1,894 matches
-
și alte soiuri de bărbați și femei...”56. O astfel de descriere arată cât de larg era spectrul societății românești În care subiectele conferinței trezeau interes. Pe parcursul următorilor ani, Secția Biopolitică a organizat diferite conferințe, mai ales În alte orașe transilvănene. De exemplu, În 1936 au fost organizate 40 de conferințe În Cluj și 136 În Reghin, iar În anul următor au avut loc 200 de conferințe (aproape patru pe săptămână!), cele mai multe În Reghin 57. Subiectul acestor discuții publice a trecut
Eugenie și modernizare în România interbelică by Maria Bucur [Corola-publishinghouse/Science/1967_a_3292]
-
1920 Într-o infrastructură centralizată. Nimeni din București nu dădea atenție preocupărilor lui Moldovan pentru problemele regionale ale Transilvaniei și nici programelor sale inovatoare În domeniul sănătății. O astfel de atitudine a guvernului central a alimentat numeroase frustrări pentru medicul transilvănean, care, În cele din urmă, a fost retrogradat În poziția de Inspector Sanitar General al Transilvaniei, atribuțiile sale limitându-se la supravegherea aplicării legislației generate direct de București 11. În acest context, Moldovan și alți medici din Cluj preocupați de
Eugenie și modernizare în România interbelică by Maria Bucur [Corola-publishinghouse/Science/1967_a_3292]
-
surmontând În 1922 În acuzații de fraudare a fondurilor statului, pe care autorități civile numite direct de București le-au adus Împotriva lui Moldovan 20. Moldovan a fost În final achitat, dar ancheta a accentuat gustul amar pe care medicul transilvănean Îl resimțea deja față de puterea politică de la București. În 1924, el a demisionat din calitatea sa oficială de Inspector Sanitar General și a Început să caute resurse locale pentru a continua unele dintre programele pe care le Înființase ca ocupant
Eugenie și modernizare în România interbelică by Maria Bucur [Corola-publishinghouse/Science/1967_a_3292]
-
cu succes a programelor cu o dimensiune mai accentuat profilactică 39. Chiar dacă autorii articolului nu făceau nici o referință la lucrările lui Moldovan despre legislația și programele din domeniul sănătății publice, recomandările lor rezonau cu interesele și soluțiile pe care medicul transilvănean se străduise să le promoveze timp de mai mult de un deceniu. Controlul reproducerii: alegerile conjugaletc "Controlul reproducerii \: alegerile conjugale" Măsurile eugenice care aveau ca scop controlul sănătății publice nu s-au limitat la programe de prevenire a recurenței epidemiilor
Eugenie și modernizare în România interbelică by Maria Bucur [Corola-publishinghouse/Science/1967_a_3292]
-
87. Regimul Antonescu a continuat să Își afirme sprijinul retoric pentru măsuri preventive de sănătate publică, Însă a acționat foarte puțin În acest sens. Grupul de eugeniști condus de Moldovan s-a retras din nou În sfera preocupărilor sale regionale transilvănene, prin activitățile desfășurate În cadrul Institutului de Igienă Socială și al Astrei, ambele localizate la Sibiu pe perioada războiului. În același timp, Banu și alți adepți ai eugeniei din București și-au continuat eforturile limitate În cadrul Institutului de Igienă Socială și
Eugenie și modernizare în România interbelică by Maria Bucur [Corola-publishinghouse/Science/1967_a_3292]
-
Eminescu în martie 1870, în care se polemiza cu Junimea, poetul încearcă să răspundă la criticile aduse de T. Maiorescu școlii pumniste. Mai ales în perioada în care a apărut la Viena, A. devenise una dintre cele mai răspândite gazete transilvănene, grație orientării naționale, efortului de a sprijini literatura originală, atenției acordate cultivării limbii române, precum și datorită preocupării pentru calitatea articolelor publicate. R.Z.
ALBINA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285225_a_286554]
-
și pedagogice are și literatura de ficțiune a scriitorului. Craiul munților (1934), dramă istorică, încearcă să revitalizeze cultul lui Avram Iancu. Piesa a fost jucată, ca și un alt text dramatic, Kogălniceanu (rămas în manuscris), de studenți prin diferite localități transilvănene. Aproape neobservat trece și romanul Atlantida (1945), cu toate că se raporta la cea mai strictă actualitate și anticipa orientarea societății postbelice. Prezentului, care cumulase tarele unei istorii strâmbe și virulente, A. îi opune imaginea unei lumi paralele, unde domnia rațiunii, curmând
ALBANI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285216_a_286545]
-
despre cei din România. Răspunzînd Îngrijorărilor celor din țară, ziarul America, din 15 februarie 1911, considera că „nu În America trebuie căutată pricina curgerii lumii spre ea, ci aci acasă! Căci aci-s lucrurile pe dos”. În același timp, românii transilvăneni care intenționau să emigreze erau avertizați de presa locală că greșeau toți cei care credeau că „America e dunga raiului pămîntean”. Indiferent Însă de toate aceste avertismente, emigrația română spre America nu a putut fi oprită și nici nu a
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
grele. „Din toate acestea, remarca Aureliu Ion Popescu, a ieșit teoria de superioritate nordică, inteligibilă poate În aplicarea ei la mediul american”. După unirea Transilvaniei cu România, În Parlamentul bucureștean s-au făcut auzite voci care condamnau tratamentul aplicat țăranului transilvănean, de care erau răspunzători și politicienii de dincolo de munți, declarîndu-se că, „pe cînd țăranul ardelean emigrează În America, țăranul din regat stă pe loc. Nici un sătean din Vechiul Regat nu pornește din țară”. Așadar, emigrația din România de dinainte de 1918
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
că Alexandru Nemoianu se referă, atunci cînd vorbește despre emigranții de la Începutul secolului XX, la cei din provinciile aflate sub stăpînire străină, nu și la cei din România. Oricum, „comportamentul” exilaților din România ocupată de Moscova, care nu erau țărani transilvăneni, bănățeni sau bucovineni, ci oameni educați, care realizau exact situația În care se aflau, nu avea decît Întîmplătoare puncte comune cu emigranții de la Începutul secolului, care nu știau ce Îi aștepta, ce vor face și nici nu intenționau, În cele mai multe
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
În America decît 98 de români”. Radu Toma observa că recensămîntul canadian din 1901 Înregistra „În cadrul unei rubrici comune 354 persoane de naționalitate română și bulgară”. Aurelia Ion Popescu aprecia că, În 1910, emigrau În SUA 10.000 de români transilvăneni, În timp ce din Vechiul Regat cifra nu depășea 300 de indivizi. O primă cifră globală o lansa Radu Toma, care accepta că În 1910 existau În SUA 42.277 de imigranți români. În general, numărul românilor americani a fost exagerat. Așa
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
români americani. Recent, Gelu Neamțu considera că, „după cele mai cunoscute estimări, În Statele Unite ale Americii pînă În 1917-1918 se aflau circa 180.000-200.000 de români, emigrați În majoritate din Transilvania”. Într-un context diferit, discutînd chiar problema emigrării transilvănene În Lumea Nouă, același autor concluziona că „numărul emigranților români proveniți din aceste părți ajunge pînă În 1918 la o cifră de peste 200.000”. Un alt istoric, mai prudent, considera că „nu știm cu exactitate cîți români au venit În
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
uneori prin evocarea lucrurilor „simple, aparent banale, ce-și pot dezvălui [...] valoarea simbolică” (Al. Ruja). Există și o aplecare spre invocarea peisajului preferat, simțit ca teritoriu existențial. Lirica de acest tip, configurată în notația discretă, se înscrie în descendența tradiționalismului transilvănean, îndeosebi a lui Lucian Blaga, prin predilecția pentru satul arhaic, arhetipal, prin frecventarea simbolurilor folclorice, eresurilor și a unor însemne naturale specifice: „O, pe la cântători, / mi-am vopsit chipul cu nori. // Mi-am întins culori umede, rele, / cu gheare-nroșite de
MADUŢA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287948_a_289277]
-
scotoci în depozitele de ornamente pe care le frecventa în mod obișnuit. Eroul depășește obstacolele - construcțiile în cronică fiind fundamental antitetice, toate niște „încercări”, numeroase, dar lovite cumva de monotonie - și avansează spre cucerirea unei glorii irevocabile. Campaniile militare (cele „transilvănene”, mai ales), cu preparative ce dau impresia că e vorba de pregătirea unei cruciade, se bucură de atenția cronicarului. La fel adversarii (inamicul etern al bunelor alcătuiri, diavolul, lipsește surprinzător), uneltitorii, conspiratorii (un oarecare Mihul, discreditat ca alogen, înșelător, diseminator
MACARIE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287940_a_289269]
-
și mai ales a tiparului și pune în lumină rolul comerțului și al drumurilor comerciale în menținerea continuității culturale, între altele și prin circulația cărților. În colaborările la reviste științifice M. s-a mai oprit asupra unora dintre problemele umanismului transilvănean (Neue Erkenntnisse über den siebenbürgischen Humanisten Stephan Bergler. 1680-1783, 1989) și asupra unei probleme mai puțin investigate din cultura noastră: contribuția femeilor ca intermediari în circulația culturală. Pentru istoria literaturii comparate sunt demne de reținut și contribuțiile lexicografice: M. este
MARINESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288034_a_289363]
-
Boitoș, Nomofilax (Gib I. Mihăescu). Se dedică numere speciale încoronării regelui Ferdinand la Alba Iulia, lui I.C. Brătianu, sărbătoririi lui Gheorghe Dima, morții lui Vasile Lucaciu, deschiderii învățământului universitar din Cluj, prezenței unor oaspeți francezi, englezi sau italieni în orașul transilvănean. Se discută despre necesitatea apariției unei reviste literare la Cluj sau despre congresul studențesc etc. În numerele speciale de Paști sau de Crăciun sunt reproduse pagini din scrierile lui A.I. Odobescu, G. Coșbuc, Al. Vlahuță, Aron Cotruș, I.U. Soricu
INFRAŢIREA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287552_a_288881]
-
în foileton un roman al lui E.M. Vogüé, Morții vorbesc, sau traduceri din poezia lui William Wordsworth, realizate de Petre Grimm. Literatura e menită să atragă atenția publicului asupra unor scriitori în vogă și a unor probleme de istorie literară transilvăneană, mai ales prin comentarii și prin cronica literară. M.Pp.
INFRAŢIREA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287552_a_288881]
-
și el odată cu pierderea sentimentului: „Despre iubire n-am să vorbesc./ De-atâta liniște au început să-mi crească/ solzi peste buze.” Dimensiuni ale poeziei române moderne este un exercițiu eseistic ce urmărește să identifice motive presocratice la câțiva poeți transilvăneni (Lucian Blaga, Octavian Goga, Aron Cotruș și Ștefan Aug. Doinaș). Cele patru elemente primordiale sunt identificate, toate, în poezia lui Lucian Blaga, autoarea găsind și influențe goetheene în tratarea lor în lirică și în filosofie, ceea ce confirmă coeziunea operei blagiene
INDRIES-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287549_a_288878]
-
Gaster, peste aproape un deceniu, în Grundriss der Romanischen Philologie (1901), a folosit un codice cu aceleași Întrebări..., dar de la sfârșitul secolului al XVIII-lea. Nicolae Iorga a editat în anul 1907 întregul text românesc al disputei, după un manuscris transilvănean din secolul al XVIII-lea. La numai trei ani după ediția lui Iorga, Demostene Russo trimitea la alt manuscris cu o formă similară, dar nu identică. Textul se mai păstrează, fără îndoială, și în alte manuscrise. Repere bibliografice: M. Gaster
INTREBARILE LUI PANAIOT FILOSOFUL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287569_a_288898]
-
patru volume mici, interpretative, apoi cele două chestionare - ALR I și ALR II - și volumul introductiv al acestuia din urmă. În paralel a girat editarea unei suite de tomuri din Noul atlas lingvistic român pe regiuni, dedicat graiurilor românești maramureșene, transilvănene și bănățene. Spiritul muzeiștilor, caracterizat prin interdisciplinaritate, deschidere culturală, probitate științifică și, nu în ultimul rând, prin umor, nu a încetat să călăuzească și munca istoricilor literari formați la aceeași școală. Într-o epocă de cruntă represiune, poetului Lucian Blaga
INSTITUTUL DE LINGVISTICA SI ISTORIE LITERARA „SEXTIL PUSCARIU”. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287562_a_288891]
-
1940 se refugiază la Turda, de unde, în 1945, revine la Cluj. În noiembrie 1948 este ales membru corespondent al Academiei Române. Cu primul volum, Poezii. Impresii și suveniri moderne (1908), I., aderând la o direcție novatoare, se diferențiază ferm de literatura transilvăneană a momentului, reprezentată de Octavian Goga. Poetul călătorise la Viena, München, Paris și Milano, fiind marcat de dezbaterile curente în acea vreme. Pe scurt, „senzațiile moderne” traduc tensiuni de ordin social, insinuând neliniști, punctând așteptări și finalizări. Fabricile vibrează sub
ISAC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287621_a_288950]
-
ISPIRESCU, Petre (27.XI.1830, București - 21.IX.1887, București), folclorist și prozator. S-a născut în mahalaua bucureșteană Pescăria Veche, unde tatăl său, Gheorghe, avea o frizerie. Mama, Elena, de origine transilvăneană, era, se pare, o povestitoare neîntrecută. De la părinți, de la calfele și clienții tatălui său, I. a putut asculta, în copilărie, numeroase creații populare, mai ales basme. Din inițiativa mamei este dat să învețe carte cu dascăli bisericești, dar din pricina lipsurilor
ISPIRESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287627_a_288956]
-
Carpaților, fiind adesea invocată, a rămas în amintirea acestor comunități 3. Dintre cei care au reluat notițele călugărului iezuit îi amintim pe I. Ch. Engel, în Geschichte der Moldau und der Walachei, publicată la Halle, în 1804, și pe istoricul transilvănean Lukácsi Kristóf. Acesta din urmă, membru al unei ilustre familii de armeni ardeleni, paroh al bisericii din Armenopolis între 1856 și 1876, prin activitatea și opera sa este recunoscut ca o personalitate a Școlii Ardelene Armene 4. Autor al lucrării
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
erau similare cu cele ale Partidului Național Liberal. Ca efect al influenței acestora în conducerea activă a partidelor fuzionate în octombrie 1926, Partidul Național-Țărănesc nu a fost în întregime în dezacord cu multe din propunerile făcute de liberali. Ramura lui transilvăneană a subscris la intervenționismul statului, cerut de ramura țărănistă în mod simplist, pentru că ea a crezut că aceasta reprezenta singura cale de a desprinde pe liberali din pozițiile cheie ale economiei țării. De altfel, diferența dintre interesele economice și ideologia
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
Sibiul, unde-și avea sediul Consiliul Dirigent. Practic, în cele din urmă, reuniunea convenită nu s-a mai putut desfășura. Comnen a trebuit să părăsească Budapesta, iar la revenirea sa în țară l-a vizitat personal pe Iuliu Maniu. Liderul transilvănean i-a indicat motivele pentru care a evitat să se întâlnească cu liderii maghiari: nu voia să lase impresia că România ar urmări „planuri imperialiste“ și nu dorea să-și asume de unul singur responsabilitatea unei reuniuni cu maghiari, preferând
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]