3,564 matches
-
o albeață ireală, tari, cu sfârcurile ca niște mici alune, cu bănuțul rozaliu, erau vineți la baza lor din cauza loviturilor. Într-un târziu am terminat de pansat, fata deja dormea, era obosită, avea un somn agitat, tresărea, scotea mici țipete, transpirația îi curgea șiroie pe obrajii catifelați, se prelingea peste gâtul fin, pentru ca în final să ude perna. Priveam acel trup mlădios, cu fața ovală, cu doi ochi negri, migdalați, vioi, acum obosiți, nasul drept cu nări fine fremătânde, cu buzele
O EXCURSIE LA MUNTE. de IONEL CÂRSTEA în ediţia nr. 2163 din 02 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/385340_a_386669]
-
saluta pe șeful stației și a primi permisiunea să-și continuie drumul. Erau mândri, ei stăpâneau forța uriașului șarpe, ce se strecura printre văile munților, în drumul ce urca spre Brașov. Simțea și acum mirosul de tutun de proastă calitate, transpirație și mucegai din haltele răzlețite prin micile localități unde opreau trenurile de navetiști. Erau luminate cu felinare, care foloseau combustibil gazul lampant, cu sticla mai mereu afumată, de multe ori spartă-n burtă și lipită cu o bucată de ziar
CĂLĂTORIE NETERMINATĂ de IONEL CÂRSTEA în ediţia nr. 2134 din 03 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/385352_a_386681]
-
tânăr, trăiește împreună cu Gigi și fii fericit! Alungă-l și vei ajunge în pușcărie. Acum plec! -Crina s-a ridicat de pe scaun, a luat un prosop care se găsea pe rama de la capul patului, apoi a șters broboanele mari de transpirație de pe fruntea bolnavului. Cu un fluturat de mână în semn de „adio„, femeia a părăsit salonul lăsând pe pat o hârtiuță cu numărul ei de telefon. Referință Bibliografică: Doi prieteni, Mihai și Gilă X / Ionel Cârstea : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593
DOI PRIETENI, MIHAI ȘI GILĂ X de IONEL CÂRSTEA în ediţia nr. 2255 din 04 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/385345_a_386674]
-
prima regulă este să bem multe lichide calde, fără să fie însă fierbinți. Specialiștii atrag atenția că modul în care ne îmbrăcam ne poate ajuta să rezistăm mai bine. Adică să evităm hainele foarte groase din materiale sintetice care mențin transpirația și să ne îmbrăcam stratificat. Iulina Cozma, ghid montan: „Totul pleacă de la frig, la haină în general cele din puf sunt sfinte, îmbrăcarea în straturi este foarte recomandată, astfel încât vântul să nu pătrundă până la piele. Vântul e ceea ce distruge mai
Cum trebuie sa ne imbracam si ce alimente sa evitam pentru a ne proteja de ger. Sfaturile medicilor [Corola-blog/BlogPost/92367_a_93659]
-
în plus constituie condițiile propice pentru rezolvarea conflictului. Fază activă a conflictului este denumită și „fază rece”. Deoarece pe perioada stresului se produce constricția vaselor de sânge, simptomele specifice ale activității conflictuale sunt extremitățile reci (în special mâinile), tremurul și transpirația rece. Intensitatea simptomelor depinde, în mod natural, de intesitatea și impactul șocului conflictual. Dacă o persoană rămâne în această stare prea mult timp, urmările pot fi fatale. Dr. Hamer a demonstrat, fără nici o îndoială, că organismul nu poate muri niciodată
Descoperiri uluitoare despre adevaratele cauze ale CANCERULUI. Corpul se vindeca singur, daca bolnavul intelege CAUZA BOLII [Corola-blog/BlogPost/92906_a_94198]
-
vicepreședintele și cu secretarii de comitet de partid de la cele două C.A.P.‑uri. Asigurați paza... ziua și noaptea! Nu părăsiți comuna orice ar fi! Nu părăsiți sediul primăriei... Vocea îi slăbește, abia se mai aude. Se înroșește, îi curge transpirația pe frunte. Dintr‑odată duce mâna la inimă și iese precipitat pe ușă. Ne uităm unii la alții ridicând din umeri. Nu înțelegem ce vrea de la noi și nici ce se întâmplă. Cert este că ceva grav se petrecea! Pare
BIETUL OM SUB VREMI CAP III PRIMARITA- O ALTFEL DE CARTE DESPRE CADEREA COMUNISMULUI de DORINA STOICA în ediţia nr. 1086 din 21 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/383249_a_384578]
-
de la serviciu. Ultima zi de serviciu, fiindcă tocmai Îmi dădusem demisia. Am luat, ca de obicei, metroul de la Aviatorilor pentru Piața Sudului. Mă duceam, ați priceput, la garsonieră. Aglomerație medie: nici prea-prea, nici foarte-foarte, căldură din belșug, vagi arome de transpirație proletară În plină tranziție spre capitalismul biruitor, gălăgie moderată, cu șanse de radicalizare, În sfârșit, ambientul curent, ce mai... N-am prins loc pe scaun, așa că m-am plasat strategic În zona ușilor din dreapta după direcția de mers. Acolo aveam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
la tinerelul cu trăsături delicate și pielea albă, și se întreba din ce motiv absurd se afla în acel loc îndepărtat și ce șanse de supraviețuire ar avea dacă l-ar lăsa singur. Cu toate că adormise la umbră, se vedea cum transpirația îi curge șiroaie pe corp, ceea ce demonstra că, fără să se miște chiar, pierdea mai mult lichid decât ar fi pierdut un beduin mergând cu pas întins sub un soare dogoritor. Asta însemna că pe acele meleaguri ar fi fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
pielii lor elimina în mod neîntrerupt o minusculă picătură de sudoare. Și acolo, în inima pustiului Tenere, fiecare picătură de sudoare valora cât o picătură de sânge. Dacă-ar fi stat pe loc, ar fi pierdut cam opt litri de transpirație pe zi, și ceva mai mult decât dublul acestei cantități dacă ar fi fost obligați să se miște; și cum n-ar fi reușit să înlocuiască imediat cel puțin jumătate din acest lichid, ar fi început să aibă amețeli, să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
înainta dimineața, până ce veni un moment când ar fi fost greu de închipuit că în interiorul acelei tăcute peșteri încerca să supraviețuiască o duzină de ființe umane deznădăjduite, ce transpirau din abundență. Sam Muller știa foarte bine că din acel moment transpirația o să fie cel mai rău dușman al lui, așa încât pătrunse în labirintul de piatră și stânci fără să se grăbească, mergând mereu pe la umbră, cu steagul alb ridicat și cu privirea atentă la înălțimi, temându-se că dușmanul s-ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
ca să nu bea. Știa că nu-i va servi la nimic să încerce să-și prelungească agonia. Era foarte greu însă să reziste tentației. Foarte, foarte greu. O mică scânteiere clipi în depărtare. Se opri, privi atent și își șterse transpirația ce-i cădea pe ochi, ca să ajungă la îngrozitoarea concluzie că nu fusese decât o iluzie optică. Întinderea de pământ era aceeași la fel și orizontul. Nu se vedea nimic pe niciunde și scânteierea scurtă și intermitentă fusese probabil rodul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
Între ele - cîntam. Inhalam binele și răul laolaltă fără să am știință de ele, pluteam Într-o confuzie tulburătoare, totul părea pur și impur deopotrivă, Înaintam În vîntul proaspăt al dimineții cotropită de o bucurie suspectă, Îmi simțeam sîngele și transpirația și mi se făcea rușine ca de un păcat pe care Începusem să-l iubesc. Intrasem Într-un timp al glandelor, trăiam frenezia Îndrăgostirii Înainte de a mă Îndrăgosti. Acolo, În orașul-retortă mi se desăvîrșea alchimia. Pe str. Dr. Lueger care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
cu totul altfel. Nu mai au mărci și nume de firme și etichete, nu mai au nici ambalaj, și ceea ce e mai bizar - au mirosul și forma altor trupuri! SÎnt cadouri impure, obiecte În care s-au impregnat respirațiile și transpirațiile, ticurile, infirmitățile, frivolitățile unor ființe străine. Mă bucur ca și atunci pentru că Îmi plac lucrurile materiale și tot ce-mi răsfață simțurile, dar În același timp sînt ușor jenată, am senzația unui adulter, ca un bărbat care s-ar culca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
compenseze. Ne pierduserăm de cuplul care venise cu noi, dar Tim, proaspăt ca un nou-născut, supraveghea un Phil adormit și o Baby terminată. Aerul rece era minunat. Cădea ploaia, o burniță răcoritoare. Nu-mi făceam griji; eram deja fleașcă de la transpirație. Ne-am îndreptat spre galerie, unde ne lăsaserăm mașinile. Baby făcuse abuz de substanțe toată noaptea, la toaletă cu Gabby, și era de departe în cea mai proastă stare. Nu putea să se oprească din vorbit, însă gura își pierduse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
pe carosabil, cu ochii fixați pe vitrina Marks and Spencer, întorcându-și uimiți capetele când mașinii tale îi scârțâie frânele și se oprește la câțiva centimetri de ei. Când am ajuns la destinația Laurei Archer, îmi simțeam palmele alunecoase de la transpirație. Au fost dăți când eram gata să pierd taxiul și, chiar dacă nu am omorât pe nimeni în drum, aproape că o făcusem de câteva ori. Ne aflam în inima orașului, unde fastuoșii monștri postmoderni își frecau umerii de vechile clădiri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
mă grăbesc. Altfel am să mă duc imediat la Catherine Hammond și am să-i zic că mi-ai povestit tot. Fața lui Walter nu putea fi mai albă. în schimb a căpătat o nouă strălucire, o peliculă lucioasă de transpirație. — Nu, nu... a scâncit. Am ridicat din umeri și m-am făcut că mă ridic. Walter s-a uitat terifiat la mine și a spus brusc: Nu! Te rog! Degetele din jurul genunchilor erau albe. Capul plecat. Am așteptat pe jumătate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
ar putea opri. Vreau să simt că trăiesc, am spus. Fă-mă să mă simt vie. Știa exact ce voiam să spun; era în aceeași stare cu a mea. Picături reci pe față și pe mâini, pielea alunecoasă plină de transpirație fierbinte, cu gust sărat și excitant. Ne-am luptat toată noaptea ca niște animale, într-o liniște stranie, singurul sunet fiind cel al corpurilor noastre care se întâlneau, se pătrundeau, se luptau disperate unul cu altul, găsind eliberare numai ca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
sarea, mirosul de carne proaspătă, bijuteriile cu care se servea, mentalitatea și inspirația unei civilizații greu de înțeles. Din această cauză aerul lumii de deasupra era înțesat de arome care de care mai ciudate, pentru că, evident, nici izurile și nici transpirațiile altor neamuri nu se lăsau, șuierând nervoase pentru a se face văzute de emisarii invizibili ai zeilor. Era un concurs. Elementele creației se întreceau în pace, etalând argumente, utimatumuri și senzații care de care mai finale și mai spectaculoase. Apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
un târziu, pe când o parte din energia entuziasmului celor prezenți se mai stinse, iar eu și Maro găsirăm resursele necesare de a ne opri o vreme din râs, iată că și Euripide își făcu apariția de sub masă, ștergându-se de transpirația abundentă ce îi năclăise în totalitate chipul. Aurora rămăsese imobilă, în aceeași poziție în care se afla atunci când intrasem în această încăpere, numai că acum pe figura ei se întipărise, oribil, rânjetul victoriei. Valurile de admirație ce abia dacă mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
negru mă privea vesel printre degete. Nelly îl privea pe Iag cu colțurile gurii lăsate în jos disprețuitor, clătinând din cap de parcă presimțirile ei în ceea ce ne privește se adeveriseră. Iag părăsi fereastra foarte mulțumit și, ștergându-și lacrimile și transpirația, se trânti lângă noi pe divan. - Ei, acum hai să ne giugiulim, spuse el. Și, prinzând-o pe Nelly cu brațele, începu s-o tragă spre el. Fata îi depărtă fața cu palma, iar Iag, ținând-o strâns, întorcea capul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
seara aceea nefastă pentru mine mă pregăteam, ca întotdeauna, să mă duc la Stein. Dar nu era Stein. Și, când, după ce am coborât în fugă scările și am intrat tot în fugă în cabina telefonică mirosind a pudră și a transpirație, am ridicat receptorul atârnând de un șnur verde până în podea, șoapta care mi-a ajuns la ureche nu era a lui Stein, ci a lui Zander, un student pe care-l cunoscusem la secretariatul universității cu câteva zile înainte. Acest
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
o oliță de noapte pe care o țineam la îndemână; mi se părea că zgomotul pe care-l făcea jetul de urină în oliță se aude în toată casa; după aceea, dezvelindu-mi dinții încleștați și înghețați, plin de o transpirație lipicioasă și greu mirositoare, mă cățăram încet și greu, de parcă aș fi escaladat un munte de gheață, pe divanul care trosnea asurzitor din toate încheieturile. Ajuns pe divan, stăteam încremenit de spaimă până ce simțeam din nou nevoia să urinez. Venea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
cocaină uscată, vertijul ușor și senzația de greață și de spaimă când auzeam zgomotele pe care le fac oamenii care se trezesc. În sfârșit, un ciocănit în ușă, rar, regulat, insistent, și tușea care-mi zguduie trupul ud leoarcă de transpirație și parcă îngropat în divan, apoi tușea cu care îmi dreg glasul, și vocea mea strecurată printre dinți și vibrând (cu toată groaza pe care o încerc) „cine-i? ce vrei?“ și, brusc, senzația că ciocănitul se mută afară, acolo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
Sub ochii mei, se petrece o schimbare urâtă cu ea. Înghite lacom, repede, înecându-se. Ochii îi fug straniu, în toate părțile, bărbia ei de femeie bătrână se ridică și coboară rapid, în timp ce ridurile de pe frunte i se umplu de transpirație. Nu mai este ea, cea de totdeauna; pare lacomă și dezgustătoare. Sorbind lacom mâncarea, repetă cu o satisfacție vulgară: „Ah, ce custios, ce custios“. Și, văzând-o așa, am început să am alte sentimente pentru mama mea. Mi-am dat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
E foarte bine aici. Pop se foia pe scaun, căutând să se facă mai comod. Era îmbrăcat încă în uniformă, nu-și scosese decât cascheta pe care o lăsase probabil undeva la parter și avea fruntea și părul ud de transpirație. Lui Toma îi era limpede că acesta nu venise la el în cameră la o oră atât de târzie numai să-l întrebe de sănătate. Tăcu și îl privi pe bărbatul mai în vârstă întrebător, așteptând ca acesta să spună
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]