34,422 matches
-
miriadelor de flori, apoi m-aș împiedica și aș cădea taman lângă noul sex-shop, încât mi-aș pierde buchetul proaspăt cumpărat. Și m-aș trezi la Geneva din nou. Nu am ce pierde și nici ce câștiga, căci deja sunt. Trezesc savoarea, fac să urce sub lună gustul bogăției latente încă. Când nu pot adormi, devin soare, atent să dăruie, veghez talazul fără nume, să nu se-nstrăineze de cuvânt. Nedăruite, s-ar otrăvi și raze, și troiene, s-ar face
Poezii by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Imaginative/6754_a_8079]
-
inimă pentru potretele femeilor care defilau în viața ta. E vineri shabbat și seara se prelinge încet pe străzi, călduroasă Tu din București ai fi fugit imediat la Balcic Eu mă grăbesc să iau metroul să mă întorc acasă Mă trezesc recitindu-ți jurnalul în Întoarcerea huliganului lui Norman Manea Și găsind lucruri pe care nu le-am notat În lectura verișorului lui Norman, Ariel, care te citea și răscitea cu credință și în răspăr tu, acoperit în tristețe, vorbești de
Mihai (lui Mihai Sebastian) by Fevronia Novac () [Corola-journal/Imaginative/7012_a_8337]
-
Ion Zubașcu Motto: Sunt om și nimic din ce e omenesc nu mi-e străin Tragedii de familie într-o bună dimineață m-a trezit Hieronimus Bosch din somn și mi-a poruncit scurt du-te la ei coboară între ei în infernul din subsolurile Centrului Mondial de Oncologie în bunkerele pavate cu piatră cu uși grele de plumb ca niște adăposturi antiatomice intră în
Profeția organică by Ion Zubașcu () [Corola-journal/Imaginative/6821_a_8146]
-
Eugen Bunaru Baladă târzie Să te smulgi într-o bună dimineață din somn ca dintr-o moarte cețoasă ca dintr-o călătorie - undeva cândva pe lumea cealaltă - fără liman fără nicio direcție să te trezești parcă mai singur în propria-ți piele să sari totuși ager din pat să faci câțiva pași sprinteni prin casă brusc să alergi să treci dintr-o cameră în cealaltă să-ți arunci haotic privirile în toate ungherele în toate
Poezie by Eugen Bunaru () [Corola-journal/Imaginative/6884_a_8209]
-
când tace perechea de ochi albi ți se rotește de jur împrejur ca un titirez amețitor apoi Aila deschide o fereastră și ultimul ei ochi se luminează în formă de aripă deci Aila din interiorul Ailei a început să se trezească * Aila e o lume și lumea asta e dincolo de lume când o îmbrățișez simt sfâșierea lumii încă nu știu dacă eu fac parte din lume sau lumea face parte din mine dar o copleșitoare stare mă face să uit de
Poezie by Gelu Vlașin () [Corola-journal/Imaginative/6946_a_8271]
-
oprește în capul pieptului și sub impulsul acelei clipe opărite, deschise ușa perucheriei. Înăuntru era un antreu obișnuit, întunecat, dar nu într-atâta încât să nu se vadă oglinzile așezate de o parte și de alta. Din doi pași se trezi în fața meglenitului, care zâmbea cu aceeași figură binevoitoare, pe care i-o remarcase încă prin geamul vitrinei. "Cu țe să vă servim, noi?" întrebă negustorul, iar Nane își dădu seama că n-avea în minte nicio idee deșteaptă, nicio întrebare
Prăvălia de peruci by Doina Ruști () [Corola-journal/Imaginative/6599_a_7924]
-
verde. Mai stătu așa o vreme, apoi desprinzâdu-și anevoie privirea de la fereastră, cercetă bolnava. Dormea. La cap bandajul i se însângerase puțin. Respira greu. Îi privea pentru a mia oară trăsăturile. Chipul ei era acum destins, frumos, doar când se trezea se preschimba brusc, de parcă l-ar fi înlocuit altcineva, sau altceva. Chipul durerii. În acea clipa sună mobilul. Luiza. Îl comută numaidecât pe mut, lăsându-l să sune. N-avea stare să-i vorbească, deși îi lipsea, și apoi ce
Traducerea by Maria-Gabriela Constantin () [Corola-journal/Imaginative/6871_a_8196]
-
să le citească meniul, să comande micul-dejun, ori cina. Să le dea siguranță, să-i liniștească. Într-un cuvânt, nimic din cele cu care se obișnuise, nimic făcut cu nonșalanță și cu rutină. De pe o zi pe alta Matei se trezi că stă cu sufletul la gură așteptând înfrigurat rezultatele împreună cu membrii familiei. Nu mai traducea, ci participa, mai mult decât ar fi vrut, sau poate s-ar fi cuvenit Operația durase aproape șapte ore. Dar iată că, deși reușise, atinsese
Traducerea by Maria-Gabriela Constantin () [Corola-journal/Imaginative/6871_a_8196]
-
îi răspunsese cu glasul frânt de durere și neputință. -Cum așa, tanti Adina, doar tu le știi pe toate și ai știut și că tanti Cici se duce la spital și că acolo o să doarmă și n-o să se mai trezească, dar nu i-ai spus și ei, sau i-ai spus, tanti Adina? Nu, nu putuse să-i spună că n-o să se mai trezească din operație și că inima ei bună n-o să mai aibă putere să bată. Se
Mafalda by Ioana Drăgan () [Corola-journal/Imaginative/6870_a_8195]
-
Cici se duce la spital și că acolo o să doarmă și n-o să se mai trezească, dar nu i-ai spus și ei, sau i-ai spus, tanti Adina? Nu, nu putuse să-i spună că n-o să se mai trezească din operație și că inima ei bună n-o să mai aibă putere să bată. Se cunoscuseră la piață, în cartier. Cecilia era o femeie solidă, înaltă, machiată cam agresiv și îmbrăcată întotdeauna în culori țipătoare. Avea un râs în cascadă
Mafalda by Ioana Drăgan () [Corola-journal/Imaginative/6870_a_8195]
-
Andrei Cornea 1. Singurătate Cînd, trezindu-se după un somn greu, deschise ochii, nu mai văzu pe nimeni alături. Știuse că așa va fi, dar sperase o clipă contrariul. Era de fapt un lucru firesc să nu fie nimeni, de vreme ce el însuși hotărîse cîndva că nimeni
Povești impertinente by Andrei Cornea () [Corola-journal/Imaginative/6975_a_8300]
-
Emil Brumaru Poveștile n-au cum să se termine, Mereu rămîne-n somn cîte-un balaur Ce se trezește scărpinînd rubine Cu burta lui bătută-n solzi de aur, Și cînd nici nu te-aștepți răsar moi zîne Ce-ademenesc ciobanii de la stîne Ca să le dea plăceri anume numai lor, Înghesuindu-le în scorburi cu pridvor; Iar bravi pitici
Poveștile n-au cum să se termine… by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/7289_a_8614]
-
în fața blocului... Nimic. Paleative de paleative... Fie că-i vorba de forma ușoară sau cea severă, cronică sau acută, benignă sau malignă, nu există decât un singur tratament: shopping-terapia. Mobilul Mobilul a fost inventat ca la 2 noaptea ca să te trezească un bou și să-ți urle-n ureche "Tu ești, Vasile?! Hă, hă, hă...ăă... ăă... mă scuzați, am greșit numărul". Mobilul a fost inventat ca să-ți suni gagica și o voce cristalină să-ți răspundă: Ne pare rău, abonatul
Poezie by Alexandru Mușina () [Corola-journal/Imaginative/7263_a_8588]
-
Mai fusese și dulceag iar el, de spaima tăcerilor, azvîrlise în stomac aproape toată sticla. Pe cerul aproape alb de nor subțire nu se vedea nici o dîră de avion sau vreun semnal, o rachetă de semnalizare, ceva. Grădina Botanică se trezise de dimineață în strigăte și croncăneli de păsări. Florile mișcau și ele, cine zice că plantele nu se mișcă nu are habar de natură. Se răsuceau încet, anticipînd unde va fi soarele atunci cînd ele își vor fi terminat rotația
De la Sinaia la Cotroceni by Horia Gârbea () [Corola-journal/Imaginative/7344_a_8669]
-
de lumină fur noaptea din visul și de sub capul lui Dumnezeu. - Una câte una, așează-le, ca un zidar, leagă-le doar cu sângele meu, până când mă voi goli și tu mă vei umple la loc. Atunci, poate se va trezi și Dumnezeu și, ca pe cei mai păcătoși hoți, ne va chema la ordine. Sau va pune ordine în Ordinea Sa. - Și tu vei lumina, ca-n Ziua Dintâi! - Vom fi cu struguri în mână și cu frunză de viță
Poeme pentru Odette by Dumitru Velea () [Corola-journal/Imaginative/7540_a_8865]
-
era pusă acolo, ce eveniment însemnat trebuia să amintească? Nu putea să-și dea seama. I-a mai aruncat apoi câte o privire, de la fereastra apartamentului său, încercând să-i pătrundă misterul, însă fără succes. Într-o dimineață s-a trezit fulgerat de-o idee. A coborât din nou în stradă, iar în lumina de aprilie i s-a părut că el însuși ar putea să-i dea o valoare blocului săpunos, lângă care nu văzuse încă pe nimeni oprindu-se
Poveste de PAȘTE by Doina Ruști () [Corola-journal/Imaginative/7399_a_8724]
-
instrucțiunile de asamblare în spațiul până acum numai croncănituri unde aruncam c-o ușurință mincinoasă ceea ce nici măcar nu-ncepuse de-acolo iese de după perdea mezina ursitoare toată-mpăienjenită cu nelipsitul cadou din ghinioane dezamorsate și mai nimic pe drumul care-aduce ne trezim într-un berlin la pământ sub degetele noastre-amestecate în afacerile micilor fusuri dă colțul ierbii (ea e iarba și descoperă cel de-al cincilea anotimp) pe masă nu lăsăm decât bănuțul cu pajura căzută în cenușă - soarele pentru lumea nouă
Poezie by Daniela Popa () [Corola-journal/Imaginative/7288_a_8613]
-
M-am tras încet spre mal, plină de nisip și nămol. Am căzut în iarbă. Abia respiram. Rochița era ruptă, din zgârieturi curgea sânge, ochii mă usturau îngrozitor. Mirosul ierbii și al florilor, atât de puternic după furtună, m-a trezit și m-am sprijinit în mâini, încercând cu greu să mă ridic. Tremuram din tot corpul, de spaimă și de frig. Eram încă în genunchi când m-au înconjurat corbii. Cel mai puternic dintre ei s-a apropiat încet de
Corbii by Doina Cetea () [Corola-journal/Imaginative/7480_a_8805]
-
rece, înghețat. Am întins mâna să mă apăr. Și-a desfăcut aripile de atac, când m-am prăbușit peste el. îl simțeam cum se zbate să scape dar, cu ultimele puteri rămase, îl apăsam în pământ, din ce în ce mai adânc. M-am trezit în pat. Aveam febră mare și în pumn țineam strâns o pană neagră... ...Mi-am revenit din amintiri când am văzut corbul care a ieșit din capcana crengilor mici ale gardului viu și, în salturi scurte, s-a îndepărtat clătinându
Corbii by Doina Cetea () [Corola-journal/Imaginative/7480_a_8805]
-
în laț primăvara cînd e-o viață nouă - și pleca a treia zi frumoasă ca o lună noaptea pe sub nori o simțeam prin sînge ca o boare și prin inimă-mi treceau fiori Lenea nu se știe cînd mă voi trezi nu din somn nici din beție poate ci din lenea care m-a cuprins ca o pacoste venită peste noapte lăbărțată ca un pat de rus ce n-a fost dereticat vreodată cu trei pleduri peste el zăcînd mirosind a
Alungînd tristețea, ca paganini. by Gellu Dorian () [Corola-journal/Imaginative/7950_a_9275]
-
spun vreo vorbă apă să-mi aducă-ntr-un pahar cineva ce umblă prin odaie ca o umbră fără de habar fie treacă de la mine setea foamea ducă-se în lume unde vor numai să mă lase să mai dorm cînd trezit în somn iar să cobor înc'o zi fără să știu de mine de-orișicine-ar fi în jur să mă îmbie să n-aud de nimeni și nimic să nu mă provoace la trezie VESTURI Lui Bogdan cînd tristețea-mi face
Alungînd tristețea, ca paganini. by Gellu Dorian () [Corola-journal/Imaginative/7950_a_9275]
-
căzute peste ochi trimite Helios către muritori II în zori se curăță/ pe fața-i aurită de nouri și-ncet cărarea/ pe valuri/ către țărmuri își îndreaptă o sferă/ la-nceputuri roșie/ întunecată se-ncinge pînă la incandescență Oceanul se trezește/ își trimite valuri pe spinarea lor saltă calea ce soarele așterne peste ape către închinătorii răsăritului III cuprins/ de lungi regrete ce ziua-ntreagă le adună soarele-n apus peste Ocean/ își trage către sine calea de foc/ tot mai
Poezie by Cassian Maria Spiridon () [Corola-journal/Imaginative/8006_a_9331]
-
petrecut cândva doar ei doi pe un țărm de mare o noapte întreagă n-au vânat lei în schimb au privit stelele până în zori și-au băut până la exasperare vin negru dintr-o cizmă înaltă de sticlă. vai lor deodată treziți de un spot de lumini intermitente și voci izvorând oarecum de sub ei când au dat la o parte nisipul măturându-l cu mâinile - un ecran de televizor ca un patinoar întins pe sub toată plaja. Bicicleta lui Socrate E-atâta liniște
Poezii by Ion Mircea () [Corola-journal/Imaginative/7829_a_9154]
-
focul însângerat nu-ți recunoști călăuza devotată-i doar bătaia inimii preschimbată-n ruine în crevase ce să mai adaugi căutătorii de aur din ceața cu spini s-au stins în nisipuri precum o deșertăciune în gândul bogat astfel te trezești într-o copilărie rebelă vânatul magic n-are nume poți vedea fața lumii dincolo de înțelepciunile bucuroase dar el merge pe miriști de uraniu îngână liota unui timp de strajă se zăresc suburbiile cu inimi arse pe loc entelehia simte înțepătura
Poezie by Mihai Răcășan () [Corola-journal/Imaginative/8068_a_9393]
-
îi stăruia însă în picioare și, încet-încet, începuse să-i urce înspre șale. Încercase să doarmă puțin, nu mult, își dăduse el seama după poziția umbrei cireșului din mijlocul curții, doar atât cât să-i ajungă toropeala până la coaste. Se trezise respirând cu greutate, de parcă plămânii începuseră să i se umple și ei cu smântână. Încă ușor amețit după somnul de plumb care-l furase stând pe banca de la stradă, senzația de sufocare îl luase prin surprindere, speriindu-l destul de tare
Îi venise vremea by Iulia Sala () [Corola-journal/Imaginative/7854_a_9179]