconstrui”*. Dacă nihilismul este starea care decurge din „deconstrucția” transcendenței și atitudinea care urmărește transcendența pentru a o „construi distrugînd-o”, atunci este Îndreptățită observația că gnosticismul este reversul nihilismului, Întrucît este campionul transcendenței. S-a văzut că una dintre cele mai relevante caracteristici ale gnosticismului și ale celorlalte curente ale dualismului occidental este afirmarea extremă
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
Înțelesul de „a demola, a construi dărîmÎnd, a deconstrui”*. Dacă nihilismul este starea care decurge din „deconstrucția” transcendenței și atitudinea care urmărește transcendența pentru a o „construi distrugînd-o”, atunci este Îndreptățită observația că gnosticismul este reversul nihilismului, Întrucît este campionul transcendenței. S-a văzut că una dintre cele mai relevante caracteristici ale gnosticismului și ale celorlalte curente ale dualismului occidental este afirmarea extremă și extremistă a transcendenței În dauna lumii materiale. Dacă vom stărui să numim aceste curente nihiliste, va trebui
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
construi distrugînd-o”, atunci este Îndreptățită observația că gnosticismul este reversul nihilismului, Întrucît este campionul transcendenței. S-a văzut că una dintre cele mai relevante caracteristici ale gnosticismului și ale celorlalte curente ale dualismului occidental este afirmarea extremă și extremistă a transcendenței În dauna lumii materiale. Dacă vom stărui să numim aceste curente nihiliste, va trebui să definim nihilismul lor ca pe cel mai puternic nihilism metafizic din istoria ideilor occidentale. Nihilismul modern este, dimpotrivă, antimetafizic. Aici intervine totuși o circumstanță care
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
nihilism metafizic din istoria ideilor occidentale. Nihilismul modern este, dimpotrivă, antimetafizic. Aici intervine totuși o circumstanță care apropie nihilismul modern de gnosticism și le face să se asemene puternic Între ele: faptul că, În scopuri diametral opuse, ambele „deconstruiesc” aceeași transcendență, și anume transcendența iudeo-platonică, așa cum și-a găsit ea Întruparea pe parcursul a aproape două milenii de creștinism. Pentru dualismul occidental, aceasta este falsa transcendență care trebuie să fie demascată și demolată pentru a se proclama adevărata transcendență; pentru nihilismul modern
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
istoria ideilor occidentale. Nihilismul modern este, dimpotrivă, antimetafizic. Aici intervine totuși o circumstanță care apropie nihilismul modern de gnosticism și le face să se asemene puternic Între ele: faptul că, În scopuri diametral opuse, ambele „deconstruiesc” aceeași transcendență, și anume transcendența iudeo-platonică, așa cum și-a găsit ea Întruparea pe parcursul a aproape două milenii de creștinism. Pentru dualismul occidental, aceasta este falsa transcendență care trebuie să fie demascată și demolată pentru a se proclama adevărata transcendență; pentru nihilismul modern și această transcendență
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
face să se asemene puternic Între ele: faptul că, În scopuri diametral opuse, ambele „deconstruiesc” aceeași transcendență, și anume transcendența iudeo-platonică, așa cum și-a găsit ea Întruparea pe parcursul a aproape două milenii de creștinism. Pentru dualismul occidental, aceasta este falsa transcendență care trebuie să fie demascată și demolată pentru a se proclama adevărata transcendență; pentru nihilismul modern și această transcendență este tot falsă, fiind un construct mental la adăpostul căruia am ignorat, mai bine de două milenii, realitatea dură a nihilismului
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
ambele „deconstruiesc” aceeași transcendență, și anume transcendența iudeo-platonică, așa cum și-a găsit ea Întruparea pe parcursul a aproape două milenii de creștinism. Pentru dualismul occidental, aceasta este falsa transcendență care trebuie să fie demascată și demolată pentru a se proclama adevărata transcendență; pentru nihilismul modern și această transcendență este tot falsă, fiind un construct mental la adăpostul căruia am ignorat, mai bine de două milenii, realitatea dură a nihilismului, și ea trebuie demascată ori „deconstruită”. Se justifică astfel numeroase trăsături pe care
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
transcendența iudeo-platonică, așa cum și-a găsit ea Întruparea pe parcursul a aproape două milenii de creștinism. Pentru dualismul occidental, aceasta este falsa transcendență care trebuie să fie demascată și demolată pentru a se proclama adevărata transcendență; pentru nihilismul modern și această transcendență este tot falsă, fiind un construct mental la adăpostul căruia am ignorat, mai bine de două milenii, realitatea dură a nihilismului, și ea trebuie demascată ori „deconstruită”. Se justifică astfel numeroase trăsături pe care cele două forme de nihilism - cel
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
justifică astfel numeroase trăsături pe care cele două forme de nihilism - cel metafizic și cel antimetafizic - le au În comun, cea mai evidentă dintre ele fiind atacarea constantă a Scripturilor creștine care, pentru ambele, nu sînt altceva decît Întruparea unei transcendențe mincinoase. Ca urmare, În zorii erei moderne, sistemul exegezei biblice inverse a fost reactivat și el continuă să producă soluții În conformitate cu aceleași reguli de joc (vezi capitolul 10), aproape ca și cum nu ar fi avut lor nici o Întrerupere, de la vechii gnostici
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
ajungînd Însă la concluzii identice din punct de vedere formal, În măsura În care este recunoscută nevoia de a se anihila conceptul curent (creștin) de „valoare”. Astfel, cele două sisteme diferă În prima și cea mai importantă dintre opțiunile lor - afirmarea versus negarea transcendenței; totuși primul termen al acestei alternative este mai complex, Întrucît afirmarea transcendenței e Însoțită de negarea conceptului comun de transcendență, a celui creștin (iudeo-platonic). Dacă sistemul nihilismului modern pleacă de la un substitut puternic al transcendenței, credința În Rațiune, el va
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
recunoscută nevoia de a se anihila conceptul curent (creștin) de „valoare”. Astfel, cele două sisteme diferă În prima și cea mai importantă dintre opțiunile lor - afirmarea versus negarea transcendenței; totuși primul termen al acestei alternative este mai complex, Întrucît afirmarea transcendenței e Însoțită de negarea conceptului comun de transcendență, a celui creștin (iudeo-platonic). Dacă sistemul nihilismului modern pleacă de la un substitut puternic al transcendenței, credința În Rațiune, el va descoperi, mai devreme sau mai tîrziu, că nu există valoare dacă nu
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
creștin) de „valoare”. Astfel, cele două sisteme diferă În prima și cea mai importantă dintre opțiunile lor - afirmarea versus negarea transcendenței; totuși primul termen al acestei alternative este mai complex, Întrucît afirmarea transcendenței e Însoțită de negarea conceptului comun de transcendență, a celui creștin (iudeo-platonic). Dacă sistemul nihilismului modern pleacă de la un substitut puternic al transcendenței, credința În Rațiune, el va descoperi, mai devreme sau mai tîrziu, că nu există valoare dacă nu există un metasistem În cadrul căruia să se definească
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
opțiunile lor - afirmarea versus negarea transcendenței; totuși primul termen al acestei alternative este mai complex, Întrucît afirmarea transcendenței e Însoțită de negarea conceptului comun de transcendență, a celui creștin (iudeo-platonic). Dacă sistemul nihilismului modern pleacă de la un substitut puternic al transcendenței, credința În Rațiune, el va descoperi, mai devreme sau mai tîrziu, că nu există valoare dacă nu există un metasistem În cadrul căruia să se definească valoarea. Aceasta este experiența trăită de filozofii existențialiști și ea este, din nou, echivalentul specular
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
devreme sau mai tîrziu, că nu există valoare dacă nu există un metasistem În cadrul căruia să se definească valoarea. Aceasta este experiența trăită de filozofii existențialiști și ea este, din nou, echivalentul specular al experienței dualiste, căci ambele recunosc necesitatea transcendenței; Însă dualismul o afirmă, iar existențialismul se plînge de totala ei absență. Un scriitor ca Albert Camus a utilizat În mod constant metafore dualiste gnostice În titlul operelor sale importante: Exilul și Împărăția, Străinul, Căderea. Vom analiza, În cele ce
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
și neputincios stăpînește Pămîntul; În ambele cazuri, un MÎntuitor trebuie să vină să salveze omenirea și trebuie să treacă prin suferință pentru a o putea mîntui; În ambele cazuri există o Pleromă necunoscută, transcendentă, și, În ambele cazuri, demascării falsei transcendențe Îi urmează un nou regim al lumii. Și totuși viziunea pe care o are Shelley asupra lumii este mult diferită de cea a gnosticilor: oamenii vor fi cu toții mîntuiți, iar Pămîntul va cunoaște o transfigurare cînd va fi eliberat din
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
o transfigurare cînd va fi eliberat din lanțurile Puterii. Întrucît este implicată și mîntuirea fizicității și a Materiei, singurul echivalent pe terenul Antichității este eschatologia origenistă. Între romanticii care au reinventat mitul gnostic, Shelley este singurul care simte nevoia unei transcendențe superioare care să binecuvînteze detronarea lui Jupiter-Iehova. Însă viziunea lui pozitivă asupra Pămîntului ne arată că, la fel ca toți nihiliștii moderni, el investește În realitatea mundană ceea ce retrage din investițiile făcute În transcendență. Investiția nu s-a dovedit rentabilă
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]