908 matches
-
amintiri de catehism ale celui care a conceput manualul? 6 iunie 2004 "Rușii de astăzi se nasc cu o karma deosebit de dificilă". Propoziția este rostită de un tânăr yoghin rus, la lumina unei lumânări de ceară care-i arunca umbra tremurândă pe un perete văruit grosier în alb. Totul se găsește într-o bijuterie de film intitulat Efremov, lettre d'une Russie oubliée de Iossif Pasternak, nici o legătură cu poetul. Efremov este orășel aflat cam la 200 km sud de Moscova
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
fost săltat de poliție, fratele a întins spășit mîinile să i se pună cătușele, i-a îndemnat pe oamenii legii să facă percheziție, le-a răspuns la întrebări încă înainte de a li se mișca buzele, s-a îndreptat cu picioarele tremurînde spre mașină, și-a aplecat singur fruntea și și-a încovoiat umerii ca să încapă în spațiul deschis dincolo de portieră. Odată cu durerea de cap, se strecuraseră prin ceața de pe creier și cîteva amintiri din seara precedentă, însoțite poate de regrete. Știa
[Corola-publishinghouse/Science/1529_a_2827]
-
neapărat d. N. I. Angel. - Vibreze așadar coarda arfei angelice: DEDICAȚIE Amicului meu V... M... (telegrafist ) O n o a p t e d e s e r v i c i Luând pana amice, se scriu după dorință, Cu mîna-mi tremurândă, mă 'ncerc de a rima! Proza e 'n formă, poezia în aparență! Căci dragă nu-s poet!... Astfel a m' - exprima. O! juna mea muză, finește a ta plânsoare. Inspiră-mă acuma, d-un ceresc amor; Și încetul te înalță
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
am spus, nu e nevoie să te încurci în vorbe. Zi ce-ai de zis. Așa că mi-a vorbit apoi altfel, și mi-a părut rău că i-am cerut să facă asta. Într-un fel de țipăt, cu buze tremurânde, mi-a spus: Ești terminat - terminat! S-a sfârșit, Augie! Am făcut o greșeală. E greșeala mea. Ia-o mai încet. Ce atâta grabă? S-o luăm pe rând. Dacă de fapt te deranjează că Stella și cu mine... Ați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
către mine o pereche de ochi de animal surprins de lumina farurilor. Mă lași să mă înec, nenorocitule? Am să-ți fac creierii chisăliță! am strigat. N-a răspuns, ci doar și-a trecut peste mine ochii reci, cu fața tremurândă. Ia o vâslă în mână și hai să căutăm supraviețuitori, am spus. Dar nu exista decât o singură vâslă. Restul dispăruseră. Nu aveam ce face, decât să stăm și să lăsăm barca să plutească. M-am uitat în jur și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
Parcă înnebunisem. Și după aia m-am grăbit să dau drumul unui semnalizator. Avusesem foarte mare grijă de echipamentul cu pricina și citisem instrucțiunile cel puțin de vreo cincizeci de ori. Așa că m-am apucat să îl pregătesc cu mâini tremurânde și asudate de atâta nerăbdare. Atunci, cu vocea aia calmă care era specialitatea lui și care m-a făcut aproape să cred că nu-l auzisem bine, Basteshaw m-a întrebat: Și, mă rog, de ce vrei să faci semnale? La
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
era în stare să stea acolo și să facă tot felul de treburi mărunte și plictisitoare, așa că o ștergea în oraș. Era genul rebel. Dar oasele îi ieșeau prin piele, dinții îi erau încălecați, vălul nu reușea să ascundă firișoarele tremurânde de păr de pe bărbie și din jurul gurii, creând o caricatură jalnică a ceea ce odinioară fusese chipul nobil și neted al unei doamne. Voiam să mă uit la porți și m-am gândit, De ce nu-ți dau pace în țara asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
Farurile sînt moarte. Doar ștergătoarele mai continuă să se tîrască pe parbriz. Cînd se sting și luminile de bord, senzația e deplină ca-n iad: întuneric și zgomot de viscol, ce se infiltrează adînc, de-a lungul oaselor. Cu mîna tremurîndă, șoferul caută într-un lăcaș al bordului, scoate lampa de control, o bagă în priză și o aprinde, îndreptîndu-i fascicolul de lumină înainte, prin sectorul de cerc deschis de ștergătorul din fața sa. O mare albă se întinde, pierzîndu-se în întuneric
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
n-o fac acum, la 39 de ani, am să mor fără să știu cum este acolo, pe masa pe care femeile trăiesc momentul astral al vieții lor, cînd numai la o clipă de la țipetele lor de durere, întind mîinile tremurînde, cu infinită dragoste, spre cel care țipă întîia oară... Aș vrea să ți-o pot spune, pentru că tu ești crescut la țară, porți în tine credința în Dumnezeu, acea credință taincă, din sufletul oricărui țăran ortodox, și te-aș pune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
gest de umor sau de tandrețe, orice, chiar și reproșurile i-ar fi putut hrăni și încălzi inima, sau l-ar fi putut chiar vindeca (orice o fi însemnând această noțiune). Brutalitatea misivei pe care o ținuse între degetele lui tremurânde îl șocase profund. Ingeniozitatea lui George în a interpreta orice cuvânt al lui John Robert drept un semn de comunicare sau de încurajare nu cunoștea limite, totuși în fața acestei scrisori rămase total neputincioasă. Era obișnuit cu răceala filozofului, cu sarcasmul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
În cele din urmă, izbuti să descopere capul, și-l scoase din apă, trăgându-l de păr. Era limpede că John Robert pierise, că nu se mai afla acolo, că nu mai era decât altceva, ceva care lunecă din mâinile tremurânde ale preotului. Totuși, trăgând și împingând cu disperare, reuși să proptească matahala la capătul mai puțin adânc al bazinului, opus robinetelor, acolo unde se afla banca interioară, astfel încât capul căzu inert pe spate, sprijinindu-se de marginea emailată a căzii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
Agapi, cu peste 15 ani în urmă, unul dintre primele lucruri care m-au impresionat la noua mea colegă de cancelarie, a fost atașamentul ei deosebit față de spiritualitatea satului și mai ales, față de locul natal, Delenii Hîrlăului. Vorbea cu voce tremurândă de emoție și respect, despre oamenii satului, atât de dragi ei, iar tonalitatea și dicția deveneau din ce în ce mai expresive, pe măsura depănării amintirilor. Iată de ce proiectul Practici de Sântandrei, pe care Doamna profesor Maria Agapi l-a susținut cu aplomb, cred
PRACTICI DE SÂNTANDREI by Maria Agapi () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91502_a_92847]
-
Întâmplări banale, cazuale, chiar lipsite de sens, ale căror consecințe sunt atât de imprevizibile, atât de disproporționate uneori. Și În momentul acela Își dădu seama că pe monitor strălucea o imagine colorată, ce nu era prea bine focalizată: două chipuri tremurânde, Încadrate Într-un chenar luminos, de parc-ar fi fost doi criminali sau doi sfinți. Ambele fețe aveau surâsuri stereotipe și dinți perfecți, clape de pian. Sub fotografii - căci fotografii erau - pâlpâiau două numere, alcătuite din câte două cifre, pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
SMS scurt prietenei sale Miria. În timp ce tasta - ESTI LBR LA PRZ? - simțea privirea tristă a mamei sale care Îi ardea ceafa ca o săgeată Înveninată. Ușile autobuzului se deschiseră. O fâșie de asfalt cuprinsă de ultima ceață a dimineții, case tremurânde ca niște miraje În fumul mașinilor. Fațadele blocurilor erau acoperite de eczeme de balcoane și ghivece. Camionul de gunoi care Înșfacă hămesit tomberoanele verzi, le ține o clipă ridicate ca pe niște bucățele de mâncare În fața gurii sale căscate - apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
gândeai la superioritatea disprețuitoare pe care o afișa mama ei. — Dar vezi, noi nu mai locuim Împreună cu tatăl lui Kevin, de aceea nu poate să-l aducă el acasă, e de-a dreptul imposibil. Deci, e nu. Camilla, cu buzele tremurânde, aproape să plângă - privirea Îi este fixată pe bandajul care desfigurează chipul rotofei al lui Kevin și-l face să pară dezorientat și orb. Maja Își dădu seama, În clipa aceea, că tocmai acel bandaj reprezenta motivul interesului arzător și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
amiaza-mare, pe o stradă ca Tiburtina, străbătută de sute de camioane și traversată acum În mare viteză de autobuzul pentru Roma - la geamuri văzu chipuri indiferente, martori muți ai abjecției lor. Bărbatul acesta agitat, cu pupilele dilatate și cu mâinile tremurânde era totuși Antonio. Și chiar dacă-i devenise străin, de parcă nu l-ar fi cunoscut niciodată, nu s-ar fi căsătorit cu el, nu l-ar fi iubit, noaptea Îl visa. Noaptea, fără a prevedea asta, fără a avea intenția să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
la vremi ce zadarnic așteptase să vină. Mai era puțin ca ziua să fie egală cu noaptea și-n după-amiaza aceea, când amurgul aluneca în camera altădată plină de râsetele musafirilor, de zvăpăiala fețelor uitate, lumânarea de datină veghea ușor tremurândă somnul nedrept al învățătorului; la căpătâiul lui plângea ca un copil un bătrânel, subțire la trup, cu părul alb, adus ușor de spate; era Lung. Toate se amestecară în față-mi, femei sau bărbați, cunoscuți, necunoscuți, anii, vârstele, că prezența
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
așezate sub picioarele sale. — Asta va pune sângele În mișcare din nou, zise bărbatul. Ceea ce s-a și Întâmplat, destul sânge s-a mișcat ca să o convingă să riște să deschidă ochii. Când a văzut iar o cameră albastră și tremurândă, i-a inchis din nou. — Te doare ceva, Ruby? a Întrebat bărbatul. A dat din cap În semn de negație. Asta e bine. Înseamnă că ai leșinat doar. Te vei simți mai bine În câteva minute. Până acum, oaspeții Îngrijorați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
Spitalul ăsta și toți doctorii de-aici sunt adepți ai nașterilor naturale. —Chiar așa? Atunci asta ce-o fi oare? Ruby băgă mâna În buzunar de unde scoase copia listei pe care o găsise. —Ce-i aia? spuse Jill cu vocea tremurândă. Ruby Îi dădu lui Jill hârtia și a Jill Început s-o citească - dar o citea prea Încet după gustul lui Hardacre. I-o smulse din mână. —Numele mamelor surogat sunt În paranteze, spuse Ruby. Hardacre a Început să râdă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
care nu-l putea cu nici un chip stăpâni. Cu prilejul scotocirii după bucatele dosite, milițienii tulburaseră viețuirea pașnică a coloniei de șobolani, instalată În lemne, În galerii subterane, În preajma nepăzitului belșug. Omul care se Întorsese după cinci ani cu mâinile tremurânde avea să păstreze un fel de recunoștință dăunătoarelor vietăți căci, dacă acelea n-ar fi apucat să Înghită mai bine de jumătate din bucatele furate și ascunse, hoțul care jefuise din averea Întregului popor ar fi primit ca pedeapsă un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
colțurile interioare ale sprâncenelor sunt ridicate și pot fi apropiate unul de celălalt; de asemenea, colțurile interioare ale pleoapei superioare sunt ridicate, mișcare ce poate fi însoțită de ridicarea pleoapei inferioare; colțurile buzelor sunt trase în jos, sau buzele sunt tremurânde (că atunci când plânsul este pe aproape). Tristețea poate fi combinată cu oricare dintre emoții, dar cel mai adesea apare cu frica și furia 223. Dezgustul La nivelul fetei, dezgustul se manifestă cel mai bine la nivelul gurii și al nasului
by Livia Durac [Corola-publishinghouse/Science/1054_a_2562]
-
fi găsit mort. Tata nu s-a agățat de viață, viața s-a agățat de el ca un coi plin cu vitriol. Viața se agață deci de popor. Viața nu iubește pe lumea asta nimic mai mult ca drapelele neglijeului tremurândului popor. Dar dacă o să vomiți pe mine ca o mâncare stricată, Mariedl, atunci nu o să mă comport prea patern. Nu o să-mi tai sub nici o formă mădularul bărbătesc de-a lungul ca să mi-l umplu cu furnici prăjite. Știu că
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
se confundă la infinit. E noapte. Două sobe aruncă pe ușița deschisă o licărire roșie. Din loc în loc lămpi, a căror lumină se stinge vizibil, dau naștere la o urmă de foc pe dușumeaua lucioasă. Sub licărirea lor îndoielnică și tremurândă, perdelele se întind confuz, ca o pată albă la dreapta și la stânga pe pereți, paturile sunt luminate ușor, șiruri de paturi apar pe jumătate, șiruri abia zărite în noapte. La un capăt al sălii, în adâncul întunericului, ceva pare că
by DOMINIQUE MAINGUENEAU [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
să mă lingă și acesta-mi mai alină durerea crupei. Limba necunoscutului mă excita la culme, iar când Pierre mi-a scos cagula și i-am văzut pe toți oamenii aceia înghesuiți în jurul meu, cu ochii scăpărându-le, cu buzele tremurânde, cu mâinile încleștate pe mădulare sau pe sexurile femeilor, dădui frâu liber juisării care izbucni fără să-i mai pot controla intensitatea". p. 96. Dar diferite trăsături depășesc economia tradițională a povestirii pornografice. Astfel, textul nu se lasă decupat în
by DOMINIQUE MAINGUENEAU [Corola-publishinghouse/Science/983_a_2491]
-
Chiar și figura asta de schingiuit". Acest al doilea Sorescu nu poate fi izolat de celălalt. El, prăbușitul, întristatul, nu voalează totuși chipul celuilalt pe care îl regăsesc luminos în amfiteatrele Universității ieșene. Despre cei doi Sorescu scriu cu mâna tremurândă. MĂȘTILE LUI IOAN ALEXANDRU La modul cantitativ, strict măsurabil, Ioan Alexandru este titularul unui record absolut; nimeni, în literatura română, n-a scris mai multe versuri! Inițial (1960), numele său apărea în Tribuna de la Cluj; la douăzeci și trei de
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]