880 matches
-
să se întâmple acest lucru. Nu făcea decât să-și muște buzele și să-l privească pe vasalul prosternat în fața lui. Palpitațiile din pieptul lui Shoyoken n-aveau să se calmeze prea ușor, iar agitația i se simțea în glasul tremurător: — Scrisoarea! Să vedem scrisoarea! — Mesagerul mi-a spus să-i transmit Seniorului Katsuyori că problema era atât de urgentă, încât n-a fost nici un moment de pierdut, spuse vasalul, și că să așteptăm o scrisoare care va sosi cu următorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
răbdare. Mitsuhide clătină din cap, pentru a da de înțeles că bandajarea rănii nu era necesară. Mâinile i se mișcară de parcă ar fi căutat ceva. — Ce este, stăpâne? — Un penel... Shigemoto scoase grăbit hârtie, cerneală și o pensulă. Cu degete tremurătoare, Mitsuhide luă pensula și privi hârtia albă. Shigemoto știa că avea să-și scrie poezia morții și începu să aibă o senzație de sufocare în piept. Nu suporta să-l vadă pe Mitsuhide scriind așa ceva, într-un asemenea moment și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
să privesc luna... Când am ajuns în dreptul ferestrei de la chilia ta, te-am auzit vorbind... Stăteai de vorbă cu o zână bună... Am plecat privirea rușinat. --Cine-i zâna cea bună, dragule? --Îmm... Vise, sfințite. Vise... Bătrânul mi-a pus mâna tremurătoare pe frunte. --Te înțeleg, om neliniștit ce ești. Te înțeleg, dar... --Va veni și ziua când visele se pot preface în realitate. Deși bănuiam cam încotro băteau vorbele bătrânului, m-am prefăcut neștiutor... Nici călugărul nu a spus nimic. S-
CE NU ŞTIM DESPRE IAŞI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
îndrăznea să își înfrunte zmeul temnicer... și amândoi erau condamnați la suferință... Dar ce, suferința nu era pentru oameni? Și se priveau ostentativ drept în ochii sufletului recunoscându-și specia din care îndrăzneau să facă parte. Mâna ei îi mângâie tremurător obrazul și atingerea asta trezește în el o forță nebănuită... Parcă ar vrea să și-o îndese în suflet... Dar sufletul lui era prea mic și ea nu voia să renunțe la aripi... Erau albastre și doar ele îi mai
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
nici un fel de saună. Poate că nu exista nici o sală de gimnastică. Sau o cameră de masaj. La gândul ăsta, am fost cuprinsă de panică. Putem să ne întoarcem în sala de mese? am întrebat cu o voce subțire și tremurătoare. Pot să-ți mai pun niște întrebări despre programul nostru? — Sigur. L-am apucat pe Chris de tricou și am rupt-o la fugă târându-l după mine prin ploaie. De data asta nu mai aveam nici un fel de fantezii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
mea. Nu l-am văzut, mi-a răspuns ea liniștită. Nu înțelege, m-am gândit cu o frustrare mută. Nu-și dă seama cât e de important. Ce scriu oamenii de obicei în chestionarele astea? am întrebat cu o voce tremurătoare. Chestii îngrozitoare? —Uneori, mi-a răspuns ea. Asta în cazul în care clientul a făcut lucruri îngrozitoare. M-am simțit cuprinsă de disperare și de o senzație de vomă. —Revino-ți, mi-a spus Celine. Nu poate fi așa de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
ornamentale pe care le aveam prin casă. După o piruetă neobișnuit de violentă, am început să mă tem și pentru instalația electrică. După o vreme, toți cei patru cubanezi dansau, cu piciorușele lor pline de nerv și cu șoldurile lor tremurătoare, în timp ce fiecare femeie aflată în cameră era evaluată din priviri. Am fost nevoită să mă întorc cu spatele. Soseau din ce în ce mai mulți oameni. Nu cunoșteam pe nimeni cu excepția lui Brigit și a cubanezilor. Soneria a sunat din nou și o nouă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
adevărul! Iar tata a șuierat: —Tu ești maică-sa, asta e o treabă de femeie. Tata a amenințat-o probabil pe mama că-i taie banii de gospodărie, fiindcă, într-un final, mama a luat telefonul și cu o voce tremurătoare, de o falsă veselie, a zis: Știi ceva? Singurul Surrey care-i bun de ceva e ăla care nici nu mai există. M-a înnebunit cu nenorocita aia de Oklahoma. Și auzi! Nici n-o să-ți vină să crezi! Știi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
la un centru de reabilitare ca să disece viața fiicei lor mijlocii. I-am salutat din cap stânjenită și am bolborosit niște formule introductive ca să le fac cunoștință cu Mike, John Joe și toți ceilalți. Mama mi-a aruncat un zâmbet tremurător și lăcrimos. îngrijorată, mi-am dat seama că mi se umpluseră ochii de lacrimi. Apoi a venit Josephine, maestrul de ceremonii. —Vă mulțumesc că ați venit, a zis ea. Sperăm că veți putea face lumină în ceea ce o privește pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
curaj pentru asta. Totuși, duminică m-am trezit așa de disperată, încât m-am dus la slujbă. Ăsta e paiul de care se agață cel care e pe cale să se înece. Cum am ajuns acasă, am luat telefonul cu mâini tremurătoare și l-am sunat pe Chris. Cruntă mi-a fost dezamăgirea când cineva - am presupus că domnul Hutchinson - mi-a spus că nu e acasă. Nu mi-am lăsat numele. Ca nu cumva să nu mă sune. Apoi, luni am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
citesc vreun Hello, am lăcrimat eu. —Nesimțiții, m-a susținut Helen. —Și cât a costat! am țipat. Nu mi-au terminat numai părul! — Știi cu cine semeni? m-a întrebat Helen gânditoare. —Cu cine? Am întrebat eu cu o voce tremurătoare, sperând că voi fi izbăvită. —Brenda Fricker. —AAAAaauuuuuuuuu! — Știi, când a jucat rolul de menajeră în filmul ăla! Am dat fuga la oglindă. —Ai dreptate, am țipat, simțindu-mă aproape fericită că situația devenise de-a dreptul apocaliptică. Asta făcea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
exprimat pentru noi, dependenții de droguri aflați în perioada de recuperare, m-am gândit eu cu inima strânsă. în centrul de tratament ne îmbrățișam la fiecare cinci minute. Dar printre civili situația era diferită. —Bine, am răspuns cu o voce tremurătoare, având impresia că inima o să-mi explodeze de emoție. —Trebuie să trăiești zi după zi, a spus el cu un zâmbet ironic. Deci, am zis eu cu un zâmbet enorm, dar timid întipărit pe chip. Am reușit. Am trecut pe la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
mișcare a capului cei optsprezece tipi beți morți de la masa de alături. După asta mă întorc. Eu și Chris am rămas față în față. El a zâmbit. Eu nu. — Știai că Helen lucrează aici? l-am întrebat cu o voce tremurătoare. Poftim? a urlat el încercând să acopere zgomotele. — ȘTIAI CĂ HELEN LUCREAZĂ AICI? am zbierat și eu ca să mă descarc. Nu, a zis el făcând ochii mari. Habar n-am avut. Nu l-am crezut. îl uram. Nu voia să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
și-a luat și ea o pereche de ochelari de soare. Amândouă stăteau în pat cu ochelarii la ochi. Arătau ca The Blues Brothers. Deci, a început Helen conversația, ți-ai călărit bărbatul? — Da, am răspuns eu cu o voce tremurătoare. Apoi am făcut o pauză și-am adăugat: —Și nu. Helen a ridicat o sprânceană din spatele ochelarilor de soare. — Da și nu? Sex oral? Eu am clătinat din cap. îmi părea rău că răspunsesem fiindcă nu voiam să vorbesc despre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
Dar încercați să-i explicați asta mamei mele! Mama a apărut la mine în cameră, șocată și supărată nevoie mare. Mi-a spus că avea ceva să-mi zică. — Dă-i drumul, am invitat-o eu veselă. Cu o mână tremurătoare, mama mi-a întins o bucățică de dantelă neagră. —îmi pare rău, mi-a spus ea cu capul plecat. Nu știu cum s-a întâmplat, dar probabil că mașina de spălat a rupt chiloții ăștia sau i-a făcut să intre la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
de drăguță cu mine, mi-a replicat ea. Nu, eu îți mulțumesc ție. Există vreo șansă să te întorci în New York? m-a întrebat Brigit. Nu în viitorul apropiat. Am coborât jos cu ea. —Pa, a zis Brigit cu voce tremurătoare. —Pa, am spus și eu cu aceeași voce. Brigit a deschis ușa, a pus un picior afară și când credeam c-a plecat, s-a întors, a deschis larg brațele și amândouă ne-am îmbrățișat strâns. O simțeam plângându-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
așa de încrezută, am criticat-o eu. Nu te prinde! Dar toate astea le-am spus zâmbind. Știi ce ai tu? mi-a zis Nola. Cum se numește... A, da - respect de sine! 72tc "72" Am deschis scrisoarea cu mâini tremurătoare. îmi era adresată: c/o Annandale’s Hostel for Women, West 15th St, New York. Era de la Luke. Nu intenționasem să mă mai întorc vreodată la New York. Dar când am împlinit cincisprezece luni de când nu mai luasem droguri, Nola mi-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
celălalt, mult timp. Iar eu eram foarte confuză fiindcă tot uitam că totul se întâmpla acum, nu atunci. Păi...! a zis Luke dregându-și glasul și stricând atmosfera. îți mulțumesc pentru scuze. Am reușit să arborez un zâmbet anemic și tremurător. Știi, a continuat Luke lărgind cadrul, am crezut că vrei să ne întâlnim ca să-mi faci morală pentru ceea ce am zis în ziua aia, la centrul de dezintoxicare. — A, nu, am răsuflat eu. Eram șocată că Luke crezuse că ăla
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
și-a pierdut echilibrul și-a căzut pe jos. Nu-mi venea să cred ce auzisem și totuși credeam. în fond, și eu îl iubeam pe el. în timp ce Luke se ridica în picioare, am strigat către el cu o voce tremurătoare: Mai spune o dată! —Te iubesc, a urlat el vesel, deschizând brațele într-un gest implorator. Ești fantastică și superbă și nu pot să mi te scot din minte! —Și eu te iubesc, m-am auzit zicând. — Putem să facem totul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
toate părțile și un miros oribil, acru, învăluindu-i trupul. Tom îl recunoștea ca fiind mirosul omului veșnic nespălat, mirosul omului nebun. — Vreau să-l văd pe tata, a spus ea, încrucișându-și brațele și apucându-și coatele cu degete tremurătoare, pătate de nicotină. Pentru că nu știa nimic despre fosta soție a lui Harry, Tom nu a priceput despre ce vorbește. Cred că vă înșelați, i-a spus el. — Nu, i-a întors-o ea, brusc agitată, înfoindu-se de furie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
Vrea să mă vadă. O, Doamne. O, Doamne. N-am fost În viața mea mai Încântată și mai surescitată și mai Îngrozită. Toate la un loc. Mă așez și rămân câteva clipe cu ochii la ecranul gol. Apoi, cu degete tremurătoare, iau un dosar gol. Aștept până când Artemis Îmi Întoarce spatele, apoi scriu “Dosarul Leopold“ pe cotorul acestuia, Încercând să nu trădez faptul că e scrisul meu. Acum ce-i de făcut ? Păi, e foarte limpede. I-l duc sus, la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
e la fel de bulversată ca și mine. Se aude interfonul și tresărim amândouă. Simt că-mi vine să vomit. OK. OK. Mă duc. — Bună, zic În interfon. Vin... imediat. Las receptorul jos și mă uit la Lissy. Ei, zic cu glas tremurător. A sosit momentul ! — Emma. Lissy Îmi ia mâinile. Înainte să pleci. Nu te gândi la nimic din ce-a zis Jemima. Să ai o seară frumoasă. Mă Îmbrățișează strâns. Sună-mă dacă poți. — Te sun. Mă mai privesc o dată În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
mă cunoști deloc ! strig enervată, Înainte de a mă putea opri. Jack, da, poate că știi câteva lucruri absolut aleatorii despre mine. Dar asta nu Înseamnă că mă cunoști ! — Poftim ? Jack se holbează la mine. Dacă mă cunoșteai, spun cu glas tremurător, ți-ai fi dat seama că, atunci când ies cu cineva În oraș, Îmi place ca persoana respectivă să asculte ce-i spun. Să mă trateze cu un gram de respect și să nu-mi spună s-o „las baltă“, când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
foarte mult, Connor, spune Jack cu un zâmbet, apoi se uită la mine. Bună, Emma. Îți place petrecerea ? — Bună, spun, pe un glas cam cu șase note mai acut decât de obicei. Da, e... foarte frumoasă! Îi torn cu mâini tremurătoare un pahar de Pimm’s și i-l dau. — Emma ! Nu uita de mentă ! spune Connor. — Merge și fără mentă, zice Jack, cu ochii În ochii mei. Îți pun și mentă, dacă vrei, zic, fixându-l. — E foarte bun așa cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
Întreb ? Ai lui Lissy ? — Uite ce e, Jemima, vrei să... Îmi pare rău... trebuie să Închid, zic stins și las receptorul În furcă. Fără telefoane. Ia-ți geanta. Și du-te. În timp ce-mi trag fermoarul genții cu mâini tremurătoare, câțiva dintre cei care m-au urmat În birou ridică telefoanele care sună insistent. — Emma, bunicul tău la telefon, spune Artemis, acoperind receptorul cu mâna. Zice nu știu ce despre ultimul autobuz și că n-o să mai aibă niciodată Încredere În tine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]