877 matches
-
conduși de un războinic. Împăratului i se aminti că ținuta militară era acceptată doar în afara zidurilor Romei. După lungi discuții, Vitellius acceptă să poarte toga praetexta, cu dungi purpurii. Îmbrăcat astfel, intră în Roma. În fruntea cortegiului se aflau prefecții, tribunii și centurionii înveșmântați în alb. Urmau acvilele, drapelele și însemnele armatei vitelliene, soldații călare, soldații pedeștri și treizeci și patru de cohorte. Toți soldații aveau armele scoase din teci și purtau colane; armurile lor străluceau în soare. Vitellius urcă pe Capitolium, aclamat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
În clipa următoare, în aerul sufocant al infirmeriei se răspândi mirosul greu al cărnii arse. Fierbințeala zilei se potolea. La apus se adunaseră nori mari, cu marginile purpurii, printre care razele soarelui cădeau oblic, luminând castrul Legiunii a treisprezecea. Comandanții, tribunii și centurionii începură să se adune în piața din fața Pretoriului. Pe chipurile lor se citea neliniștea. Aproape nimeni nu vorbea. În acele ținuturi, aflate departe de centrul puterii, cultul lui Mithra avea mulți adepți dispuși să-și închise viața unui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
Vespasianus, sunt împotriva infamului de Vitellius! Antonius se întoarse spre soldați. — Dar voi? strigă. Voi de partea cui sunteți? Un cor de glasuri explodă. Toți îl aclamau pe Antonius, strigând că-l vor urma. Soldații erau cuprinși de entuziasm. Comandanții, tribunii, centurionii și primipilii scandau numele lui Antonius. Alți soldați veniră din castru, cuprinși de admirație pentru generalul lor, care își spunea părerea deschis și era capabil să acționeze fără să ezite. Dar eu, se bâlbâi Tampius Flavianus agățându-se de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
trap mărunt prin ploaia de noiembrie. Se întoarse doar o clipă și ridică mâna, salutându-l pe Proculus, care se îndepărta călare, urmat de servitor. Îl urmări cu privirea până când dispăru pe drumul spre Verona. În aclamațiile soldaților, centurionilor și tribunilor, Antonius se apropie de Arrius Varus. Cei doi își strânseră mâinile, uniți în cultul lui Mithra. — Am învins. Antonius zâmbi ușor. Nu era un surâs de mândrie, ci de ușurare. — A fost o victorie nemaipomenită. Când am văzut bucățile de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
împreună cu servitorii și gărzile - arătă spre prietenul său. Arrius Varus a învins cohorele voastre care încercau să apere Narnia. Cel pe care îl numiți împărat are idee câte cohorte vitelliene au dezertat și ni s-au predat? Are idee câți tribuni și centurioni au venit aici, în tabăra noastră, ca să ni se alăture împotriva lui? Tăcu o clipă. — Dar, mai ales, știe că Flavius Valens, legatul lui, a fost ucis la Urbinum, în închisoare? Allius Cerpicus și Vinicius Crulpus se priviră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
împăraților. Primus pilus: comandantul tuturor centurionilor unei legiuni. Face parte din linia a treia, a veteranilor, numiți în toate epocile triari, și este singurul subofițer din armata romană care are dreptul să facă parte din Statul-Major, alcătuit numai din ofițeri (tribuni, praefecti, legați). Princeps: soldat din a doua linie a frontului militar roman din epoca republicană. Acești soldați erau cel mai bine pregătiți, fiind specializați în lupta corp la corp. Stăteau în spatele hastati-lor, însărcinați cu lucrările de geniu, care, în plus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
soldaților, să fie puternici, să dobândească onoare. Vallum: tranșee, bastion, apărare. Vespasianus: Titus Flavius Vespasianus, născut lângă Rieti în anul 9 d.Hr., într-o familie de țărani; tatăl său încasa birurile. Vespasianus a urmat cariera de soldat, a devenit tribun în Tracia, chestor în Creta și la Cyrene, legat al Legiunii a doua Augusta în Germania și Britannia, consul (în anul 51 d.Hr.) și proconsul în Africa. A căzut în dizgrație deoarece, atunci când Nero cânta, el adormea imediat; a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
la ochi, mai modest, dar nicidecum mai puțin angajant în formarea morală. Intelectualul este prin natura sa un opozant, unul care nu se poate identifica cu puterea, care este întotdeauna un garant în fața ei, apără mentalitatea critică, se face un tribun al plebei lumii ideilor, și nicidecum un guvernator. Propunerea noastră de a configura acțiunea politică a filosofului și a delinea impactul acesteia asupra puterii prin adoptarea expresiei «angajament și mărturie» nu este departe de imaginea «intelectualului anorganic» despre care vorbea
De ce filosofia by Armando Rigobello () [Corola-publishinghouse/Science/100977_a_102269]
-
este departe de imaginea «intelectualului anorganic» despre care vorbea Lévy. Sigur, în perspectiva tânărului filosof francez există o referință mai directă la evenimentele imediate, o reacție mai radicală, o dezbatere mai aproape de cultura militantă; în expresia «angajament și mărturie» vocea tribunului și dezbaterea cotidiană se unesc, se interiorizează, se traduc într-o categorie a vieții spirituale ce exprimă deschiderea spre o dimensiune transcendentă, care nu apare în mod necesar în forma «anorganicității» despre care vorbea Lévy, însă unghiul din care sunt
De ce filosofia by Armando Rigobello () [Corola-publishinghouse/Science/100977_a_102269]
-
care menționăm: L. Von Jan, Quedlinburg (1840-1850); ediția Eyssenhardt (1868); ediția H. Bornecque F. Richard, Paris (1937); ediția J. Willis, Teubner, 1963 și ediția W.H. Stahl, New York, 1952. Rezumăm, pe scurt, visul lui Scipio povestit prietenilor săi. Scipio Æmilianus, tribun militar în Africa, în pragul ultimului război punic, face o vizită lui Massinisa, regele Numidiei. După o lungă convorbire, Scipio, adâncit în somn, visează că îi apare în față bunicul său, Scipio Africanus, care îi prezice o apropiată faimă, triumf
Visul lui Scipio. Somnivm Scipionis by Marcus Tulius Cicero [Corola-publishinghouse/Science/1099_a_2607]
-
amanet, le plătești și te faci c-un ceas pendulă cu cuc, un aparat Opereta și un gramofon de la bunicu. Aici ai clasorul cu timbrele care au mai rămas plus o scrisoare olografă a poetului Vasile Mâță Cudalbi. U Marele tribun care scrie la ziarul Noi și ai noștri ? EL Exact. E de valoare fiincă mă somează că dacă nu-i dau datoria de 3 milioane mă dă în judecată. Nu-i așa că-i valoroasă ? U Posibil, dar noi n-am
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]
-
Biblioteca Centrală din Iași [... ] {EminescuOpXVI 563} {EminescuOpXVI 564} {EminescuOpXVI 565} [... ] Adecă douăzăci și cinci opuri în treizăci și opt volume. Bibliotecar D. Petrino {EminescuOpXVI 566} XI [RAPORT PRIVIND ÎNCHIDEREA DOSARULUI GESTIUNII BIBLIOTECII CENTRALE DIN IAȘI] 15 oct. 77 ROMÎNIA PRIMUL-PROCUROR TRIBUN. JUDEȚULUI IAȘI N-o 6047 Domnule Ministru, Prin ordinul domniei voastre N-o 7951, din 2 august, cereți relațiuni la acest parchet despre starea în care s-ar afla acțiunea ce s-a intentat cu ocaziunea sustragerii mai multor cărți
Opere 16 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295594_a_296923]
-
peste credulitatea publică, de părțile administrative și politice interesate. Nu știu în ce măsură reușește dar esențiale sunt dârzenia și talentul său pus în slujba unei idei de dreptate, care-l domină zi și noapte. Unii îi spun haiduc de codru, alții tribun al amărăștenilor, cum le zice el la obidiți, iar alții îl suspectează de un limbaj vadimist. Pamfletul este o specie literară, datorită metaforelor ce-l însoțesc, dar și publicistică - prin subiectele tratate cu virulență. Ioan Mititelu răspunde cu multă abilitate
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93056]
-
totuși coana Joițica e damă bună, așa-mi zice și eu dau din cap cum că asta așa-i, e adevărat, și pe când spun treaba asta tocmai îmi ridic puțin chipiul mai spre creștetul capului ca să-mi șterg fruntea de tribun năpădită de sudoarea omenească. La taifasul european Tare mă încearcă o nestăpânită curiozitate acu, în vremea campaniei electorale, să ascult ceea ce prea puțini sunt interesați să audă: și anume discursuri și mese rotunde, povești și povestioare electorale, clipuri menite să
Comisia de împăciuire: marafeturi epice, tăieturi din ziare by Daniel Vighi [Corola-publishinghouse/Imaginative/917_a_2425]
-
și german... Rețineți că probabil iluminiștii lui Weishaupt erau de partea masoneriei iacobine și se infiltraseră În filonul neotemplier pentru a-l distruge. N-o fi Întâmplător că oamenii aceia de soi rău Îl atrăseseră; de partea lor pe Mirabeau, tribunul revoluției. Vreți să vă fac o mărturisire?“ „Spuneți“. „Oamenii ca mine, interesați să reînnoade firele unei Tradiții pierdute, se simt dezorientați În fața unui eveniment cum e cel de la Wilhelmsbad. Cineva ghicise și tăcuse, alții știau și au mințit. Iar după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
că intenționam să ajung până în Puglia, și de-acolo să mă îmbarc cu destinația Siria. Ea însă m-a sfătuit să renunț la respectivul itinerar. După care a scris trei scrisori, una pentru Claudio, noul episcop de la Caorle, una pentru tribunul Anafesto de la Veneția și una pentru senatorul Giuliano din Bizanț. De fiecare a prins cu o sforicică o bilă de plumb pe care erau imprimate în dezordine literele „ISHV“. Mi-a spus: - Mergi până la Caorle și îmbarcă-te pe o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
pe coastele istriene și dalmate și construiau acele bărci lungi și iuți. Aveau sclavi și se fereau de străini, dar și unii, și alții, dacă erau de folos orașului, căpătau libertăți și drepturi egale cu toți ceilalți. Erau conduși de tribuni aleși de popor și confirmați de împărat. Administrația și guvernul se aflau de pe insula Torcello, la vărsarea râului Stile, unde se aflau și o frumoasă biserică și o rezidență a exarhului. Am debarcat la Torcello pe la apusul soarelui. M-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
și le pot permite la noi, și nu pentru toate ochiurile de geam. Era o sticlă groasă făcută din bucăți mici care se tăiau cu fierul încins și se uneau între ele cu plumb. Mi s-a arătat unde locuia tribunul Anafesto, care m-a primit cât se poate de binevoitor. După ce a citit scrisoarea și a făcut operația cu plumbul pe ceară, mi-a pus felurite întrebări. Aflând că eram fiul unui negustor sirian și că averea mea nu era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
trei ori mai mult decât salariul lor lunar. Revăzu În gând obiectivele campaniei electorale: ALARMĂ SOCIALĂ - SIGURANȚA CETĂȚENILOR - VISE. Trebuia să vorbească simplu. Fraze scurte. Fii explicit. Surâzi și protejează. Încurajează și admonestează. Se admiră chiar și În postura de tribun, de navigator gata să iasă pe mare. Cu părul lui sârmos și pulovărul marinăresc, avea un aspect tineresc. Își privi dinții, Îngălbeniți și din păcate destul de strâmbi, ca nu cumva să fi rămas Între ei vreo urmă de mic dejun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
și a inimei înfrînte. Revoluțiunea pătrunsese-n munți. La noi, cari eram mai în poalele munților, veneau honvezii ca să recruteze oameni tineri, însă aceștia o apucase de mult la Iancu. Oamenii mai maturi așteptau ca eu să mă fac pribunul (tribunul ) lor, însă eu, în starea în care eram, am fost nesimțitor și impasibil pentru aceste cauze mari. Cu toate astea satul era adeseori vizitat de cătră tribunii lui Iancu, adesea cete întregi găzduiau peste noapte pe la noi, spre-a pleca
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
mult la Iancu. Oamenii mai maturi așteptau ca eu să mă fac pribunul (tribunul ) lor, însă eu, în starea în care eram, am fost nesimțitor și impasibil pentru aceste cauze mari. Cu toate astea satul era adeseori vizitat de cătră tribunii lui Iancu, adesea cete întregi găzduiau peste noapte pe la noi, spre-a pleca înspre ziuă iar, fără ca honvezilor să li fi trecut prin minte ca să-i surprindă cândva. însă într-o noapte auzii împușcături pin vecini. Speriat, sar din așternut
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
sărutări. Un fluier vâjâitor din frunză mă trezi din atonia mea; împușcăturile încetase și auzeam din ce în ce apropiindu-se pași; presupuneam cumcă sunt voinicii cari, neputând să susțină lupta, se retrăgeau. Și în curând văzui apropiindu-se bătrânul tribun, asudat și gâfâind, și împușcăturile se preînnoiră, mai în apropiere însă. - Ce face? zise el, cu vocea ostenită și aruncând o privire speriată asupra lui Ioan. - Moare! zisei eu apatic și rece. - Ne urmăresc! Feciorii mai se-mpotrivesc cât s-
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
luna cu fața roșie contrasta cu {EminescuOpVII 219} cenușa cea lucie a norilor. Voinicii se sculau și se scuturau de somn; lăncile lor vinete luceau în lună, țuguiatele lor căciuli le da un aspect eroic și sinistru. - Hai, copii! zise tribunul bătrân, azi avem o cină minunată. Avem să mâncăm carne de sas! Mă-nfiorai auzind, și cu toate astea nu-mi puteam stăpâni o părere de bine. Niță mergea înainte prin întunecoasele cărări de munte. Pașii săi, asemenea acelora a
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
fața să-i învinețască. L-ar fi gâtuit desigur, dacă bătrânul n-ar fi oprit. Ordonă să-i puie căluși în gură și să-l lege. Totul se făcu în tăcere, căci n-avuse timp neci să strige. Ochii bătrânului tribun se aprinsese teribil și [se] învîrteau cu înfricoșare în orbitele lor. Părea că-i palidul și bătrânul demon al morții. Argații morii, cari dormeau, nevasta morarului - toți fură legați. - Dați drumul roților! strigă acum bătrânul. Roțile începură a se-nvîrti și
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
suci o funie de paie și, împlînd-o cu păcură, o azvârli aprinsă de jos pe acoperișul morii. într-un moment podul cel uns cu păcură se aprinsesă, morarul țipa teribil, de întrecea urletul roților și durduitul pietrelor neferecate. Aci bătrânul tribun râse cu sălbătăcie - ideea satanică se-mplinea. Luă toporul și tăie funiile ce legau moara de mal. Moara începu a se mișca, a pluti aprinsă pe valuri. - Și foc și-nec! strigă bătrânul teribil, suit pe-o piatră și ridicând
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]