5,827 matches
-
nu erau înțeleși bine la serviciu și că șefii lor refuzau să-i lase la repetiții. Gicu Sima însă rezolva mai întotdeauna ușor toate problemele, dădea telefoane la instituțiile cu pricina și vorbea cu directorii acestora. Cerea să li se traseze sarcini. Ce mai! Tovarășul director era uns cu toate alifiile. Avea ușile deschise peste tot. În caz contrar, adică dacă secretarii de partid nu se lăsau înduplecați, Gicu Sima îi amenința cu tot felul de mustrări cu avertismente pe linie
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
pe-acasă, extrem de rar și aproape tot dus pe gânduri. În schimb cu doamna, referent la Primărie, mai bine-zis un fel de băgător de seamă și jumătate a băgătorilor de seamă, se vedeau foarte des. Dânsa era cea care le trasa sarcinile. Cu ce se ocupa d-na secretară Sofica K.-că așa i se spunea în oraș, de dragul cacofoniei (?)nu știa exact. Ceea ce știa era însă că ei, el și cu Valy, o duceau ca lorzii în casa ei, plasată
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
și vocea cântată a lui Roji: Ce fac porumbeii mamii? Bineeee! - răspundem amândoi în cor. Mă bucur. Vedeți că eu plec până la primărie, dragilor. Am o vorbă cu tovarășul secretar doi, că tocmai m-a chemat. Nu știu ce sarcini are să-mi traseze. Aveți grijă, rogu-vă, și de clienții mei? Cu toate că, de câteva săptămâni, nu mai aveam nimic de dactilografiat la piesă, cum era și normal, întâlnirile noastre aproape zilnice, tot aici se înfiripau, lângă mașina de scris din separeul bibliotecii. Era
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
părea adesea că până și inima din piept începea să-mi bată mai tare. La sfârșitul filmului, nu-mi venea să cred că toți oamenii aceia frumoși și parcă nemuritori, aveau să dispară cu totul în peretele pe care era trasat cu un simplu chenar negru și dat cu lapte de var, adică ecranul. Directorul Bogdan Paloș, artist el însuși, deosebit de cunoscut pe parcursul a zeci de expoziții de acuarele în județ și în afara județului, îmi păru însă de la început, un om
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
înmormântare, Relia voia să fie sigură că Iozefina a dispărut definitiv din viața mea, că nu mai constituie o piedică. Într-adevăr, nu fusese rea ideea de a merge la o adunare tristă ca aceasta, deși cam prea generoasă, prea trasă parcă de păr, chipurile, pentru propria mea liniște, consolare. Adică să înțeleg cumva că Relia bătuse drumul până lângă Sfântu Gheorghe numai pentru consolarea mea și că eu, la rândul meu, venisem pentru înmormântarea osemintelor celei pe care încă o
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
și nelimitați, haideți să ne bucurăm liberi de viața noastră fără a sta în umbra fricii de boală. Mărturisesc, că și eu am pierdut mulți ani scormonind și torturând propriul meu corp. M-am oprit la un moment dat, am trasat imaginar linia mea, m-am gândit bine și cu deosebit curaj am pășit peste acea linie, lăsând în urma mea un trecut zbuciumat și confuz. M-am uitat în trecutul meu l-am acceptat și am înțeles că este ireversibil, deci
LINIȘTEA DIN INTERIOR by Doina Comanici () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1631_a_3047]
-
bineînțeles dacă doriți! DOAR EU {I TRECUTUL MEU ACCEPTAT {I VINDECAT! Câtă răbdare îți trebuie să înțelegi cine ești și ce vrei de fapt? Câți ani îți trebuie ca să înveți din lecțiile și suferințele vieții? Câți ani îți trebuie să trasezi acea linie imaginară și să spui stop, vreau să înțeleg de ce. Câți ani îți trebuie să începi să te regăsești în toată splendoarea ta. Mulți ți-au spus că ești fantastic, dar tu nu ai crezut, oare de ce? Îți spun
LINIȘTEA DIN INTERIOR by Doina Comanici () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1631_a_3047]
-
În afara scenei unde urma să aibă loc acțiunea cărții. De ce-aș fi făcut-o? Redarea unei Îngrămădiri de coșmelii ar fi fost o muncă inutilă, Întrucât personajul nu avea cum să Încalce granițele și instrucțiunile pe care i le trasasem. Se vede Însă treaba că mă Înșelasem. Cineva și-a băgat nasul acolo unde nu-i fierbea oala, călcând În picioare o lege nescrisă a scriitorilor: nu intervii asupra personajelor unui coleg de breaslă. Așadar, rușine! Mă Întreb dacă editura
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
boierului Vasile Balș, Budai evocase în notațiile sale toate minoritățile zonei - "moldoveni, ruși, germani, evrei, armeni, greci, unguri, lipoveni și țigani". Asupra celor din urmă s-a oprit cu simpatie, milă, sau cu "iluministă înțelegere frățească". În acest context își trasează Anca Rădulescu excepționala hermeneutică la "}iganiada", una dintre interpretări fiind înțelegerea "țiganilor" ca alegorie, ca simbol pentru conjurați, pentru inițiați (prin misterul originii egiptene sau contrastul lumină-întuneric, înrudit cu alb-negrul simbolic al "dalbei țigănii"). Despre alte înfățișări în literatura română
Prezicători, aurari, lăutari...- "țiganii" în literaturile Europei Centrale și de Est by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/9187_a_10512]
-
optzecistă. Că produsul este un simplu text o spune explicit scriitoarea la sfârșitul prozei Măgărița și alte coarne de melc, de departe cea mai riscantă a volumului din perspectiva interpretării ei ca o pledoarie a autoarei pentru incest. Explicația finală trasează limitele corecte între viață și literatură, transformă afirmațiile poate șocante ale acestui inedit "poem în proză" într-un joc literar ale cărui adevăruri nu sunt, automat și cele ale autoarei. Scrie Ruxandra Cesereanu:"... în depărtare frânturi de chibzuință, nici ele
The men's world by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9184_a_10509]
-
împart de cinci ani aceeași magherniță improvizată dintr-un ghetou de la marginea Bucureștiului. În acest cartier sumbru cu un singur bloc (devastat și el, o relicvă sinistră a comunismului și un bastion al mizeriei locului), în care - culmea cinismului - primăria trasase străzi și numerotase casele, locuiesc precum într-o leprozerie sau într-o veche Curte a Miracolelor, îngropați în gunoaie și invadați de șobolani, tot felul de năpăstuiți ai soartei, copii ai străzii, oameni evacuați din imobilele revendicate, prostituate devenite neproductive
"Poezia" ghetoului by Gabriela Gheorghișor () [Corola-journal/Journalistic/9202_a_10527]
-
tineri și foarte tineri fac critică de întâmpinare la absolut toate publicațiile culturale importante, "criza" cronicarilor e substituită cu una, așa-zisă, a criticii academice, amenințată de superficialitatea bombastică a publicisticii. Din nou, exact ca acum patruzeci de ani, se trasează granițe cu sârmă ghimpată între impresioniști și teoreticieni. Unii sunt numaidecât frivoli, ceilalți au o încruntare profilactică... În fapt, asemenea disocieri pe cât de ferme, pe atât de arbitrare ignoră însăși dimensiunea de complexitate a criticii literare. Chiar fără a-și
Critica analitică by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9204_a_10529]
-
și speculanții care le-ar fura nu doar munca, ci și sufletul, prin intermediul muzicii rock, televiziunii și filmelor care fac apologia crimei și a violenței. Iată de ce era necesară o abordare nouă a activității politico-ideologice și, În acest sens, am trasat sarcini concrete Secției de Propagandă, pentru a combate concepțiile perimate, nesănătoase care Își fac uneori loc În conștiința nu numai a oamenilor de rînd, dar chiar și a membrilor de partid. Datorită unor astfel de concepții, din cele patruzeci de
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
rachetă trasă de pe crucișătorul Challanger. Ceea ce nu era deloc În măsură să ridice moralul trupelor. Ofițerii de pe Caroline, și așa nervoși din alte motive, Începură să-l Înjure cu poftă pe comandantul de pe Challanger. Au văzut cu toții cum racheta a trasat cu eleganță o buclă circulară, ca Într-un looping perfect executat, lăsînd În urmă o dîră trandafirie de fum. După aceea, mulți dintre ei au preferat să Închidă ochii. Mai ales comandanții. Cei care i-au ținut totuși deschiși, au
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
lor și oarecum nedumerit, dar nu comentă nimic. CÎnd ajunseră În stradă, se opriră cîteva clipe, neștiind prea bine Încotro să o ia. În cele din urmă, Pablo hotărî și arătă cu mîna Întinsă calea de urmat, ca și cum ar fi trasat noi directive. PÎnă să pornească propriu-zis la drum, intrară Într-un magazin alimentar, să facă mici cumpărături, iar cînd ieșiră de acolo, Pablo Îi spuse maiorului, pe un ton preocupat și totodată conspirativ: — Deși suntem atît de bine deghizați, am
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
nu dă voie umanului să spere la mai mult decât primește. Odată ce animalicul Își ia zborul, nici umanul nu mai rezistă. Sunt strâns legate Între ele ca ecuațiile și formulele matematice. Din batjocură, cinism sau cine știe ce vicii administrative Primăria a trasat ,,străzi,, În acest ghetou mustind de mizerie, dându-le nume de flori, iar pe ,,case,, a scris cu vopsea albă numere de-o șchioapă. Corespondența nu vine niciodată aici. Cine să le scrie acestor paria și mai ales ce? Copiii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
de aer cald. Trecuse o jumătate de oră, ședeam în anexa ca o alveolă a studioului lui Alexander, beam ceai și priveam, în lumina tot mai împuținată a amurgului, ninsoarea și fațada sudică a casei pe ale cărei grinzi zăpada trasase linii albe ondulate, vizibile pe fundalul roz stins. Cununa de Crăciun cu panglică roșie, agățată de ușa de la intrare, era acum încărcată de zăpadă și de-abia se mai vedea. Fulgii care cădeau aproape de noi erau albi, dar ceva mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
minte că în urmă cu mulți ani am făcut niște capete de personaje fantastice. — În perioada de căutări. — Exact. Dar până atunci nici nu-mi dorisem să modelez capete omenești imaginare. Mișcă puțin lampa și lumina, căzând oblic pe model, trasă linii negre între fâșiile de lut. — De ce sculptorii de azi nu fac asemenea capete? am întrebat. — Nu știu, răspunse Alexander. Noi nu mai credem în natura umană în felul în care credeau vechii greci. Între simbolul schematizat și caricatură nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
să și vorbiți. Pe aici, dacă sunteți amabil. Am trecut pe lângă niște birouri Încărcate cu documente din arhivă și am ajuns lângă șiruri de cărți ordonate alfabetic, conform limbii În care au fost scrise. — Bine ați venit, anunță ghidul nostru, trasând o linie cu degetul pe cel mai apropiat raft. Literatura noastră interzisă. Privindu-mă pe ascuns, Dora Îl Întrebă pe Karp dacă Îi poate recomanda „ceva cu totul și cu totul ilegal“. Acesta afișă un zâmbet școlăresc. — Asta nu-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
ar fi fost gândurile mohorâte care mă apăsau, aș fi putut savura vremea pe deplin. Cămașa Îmi flutura În aer; coarnele de lemn ale ghidonului mi se mulau pe palmă; pedalele se Învârteau cu gradul de rezistență potrivit. Cu roțile trasând cercuri perfecte, lanțul derulându-și lațul etern, mă simțeam, de parcă aș fi călătorit pe un semn mobil al infinitului. Într-o zi frumoasă, Îmi promisesem, voi dedica o odă bicicletei - o celebrare a anvelopelor zumzăitoare de cauciuc și a zornăitului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
că se Înșela: nu eram prieteni În sensul ăla. De fapt, continuă ea, trecuse pe la cinematograf nu atât pentru mine, cât pentru proiectări. Ce se Întâmpla la Apollo când nu deschideam? — „Prietena“ lui Sascha - și, Îndoindu-și degetele arătătoare, Else trasă semnele citatului În aer - vorbea de scenele din documentarul filmat la Apollo. Sascha lucra acolo. Prietena interesată de asta. Dar te numea „Anton“... — Anton? am Întrebat, zgâriind cu unghia de la degetul mare unul dintre mânerele scaunului cu rotile. Lemnul Întunecat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
să fac legătura Între mașina-de-pe-stradă și bătăile-de-la-ușă, când pe ușă au intrat doi ofițeri de poliție. Cel mai În vârstă avea părul blond, ondulat; cel tânăr prefera nu doar alifie de păr, ci și o cărare exactă la mijloc, parcă trasată cu lama unui cuțit. Ambii mi se păreau Îngrozitor de familiari. Dacă nu mă Înșelam, ofițerul mai vârstnic era cel care mă escortase la Manetti, pe când pe cel tânăr Îl văzusem În fotografia Înrămată din biroul inspectorului-șef. Acum cel din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
deslușit. — Sunt sigur că mâna care iese de sub brațul lui Gielke e mâna cancelarului, tu ce zici? Și ailaltă care se odihnește ca un epolet pe umărul băiatului e a lui Gielke. Dora nu mi-a răspuns. În schimb, a trasat conturul pozei cu degetul. — Cred că intenția editorului e să ilustreze noțiunea cancelarului, conform căreia privirea unui sexolog putea pătrunde În sferele cele mai intime ale unui om. De parcă Froehlich ar fi vrut să spună că cel mai important lucru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
semăna. Pentru a scăpa de bănuiala că schița ar putea fi portretul cuiva, am Întors-o invers. Dar asta mă făcu să mă gândesc la Anton care la Crama Albastră se autoproclamase protectorul meu. Tulburat, am reîntors foaia și am trasat contururile cu stiloul. Încet, liniile au Început să se repete, alergau unele spre altele, se intersectau și se scoteau În evidență reciproc, până când desenul luă forma unei palme fatidice, deschise pentru a fi examinată, sau poate a unei hărți al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
fusese ascunsă acolo și că, prin urmare, exista ceva de ascuns. Ea trecu peste muchia paginilor cu degetul mare și acestea se desfășurară inegal din cauza numeroaselor hărți pliate, dar pe una din primele pagini găsi câteva liniuțe, cercuri și triunghiuri trasate cu cerneală peste text. Numai că textul vorbea doar despre un orășel lipsit de importanță din Asia Mică și desenele ar fi putut să fie mâzgălitura unui copil Înarmat cu riglă și compas. Evident, dacă liniile aparțineau unui cod, doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]