5,174 matches
-
piardă zi de zi de acum încolo, încerca să înțeleagă unde se află, dar bezna din sală nu o lăsa să ghicească niciun amănunt, toată lumina era focalizată pe Zinzin și undeva în sală îl zări pe Alex, inima îi tresări în piept ca scoasă din minți, o simțea ca pe o pasăre prinsă în cursă, Alex îi face un gest cu mâna, în semn de salut, Zinzin cântă ca în zilele ei magice, a încălecat vioara și cântă în transă
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
atunci se vor simți ca în ziua dintâi, ca primii oameni de pe pământ, doar ei cu cerul incendiat, vor răcni până își vor pierde vocea. Deodată mii de bubuituri pornesc din pământ și se sparg în înaltul cerului, trupurile adormite tresar, se ridică împleticite, se uită în înaltul cerului, de acolo plouă cu lumini multicolore, o ploaie lungă, aproape nesfârșită, din sute de mii de trupuri izbucnesc ovații, trupurile se înalță la cer, pentru o clipă toți de aici din această
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
parte a gardului de sârmă, ea de cealaltă parte a gardului de sârmă, în corpurile lor curge un fluid cald, ca și cum sângele s-ar prelinge dintr-un corp în celălalt, deodată se stârnesc râsete care vin de foarte aproape, Sandei tresare, își retrage mâinile dintr-ale lui, dar continuă să se uite la băiatul de dincolo de gardul de sârmă ca și cum ar fi legați cu fire nevăzute care nu o lasă să plece, se așează în genunchi lângă gard, ciulește urechile, aude
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
din plimbare, se înțelegeau perfect, gândurile lor păreau gemene, uneori au constatat că seamănă foarte mult, și ea ar fi avut chef de o plimbare până târziu în noapte, dar gândul ei se oprea undeva într-un pat, atunci a tresărit, s-a uitat la cei doi, Zinzin topită de dragoste, Alex indiferent, ba chiar absent de parcă ar fi băut trei doze de Ritalin, i s-a făcut rușine de gândurile ei, de acest spectacol jalnic al relațiilor de putere, Zinzin
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
Vișinel bravă. Merse și citi răbdător lista de la început, nefiindu-i greu să descoperă numele de Georgescu. În dreptul acestuia era înscris cuvântul admis! Alergă la ai lui și spuse cu o voce care îi făcu pe cei din jur să tresară: - Nu ți-am spus eu, bătrâne, că totul va fi în ordine! Ești mare, domnule! Te poți considera student. * Acasă îl aștepta pe Mihăiță o altă bucurie nesperată, o surpriză care avea să-i transporte pe toți membri familiei într-
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
mai ales, ceata zgomotoasă de băieți care se postaseră În spate și care, plimbând o sticlă de la unul la altul, făcuseră tot felul de glume pe seama lui și a veșmintelor sale colorate. Cineva Îl lovi din greșeală peste umăr și tresări. Buimăcit, mai privi o dată, cu nedumerire, câteva plăcuțe cu inscripții bizare, Își trecu iar mâna peste față și, fără să mai stea pe gânduri, urmă o doamnă În halat alb, cu o aluniță mare pe bărbie, care dispăru după una
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
Aveți obrajii Îmbujorați și buzele aprinse, semn că e vorba de febră mare aici. Iar pielea vă este foarte galbenă... Doctorul se apropie de el și-i atinse fruntea cu dosul palmei. Era neașteptat de rece, ceea ce-l făcu să tresară. În preajma ciudatului său pacient simți un miros puternic de busuioc și de tămâie. Și mai sesiză la acesta un soi de lentoare În mișcări, ca o frângere discretă de linii. Se retrase pe scaunul său comod, din piele neagră, și
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
Îngheță corpul, paralizându-l. Însă În clipa aceea, când desprinderea devenise iminentă, un vânt puternic și misterios, venit de peste mări și țări, izbi violent fereastra lăbărțată, care-l lovi cu atâta forță, Încât Îl Împinse cu totul Înapoi, În cameră. Tresări ca la o atingere pe obraz și se simți Învăluit de o boare dulce și răcoroasă, care, făcându-l să uite spaima prin care trecuse, Îi ferici pe deplin inima. Într-un parc, pe o bancă... E o iarnă fără
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
și ele dreptul lor asupra noastră, a mai adăugat cu un zâmbet ironic. Apoi a salutat cu o Înclinare a capului și sa pierdut ușor, fără a lua În seamă trecătorii care alergau spre țipetele unei femei din apropiere. Am tresărit și m-am ridicat tulburat, Îndreptându-mă Împleticit către mulțimea care se adunase deja lângă fântâna arteziană de la capătul aleii. Acolo, o mamă țipa disperată privindu și copilul care zăcea inert, cu hainele ude, lângă buza de ciment a bazinului
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
o pasăre cu penaj roșu se ivi de niciunde, dintre ramuri și frunzele boltite ale galeriei de viță de vie care ne Împresura geamul. Mișcând din cap Înainte și Înapoi, iute și sacadat, pasărea privea neîndoios În camera noastră. Mama tresări și Își duse dosul palmei la gură, când tata Începu să fluiere. Mai Întâi stins, unduios, ca un susur blând, ca și cum ar fi acompaniat pe cineva care valsează. Apoi fluieratul său se amplifică, deveni tot mai tare, mai asurzitor, până când
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
eu nimic. M-am trântit peste intestinele uriașului. Lucrurile toate s-au strâns În jurul meu. Aproape... tot mai aproape de mine. Sunt sumbre și au crestele prăfuite... Voi amâna din nou călătoria spre Annabel. Un dangăt de clopot străbate prelung Înserarea. Tresar. O mare liniște răspândea omul acela... Păpușa Spectacolul era la a treia reprezentație. În sală se afla destul de multă lume, venită să vadă noutatea. Era limpede că cele câteva afișe mari, viu colorate, fuseseră inspirat plasate, de vreme ce-și
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
traseele vechi. Un roi de gâze minuscule colcăia deasupra sa, dar nu le luă În seamă. I se dezvăluiau străzi Înguste, descărnate de lumina albă. Clădirile dormitau copleșite de căldura după-amiezii, care amorțise totul. Un sentiment straniu Îl făcu să tresară și nesiguranța i se strecură În suflet. Văzu, pentru o clipă, o pată Întunecată la capătul unei alei Îndepărtate și știu din nou că era umbra Câinelui Negru. Consideră că se făcuse târziu și că drumul fiind lung până acolo
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
jocul lor fascinant și periculos”, cum Îl numea el. Rămase o vreme cu privirea ruptă, ascultând foșnetul vag al iederii. Tristețea Îl răscoli dintr-o dată și o beznă rece i se revărsă Înspre marginile ființei. Vântul răcoros Îl făcu să tresară din acea somnolență Încordată. Amurgise de-a binelea, iar el știa acum că niciodată nu fusese atât de târziu. Cerul Înalt avea fâșii de culoare vânătă, lăsând doar răzleț să se facă simțită pâlpâirea vreunei stele. Undeva, departe, distinse șuieratul
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
Îi zvâcni cu putere și se zgudui de o trăire izvorâtă din adânc, care-i Înrâuri toată ființa, Învăluind-o cu un dulce semn de Întrebare: era ea? Marea lui dorință, eterna lui așteptare, dorul său fără margini era acolo!?... Tresări cu un surâs reținut și, ridicându-și mâna fremătător, Își deschise pleoapele. Se cutremură dezamăgit când constată cu stupoare că atingerea aceea delicată se datora vântului de primăvară, care adia ușor, mângâindu-i fața cu faldurile vaporoase ale draperiei. Îngenunche
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
apăsat cât a putut pe cuvântul acesta), că primisem destule avertismente. A crezut că mă va incendia cu știrea asta, că Îmi va da ultima lovitură, că... dar când a Întors brusc fața spre mine, pentru a savura momentul, a tresărit vizibil. Pe chipul meu era desfăcut un zâmbet larg, de mulțumire, ca și cum clipa asta aș fi așteptat-o de ani buni. Mă aflam Într-unul dintre momentele geniale ale marelui actor care aș fi putut fi. I-am strâns mâna
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
În șifonier, pe un raft numai al lor, ca pe niște trofee... expirate. Doar uneori, În ceasuri târzii, le mai scot Întru admirare, le Îmbrac, le mângâi ușor, cu gesturi tandre, țesătura Încă fină, plăcută la atingere. Iar ele parcă tresar. Și din nou se naște acea stare de bine, acea comunicare specială Între mine și ele. Azi am adus În garsonieră o femeie de pe stradă. Dar nu am făcut-o pentru sex. Exclus. Contravine principiilor mele. După accident căci existența
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
mine În garsonieră! Melanie doarme Întinsă În toată splendoarea ei. Pe jumătate dezvelită, cu sânii aproape dezveliți, simetrici și cu desăvârșire rotunzi. Are un braț strecurat sub cap și Își ține buzele țuguiate În felul ei ștrengăresc. Niciun mușchi nu tresare pe fața sa, nicio umbră nu-i străbate chipul. Îmi trag scaunul și o privesc Îndelung, ca un câine care veghează somnul stăpânului său. E o creatură perfectă, trimisă de Dumnezeu să-mi lumineze mie singurătatea, desprinsă parcă dintr-o
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
mort. În semiobscuritatea holului de la parter, În dreptul ușii mele, am zărit o umbră, cineva care stătea ghemuit, cu mâinile Împreunate În jurul gleznelor și cu capul pe genunchi. Era Melanie. Când am ajuns În dreptul ei, am atins-o pe umăr. A tresărit speriată, ca și cum nu m-ar fi auzit coborând. Am intrat repede Înăuntru și ea a alergat spre baie. M-am prefăcut că nu observ vânătaia de pe pometul ei. Mi-a spus că e foarte obosită (avea fața Încercănată) și că
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
mai adânc. Deschid șifonierul și privesc hainele Melaniei. Le mângâi cu o mână tremurătoare. Parfumul lor Îmi recreează imaginea părului ei bogat, a corpului ei divin. Deschid și ușa din stânga șifonierului. Sacoul meu gri-cenușiu și pantalonii mei bej sunt acolo. Tresar surprins de o idee năstrușnică. Atârn sacoul Întins pe umeraș de lustra aprinsă. Agăț și pantalonii În josul sacoului. Pe un alt umeraș aranjez rochia neagră a Melaniei. Cea cu dantelă la poale și la decolteu, care mie Îmi place cel
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
culori, ai să vezi, ascult-o pe mama ta. Sub mângâierile mamei sale, Îndulcite de cuvinte duioase pe care numai o mamă e în stare să le pună pe rănile sufletești ale copilului ei, Olga adormi. Din când în când, tresărea prin somn de parcă cineva ar fi biciuit-o cu un harapnic. O dureau cumplit toate aceste lovituri. Corpul i se arcuia, își revenea la normal, ca numai după câteva momente scena să se repete. Mama sa o privea neputinciosă. Ochii
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
repede - aripi de elicopter, strigăte de ajutor, cineva număra cu voce tare, cineva tăia cu drujba și mulți, foarte mulți pași. Apoi a urmat muzica de la radio și liniște; iar noi, toți în păr, așteptam cu sufletul la gură și tresăream la fiecare respirație. Anotimpurile se schimbau între ele și noi continuam să veghem asupra vecinului. Iar el, în fiecare dimineață, cobora să-și cumpere ziarul și revenea în apartament, nebănuind prezența noastră la doar câțiva metri. Apoi începeau iar zgomotele
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
de mână și hoinăream prin oraș până se întuneca și ajungeam acasă frânți. Amândoi pierduserăm noțiunea timpului, până în după-amiaza în care am băgat cheile în ușă și am simțit cheile tatei înfipte în mintea noastră. Normal ar fi fost să tresărim, să ne schimbăm la față, să tremurăm ușor de emoția revederii, dar trecuse prea mult timp pentru toate astea. Nici urmă de vină, nici un gest de a ne ascunde expresia feței. Tata, în hol, se uita la noi, iar noi
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
îndoaie genunchii. Bărbatul o ajută să se așeze cât mai comod și îi puse sub cap haina sa. Aproape fără să se miște, ea adormi imediat. Trăgându-și mâna de sub capul ei, bărbatul atinse un obraz ud de lacrimi și tresări. Îi mângâie părul cu vârful degetelor, o văzu zâmbind prin somn și se gândi că vor ieși din cabina liftului, vor merge acasă, se vor spăla și vor mânca împreună. Era din ce în ce mai încrezător că undeva există un dormitor cu cearșafuri
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
erau tot mai insistente. Nu îi plăcea să fie luat prin surprindere, trebuia să aibă totul pregătit, știut dinainte. Nu putea să își permită reacții firești, orice zâmbet sau încruntare era calculată la milimetru. Bătăile în ușă îl făcură să tresară și să se simtă puțin nesigur. Deschise. În cadru se afla unul dintre agenți. Dacă ați venit să mă arestați, să știți că vă pierdeți timpul. Am fost deja condamnat și executat. — Nu pentru asta am venit. — Poate că doriți
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
ea, așa cum și ea dorise să scape de el. Dar nu-și explica atunci de avea un sentiment de regret și un gust amar. Probabil că așa sunt toate despărțirile. — Știu la ce te gândești, vocea lui o făcu să tresară. Eu îți cunosc toate gândurile. Este inutil să mai insiști. Ușa se deschise și în cadru se ivi omulețul care o condusese la venire. Avea impresia că stătuse acolo pe tot parcursul discuției lor și că acum zâmbește satisfăcut, știind
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]