552 matches
-
acces la "bibliografia" grea a genialității, la textele fundamentale în franceză, în germană sau în engleză. Dar nu ei aveau să importe ideea. În același an 1825, în care Mumuleanu era frământat de transcrierea cuvântului, oscilând între jenie sau genie, transilvănenii încheiau marele Lesicon românescu-latinescu-ungurescu-nemțescu11, tomul de 1000 de pagini rămas multă vreme cel mai complet dicționar al limbii române. Geniul era absent. Și aceasta e o stare de fapt caracteristică. Înainte de a fi obiectul unei descrieri informate și nuanțate, ideea
Fabrica de geniu. Nașterea unei mitologii a productivității literare în cultura română (1825-1875) by Adrian Tudurachi () [Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
the phase known in Romanian parlance as Mia și drumul, a thousand dollars and home again”. Deși problema comportă încă discuții, considerăm că putem vorbi despre o emigrație a românilor în SUA în deceniul ce precedă izbucnirea Primului Război Mondial, chiar dacă mulți transilvăneni, bucovineni și bănățeni se întorceau în țară. O deplasare permanentă de populație, constantă chiar numeric, din această regiune a Europei către America nu poate fi pusă la îndoială, chiar dacă românii stabiliți acolo nu conștientizau, la început, sau nu erau interesați
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
care privește totul de dincolo de Ocean. Oricare altă încercare asemănătoare va suscita, desigur, scepticisme și posibile amendamente. în cazul formulei propuse de Samuel Beck, ne putem întreba dacă nu cumva prima perioadă de emigrare, în care au intrat, cu precădere, transilvăneni, bănățeni și bucovineni - sporadic și români din Regat -, nu a fost determinată de rațiuni de ordin național și politic, înainte de dorința de a aduna o sumă de bani, muncind undeva în altă țară. „The family reunification” a reprezentat, presupunem noi
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
a filologiei românești, de la origini pînă în 1944. Este principalul merit, și rezultatul cel mai însemnat al lucrării d-lui N. Florescu. În momentul în care încheiem această prezentare, aflăm, cu profundă îndurerare, despre dispariția profesorului Dim. Păcurariu, și el transilvănean cu studii temeinice la Cluj, și el bibliograf și istoric literar merituos, și el un adevărat filolog în buna tradiție a filologiei românești. Și Dim. Păcurariu unise Transilvania și Valahia, în studiile sale... 1) Nu am înțeles titlul volumului: Nicolae
Un savant, o epocă by Alexandru Niculescu () [Corola-journal/Journalistic/15558_a_16883]
-
pericol de abandon", a fost stabilită de ANZ în conformitate cu art. 7(3) al Regulamentului (UE) nr. 807/2014 , după cum urmează: ● Ovine: - Țigaie cu cap negru de Teleorman - Rațca (Valahă cu coarne în tirbușon) - Karakul de Botoșani - Merinos de Suseni - Merinos Transilvănean - Merinos de Cluj - Merinos de Palas - Țigaie - varietatea ruginie ● Caprine: - Carpatina - Alba de Banat ● Taurine: - Sura de Stepă ● Bubaline: - Bivolul românesc ● Ecvidee: - Furioso North Star - Huțul - Gidran - Semigreul românesc - Shagya Arabă - Nonius - Lipițan ● Porcine: - Bazna - Mangalița Pachetul 8 "Creșterea animalelor
MANUAL DE PROCEDURĂ din 7 aprilie 2016 (*actualizat*) privind efectuarea controlului pe teren pentru cererile unice de plată aferente măsurii 10, pachetul 8 "Creşterea animalelor de fermă din rase locale în pericol de abandon" din cadrul Programului Naţional de Dezvoltare Rurală 2014-2020. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/274129_a_275458]
-
în războaile turcești. După înăbușirea în 1437 a unei revolte țărănești ("Revolta de la Bobâlna") cele trei "națiuni" și-au înnoit uniunea; rebelii au fost reprimați cu cruzime, iar sclavia a devenit mai fermă ca niciodată. Fiul lui Ioan de Hunedoara, transilvăneanul Matei Corvin a devenit unul dintre cei mai mari regi ai Ungariei. În 1514 are loc războiul țărănesc condus de Gheorghe Doja care va duce la slăbirea Ungariei în fața otomanilor. După ce principala armată ungară și regele Ludovic al II-lea
Istoria Transilvaniei () [Corola-website/Science/296957_a_298286]
-
au venit un număr mare de locuitori din satele vecine, care și azi poartă numele satului de unde au venit (Urziceanu, Moțățăianu, Bistriceanu, Săceanu, Corlățeanu, Cioroianu, Negoianu, Coveianu, Săpăceanu, Măceșeanu, Galiceanu, Poienaru, Tunaru, Ghidiceanu, Vârtopeanu, etc) precum și un însemnat număr de transilvăneni ([Ungureanu, Ardeleanu, Munteanu, Pădureanu, etc), dar și mai ales bulgari de naționalitate română din sudul Dunării (Gabroveanu), români ce se reîntorceau acasă, care trecuseră Dunărea la turci din cauza vieții grele de acasă, precum și bulgari neaoși, care au venit cu rudele
Băilești () [Corola-website/Science/297005_a_298334]
-
în anul 1848, Băileștiul avea 652 familii (aproximativ 2600 locuitori). În timpul domniei lui Alexandru Ioan Cuza, după unirea Moldovei cu Țara Românească, familiile de băileșteni au primit pământ. În anul 1898 avea 6507 locuitori (61 străini de diferite nații: austrieci, transilvăneni, bulgari și sârbi). Cea mai mare creștere o are populația Băileștiului începând cu trecerea în sec. XX, perioadă în care se observă că la tot numărul mare al locuitorilor, pe lângă alte naționalități, elementul sud-dunărean (sârbi și bulgari) scade până dispare
Băilești () [Corola-website/Science/297005_a_298334]
-
Blaj o nouă adunare a românilor din Transilvania, care a declarat că nu recunoaște încorporarea Transilvaniei la Ungaria și a însărcinat Comitetul permanent de la Sibiu să înarmeze satele. Neînțelegerea dintre conducătorii revoluției maghiare și cei ai forțelor revoluționare ale românilor transilvăneni a condus la un război civil, oprit doar prin intervenția rusă efectuată la cererea Vienei în 1849. În 1868, cu ocazia împlinirii a 20 de ani de la Adunarea de la Blaj, a fost adoptat Pronunciamentul de la Blaj. Personalități reprezentative ale Blajului
Blaj () [Corola-website/Science/297009_a_298338]
-
același an, a fost ales primul Consiliu Comunal (localitatea avea atunci 285 de case și 333 de familii) din rândul căruia s-a desemnat și primul primar al Sloboziei care, conform unei informații preluate de la istoricul Mihai Cotenescu, a fost transilvăneanul Bucur Șinca, dar conform lui Alexandru Vlădăreanu acesta ar fi fost Stanciu Marinache. Cert este faptul că pe Bucur Șinca îl găsim menționat, ca primar, pe un document din anul 1868. Este aproape imposibil de făcut o listă a tuturor
Slobozia () [Corola-website/Science/296947_a_298276]
-
de rezistența întâmpinată anterior din partea acestei cetăți. Orașul începe să decadă economic și datorită mutării capitalei Moldovei la Iași, mutare ce a diminuat caracterul strategic al așezării. O revenire a orașului se va observa odată cu venirea evreilor și îndeosebi a transilvănenilor în secolul al XIX-lea. Transilvăneni au venit mai ales din zona Sibiului și mai apoi a Făgărașului, iar principala lor ocupație era oieritul. Primii dintre ei s-au așezat sub cetate, formând mahalaua Țuțuieni (adică a oierilor), iar cei
Târgu Neamț () [Corola-website/Science/297002_a_298331]
-
deoarece Transilvania era singurul stat vecin ce îi putea asigura spatele în lupta împotriva turcilor. În încercarea de a opri înaintarea otomană spre București, la comanda unei armate de circa 16.000 de ostași, la care se adăugau 7000 de transilvăneni conduși de Albert Kiraly, Mihai Viteazul i-a atacat pe otomani la Călugăreni în 13 august 1595. Bătălia, evocată în poemul „Pașa Hassan” al poetului George Coșbuc, s-a soldat cu pierderea de către turci a unui steag, a mai multor
Mihai Viteazul () [Corola-website/Science/296804_a_298133]
-
Pucheni la 1564, sat moșenesc; satele Valea Largă, Meișoare, Vârfureni, în secolul al XIX-lea. Biserica satului Pucheni datează din secolul al XVIII-lea; este menționată la 1810, cu hramul Toți Sfinții, preoți fiind Dumitru și Marin, de neam ungurean (transilvăneni). În anul 1937 slujea preotul Stelian Blidaru. Între anii 1970 - 1999 a slujit preotul profesor Chițulescu Georgică, fiu al satului, care a efectuat reparația generală a bisericii și a construit clopotnița. Învățământul în satul Pucheni este menționat în anul 1838
Comuna Pucheni, Dâmbovița () [Corola-website/Science/301186_a_302515]
-
de o parte și de alta a muntelui. După ce trecea urgia, cei rămași în viață, se întorceau la vatră unde s-au născut. Așa se face că au venit în zona de jos a Moldovei, denumită “în pustie”, foarte mulți transilvăneni din partea de vest a Carpaților. Astăzi sunt foarte numeroase familii ale căror strămoși s-au stabilit în Cuca, venite din zona Trei Scaune, Brețcu - familiile Barla, Trihenea, Ștefan, iar din zona Rucăr - Dragoslavele - familia Țulug etc. Sunt sate în vecinătatea
Comuna Cuca, Galați () [Corola-website/Science/301209_a_302538]
-
învecinate. Construit de câteva familii care au fugit din calea apelor în urma inundațiilor din satul alăturat Răchiteni la sfârșitul secolului XIX, sătul apare prima dată menționat documentar în anul 1890. Că și în Răchiteni, o dovadă a prezentei coloniilor de transilvăneni, venite în zona văii Șiretului în secolele XVIII-XIX, reiese din religia (satul în întregime romano-catolic) și numele locuitorilor (Matasel, Gherca, Doboș, Antal, Țiba, Mart, Iacob, Matees, Mihaes, Blaj predominând). De-a lungul timpului, sătul a mai avut și denumirile: Satu
Izvoarele, Iași () [Corola-website/Science/301287_a_302616]
-
-și ia zborul ținând în cioc o cunună de laur. Stema Transilvaniei a fost cuprinsă în stema mijlocie a Regatului Maghiar din anul 1867, iar după Unirea din 1918, în Stema României (cu excepția perioadei comuniste). În timpul Revoluției Pașoptiste reprezentanții românilor transilvăneni au protestat împotriva desființării autonomiei Transilvaniei prin arborarea culorilor stemei Transilvaniei, roșu, galben și albastru, culori care au devenit, în semn de solidaritate, culorile naționale ale tuturor românilor.
Stema Transilvaniei () [Corola-website/Science/301413_a_302742]
-
în 1800-1801 14 familii cu 81 credincioși, se va ajunge în 1850 la 526 credincioși, deci o creștere sensibilă față de recensămintele anterioare, creștere la care a contribuit fără îndoială, alături de natalitatea ridicată din sânul populației locale și emigrarea continuă de transilvăneni sau de locuitori din satele învecinate ori mai îndepărtate. Statisticile religioase menționează numărul credincioșilor din Somușca ca fiind echivalent cu cel al locuitorilor, întrucât, toți erau catolici. Astfel, Schematismul Misiunii din 1850 notează în cadrul parohiei Cleja satul „Somoska” cu 526
Somușca, Bacău () [Corola-website/Science/300701_a_302030]
-
se asociază, ca elemente caracteristice, capitelele cu croșete ale arcului triumfal, de asemenea ferestrele circulare polilobe, adevărată marcă a goticului cistercian. Caracteristic bisericii îi este și absența turnului-clopotniță. Aici se află cea mai importantă piesă de sculptură aparținând goticului timpuriu transilvănean, și anume un relief care decorează timpanul portalului nordic al bisericii și care înfățisează o scenă de vânătoare. Doi bărbați înarmați cu lănci se luptă cu un balaur înaripat, scena simbolizând lupta virtuților cu viciul"”. S-au născut la Șieu-Odorhei
Șieu-Odorhei, Bistrița-Năsăud () [Corola-website/Science/300893_a_302222]
-
satul din pădure de pe Maotea în sus care de fapt nu are nicio legătură cu tristul eveniment. Uniunea a stabilit eliminarea completă a iobagilor din viața politică și socială din Transilvania, deși ei formau vasta majoritate a populației. Poziția românilor transilvăneni, marea majoritate dintre ei iobagi, era mult mai dificilă, deoarece Unio Trium Nationum excludea în mod tacit grupul etnic român (Universitas Valachorum) din Uniune și de la orice formă de participare politică sau socială. Ei erau considerați doar o națiune "tolerată
Căpâlna, Sălaj () [Corola-website/Science/301782_a_303111]
-
conturează în formă reliefului. Zona se populează intens începând cu sec. al XVIII-lea, când apar majoritatea așezărilor. Principalul factor al popularii îl constituie transhumanta, care, a favorizat apariția în această regiune a satelor. Transhumanta s-a manifestat prin trecerea transilvănenilor, prin contingențe întregi, numite "băjenari", dinspre trecătorile munților. Documentele locale amintesc de "ciobani", "ungureni" sau "de peste munți". Păstoritul a constituit principalul motiv al evoluției sociale și economice a zonei. În această zonă s-a manifestat fenomenul de transhumanta, prin deplasarea
Râmniceni, Vrancea () [Corola-website/Science/301895_a_303224]
-
de munte sau pășunile de câmpie, cutreierând zone largi între Carpați, Dunăre și Mare. Transhumanta este o fază avansată a păstoritului, utilizată de către românii ardeleni în special datorită factorului cultural, dar și datorită scutirii de dârî din Țară Românească. Majoritatea transilvănenilor evitau fiscul excesiv înregistrat peste munți, în localitățile de baștină, preferând comercializarea produselor peste munți. Transhumanta era însoțită adesea de modificarea numelor, a semnelor distinctive ale turmelor, astfel încât să poată beneficia de pe urma deplasărilor, la întoarcerea în satele de origine (Ex.
Râmniceni, Vrancea () [Corola-website/Science/301895_a_303224]
-
mănăstirea erau călugării, robii mănăstirești și țiganii care, pe măsura înmulțirii lor, a extinderii domeniului mănăstiresc și a defrișărilor, părăsesc incinta mănăstirii, formând satul Râșca. Acesta s-a dezvoltat treptat, iar numărul locuitorilor s-a amplificat și datorită venirii unor transilvăneni (în 1699) și bucovineni (în 1774), când provinciile lor de origine au fost ocupate de habsburgi. În 1893 sunt menționate satele Slătioara și Jahalea, iar în 1912 este menționat satul Buda. Subsolul comunei conține cărbuni inferiori, deocamdată nerentabil de exploatat
Comuna Râșca, Suceava () [Corola-website/Science/301991_a_303320]
-
ambele armate s-au pregătit pentu bătălie. Înainte de bătălie, prizonierii luați de cruciați la Rahova au fost executați de francezi dintr-un motiv necunoscut. Francezii și englezii formau avangarda, iar Sigismund și-a împărțit trupele în trei: el comanda centrul, transilvănenii formau aripa dreaptă, iar muntenii conduși de Mircea cel Bătrân formau aripa stângă. Baiazid și-a dispus liniile cu avangarda cavaleriei protejată de o zonă de țepușe, urmată de unitățile principale de arcași și de ieniceri, iar corpul principal de
Bătălia de la Nicopole () [Corola-website/Science/298671_a_300000]
-
Transilvania a lui Aloisio Gritti (trimisul special al sultanului și favorit al marelui vizir Ibrahim Pașa) și pârile unor boieri modoveni nemulțumiți de Petru Vodă. Turcii îl trimiseseră în Transilvania pe un aventurier italian, Aloisio Gritti, să facă ordine. Voievodul transilvănean Ștefan Mailat și nobilii țării l-au silit să se închidă în Mediaș. Petru Rareș, primind poruncă de la sultan să-l elibereze, l-a trimis pe vornicul Huru. Acesta, în loc să-l ajute, l-a ispitit pe Gritti să iasă din
Petru Rareș () [Corola-website/Science/299144_a_300473]
-
încă de la mijlocul sec. XIV, moment care coincide cu întemeierea Moldovei, dar și cu anexarea ținutului Haliciului de către regele polon Kazimir cel Mare. Vecinătatea a dus la stabilirea unor intense legături politice, economice și culturale între polonezi și moldoveni, apoi transilvăneni, legături care vor fi întărite în mod firesc și prin relații de rudenie. Astfel Lațcu, fiul lui Bogdan I s-a căsătorit cu Malgorzata, sora regelui polon Jagiello, inaugurând un lung șir de alianțe familiale între cele două popoare. Aceasta
Polonezii din România () [Corola-website/Science/299195_a_300524]