599 matches
-
din palme. Ignatius se iți pe deasupra marginii scenei și văzu că patroana plecase. În locul ei era un stativ împodobit cu inele. Ce avea de gând domnișoara O’Hara? Pe scenă lunecă apoi Darlene, într-o rochie de bal, cu o trenă lungă din plasă de nylon. Pe cap purta o pălărie monstruoasă de epocă și pe braț o pasăre la fel de monstruoasă. Încă cineva aplaudă. — Mira, plătești acu’ sau e vai de tine, cabron. — Erau desigur mulți tăurași la balu’ ăla, da
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
costumul aferent ce părea transmis din generație în generație. În lumina stației de poliție, rochia ei de mătase roșie, atât de veche încât practic se destrăma, părea mai degrabă un semn al sărăciei decât al viciului. Faldurile prea mari și trena murdară stârneau ridicolul, la fel cum o făceau și pălăria de paie deșirată și umbrela de soare hodorogită. În răspăr jalnic cu toate acestea, subminând orice efect urmărit de ea, era șalul de lână înfășurat în jurul umerilor. Avea o constituție
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
băiatul meu.!” șopti ea cu ochii închiși. La despărțire, ea lăsă să-i păstreze mâna într-a lui mai mult... Erau mulțumiți si emoționați deopotrivă. Iorgu o privi cum se depărtează, și, i se păru că în urma ei rămâne o trenă de lumină... Ar fi vrut să fugă după ea să-i sărute mâna... dar, picioarele ca de plumb îl țintuiau locului. O adrmira din tot sufletul... Pentru o clipă, bătrânul Iorgu se trezi din torsul caierului de amintiri frumoase, dar
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
văl alb, hohotind cu fața acoperită cu palma. Părea să fie Vasilica. Apoi, se prefăcu din nou în cocor, se strecură prin perdele fără să le vălurească, șiși reluă zborul să-și prindă cârdul. In urma lui rămânea ca o trenă de lumină și un vaiet jalnic... Te întrebi: oare există păsări mai triste decât acești cocori, cu zborul lor lin ale căror țipete îți sfâșie inima ca și cum ar prevesti o mare nenorocire?!... Iorgu se trezi pentru o clipă, și apoi
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
răsfoitul revistei, zâmbindu-i. Iorgu simți în adânc, aproape de inimă, ceva ce se oprea în loc și aștepta să se rupă ori să se dezlege. Apoi, o privi cum se depărta maiestuoasă... și, i se părea că rămâne în urma ei o trenă de lumină. Ar fi vrut să alerge după ea, să-i sărute mâna, dar picioarele ca de plumb, îl țintuiau locului. Alteori, o vedea alergând pe străzi oprindu-se la o vitrină, intrând într-un magazin... uitând de ce a intrat
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
lui la câțiva pași, și râzând spunându-i: ”-Căsnicia noastră e scurtă! ” și râse. ”-De ce, Fată... de ce?!.. ” întrebă el mirat. -Așa trebuie să fie!” zise ea și continuă să mergă înaintea lui, parcă plutind. In urma ei rămânea o trenă de lumină. Ar fi vrut să alerge înaintea ei și să-i sărute mâna, dar picioarele, ca de plumb, nu-l ascultau. Cu greu încerca să țină pasul cu ea. S-a trezit nădușit tot de sudoare... In cameră era
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
-o razna, de-ar fi petrecut o săptămînă acolo; pe Thomas l-a pufnit rîsul gîndindu-se. Ori poate - sărmana! - s-ar fi sinucis după prima zi; sau ar fi aprins cu mîna ei orașul, fiindcă s-ar fi temut că trena cometei nu ar fi fost suficient de rece pentru a Încremeni tot ce mișca În urbe. Pe urmă, de i-ar fi stat În putință, ar fi pîrjolit și alte citadele, mult mai vinovate, dar fățarnice; sub aparența cuvioșeniei ascundeau
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
Mișcarea neprevăzută a pupilei” - cum sună un fragment de vers - continuă să descopere „forma virtuală” a lucrurilor, În construcții mereu surprinzătoare ale imaginației: „Ca prințesele norii se tolănesc pe perini albastre / Lumina e-o licoare În eprubeta fulgerului / Fluviile duc trena oceanelor ca pajii”, „pasărea ca o fundă e-n simetria clară”, „În unde se-aprind peștii, lucesc ca policandre, / și-n sala de bal a verii alunecă rochiile sonore”, „cimitirul [e] ca o carte uitată În cîmp”, „oglinzile ascund prăpăstii
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
personalității copilului. Dincolo de acest cadru general În care se formează copilul, care, de cele mai multe ori, este bun, creând premisa unei dezvoltări normale, armonioase, este suficientă o singură carență a familiei pentru a afecta planul vieții lui psihice, antrenând o Întreagă trenă de neajunsuri, printre care și dificultăți În activitatea lui dominantă: Învățătura. De aici și starea lui de Încordare la școală, unde pe drept cuvânt, este sancționat, nou prilej de tensiune, cu atât mai mult cu cât o notă slabă obținută
IMPLICAREA FAMILIEI ÎN INTEGRAREA ŞCOLARĂ A COPIILOR CU TULBURĂRI DE COMPORTAMENT. In: Integrarea şcolară a copiilor cu CES şi serviciile educaţionale de sprijin în şcoala incluzivă by Felicia BUGALETE () [Corola-publishinghouse/Science/1136_a_2189]
-
cum au fost aranjate formele pentru a obține o lucrare echilibrată). Captarea atenției Activitate independența Se dă textul: O prea frumoasă zână Învesmântata Într-o rochie lungă, pictată În culorile curcubeului, a sosit cu mândrul sau alai pe meleagurile noastre. Trena ei țesuta cu ghiocei, brebenei, zambile, toporași transforma câmpiile, livezile și pădurile În ținuturi de vis. 56 5. Pregătirea lecției noi Activitate independența Calculați după model: Activitate directă Se verifică muncă independența. 3.Captarea atenției Pe o sârmă sunt 24
Idei pentru învăţământul simultan by Creţu Mariana () [Corola-publishinghouse/Science/1212_a_1922]
-
memorialisticii ca gen se poate vorbi de constituirea unei tradiții estetice și de apariția conștiinței istorice. Prin urmare, era firesc ca, dată fiind personalitatea sa ieșită din rând, Lovinescu să scrie un "roman autobiografic"8 plasat cu bună știință în trena Memoriilor, cu diferența că, deși adevărul psihologic prevalează și aici asupra celui istoric, narațiunea capătă acum (involuntar) "forma ficțiunii romanțate" și (voluntar) a unui jurnal de idei în care criticul își expune concepția teoretică și "filosofia" de viață. Metoda de
Scriitorul si umbra sa. Volumul 1 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
călătoria cu trenul constituie un leitmotiv simptomatic, ca un acord muzical plasat la începutul narațiunii-"simfonie"). În linii mari, reproșurile cu pricina vizau insuficienta capacitate de transfigurare a documentului biografic fapt ce ar fi determinat insuccesul cărții, judecată tendențios, în trena sămănătorismului și a literaturii de atmosferă, aducând totodată nefericitului erou lovinescian un serios prejudiciu de imagine printre locuitorii patriarhalului târgușor moldovenesc. Într-adevăr, situându-se imediat în vecinătatea memoriilor (și cronologic, și estetic), (auto)biografia lui Bizu era sortită să
Scriitorul si umbra sa. Volumul 1 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
mai găsește nimic interesant în această "tehnică mixtă, alternând între scene dramatice și analiză psihologică", exersată până la manieră de-a lungul celor patru romane 58. Nici Călinescu nu e mai indulgent, de vreme ce plasează romanul, din punct de vedere estetic, în trena literaturii lui Duiliu Zamfirescu și a romanului de secol XIX59. Desuetă, așadar, ca formulă, proza lovinesciană ar ilustra și o tipologie învechită (femeia victimă, parvenitul), ceea ce relevă măsura covârșitoare în care Lovinescu rămâne "în substanța lui omul generației sale". Citită
Scriitorul si umbra sa. Volumul 1 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
vrea, n-aș îndrăzni pe față. / Și-n loc să te blestem și să hulesc, / Te laud, osândită pe viață" (Iubire). În cele din urmă, aceste 13 monologuri, niște scrisori deschise, larg îmbietoare, pun între paranteze situațiile dilematice, lăsând îndărăt trene de lumină, năzuind să sugereze ceea ce adesea ține de informulabil. Monologuri ca instrumente de cunoaștere! Erosul, formă de umanism fortifiant, e ritual în trepte suitoare. Totul e spus cu naturalețe, cu simplitate și concizie, cu candoare și feminitate, totul transgresând
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
pahare, în gâtlejul speranței,/ arzând prin acvarii și-n miezul tăcerii, ninsoare verde-a pământului,/ iarbă." Există o față exterioară a lumii, reprezentată de-un dans ușor, superficial, menit sa acopere o lume gravă; dansăm peste lumina ce moare, peste trena tristeții, peste puritatea logodnei, peste misterul nunții și flacăra ne taie timpul. Dansăm peste clopote mute,/ în pacea din miezul furtunii,/ dansăm peste inima noastră/ Sub lacrima rece a lunii". "Secțiunea de aur" (1973) cuprinde versuri mai cizelate și mai
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
evocarea istorică este un prilej de meditație, de reîntoarcere a poetului spre el însuși, într-un extaz melancolic și sacru. În volumul "Cadavre în vid" are sentimentul golului în istorie, al destinului singular: Voi pleca deși lăsând moștenire o lungă/ trenă de sânge, de zgură, de fum..." pentru că " Vid, vid, prea mult vid în istorie/ și toate nu vor să te învețe decât supunere oarbă și spaimă." Volumul marchează un nou început în lirica lui Baconsky, și se va impune în
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
maiestatea voastră a spus marele maestru de ceremonii al curții. Sunt gata și eu a spus împăratul și s-a mai uitat o dată în oglindă, fiindcă voia să creadă lumea că își vede hainele. Curtenii, care aveau dreptul să ducă trena mantiei, s-au aplecat, au întins mâinile, ca și cum ar fi ridicat ceva de pe jos, apoi au pornit, prefăcându-se că țin ceva în mâini; nu îndrăzneau să spună că nu văd nimic. Împăratul mergea acum sub baldachin și toți oamenii
[Corola-publishinghouse/Science/1510_a_2808]
-
a auzit și i s-a părut și lui că poporul are dreptate, dar s-a gândit: "Acum nu mai pot să dau înapoi, trebuie s-o țin întruna așa cum am început". Și curtenii au mers înainte și au dus trena pe care n-o vedea nimeni, fiindcă nu era nicio trenă. (H. C. Andersen, Hainele cele noi ale împăratului) "Lumea se potolise de mult. Sub suprema oblăduire a perfectului Prezidiu Permanent al Popoarelor Păcii [sau cei cinci P (P.P.P.P.P
[Corola-publishinghouse/Science/1510_a_2808]
-
are dreptate, dar s-a gândit: "Acum nu mai pot să dau înapoi, trebuie s-o țin întruna așa cum am început". Și curtenii au mers înainte și au dus trena pe care n-o vedea nimeni, fiindcă nu era nicio trenă. (H. C. Andersen, Hainele cele noi ale împăratului) "Lumea se potolise de mult. Sub suprema oblăduire a perfectului Prezidiu Permanent al Popoarelor Păcii [sau cei cinci P (P.P.P.P.P) ] viața curgea pentru toți și pentru totdeauna tihnită. Se făcuseră progrese
[Corola-publishinghouse/Science/1510_a_2808]
-
actualitatea va fi fost ( cum s-a și spus cu tendință) "partizanat politic", coborîre în jocul imund, în miasmele zisei imoralități (politice y compris). Vom accepta că aceasta este neînțelegerea fondatoare, originară, a apropierii critice de Caragiale. Malentendu istoric, în trena căruia se află, opunîndu-i-se, apărarea lui Caragiale, condusă de Maiorescu, în articolul Comediile d-lui I. L. Caragiale. Pentru a disipa o neînțelegere, Maiorescu arunca în aer interpretarea sub specia "actualității" (adică: subiect nedemn, literaricește, imoral etc.), invocînd dimensiunea general-umană eternă
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
a bărbatului. Torturat în propriile ezitări, Sandu are totuși o certitudine ireversibilă, de natură a dezechilibra și a amenința perpetuu iubirea pentru Ioana: trădarea ei, macularea unui sentiment pe care l-a coborît, astfel, în sfera relativității. O situație în trena căreia romanul înregistrează convulsiile sufletești ale naratorului, care nu se poate convinge să uite. O memorie rea face din viața lor un balans continuu spre coșmarul întrebărilor, prin gelozia defazată și resentimentul acut, de care Sandu se simte invadat tocmai
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
să permită îndepărtarea de acest curent de apă pentru a putea veni în contact cu apa mișcată. - modul de înclinare a mâinilor, care să permită acționarea acestora după modelul elicei și nu după modelul padelei, adică fără să se producă trenă. Capitolul 3. Tehnica înotului sportiv 3.1. Procedeul craul Denumirea a fost dată de către antrenorul american George Forman, care urmărind cum înoată sportivul australian Alik Wickhan, a exclamat: „Priviți cum se târăște acest copil!” - (cum craulează n.t.: to crawl
Nataţie: teorie şi practică by Ovidiu Galeru () [Corola-publishinghouse/Science/1832_a_92286]
-
filmul-parabolă, esopic, alegoric, la care-l constrânsese vechiul regim, împotriva cursului inițial, realistic și la timpul prezent, al operei sale, de la Cursa (1975) la Croazieră (1987), curs întrerupt odată cu ecranizarea unui român de epocă, Glissando din 1984" (în cap. "În trena "Deceniului Satanic"", din O istorie subiectivă a tranziției filmice. Al Patrulea Val, restaurația mediocrată și reformarea cinemaului românesc. 1,Editura Paralelă 45, 2011, p. 27). 12 Marian Tutui, O scurtă istorie a filmului românesc. A short history of Romanian Cinema
[Corola-publishinghouse/Science/1489_a_2787]
-
c'erano intorno a me Montale, Loria, Vittorini, Bonsanti, Carocci e qualche altro. Nella discussione i miei propositi decisivi venivano lentamente mortificați da richiami, în apparenza pigri, a nomi illustri nelle letterature europee. Mă prima di riprendere îl viaggio col treno della notte, lasciai a Firenze due o tre liriche, senza più speranza. La mia attesa durò fino al marzo dell'anno successivo; fino al giorno, cioè, în cui sulla copertina (colore giallo pallido) di 'Solăria' lessi îl mio nome nei
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
anagrafico di nessuna importanza ... A Romă parlò, mi pare, Ugo La Malfa. Brevemente. Poi intervenne Quasimodo. Piuttosto a lungo. Ed io ben contento che lui și fosse preso quella gatta da pelare. Mi associai alle sue parole. Tornammo insieme. În treno non șo quali sospetti gli fossero venuti (îl carattere di Quasimodo lo conosco fino ad un certo punto) lui mi disse: Abbracciami, ed io lo abbracciai. Ricordo questo gesto abbastanza strano a conclusione d'una giornata trascorsa insieme. Abbastanza ridicolo
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]