KorAP: Find »[drukola/base=treaz & drukola/pos=adjective]« with Poliqarp

<1 ...16 17 18 ...141 >

3,521 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325

Ce coapse! I-am spus excelenței sale că dacă aș fi În locul dumneavoastră... Maiorul Petkovici trasa linii pe fața de masă cu degetul muiat În vin. — Prima regulă este să nu lovești niciodată În flancuri. Zdrobește centrul. Colonelul Hartep era destul de treaz. El se lăsă pe spate În scaun, fumând. — Ia măcar puțin muștar franțuzesc și doi lăstari de pătrunjel. Dar nici unul din subalternii săi nu-i dădeau nici o atenție. El zâmbi Înțelegător și le umplu paharele. Zăpada Începu să cadă iar

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
viața ei, Înțelese totul, ce era bine și ce era rău, de ce se Întâmplase asta și aia, și totul era foarte simplu și avea o morală. Dar acest al doilea vis nu era ca și primul, pentru că acum era aproape trează și conducea visul În așa fel Încât să-i convină și În fundal se desfășura permanent discuția. În visul acesta Începu să-și amintească tot, de la siguranța dată de vârstă la evenimentele zilei și ale nopții și cum totul se

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-i răspundea. Foarte bine atunci, zaci În continuare aici. Eu am făcut tot ce mi-a stat În putință, sunt sigură de asta. Tânăra se trase cât mai departe de el și Încercă să doarmă, dar vibrația pereților o ținu trează. Gemetele vântului n-o lăsau să ignore pustiul din jur, așa că se târî Înapoi, lângă Czinner, ca să nu fie singură și ca să se liniștească. — Wasser, șopti el iar. Mâna ei Îi atinse fața și Coral se miră de cât de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265

Începu să sune pe la Dumnezeu știe cât. Poate că era 3 dimineața, nu știu. Am răspuns somnoroasă, sperând să fie Hunter, de la Paris. Era Lauren. Avea vocea foarte agitată. —Doamne, tocmai a plecat, răsuflă ea zgomotos, cât se poate de trează. —Cine? am Întrebat-o dormitând. —Sanford, desigur. Nu! —Știu. Este o oră mult prea târzie pentru ca un bărbat Însurat să se afle În vizită la o tipă divorțată. Mai ales la o divorțată frumoasă. A trebuit pur și simplu să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
spuse, râzând. Este un prieten nemaipomenit. Acesta este un proiect strălucit. Butonii ăia sunt atât de rari... Mă simt și eu o dată cu adevărat entuziasmată de ceva. Altceva decât de viața mea sexuală. — Dragule, Sylvie la telefon, am spus. —Scumpo, ești trează la ora asta târzie. Cât e ceasul acolo? Întrebă Hunter. Era 3 dimineața la New York și 9 dimineața la Paris. Stăteam În bucătărie, cât se poate de trează, cu mâna Încleștată pe receptor. Nu era chip să pot să dorm

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
de viața mea sexuală. — Dragule, Sylvie la telefon, am spus. —Scumpo, ești trează la ora asta târzie. Cât e ceasul acolo? Întrebă Hunter. Era 3 dimineața la New York și 9 dimineața la Paris. Stăteam În bucătărie, cât se poate de trează, cu mâna Încleștată pe receptor. Nu era chip să pot să dorm când am ajuns acasă după petrecerea lui Lauren. Eram prea neliniștită de ceea ce-mi spusese Phoebe, deși mai devreme nu putusem să recunosc asta În sinea mea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
seara următoare. Vorbiserăm cu regularitate, dar gândul că voi fi din nou Împreună cu el de-adevăratelea era aproape prea mult pentru mine: nu puteam să dorm deloc. La 2 dimineața, Încă mă răsuceam de pe o parte pe alta pe sub plapumă. Trează de-a binelea, neputând deloc să adorm, m-am hotărât până l-a urmă să mă scol pentru o vreme, să mă ocup de niște email-uri - chiar nu avea rost să mai stau așa În pat. Mi-am pus

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
Eram sigură că Hunter o să Îmi dea colierul ăla de Crăciun. Ajunsese târziu acasă noaptea trecută, arătând bine, deși obosit, și Îmi dăruise o splendidă blană crem pe care o cumpărase când se oprise pentru o zi la Copenhaga. Stătuserăm treji până târziu, uitându-ne la Letterman, stând de vorbă și făcându-ne de cap. Printre sărutări, i-am relatat vag despre călătoria la Moscova și i-am povestit cum Își pusese În cap Lauren să se Îndrăgostească, total nepotrivit, de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230

distracție... Alergici la concentrare... Bătrânul George Orwell a înțeles exact pe dos. Nu, Fratele cel Mare nu ne supraveghează. Cântă și dansează. Scoate tot timpul niște iepuri din joben. Fratele cel Mare se chinuie să ne rețină atenția atâta timp cât stăm treji. Face totul ca să ne răpească atenția. Face totul ca să ne distragă. Face totul ca să ne absoarbă pe de-a-ntregul. Face totul ca să se aleagă praful de imaginația noastră. Până ce devine la fel de folositoare ca apendicele. Face tot ce-i stă în

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
episod. Ceva care să sperie lumea. Cinci copii, cinci episoade. În felul ăsta, îi facem pe oameni să citească serialul cinci duminici la rând. O să promitem că vom explora cauzele și tiparele legate de sindromul morții infantile subite. O să ținem trează speranța. Unii încă mai cred că puterea vine din cunoaștere. Putem să le garantăm clienților care cumpără spațiu publicitar un public-țintă cât se poate de implicat. Afară începe deja să se răcească. Mă întorc în redacția de știri locale și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
toată treaba e cum să păcălești vacile ca să urce rampa spre locul de tăiere. Vitele sunt aduse cu camionul de la ferme; sunt năuce și speriate. După ore întregi sau chiar zile în care au stat înghesuite în camioane, deshidratate și treze tot timpul, vacile sunt aruncate la grămadă în grajdurile de lângă abator. Ca să le faci să urce rampa, trimiți vaca-fariseu. Așa i se zice. E o vită crescută la abator. Se amestecă printre vacile condamnate, apoi le conduce pe rampa spre

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791

Profesorul își lasă cînd și cînd palmele pe genunchi, apoi, cînd obosește, ori cînd simte că s-a odihnit, își încrucișează brațele la piept; cîteodată mai trage cu coada ochiului spre femeia de alături, încruntîndu-se, rămînînd așa un timp. Singurii treji în toată cursa sînt bătrîna care împletește și șoferul. Ștergătoarele de parbriz abia mai dovedesc să măture zăpada, ceea ce-l face pe șofer să încetinească uneori. Pe șosea au început să apară mici valuri albe, la curbe, ori între capetele

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
garajul? Tu ești, Antoane? Da, de la "Sălcii". Vreau să știu ce-i cu mașinile de întreținere. Cuuum?! Dar ce, ați dormit pînă acum!? Da, am dormit se aude în receptor vocea înfuriată a celui de la garaj -, iar cînd am fost treji, a trebuit să ne ocupăm de cursa rapidă, c-așa dădea dispoziție tovarășul Andrei. Mai du-te...!... Tovarășe Anton, să știi... Alo! Alo! bate șoferul nervos în furcă. Domnișoară, dă-mi te rog, urgent, autogara!... *** Grupul de navetiști pleacă spre

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
pleacă spre ieșire, urmat la cîțiva pași de Muraru, care vrea mereu să spună ceva, chemîndu-l, împleticindu-se printre fotolii. Tovarășe, face milițianul un semn spre Mihai -, dacă v-a făcut plăcere să beți împreună și dacă ați rămas mai treaz, nu-l lăsați aici să facă vreo prostie. Și nici nu-l abandonați afară, în zăpadă! spune apăsat, apropiindu-se. Just! face un gest de salut Muraru. Aveți dreptate, tovarășe ofițer. Plutonier corectează milițianul. Ofițer! precizează Muraru am o gură

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
în picioare, gata s-o rupă la fugă, dar încotro? Acoperiți de zăpadă, ar putea muri de frig și, din cîte știe ea, de frig se moare încet, fără durere, aproape pe nesimțite, parcă te-ar cuprinde somnul. "Sînt încă trează, conștientă! Afară de fetiță mai am ceva pentru care să-mi pară rău? Dacă Radu ar fi murit atunci, după primul an de căsnicie, ar fi rămas în amintirea mea... În ultima vreme însă... E drept, și eu, încercînd să-mi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
după ce aruncă o privire în interiorul camerei și nu vede pe altcineva, întreabă în șoaptă, mai mult din privire: Ești singur? Mihai se dă într-o parte, invitînd-o. Un moment, zice el, după ce închide ușa vreau să fiu sigur că-s treaz. Se apleacă spre chiuvetă și-și spală îndelung fața cu apă rece, se șterge, apoi, dintr-o mișcare scurtă, specific bărbătească, își bagă cămașa mai bine în pantaloni. Acum pot zice că-s treaz, deși îmi vine să cred că

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
vreau să fiu sigur că-s treaz. Se apleacă spre chiuvetă și-și spală îndelung fața cu apă rece, se șterge, apoi, dintr-o mișcare scurtă, specific bărbătească, își bagă cămașa mai bine în pantaloni. Acum pot zice că-s treaz, deși îmi vine să cred că visez încearcă o glumă, întorcîndu-se spre fata rămasă în mijlocul încăperii. Pentru tine spune Cristina și trage din sulul de hîrtie un buchet de flori, ambalate în celofan. De fapt, surîde ea așa știu eu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
să clatine din cap îndurerat: Unde-o fi Aura? Uite ce transpirat sînt. Am avut un coșmar... Lazăr încearcă să-l îmbărbăteze, mergînd împreună spre locul unde doarme Dorin, care tresare mereu prin somn, scuturat uneori de frisoane puternice. Arhitectul, treaz, la gura sobei, aruncă din cînd în cînd cîte un lemn peste jăratec. Letiția doarme profund, cu un aer inocent, de fetiță culcată devreme, să se poate trezi a doua zi de dimineață. Pavel vine dinspre bucătărie, aruncînd o privire

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
chiar și studenta doarme, cu caietul de curs pe brațe. Mergeți și vă odihniți, stau eu de acum îi spune tatăl copiilor, atingîndu-i umărul cu palma. Mulțumesc mult! Fata se întinde pe saltea, în locul matematicianului și adoarme imediat. Ca să stea treaz, tatăl copiilor începe să se plimbe pe lîngă ferestre, oprindu-se uneori în fața focului, întreținîndu-l cu cîte un lemn luat din stiva de alături. În bucătărie, profesorul își dezbracă haina de la costum și o aruncă pe scaunul de alături, peste

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
vestiare, lîngă calorifere. Femeile de la mașinile din faza finală cară spre banda rulantă bobine mari, de zece-cincisprezece kilograme. Cîte una, obosită, stă pe vreo bobină goală, cu spatele rezemat de carcasa mașinii, cu bărbia lăsată în piept și doarme. Cele treze, care au terminat de încărcat mașinile și așteaptă să se umple bobinele, văzîndu-l pe Mihai, se grăbesc să-și facă de lucru, scoțînd bumbacul din buzunar, cu care șterg porțiuni din carcasa emailată ori iau mătura și o împing de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
fi în stare să arunc cinci mii de lei... probabil că a chiuretat-o vreodată, și știe... Doamne!, cum de-i posibil să existe o asemenea femelă, Maria Săteanu, ce-și ignoră pînă la ură propriul rod al pîntecelui?; ești treaz, Doamne?, auzi?, înțelegi?, și de ce nu-mi răspunzi?!... Nici n-am nevoie de răspunsul tău, Doamne; am avut, în schimb, parte de Cristina, fata din clipele sublime, cînd mi-a dovedit cu prisosință că numai în perimetrul definiției de om

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
asta frumoasă poate boțești vreo mașină. Unde-i o femeie frumoasă bombăne el, plecînd spre microbuz își bagă și Dracul coada... Vlad pornește motoarele, ocolind cu grijă mașina destroienită. Paula deșurubează capacul termosului, umplîndu-l cu cafea. Poftim, să poți fi treaz, atent la șosea. Mulțumesc! îi întoarce Vlad capacul gol, dar imediat ce fata îl ia, el îi prinde mîna. Mai ești supărată pe mine? Dar tu? Ce faci deseară? Fii atent la șosea. Stau la televizor. Nu cred. Am o invitație

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244

E doar o fetișcană impertinentă, dar, sincer, nu cred că ai șanse să pui mâna pe ceva mai bun de-atât“, fusese răspunsul Împărătesei la aflarea veștii că fiul ei și Carol se logodiseră.) În orice caz, pomenindu-se perfect treaz în lumina crudă a zilei, Dan își aminti că, înainte ca el, Barry, Gary, Derry, Gerry și Dave 1 să se apuce de băut bere Lamot, le plăcea enorm să joace squash și le plăcea și altoiala amicală cu prosopul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
ca apoi să se ridice din nou, ca un schior pe pârtie, pe pista magnifică a pântecelui său. La ce se gândea Bull în timp ce executa această verificare a instrumentelor, înainte de a-și începe ziua? La prea puține lucruri. Chiar așa. Treaz și drept, sau în pat, dar nu singur, Bull nu era decât o creatură siderată. Sprâncenele i se încruntau adesea de atâta concentrare, dar gândurile îi erau asemenea unor sportivi decrepiți, suferind de artrită. Se târau, gesticulau și simulau că

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367

buimac”, influențând major evoluția politică a României: nu cred că tumoarea extremistă s-ar mai fi putut dezvolta atât de violent la alegerile din 2000. Cu 5 ani de vechime în Alianță, România ar fi fost astăzi un mic uriaș treaz în flancul sudic, un adevărat vârf de lance înspre Est, cum spune președintele Bush, nu un membru second-hand, băgat în NATO printr-o decizie politică în forță, după carnagiul din 11 septembrie 2001, în mârâielile „lumii bune” de la Washington, Londra

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]