430 matches
-
albastră într-un spațiu în afara timpului, o imensitate ca cea a matricei unui computer". Case pare să fie cu adevărat viu doar atunci cînd pătrunde în ciberspațiu și dorința sa imperioasă de a ajunge acolo se aseamănă cu căutările unei transcenderi religioase (sau nevoii înnebunitoare de droguri a celor dependenți de acestea). Deși Gibson nu se complace într-o celebrare a vieții și a dimensiunii trupești de tip nietzschean, el reia totuși motive familiare din filosofia lui Nietzsche, precum dorința de
Cultura media by Douglas Kellner [Corola-publishinghouse/Science/936_a_2444]
-
din filosofia lui Nietzsche, precum dorința de putere și dorința de creare a propriei identități, ca impulsuri majore ale ființei umane. Ca și universul filosofului german, universul lui Gibson este unul al luptei, al zbaterii, iar motivul autodepășirii, al permanentei transcenderi este, de asemenea, unul din motivele majore (nietzscheene). Și deși relațiile interpersonale și dragostea nu reprezintă prea mult pentru Case, în opera lui Gibson se simte totuși o notă de romantism. Tocmai prin absența dragostei, textul din Neuromancer traduce o
Cultura media by Douglas Kellner [Corola-publishinghouse/Science/936_a_2444]
-
istoriei, Augustin, Gioacchino da Fiore, Vico, dar mai ales secolul al XIX-lea și Hegel, istoriografia ca exercițiu soteriologic al memoriei. În toate aceste cazuri, dincolo de caracterul mitic sau istoric al eshatologiei, memoria poate avea un omogen rol „salvator”, anume transcenderea momentaneității, a ignoranței biografiei imediate, a iluzoriului dintr-o succesiune care nu are prin ea însăși sens. Pierderea vizibilității asumată de Wikander conține în fond diferența de plasare și interpretare a surselor care îl separă pe Eliade și de Dumézil
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
Suceava). Recunoaștem în acest fragment concentrate toate mărcile deja familiare din celelalte specii folclorice: câmpia, ajutorul divinității autohtone, drumul mare al inițierii, direcția solară pe care mai ales defunctul trebuie să pășească, domeniul sacru, neatins și neparcurs, destinat doar neofitului. Transcenderea de lungă durată a nivelurilor identifi¬cabile în basmul despre ciobanii ademeniți de zmeu este dată de repetiția verbului a se duce, care are în plus față de a merge conotația unei fracturi față de stadiul anterior, motiv pentru care este folosit
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
încheiat astfel etapa inițiatică liminară. Într-o altă variantă a baladei Iovan Iorgovan I, (6), care începe cu subiectul baladei Trei fete surori (călătoria inițiatică în căutarea de flori, ele înseși simbol marital), mezina se rătăcește în ceața ce anticipează transcenderea lumilor și va avea parte de o înghițire simbolică: „Șearpele curea,/ Fata tăbăra/ Și mi-o ajungea,/ Și mi-o apuca,/ Coada-ncolăcea,/ La brâu o strângea”. Evoluția acestui motiv a fost sintetizată de cercetătorul V. I. Propp: „șederea neofitului
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
identifică un extaz pitagorician care "are rădăcinile în plutonismul eminescian, al purificărilor treptate formale", sursele poeticii sale regăsindu-se în acest plutonism eminescian unde "metaforizarea continuă a Finței și sublimarea ei în forme esențializate se impu neau ca soluții la transcenderea imediatului, la scurtcircuitarea și chiar pulverizarea realului", pe care proiectele epistemologice eminesciene le sugerau încă din secolul al XIX-lea. Seducția modelului eminescian se află, zice Florin Oprescu, ca un "reper esențial în nașterea și devenirea valorilor poetice moderne", până la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
înfrângerea egoismului. Dar dragostea, cu erotism cu tot, dragostea pentru creatură, pentru o ființă carnală, vulnerabilă și muritoare, devine inepuizabilă prin fuziunea creaturilor și capătă un sens metafizic fără a pierde nici o secundă concretul fizic. Ea capătă o forță de transcendere care o face impavidă față de amenințările temporalului. Pentru ea sacrificiul e de la sine înțeles. Firește, ființa umană e failibilă, dar dragostea o redresează prin harul umilinței și al curajului. Egoismul e laș și orgolios, dragostea niciodată. Considerațiile acestea nu ne
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
întoarcere înapoi, cu scopul de a se reintegra situației lumii primordiale, situație „pură” și incoruptibilă pentru că nu este încă angajată în Timp. „A te întoarce înapoi”, a atinge punctul cel mai „vechi” al Lumii, echivalează cu aneantizarea operei timpului, cu transcenderea acestei lumi păcătoase și pline de suferință. Ireversibilitatea timpului cosmic, lege cruntă pentru toți cei care trăiesc în iluzie, nu mai acționează asupra lui Buddha. Pentru el, timpul este reversibil și chiar poate fi cunoscut dinainte: căci Buddha cunoaște nu
BUDDHA REALITATE ŞI LEGENDĂ by EMIL VACARIU () [Corola-publishinghouse/Science/463_a_1294]
-
nenumărate popoare și sursele idealurilor acestora. Profesorul Nakamura a enumerat trei factori care, după părerea sa, au permis buddhismului și creștinismului să acceadă la statutul de religii universale: combaterea credințelor și practicilor magice ale religiilor primitive, respingerea practicilor sacrificiale și transcenderea concepțiilor înguste de rasă, clasă socială și națiune. Am putea adăuga misionarismul recomandat de cei doi întemeietori, adaptarea mesajului la mari mase de oameni și spiritul de toleranță. Viața lui Buddha, ca și învățătura sa, a inspirat numeroase opere de
BUDDHA REALITATE ŞI LEGENDĂ by EMIL VACARIU () [Corola-publishinghouse/Science/463_a_1294]
-
apare volumul de versuri Finister, pentru care primește, din partea Fundațiilor Regale, Premiul Scriitorilor Tineri. C. este autorul unei poezii reflexive, abstracte, de o tonalitate gravă. Călătoria, temă proprie poemelor din Finister, se înscrie în perimetrul cunoașterii spirituale și încearcă o transcendere a barierelor ce împrejmuiesc lumea opacă, limitată, o pătrundere în misterele ce nu se revelează decât, poate, în vis. În versuri se disting reminiscențe din lirica lui Lucian Blaga, dar și unele sunete care amintesc de Tudor Arghezi. Legătura cu
CHIRESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286204_a_287533]
-
uneori în patologie, ale fenomenului Oedip. Important de reținut, la final este că eliminarea corectă și la termen a Oedipului stimulează procesul de cristalizare a conștiinței morale, prin edificarea Supraeului (ca să apelăm din nou la grila freudiană). De asemenea, prin transcenderea acestui complex se fertilizează și o abilitate esențială în gestionarea oricărei traume, cea a sublimării, datorită căreia putem evada dintre tenebre pentru a descoperi sensurile mai înalte ale vieții. Analizând cele patru situații existențiale care dacă nu sunt administrate abil
VIOLENTA, TRAUMA, REZILIENTA by ANA MUNTEANU, ANCA MUNTEANU () [Corola-publishinghouse/Science/804_a_1761]
-
a "ființei-aici", nu este decât drumul care duce spre elaborarea chestiunii Ființei - mai precis: chestiunea fundamentală se poartă asupra sensului Ființei - problemă nu numai obscură în sine, dar și atât de rău pusă în evoluția metafizicii occidentale. A doua transcendere pe care ne-o înfățișează analitica existenței, după cea care deschide individul spre lume, este cea care îl îndreaptă spre ceilalți oameni. într-adevăr, nu există Eu decât în relație cu Celălalt, sau, ceea ce psihologiile cele mai lipsite de speculație
Semn și interpretare by Aurel Codoban [Corola-publishinghouse/Science/295577_a_296906]
-
sa existență, care adică o pune în joc, ca miză, o supune pericolului. Din faptul că esența omului rezidă în existență, că existența omului este fără esență, urmează o continuă contestare a existenței sale. Aceasta este sursa angoasei care însoțește transcenderea dinspre aparență spre ființă a fiindului care suntem noi. în fine, în al cincilea rând, omul este angajat în transcenderea de la o existență inautentică la o existență autentică. Astăzi, cel mai adesea, omul se află în rătăcire, decăzut de la fondul
Semn și interpretare by Aurel Codoban [Corola-publishinghouse/Science/295577_a_296906]
-
existență, că existența omului este fără esență, urmează o continuă contestare a existenței sale. Aceasta este sursa angoasei care însoțește transcenderea dinspre aparență spre ființă a fiindului care suntem noi. în fine, în al cincilea rând, omul este angajat în transcenderea de la o existență inautentică la o existență autentică. Astăzi, cel mai adesea, omul se află în rătăcire, decăzut de la fondul său, străin de Ființă. în plus, el este încurcat în multiplicitatea fiindului, nu mai este atent la Ființă, o 114
Semn și interpretare by Aurel Codoban [Corola-publishinghouse/Science/295577_a_296906]
-
celălalt la noi înșine. La Gadamer există o procesualitate istorică ireversibilă, respectiv o diferență a celuilalt față de noi. Intervalul, distanțarea, sunt necesare pentru luciditatea noastră și pentru că procesele istorice sunt orientate și dobândesc semnificație prin efectele lor (Wirkungsgeschichte). Transpunerea empatică, transcenderea propriului orizont sunt imposibile. Istoria este orientată ireversibil dinspre trecut spre prezent, devenind semnificantă prin contopirea orizonturilor. Cu ceea ce a filtrat intervalul, ne îmbogățim orizontul nostru prin orizontul celuilalt. Orizontul vechi este compatibil cu al nostru, întrucît suntem pe aceeași
Semn și interpretare by Aurel Codoban [Corola-publishinghouse/Science/295577_a_296906]
-
este decorul necesar pentru a disimula absența trăirii autentice. Cu cît această Ťluptă cu îngerulť apare mai dramatică - prin exacerbarea naturii plebee a actantului poetic Ťneîncercat de slavă, crîncen și scîrbitť - cu atît se întețește simulacrul autenticității. Refuzat de posibilitatea transcenderii, Arghezi vrea să instaureze atitudinea negatoare ca unică instanță discursivă Ťizbăvitoareť. Asistăm, de fapt, doar la o răsturnare a polilor poeticității, întrucît Ťmetafizicať înaltă, identificabilă discursului eminescian, va fi substituită mecanic de Ťmetafizicať joasă, a Ťbezneiť și a Ťnămoluluiť ancestral
O antologie de Marin Mincu (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12557_a_13882]
-
gata a se angaja într-un prezent și într-un trecut la fel de relative, întrucît sînt interșanjabile. De ce n-am considera în acest fel și expresionismul? Inaugurat la noi de Lucian Blaga, care-l numea "noul stil", definindu-l drept o transcendere a obiectuluia astfel încît să rezulte "relațiuni cu cosmicul, cu absolutul, cu ilimitatul", acesta nu supraviețuiește oare în destule producții actuale, pe care, spre a da satisfacție exegeților ce se doresc cît mai "la zi", le putem boteza postexpresioniste? E
Un (post) expresionist by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13711_a_15036]
-
urletele și aclamațiile gloatelor cînd sărbătoresc victoria în alegeri a politicianului lor favorit? Cînd apare în balcon regele, regina, prințul moștenitor, președintele, primul ministru? E la mijloc, desigur, atracția hipnotică a puterii și succesului, dar și nevoia de idoli, de transcendere a propriei condiții, de împărtășire prin tangență a unei străluciri, altminteri inaccesibile uneori și participarea la o pulsație și un vis colectiv. Am fost, îmi amintesc, realmente mișcată, ascultînd la PRO tv ovațiile mulțimilor care dîrdîiseră cîteva ore în ploaie
Cultul forței by Gina Sebastian Alcalay () [Corola-journal/Journalistic/13720_a_15045]
-
intrare în totalitatea socială rămâne opacă, în așteptarea unui eveniment revoluționar care nu mai vine, ori a unei coerențe totale a socialului cu autonomia. Or, oportunitatea momentului istoric, misiunea generațională de care vorbea Fanon, nu poate fi sesizată decât prin transcenderea autonomiei, oricât de greu câștigată, și organizarea în direcție antisistemică, inclusiv prin alianțe neconfortabile. Cultura confruntațională e necesară pentru combaterea dominației în spațiul public (fiindcă revendicarea justiției sociale nu are loc niciodată pe un fond neutru) și pentru intrarea în
NU Tranziției 2.0 () [Corola-website/Science/296072_a_297401]
-
a fost așa numitul fenomen phi, o iluzie a mișcării aparente, botezat astfel după ce a fost descris în 1912 de Wertheimer. Fenomenul phi este o iluzie vizuală în care obiecte statice înfățișate în succesiune rapidă par că se mișcă prin transcenderea pragului la care fiecare poate fi perceput separat( același fenomen care stă la baza iluziei ce a produs filmele artistice). Efectul fenomenului phi era aparent inexplicabil pornind de la presupoziția mai veche că senzațiile experienței perceptuale sînt într-un raport de
Gestaltism () [Corola-website/Science/300753_a_302082]
-
universului în funcție de propria sa individualitate. Concepțiile metafizice și epistemologice ale lui Cusanus, noțiunea sa de coincidență a opuselor („coincidentia oppositorum”) în absolutul care le absoarbe și le depășește, precum și conceptul corelativ de "docta ignorantia", recomandat de el drept mijloc de transcendere a limitelor gândirii noastre raționale, ca act intelectual care surprinde această relație, urmează și dezvoltă paradigma paradoxurilor implicate în infinitizarea unor raporturi valabile pentru obiecte finite. Astfel centrul lumii coincide cu circumferința sa; el este un "centru" metafizic și nicidecum
Nicolaus Cusanus () [Corola-website/Science/302249_a_303578]
-
cu o libertate (chiar dacă finită, totuși este libertate!), o libertate de alegere. Iar aceasta demonstrează că el se poate ridica (cel puțin lăuntric!) deasupra instinctelor, deasupra influenței și opoziției mediului. Această capacitate de alegere și de decizie, alături de cea a transcenderii de sine, îl deosebesc pe om de toate celelalte făpturi de pe pământ și îl fac să se poată numi cu adevărat om. Fără realitatea capacității sale de a alege și de a decide, fără această libertate interioară, nici nu am
Viktor Frankl () [Corola-website/Science/304081_a_305410]
-
un factor de mișcare universal și purificator. Aerul este mediul prielnic luminii, zborului, parfumului, culorii, vibrațiilor interplanetare, el este calea de comunicare dintre cer și pământ De aceea ascensiunile, urcările de munți sau de scări, zborurile în vazduh semnifică întotdeauna transcenderea condiției umane și pătrunderea în nivelele cosmice superioare; simpul fapt al levitației echivalează cu o consacrare sau o îndumnezeire: a putea zbura, a avea aripi, devine formula simbolică a transcenderii condiției umane, capacitatea de a se înalța în văzduh semnifică
Element clasic () [Corola-website/Science/303941_a_305270]
-
de munți sau de scări, zborurile în vazduh semnifică întotdeauna transcenderea condiției umane și pătrunderea în nivelele cosmice superioare; simpul fapt al levitației echivalează cu o consacrare sau o îndumnezeire: a putea zbura, a avea aripi, devine formula simbolică a transcenderii condiției umane, capacitatea de a se înalța în văzduh semnifică accesul la realitățile ultime . Focul e cel de-al treilea element, principiu creativ și distructiv, în continuarea unei anumite metafizici a purității. Element folosit curent în riturile de purificare, cuvântul
Element clasic () [Corola-website/Science/303941_a_305270]
-
receptării întru reflectare, întru cunoaștere de orizonturi; buzele - „treaptă“ a senzorialului / carnalului, „garoafă“ a rostirii, a exprimării sinelui etc.; mormântul - punct terminus al vieții, loc al ocultării, al trecerii din «Țara-cu-Dor» în «Țara-fără-Dor», spațiu al metamorfozelor "ens"-ului uman, al „transcenderii“ etc. "Catharsis"-ul blagian este rezultatul trăirii în tot mai «largi fiori de sfânt mister», condiție "sine qua non" a poeziei expresioniste. Poezia " Din ceas, dedus"..., «compusă în toamna lui 1929, utilizând un material poetic din 1920», cu care se
Arta poetică () [Corola-website/Science/310217_a_311546]